Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 272 din 25 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în Dosarul nr. 2872/122/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, s-au interzis inculpatului P.V., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.
În baza art. 861 - art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani aplicată inculpatului P.V. pe o durată de 5 ani, termen de încercare.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existență.
În baza art. 86 alin. (3) C. proc. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune și următoarei obligații: să nu intre în legătură cu S.M. și S.V.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
S-a confiscat cantitatea de 28,17 g. cannabis (proba nr. 1) și 77,76 g. cannabis (proba nr. 2), rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate și sigilate, aflate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 ianuarie 2009, droguri ridicate de la inculpatul P.V.
În considerentele sentinței s-a reținut că la data de 25 noiembrie 2011, sub nr. 2872/122/2011, pe rolul Tribunalului Giurgiu s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P.V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanța de fond a reținut că la data de 12 ianuarie 2009, polițiștii din cadrul S.C.C.O. Giurgiu, au fost sesizați de lucrători din cadrul Postului de Poliție Vedea, județul Giurgiu, cu privire la faptul că învinuitul S.M. s-a prezentat la sediul Postului de Poliție și a declarat că deține o cantitate de cannabis pe care dorește să o predea.
Cu această ocazie, învinuitul S.M. a prezentat și a predat o pungă din plastic și patru plicuri confecționate din hârtie ce conțineau fragmente vegetale uscate de culoare verde oliv, declarând că i-au fost aduse de inculpatul P.V. în vederea comercializării, banii astfel obținuți urmând să fie împărțiți între ei.
Din declarațiile martorului S.V., a rezultat faptul că în data de 05 ianuarie 2009, a fost de față când inculpatul P.V. i-a adus la domiciliul învinuitului S.M. „niște droguri, niște plante uscate aflate într-o pungă și patru plicuri de hârtie” pentru a le vinde. După ce a plecat inculpatul P.V., învinuitul S.M. l-a întrebat pe martor ce să facă cu drogurile, acesta sfătuindu-l să le predea la organele de poliție, lucru pe care l-a și făcut la data de 12 ianuarie 2009.
Martorul S.V. a mai declarat că „știe sigur că P. mai are acasă droguri”, fapt ce s-a confirmat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate atunci când a fost găsită și ridicată cantitatea de 500,11 g. cannabis, de la domiciliul acestuia.
Învinuitul S.M. a denunțat autorităților competente, mai înainte de descoperirea faptei și începerea urmăririi penale, participarea sa la înțelegerea în vederea comiterii infracțiunii prevăzute la art. 2 din Legea nr. 143/2000, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului P.V.
Cu ocazia audierii, inculpatul P.V. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarând că drogurile de risc descoperite la locuința sa nu îi aparțin, că altcineva Ie-a pus acolo și că „oricine putea să intre în curte, pentru că avem un gard rupt și în spatele casei este o casă părăsită”.
Această apărare a inculpatului a fost infirmată de declarația martorului D.P., (care la acel moment locuia în aceeași casă cu inculpatul P.V.), care a precizat că „la noi în curte era puțin probabil ca cineva să intre fără a fi observat, întrucât tot timpul era cineva acasă și aveam și un câine de pază foarte rău”.
Inculpatul P.V. nu a recunoscut faptul că în luna ianuarie 2009 i-a dat învinuitului S.M. o pungă și patru plicuri de hârtie conținând 107,28 g. cannabis și a declarat că îl bănuiește pe acesta că a pus în spatele aragazului nefolosit din curte punga conținând 500,11 g. cannabis întrucât avuseseră un conflict anterior și dorea să îi facă rău. Acesta nu a recunoscut nici faptul că punga ridicată de la locuința sa conține cannabis cu toate că unul dintre martorii asistenți la efectuarea percheziției domiciliare, uitându-se cu atenție la fragmentele vegetale găsite a afirmat că sunt „vârfuri de cânepă”.
În faza cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul P.V., precum și martorii S.V., D.L., D.P., D.S., D.E., D.F. și D.Ș.M.
Prin declarația dată în faza cercetării judecătorești, inculpatul P.V. a negat comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, acesta precizând că incidentul în care a fost implicat a pornit de la faptul că el i-a dat o palmă numitului S.M. căruia, în urmă cu ceva timp, îi dăduse un telefon mobil să-l decodeze, telefon pe care acesta nu i I-a mai restituit, iar la solicitarea sa de restituire S.M. i-a adresat cuvinte urâte, motiv pentru care i-a dat și el o palmă.
În declarație, inculpatul a mai arătat că după ce i-a dat o palmă lui S.M., la poarta locuinței sale a venit bunicul acestuia, care Ie-a adresat injurii, i-a amenințat cu bătaia și chiar Ie-a spus că o să facă pușcărie, percheziția efectuată la domiciliul său având loc Ia scurt timp de la această discuție.
În continuarea declarației, inculpatul a mai arătat că punga ce conținea iarbă, ce s-a stabilit ulterior a fi cannabis, era curată, deși, deasupra locului unde a fost găsită, respectiv între peretele casei și un aragaz aflat în spatele casei, socrul său avea porumbei și ca atare, dacă ar fi pus el punga acolo, nu ar fi avut cum să fie curată și că el personal nu a fost vreodată în locuința numitului S.M. și a bunicului acestuia.
Coroborând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut că la data de 04/05 noiembrie 2009, inculpatul P.V. i-a remis învinuitului S.M., la domiciliul acestuia din urmă, cantitatea de 107,28 g. cannabis în vederea vânzării, acesta din urmă, la sfatul martorului S.V., denunțând organelor de poliție primirea drogurilor de la inculpat, care cu ocazia percheziției domiciliare din data de 10 februarie 2008 a fost depistat deținând la domiciliul său, cantitatea de 500,11 g. cannabis pe care o deținea în vederea comercializării.
Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza pe bază de probe ce în speță stabilesc fără nici un dubiu vinovăția inculpatului P.V.
În cauză, inculpatul P.V. a negat comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, acesta susținând că în ceea ce privește cantitatea de 500,11 g. cannabis descoperită cu ocazia percheziției domiciliare ar fi fost pusă la locul unde a fost găsită de organele de poliție, respectiv ascunsă între peretele casei și un aragaz aflat la spatele casei, de o persoană necunoscută, topografia locului permițând, după relatările inculpatului cu ocazia audierii sale în faza de judecată, plasarea pungii cu cannabis de o persoană necunoscută, fără ca aceasta să fie văzută de cineva, atâta vreme cât în spatele locuinței sale se afla un imobil nelocuit ce este despărțit de locuința sa de un gard de plasă ce este rupt, însă Tribunalul a reținut că declarația inculpatului, pentru a servi la aflarea adevărului, trebuia să se coroboreze, așa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal.
Este adevărat că în cauză au fost audiați martorii D.L. (soacra inculpatului), D.P. (cumnatul inculpatului), D.S., D.E. (socrul inculpatului), martori ce au relatat aceleași aspecte ca și inculpatul, respectiv că punga cu cannabis descoperită ascunsă în spatele casei, între un aragaz vechi și peretele casei, era nouă și curată și ca atare nu era pusă acolo de mult timp, că orice persoană putea să plaseze punga în acel loc având în vedere că în spatele locuinței lor se afla un imobilul părăsit, cele două proprietăți fiind despărțite de un gard de plasă rupt, plasarea pungii cu cannabis putând să fie făcută de orice persoană fără a fi văzută, ultimii trei martori precizând și faptul că punga ar fi fost amplasată de denunțătorul S.M., însă Tribunalul a reținut că toți acești martori sunt rude apropiate cu inculpatul, făcând parte din aceeași familie, relații de familie care, chiar dacă nu ar ridica un semn de întrebare cu privire la depunerea de mărturii sincere, relatarea de către toți acești martori a acelorași aspecte ca și inculpatul, declarațiile martorilor menționați mai sus fiind aproape identice cu privire la aspectele esențiale ale cauzei cu cele ale inculpatului, face să existe un mare dubiu cu privire Ia sinceritatea celor declarate, aceasta în condițiile în care ceilalți martori audiați în cauză relatează un cu totul alt mod de derulare a evenimentelor, martori ce nu sunt rudă cu inculpatul.
Astfel, martorul S.V., prin declarațiile date în cursul procesului penal, a arătat că pe data de 05 februarie 2009, ducându-se la nepotul său S.M., l-a auzit pe acesta certându-se cu inculpatul, după plecarea căruia nepotul său i-a spus că inculpatul îi dăduse niște iarbă, droguri pentru a le vinde, motiv pentru care el i-a solicitat nepotului său să i le dea lui, pentru a le preda organelor de poliție, ceea ce de altfel a și făcut. Nepotul i-a spus că știe de la băiatul lui D.E. că inculpatul ar mai deține acasă și alte droguri, ceea ce s-a și confirmat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului la data de 05 ianuarie 2009 când a fost descoperită într-o pungă ascunsă în spatele casei, între perete și un aragaz vechi, cantitatea de 500,11 g. de cannabis, așa după cum a rezultat din cuprinsul procesului-verbal de percheziție încheiat la data de 10 februarie 2009.
Din cuprinsul rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 15 ianuarie 2009 și din 26 februarie 2009 întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil a Drogurilor, a rezultat că atât masa vegetală predată organelor de poliție de numitul S.M., cât și masa vegetală primită de acesta conform propriilor declarații ce s-au coroborat cu cele ale martorului S.V. de la inculpat, cât și masa vegetală ridicată de la inculpat de la domiciliu cu ocazia percheziției domiciliare, aparține genului cannabis ce face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată și completată.
Deși inculpatul a susținut că la baza încriminării sale ar sta dușmănia pe care i-ar purta-o S.M. și unchiul acestuia, martorul S.V., acesta din urmă provocând scandal la poarta locuinței familiei sale, Tribunalul nu a primit această apărare a inculpatului având în vedere că la dosarul cauzei nu se află depusă nici o copie de pe vreo plângere adresată organelor judiciare de inculpat sau familia sa împotriva lui S.M. și S.V. și nici vreo declarație a unor vecini ai familiei inculpatului care să fi susținut apărarea inculpatului referitoare la existența unei răzbunări.
Întrucât inculpatul nu și-a putut proba apărarea, respectiv că depozițiile numiților S.M. și S.V. ar fi fost determinate de răzbunare și mai ales nu a probat că masa vegetală de cannabis descoperită la locuința sa ar fi fost amplasată în ascunzătoare de numitul S.M., Tribunalul a reținut că prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului de art. 52 C. proc. pen., a fost înlăturată în cauza de față de probele administrate în cursul procesului penal, probe ce au stabilit fără nici un dubiu vinovăția inculpatului.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și persoana inculpatului.
În ceea ce privește pericolul social al faptei săvârșite de inculpat, Tribunalul a reținut că este extrem de ridicat având în vedere că prin comiterea unei astfel de fapte se aduce o atingere gravă sănătății publice întrucât prin consumul de cannabis se produc intoxicări grave ale persoanelor ce consumă un astfel de drog, cu consecințe uneori letale pentru consumatori, numărul persoanelor care se prezintă la spital în urma consumului de droguri crescând exponențial în ultima perioadă, fapt de natură să inducă și să mențină în rândul comunității civile o stare continuă de neliniște și nesiguranță, însă având în vedere și persoana inculpatului, care nu figurează cu antecedente penale, dar și faptul că are copii minori aflați la o vârstă ce reclamă prezența tatălui lângă ei, Tribunalul a apreciat că un cuantum al pedepsei de 3 ani închisoare care să fie suspendată sub supraveghere conform art. 861 - 862 C. pen., este în măsură să contribuie la reeducarea acestuia în condițiile în care, potrivit caracterizărilor aflate la dosar, acesta a avut anterior comiterii prezentei fapte un comportament bun în societate, inculpatului fiindu-i interzise pe o perioadă de 3 ani și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.
Prin decizia penală nr. 271 din data de 07 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a fost admis apelul formulat de apelantul P.V. împotriva sentinței penale nr. 272 din 25 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Giurgiu, a fost desființată sentința apelată și rejudecând în fond:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul P.V. sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. a confiscat cantitatea de 28,17 g. cannabis (proba nr. 1) și 77,76 g. cannabis (proba nr. 2), rămasă după efectuarea analizelor de laborator, ambalate și sigilate, aflate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 ianuarie 2009.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelant, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelul inculpatului P.V. este întemeiat pentru următoarele considerente:
În sarcina inculpatului P.V. s-a reținut că la data de 12 ianuarie 2009, S.M. s-a prezentat la sediul Postului de Poliție și a declarat că deține o cantitate de cannabis pe care dorește să predea, ocazie cu care S.M. a prezentat și a predat o pungă din plastic și patru plicuri confecționate din hârtie ce conțineau fragmente vegetale uscate de culoare verde oliv, declarând că i-au fost aduse de inculpatul P.V. în vederea comercializării, banii astfel obținuți urmând să fie împărțiți între ei.
De asemenea, atât S.M., cât și martorul S.V. au declarat că „știu sigur că P. mai are acasă droguri”, fapt ce s-a confirmat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate atunci când a fost găsită și ridicată cantitatea de 500,11 g. cannabis, de la domiciliul acestuia.
În declarațiile sale, inculpatul nu a recunoscut că ar fi deținut vreo cantitate de cannabis, susținând că probabil S.M. și bunicul acestuia, S.V., au încercat să-i însceneze asemenea fapte întrucât sunt în relații de dușmănie, iar drogurile, deși au fost găsite în curtea imobilului, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, nu îi aparțineau.
Curtea de Apel, în virtutea efectului devolutiv al apelului a dat o altă interpretare probelor administrate în cauză.
Astfel, instanța de apel a constatat că martorul S.M. nu a fost audiat decât în faza de urmărire penală, ocazie cu care a declarat că inculpatul P. i-a adus la domiciliul său, la data de 05 ianuarie 2009, o cantitate de cannabis („marijuana”), pe care i-a încredințat-o pentru a o vinde. De asemenea, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că inculpatul deține cannabis și la domiciliul său.
Potrivit dispozițiilor art. 289 C. proc. pen. judecarea cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Astfel, pentru a putea sta la baza condamnării ori achitării inculpaților probele administrate în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată, de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu, pentru ca ulterior instanța să poată reține cu certitudine, motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecăți.
În privința declarațiilor martorului S.M., neprezentându-se în fața instanței și deci nefiind audiat direct de instanță, aceasta nu poate face instanța o evaluare a veridicității acestora cu respectarea dreptului inculpatului, pentru ca, în virtutea principiului contradictorialității, să poată să-i adreseze întrebări.
Instanța nu a reținut ca veridice nici declarațiile martorului S.V., constatând existența unor neconcordanțe între declarațiile date de acesta, atât la urmărire penală, cât și în fața instanțelor - de fond și apel.
Astfel, dacă în faza de urmărire penală a declarat că la data de 05 ianuarie 2009, aflat la domiciliul nepotului său S., l-a văzut stând de vorbă cu inculpatul, ocazie cu care aceștia i-au spus că inculpatul i-a adus niște droguri, pe care i Ie-a și arătat, în fața instanței de fond a susținut că nu a văzut drogurile la domiciliul lui S., ci i-au fost aduse de acesta la locuința sa, iar ulterior Ie-a predat la poliție.
În fața instanței de apel însă a arătat că martorul S. nu i-a arătat la domiciliul său drogurile, doar i-a spus că inculpatul i Ie-a încredințat și a luat drogurile de la nepotul său de la locuința sa, după ce au revenit împreună în imobil. De asemenea, a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, menționând că predarea drogurilor s-a făcut în ziua în care i-au fost înmânate de S. și nu la o săptămână.
Totuși, potrivit procesului-verbal întocmit de lucrători din cadrul S.C.C.O. Giurgiu, predarea cantității de cannabis de către S.V. s-a făcut la data de 12 ianuarie 2009. Or, s-a reținut din declarațiile acestuia și a martorului S.M., că încuviiințarea spre a fi vândute drogurile de către inculpatul P. s-a făcut la data de 05 ianuarie 2009.
De asemenea, există dubii și în ceea ce privește împrejurarea că drogurile (cannabis) găsite în curtea locuinței inculpatului P.V., în spațiul situat între perete și aragaz, aparțin acestuia.
În urma vizionării CD-ului în care este înregistrată efectuarea percheziției domiciliare, ocazie cu care a fost găsită o cantitate de 500,11 g. cannabis, instanța observă că aragazul în spatele căruia au fost găsită se află în curte, deci în exteriorul imobilului.
De asemenea, menționăm că în imobil locuiau mai multe persoane, iar curtea este împrejmuită cu un gard, care nu face însă imposibilă pătrunderea unei alte persoane.
Curtea de apel nu a luat în considerare declarațiile martorilor D.P., D.S. și D.E., care au susținut că punga cu droguri a fost în mod cert pusă de către martorului S.M., întrucât este în relații de dușmănie cu inculpatul, întrucât în mod evident acestea reprezintă „părerile” acestor martori și nu sunt observații care se sprijină pe elemente sau percepții obiective. Pe de altă parte, văzând că în imobil locuiesc mai multe persoane, precum și locul în care au fost găsite drogurile, se poate reține că orice persoană ar fi putut să plaseze punga în acel loc având în vedere că în spatele locuinței lor se afla un imobilul părăsit, cele două proprietăți fiind despărțite de un gard de plasă rupt.
Așadar, instanța de apel nu a putut reține că drogurile aparțineau inculpatului P.V., nefiind administrată nicio probă directă care în mod univoc să înlăture prezumția de nevinovăție, care operează, în conformitate cu art. 52 C. proc. pen.
Mai mult, potrivit raportului de expertiză criminalistică din 29 iulie 2013, s-a concluzionat că răspunsurile martorului S.V. la întrebările relevante cauzei (1. Minți atunci când susții că P. este cel care i-a dat drogurile lui S.?; 2. Știi dacă S.M. a pus drogurile în aragaz?; 3. Știi dacă P. a pus drogurile în aragaz?; 4. Postolache i-a adus acasă drogurile lui S.M.?), au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 25 martie 2013, răspunsurile inculpatului P.V. la întrebările relevante cauzei, nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Așadar, nu a rezultat din probele administrate, fără putință de tăgadă și de natură a înlătura potrivit principiul in dubio pro reo, îndoielile existente, că inculpatul P.V. este cel care, la data de 05 ianuarie 2009 a înmânat lui S.M. cantitatea de 107,28 g., iar la data de 10 februarie 2009, a deținut cantitatea de 500,11 g. cannabis, concluzionând că faptele nu au fost săvârșite de inculpat.
Văzând că în cauză s-a constat că au fost deținute fără drept droguri de risc, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităților de 28,17 g. cannabis și 77,76 g. cannabis.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Prin recursul declarat, astfel cum a fost precizat în ședință publică, a fost invocat temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitându-se confiscarea specială a cantității de 499,11 g. cannabis, rămasă după analizele de laborator.
Analizând recursul declarat, în limitele criticii formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este fondat, hotărârea apelată urmând a fi casată doar pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din actele dosarului, cu ocazia efectuării percheziției domicilare, a fost găsită o cantitate de 500,11 g. cannabis.
Instanța de apel a menținut dispoziția primei instanțe, de confiscare a cantității de 28,17 g. cannabis (proba nr. 1) și 77,76 g. cannabis (proba nr. 2), rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate și sigilate, aflate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 ianuarie 2009, droguri ridicate de la inculpatul P.V.
Chiar dacă față de inculpat nu s-a dispus o soluție de condamnare, se constată că instanța de apel a omis să dispună luarea în cauză a măsurii de siguranță a confiscării speciale cu privire la întreaga cantitate de droguri, care se impunea în raport cu natura lucrurilor deținute împotriva dispozițiilor legale, respectiv a restului de 499,11 g. cannabis.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București împotriva deciziei penale nr. 271 din data de 07 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, privind pe intimatul inculpat P.V.
Va casa în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 272 din 25 iunie 2012 a Tribunalului Giurgiu numai în ceea ce privește omisiunea confiscării speciale a cantității de 499,11 g. cannabis, și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 118 lit. f) C. pen. anterior, va dispune confiscarea specială a cantității de 499,11 g. cannabis.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București împotriva deciziei penale nr. 271 din data de 07 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, privind pe intimatul inculpat P.V.
Casează în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 272 din 25 iunie 2012 a Tribunalului Giurgiu numai în ceea ce privește omisiunea confiscării speciale a cantității de 499,11 g. cannabis, și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 118 lit. f) C. pen. anterior, dispune confiscarea specială a cantității de 499,11 g. cannabis.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2014.