Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 6/MF din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de inculpați.
Au fost condamnat pe inculpații V.I.D. și T.I.A., la câte 6 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore prevăzute de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în condițiile art. 57 C. pen.
Pe durata executării pedepselor s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepse perioadele executate începând cu data de 10 mai 2011 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Au fost condamnat inculpații C.I. și C.V.G., la câte:
- 7 ani și 6 luni închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore prevăzute de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.;
- 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele urmând ca inculpații să le execute pe cele mai grele, de câte 7 ani și 6 luni închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condițiile art. 57 C. pen.
Pe durata executării pedepselor, s-au interzis drepturile inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepse perioadele executate începând cu data de 10 mai 2011 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților.
A fost condamnat inculpatul I.D., la:
- 6 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore prevăzute de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
- 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul având de executat pe cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.
Pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 10 mai 2011 și până la 26 iunie 2012.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 alin. (1) Legea nr. 678/2001 s-au confiscat următoarele sume: 110 RON de la inculpatul T.I.A., 110 RON de la inculpatul V.I.D. și 520 RON de la inculpatul C.I.
S-a luat act că părțile vătămate F.O.N. și C.G.E. nu s-au constituit părți civile.
S-au admis în parte acțiunile civile promovate de părțile D.A.R., D.G.M., G.S., I.N.C. și E.C.E.
Au fost obligați în solidar inculpații V.I.D. și T.I.A. la plata sumei de câte 10.000 RON daune morale către fiecare dintre părțile civile D.A.R. și D.G.M.
Au fost obligați în solidar inculpații C.V.G. și C.I. la plata sumei de câte 10.000 RON daune morale către fiecare dintre părțile civile G.S. și E.C.E.
A fost obligat inculpatul C.I. la plata sumei de 10.000 RON daune morale către partea civilă I.N.C.
A fost obligat inculpatul V.I.D. la 3.400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 210 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu E.M.L. conform împuternicirii avocațiale din 20 iunie 2011, suma de 400 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu G.M., conform împuternicirii avocațiale din 09 august 2011, suma de 100 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu conform împuternicirii avocațiale din 14 decembrie 2012 și 200 RON onorariu avocat oficiu conform împuternicirii avocațiale din 14 decembrie 2012, ce au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
A fost obligat inculpatul T.I.A. la 3.300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 210 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu E.M.L. conform împuternicirii avocațiale din 20 iunie 2011, suma de 200 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu conform împuternicirii avocațiale din 04 februarie 2013.
A fost obligat inculpatul I.D. la plata sumei de 3.100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 210 RON onorariu avocat oficiu E.M.L. conform împuternicirii avocațiale din 20 iunie 2011 și 25 RON reprezentând onorariu avocat oficiu S.H. conform împuternicirii avocațiale din 04 iulie 2011.
A fost obligat inculpatul C.V.G. la plata sumei de 3.100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 210 RON cotă-parte onorariu avocat oficiu E.M.L., conform împuternicirii avocațiale din 20 iunie 2011 și 25 RON reprezentând onorariu avocat oficiu Sămăreanu Ilie conform împuternicirii avocațiale din 04 iulie 2011.
A fost obligat inculpatul C.I. la plata sumei de 3.100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 210 RON cotă-parte onorariu avocat oficiu E.M.L. conform împuternicirii avocațiale din 20 iunie 2011.
Au fost obligați inculpații V.I.D., T.I.A., C.V.G., C.I. și I.D. la câte 240 RON onorariu avocat din oficiu pentru părțile vătămate, conform împuternicirii avocațiale din 07 ianuarie 2013 și la câte 80 RON onorariu avocat ales pentru partea civilă D.A.R.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că, prin decizia penală nr. 136/A/MF/2012 a Curții de Apel Pitești au fost admise apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 13/MF din 26 iunie 2012 a Tribunalului Argeș, a fost desființată respectiva sentință și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În esență, în decizia de casare s-a reținut că pricina s-a judecat în primă instanță în ședință nepublică, deși ar fi trebuit judecată în ședință publică, astfel că sentința este nulă absolut.
Rejudecând după casare, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 7D/P/2011 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților V.I.D. și T.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpaților I.D., C.I. și C.V.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În esență, prin actul de sesizare, s-a reținut că în perioada septembrie 2010 - februarie 2011, inculpații au recrutat, transportat, cazat prin forme de constrângere mai multe părți vătămate minore și una majoră, în scopul exploatării sexuale, obținând în acest fel diferite sume de bani.
La primul termen de judecată inculpații au cerut judecarea după procedura prescurtată, reglementată de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în totalitate săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În legătură cu această cerere, prima instanță a considerat că se impun câteva precizări, întrucât procurorul a susținut că ea nu este admisibilă în această fază a procesului.
Art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., situează momentul până la care inculpatul poate declara că recunoaște faptele și solicită judecarea pe baza probelor de la urmărire penală înaintea începerii cercetării judecătorești, sintagma „până la începerea cercetării judecătorești” folosită în textul de lege fiind elocventă în acest sens.
În cazul rejudecării după casare s-a pus problema la care cercetare judecătorească se referă legiuitorul - la cea din primul ciclu procesual sau la cea care urmează să se desfășoare după casare.
În lipsa unei mențiuni explicite în textul de lege, instanța de fond a apreciat că legiuitorul nu a dorit să excludă posibilitatea recunoașterii vinovăției cu ocazia rejudecării după casare, textul de lege nefăcând distincție cu privire la acest aspect.
De asemenea, Tribunalul a considerat că nici nu trebuie făcută o atare distincție deoarece, în cele mai multe cazuri, trimiterea spre rejudecare se dispune pe motive de nulitate absolută (în speță chiar acesta fiind motivul), ceea ce face ca cercetarea judecătorească anterioară să fie la rândul ei nulă, ceea ce echivalează cu inexistența ei. Prin urmare, s-a apreciat că procesul se reia de la „punctul zero”, cu o nouă cercetare judecătorească, înainte de care inculpații își pot preciza poziția.
Totodată, s-a susținut că, admițând o astfel de cerere cu ocazia rejudecării după casare, nu se realizează scopul în care a fost introdusă instituția recunoașterii vinovăției - acela de scurtare a procesului penal.
O atare susținere nu este reală, în opinia primei instanțe, întrucât, având în vedere că cel puțin în speță primul ciclu procesual a durat aproximativ un an, efectuarea unei noi cercetări judecătorești, cu administrarea tuturor probelor, ar dura cel puțin tot atât.
De aceea, s-a apreciat că admiterea cererii de recunoaștere a vinovăției și de aplicare a procedurii prescurtate este de natura să scurteze procesul penal cu cel puțin un an, astfel că este evident că scopul instituției se realizează și în acest caz.
Prin urmare, Tribunalul a considerat că se află înaintea începerii cercetării judecătorești, chiar dacă după casare, iar cererea inculpaților de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. este admisibilă.
Față de această împrejurare, având în vedere probatoriul administrat în faza de urmărire penală, Tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 21 ianuarie 2011, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești a fost sesizat în legătură cu activități infracționale desfășurate de către V.I.D., T.I.A. și O.C.A., care în cursul anului 2010 ar fi exploatat sexual pe minorele D.A.R. și D.G.M.
Partea vătămată D.G.M., are o situație familială deosebită, după moartea mamei și recăsătorirea tatălui fiind crescută de bunicii paterni în comuna M., județul Argeș.
Partea vătămată D.A.R., după recăsătorirea mamei, a fost crescută de bunicii materni în comuna M., județul Argeș.
Cele două părți vătămate au fost colege de școală în anul 2010-2011 urmând cursurile clasei a X-a în cadrul liceului din Pitești.
Inculpatul V.I.D. frecventa acest liceu, vizitând mai mulți prieteni, împrejurare în care le-a cunoscut pe cele două părți vătămate, acesta întreținând relații sexuale benevole cu partea vătămată D.A.R.
După un timp, inculpatul V.I.D. le-a propus acestora să întrețină relații sexuale contra cost, ele refuzând inițial propunerea. Inculpatul a continuat apoi să le adreseze injurii și să le amenințe cu moartea, fapt ce a determinat deplasarea celor două părți vătămate împreună cu inculpatul la Pensiunea „M.C.” din Pitești au rămas timp de o săptămână, neavând asupra lor acte de identitate sau telefon mobil.
Inculpatul V.I.D. procura clienți celor două părți vătămate, raporturile sexuale se consumau în locații închiriate din pensiunile din Pitești, fie la domiciliul clienților, prețul pentru serviciile prestate fiind de 40-50 RON/client, banii fiind încasați de către inculpatul V.I.D.
Partea vătămată D.A.R. în această perioadă a avut circa 40 clienți, iar partea vătămată D.G.M. un singur client.
Tot în perioada respectivă, în compania inculpatului V.I.D. s-au aflat și inculpatul T.I.A. și martorul O.C.A., împreună cu care părțile vătămate s-au deplasat în comuna B., județul Argeș, unde, partea vătămată D.G.M. a întreținut 2 raporturi sexuale contra cost, iar partea vătămată D.A.R. a întreținut 10 astfel de raporturi sexuale. Dovadă în acest sens sunt depozițiile martorilor N.G., Z.I., C.I., care au relatat că banii au fost încasați de către inculpații V.I.D. și T.I.A.
Din banii astfel obținuți, celor două părți vătămate li se asigura doar mâncarea, dar și băuturi alcoolice fiind îndemnate să le consume spre „a le fi mai ușor” să presteze relațiile sexuale.
În cursul cercetărilor a fost identificat și martorul B.A.F., vecin cu inculpatul T.I.A., care, contactat telefonic de acesta, s-a deplasat în zona Spitalului din Pitești, unde i s-a propus să pună la dispoziție autoturismul său „drept dormitor” pentru două tinere care urmau să se prostitueze. Martorul a refuzat, dar cele două tinere - identificate în persoana celor două părți vătămate D.A.R. și D.G.M., au întreținut raporturi sexuale contra cost în alt autoturism, banii fiind încasați de inculpații V.I.D. și T.I.A.
Martorul a precizat că a observat când inculpatul T.I.A. a lovit-o pe partea vătămată D.A.R. pe motiv că nu a dorit să întrețină relații sexuale cu o persoană, chiar partea vătămată confirmând acest lucru.
În acea seară, inculpatul T.I.A. a insistat și de teama acestuia, martorul a acceptat să le cazeze pentru o noapte la domiciliul său pe cele două părți vătămate, timp în care a venit inculpatul V.I.D. solicitându-i „să-i dea lui fetele” pentru suma de 40 RON, dorind să le vândă unei persoane ce-l însoțea, rămasă neidentificată cu suma de 200 RON. Propunerea nu a fost acceptată de către martor, astfel încât în dimineața următoare, părțile vătămate au plecat singure cu un maxi-taxi spre Pitești. Întrucât nu respectase înțelegerea anterioară cu inculpatul T.I.A. - de a le însoți pe părțile vătămate în zona Spitalului din Pitești, martorul a fost agresat fizic de inculpatul T.I.A., susținând acesta că părțile vătămate au ajuns „în posesia” inculpatului V.I.D. și nu a sa.
Susțin cele două părți vătămate că în momentul când inculpatul V.I.D. a aflat că este căutat de poliție, acesta le-a dat câte 10 RON bani de transport spre domiciliul lor, sugerându-le ca în cazul în care sunt întrebate ce au făcut timp de o săptămână, să nu declare realitatea celor întâmplate.
Tribunalul a constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpații V.I.D. și T.I.A. se raportează și la partea vătămată G.S., în următoarele împrejurări:
Această parte vătămată a ajuns în domiciliul inculpatului C.I., însoțită fiind de numitul R.V., acesta vânzând-o inculpatului cu suma de 2.000 RON.
Aflată sub efectul substanțelor psihotrope, partea vătămată ajunsă în domiciliul inculpatului C.I., a dormit acolo prima noapte, iar a doua zi a întreținut raporturi sexuale, fără acordul său, atât cu inculpatul C.I., cât și cu inculpatul C.V.
Dorind să recupereze banii dați pentru partea vătămată, inculpatul C.I. a încercat găsirea de clienți pentru această parte vătămată, apelând astfel la inculpatul V.I.D. Acesta a făcut deplasarea la domiciliul inculpatului C.I., însoțit fiind de martorii B.A. și alți doi tineri, căruia i s-a propus să găsească clienți pentru partea vătămată.
Inculpatul V.I.D. a susținut că nu a fost de acord cu propunerea formulată, dar, a comunicat persoanelor care îl însoțeau despre scopul deplasării, iar martorii B.A., S.N., Ș.C., au susținut că au acceptat să aibă relații sexuale cu partea vătămată G.S. la insistențele inculpatului V.I.D.
Martorii B.A., S.N., Ș.C. și inculpatul T.I.A. (ca și client) au făcut, ulterior, deplasarea la domiciliul inculpatului C.I., unde au negociat suma de 150 RON în schimbul „plasării” părții vătămate G.S., despre care a spus că este majoră.
Partea vătămată a plecat împreună cu cei patru bărbați spre Pensiunea „M.C.” din municipiul Pitești și, ajunși în această locație, partea vătămată a început să plângă, le-a spus că este minoră și că a fost răpită și dorește să ajungă la familia sa din Bistrița, context în care, cei prezenți, inclusiv inculpatul T.I.A., au anunțat organele de poliție.
În raport cu părțile vătămate D.A.R., D.G. și G.S., instanța de fond a reținut activitatea infracțională în sarcina inculpatului V.I.D., iar în raport doar cu primele două părți vătămate, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul T.I.A.
Plecând de la traficul părții vătămate G.S., cercetările întreprinse în cauză au demonstrat implicarea în activitatea infracțională a inculpatului C.I. și a inculpaților C.V. și I.D.
Astfel, inculpații C.I. și C.V. au recrutat-o pe partea vătămată I.N.C., care sub pretextul „salvării” din locuința cunoștinței tatălui său - U.G., care o obliga să se prostitueze, au adus-o din comuna B., județul Teleorman, în municipiul Pitești, în două locații închiriate succesiv de către martora N.E. Transportul a fost efectuat cu autoturismul condus de către inculpatul I.D.
Timp de circa două luni partea vătămată a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale contra cost de către inculpații C.V. și C.I., fiind amenințată sau chiar lovită de către aceștia dacă refuza să aibă astfel de relații cu anumiți clienți sau nu câștiga suficienți bani.
În aceeași manieră s-a procedat și cu partea vătămată E.C.E., care a locuit în apartamentul închiriat de N.E., la invitația inițială a părții vătămate F.O., timp de o săptămână. În acest timp, a susținut partea vătămată, a avut 6-7 clienți pe zi, costul prestației sexuale fiind negociat de inculpatul C.I. sau C.V., care încasa și banii, iar refuzul de a avea relații sexuale cu vreun client sau restituirea întregii sume era „taxat” cu injurii sau agresiuni fizice din partea celor doi inculpați.
Partea vătămată E.C.E. a precizat faptul că inculpatul I.D. doar o transporta la diferite locații unde se consumau relații sexuale, cunoscând scopul deplasării.
În aceeași perioadă, în apartamentul din Pitești a locuit și partea vătămată C.G.E., la inițiativa părții vătămate majore F.O., aici cunoscându-l pe inculpatul C.V., care i-a propus să locuiască aici, întrucât va suporta el cheltuielile de cazare și masă „fără a cunoaște ce i se va întâmpla”.
În perioada imediat următoare, inculpații C.V. și C.I., creându-i temere prin statură și supravegherea directă, au plasat-o către diverși clienți, dovadă fiind depozițiile martorilor M.T., R.P., O.I.G., B.C.C.
Partea vătămată a precizat că inculpatul I.D. a transportat-o o singură dată la Găești, la solicitarea inculpaților C.I. și C.V., care aflaseră că sunt căutați de poliție.
S-a reținut de către prima instanță, că activitatea infracțională desfășurată de inculpații C.V. și C.I. a fost derulată și față de partea vătămată majoră F.O.
În primăvara anului 2011, urmare a unor discuții telefonice și întâlniri cu inculpatul V.I.D., partea vătămată a intrat în anturajul inculpaților C.I. și C.V., care i-au propus să se cazeze în apartamentul deținut cu chirie de martora N.E. și să întrețină raporturi sexuale contra cost.
Partea vătămată a fost de acord, astfel că s-a prostituat pentru inculpații C.I. și C.V., banii fiind încasați de către aceștia. Relațiile sexuale aveau loc fie în acel apartament, fie în diverse locații, transportul fiind asigurat de inculpatul I.D. care i-a adus și unu-doi clienți.
Partea vătămată a susținut că a fost agresată fizic atât de inculpatul C.I., cât și de inculpatul C.V. atunci când nu dorea să întrețină raporturi sexuale cu diferiți clienți sau nu înapoia toți banii încasați de la aceștia.
Partea vătămată a precizat că, la un moment dat, a dorit să plece din acel apartament, dar nu a făcut-o de teama inculpaților C.V. și C.I., care au afirmat că „o vor găsi și în gaură de șarpe”.
În baza autorizațiilor procurorului, s-au desfășurat activități de filaj, rezultând că părțile vătămate erau transportate cu cele două autoturisme marca B. și S., conduse de inculpatul C.V. și inculpatul I.D.
Instanța de fond a constatat că situația de fapt este confirmată și de interceptările telefonice din care rezultă legătura dintre inculpații C.I., V.I.D. și T.I.A. și dintre C.I., C.V. și I.D.
Inculpații au recunoscut faptele comise, însă au susținut că încadrarea juridică dată prin rechizitoriu este greșită, infracțiunile comise fiind acelea de proxenetism, prevăzute de art. 329 C. pen., iar nu acelea de trafic de persoane minore și majore.
În legătură cu acest aspect, Tribunalul a reținut următoarele:
Traficul de minori este încriminat în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ca infracțiune, chiar dacă acțiunile de recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, nu se realizează prin mijloace de constrângere, prezumându-se astfel de către legiuitor, că în aceste situații, victima traficului, respectiv o persoană cu vârsta de până la 18 ani, nu are capacitatea de a exprima un consimțământ valabil.
Prima instanță a considerat că aprecierea ca inexistentă a unui consimțământ valabil trebuie privită într-o strânsă corelație cu situația specială în care se află o astfel de victimă: izolarea sa culturală, situația economică precară, poziția dominantă a celor care o exploatează.
În toate cazurile de trafic de persoane, a apreciat instanța de fond, vulnerabilitatea victimei se datorează în primul rând vârstei, lipsei experienței de viață, gradului ridicat de sugestibilitate și posibilitățile reduse de a se apăra, situație familială, lipsa educației sau un grad redus al acesteia, fapt ce determină o situație de inferioritate a victimei, context în care a fost posibilă excluderea exprimării unui consimțământ liber și în cunoștință de cauză de către victime.
S-a constatat că elementul material al infracțiunii de trafic de persoane minore s-a realizat prin mai multe acțiuni din cele prevăzute ca modalități alternative în normele încriminatoare, respectiv recrutarea, transportarea, cazarea, iar mijlocul specific principal de realizare a acestuia îl reprezintă constrângerea.
De asemenea, s-a mai constatat și că activitatea de prostituție desfășurată de părțile vătămate a implicat vicierea poziției subiective a subiectului pasiv, fapt ce exclude aplicarea dispozițiilor art. 329 C. pen., în oricare din variantele sale.
Constrângerea exercitată asupra părților vătămate a fost atât fizică, cât și morală, iar mijloacele prin care aceasta s-a obținut au fost amenințarea și violența.
Pe lângă violența fizică a existat și cea psihologică, care s-a manifestat în principal, prin izolare, umilire, dar și economică, prin controlul asupra bunurilor și banilor victimelor.
Cât privește pe partea vătămată majoră F.O., inculpații C.V. și C.I. au îndemnat-o să practice prostituția, propunere acceptată inițial de către aceasta și i-au înlesnit să facă acest lucru prin obținerea cazării în apartamentul închiriat de martora N.E.
Totodată, inculpații îi procurau clienți acesteia și trăgeau foloasele materiale de pe urma practicării prostituției.
Chiar dacă inițial, intenția declarată de partea vătămată a fost aceea că va face de bună voie prostituție, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât inculpații C.V. și C.I. au agresat-o fizic când nu dorea să presteze relații cu anumiți clienți, iar când a dorit să părăsească apartamentul a fost împiedicată să facă acest lucru.
Prima instanță a apreciat că aceste elemente de constrângere au avut rolul de a încălca dreptul la libertatea de voință și acțiune proprii fiecărei persoane și conduce spre existența infracțiunii de trafic de persoane.
Prin urmare, Tribunalul a respins cererile de schimbare a încadrării juridice, considerând că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare este corectă.
În raport cu situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că fapta inculpaților V.I.D. și T.I.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane minore, în formele agravante, prevăzută de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a, respectiv în condițiile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, texte în baza cărora s-au pronunțat condamnările.
Întrucât acești inculpați au comis, la diferite intervale de timp, însă în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, mai multe acțiuni care, fiecare în parte realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane minore, s-au reținut și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată.
S-a constatat de către instanța de fond, că faptele celorlalți trei inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane minore prevăzute de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a, respectiv în condițiile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de persoane majore prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, texte în baza cărora s-au pronunțat condamnările.
Dat fiind că acești inculpați au comis câte două infracțiuni mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, s-au reținut dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracțiuni.
De asemenea, întrucât și acești inculpați au comis, la diferite intervale de timp, însă în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, mai multe acțiuni care, fiecare în parte, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane minore, prima instanță a reținut pentru infracțiunea respectivă și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea continuată.
La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se, pe de o parte, gradul sporit de pericol social al faptelor comise, iar pe de altă parte împrejurarea că inculpații sunt infractori primari.
Totodată, având în vedere că inculpații au recunoscut faptele comise, instanța de fond a reținut și dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Față de aceste circumstanțe, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen. va fi realizat numai prin condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea, situate sub minimul special prevăzut de lege, cu executare în condiții privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen.
Potrivit art. 65 C. pen., pentru infracțiunile de trafic de persoane minore li se va aplica inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Întrucât inculpații C.I., C.V.G. și I.D. au comis câte două fapte concurente, în baza art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpații să le execute pe cele mai grele.
Pe durata executării pedepselor s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a constatat de către prima instanță că inculpații au fost arestați în prezenta cauză, motiv pentru care, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepse perioadele executate.
Pentru inculpații arestați s-a menținut starea de arest preventiv în raport cu dispozițiile art. 350 și art. 160b C. proc. pen., Tribunalul considerând că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii.
A rezultat și faptul că lăsarea în libertate a inculpaților perturbă în mod grav relațiile sociale și valorile ocrotite de legea penală, menținerea acestei măsuri fiind în acord cu dispozițiile art. 5 din Convenție și art. 23 din Constituție, câtă vreme ordinea de drept este realmente amenințată de o eventuală punere în libertate.
Menținerea arestării preventive s-a impus din necesitatea bunei desfășurări a procesului penal, având în vedere, pe de o parte, și poziția procesuală adoptată de fiecare inculpat în parte, iar pe de altă parte, prin crearea, menținerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivității. Instanța de fond a considerat că gravitatea faptelor ce constituie obiectul cauzei, impactul social al acestora și durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, impun în continuare judecarea inculpaților în stare de arest preventiv fiind inoportună luarea oricărei alte măsuri preventive din rațiuni ce țin de buna desfășurare a procesului penal.
Din probatoriul administrat în cauză s-a constatat că inculpații au obținut din săvârșirea infracțiunilor următoarele sume de bani: 110 RON - inculpatul T.I.A., 110 RON - inculpatul V.I.D. și 520 RON - inculpatul C.I.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea acestora prin obligarea inculpaților la plata sumelor de bani menționate anterior.
Cât privește latura civilă a cauzei s-a constatat că părțile vătămate F.O.N. și C.G.E. nu s-au constituit părți civile.
Partea vătămată D.A.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 RON daune materiale și 100.000 euro daune morale, partea vătămată D.G.M. cu aceleași sume, partea vătămată G.S. cu aceleași sume, I.N.C. cu suma de 10.000 RON daune morale doar față de inculpatul C.I. și partea vătămată E.C.E. cu suma de 5.000 RON daune materiale și 100.000 euro daune morale față de inculpații C.I. și C.V.
Părțile civile nu au precizat în ce constau daunele materiale solicitate, dar acestea au fost respinse ca nedovedite și, în plus, conform art. 19 din Legea nr. 678/2001, banii obținuți în urma săvârșirii infracțiunii sunt supuși confiscării și nu servesc la despăgubirea părții civile.
Cât privește daunelor morale, Tribunalul a apreciat că prin faptele lor inculpații le-au cauzat părților civile prejudicii morale, obligarea la practicarea prostituției a unei persoane minore fiind de natură să compromită educația și să dăuneze sănătății și dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale, sociale a părților civile.
Prin urmare, cererile de acordare a daunelor morale au fost admise în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1381, art. 1391 C. civ., însă nu în cuantumul solicitat.
Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, partea civilă D.A.R. și inculpații V.I.D., T.I.A., C.I., C.V.G. și I.D.
În dezvoltarea criticilor, Parchetul susține că în mod greșit instanța de fond a reținut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., sens în care s-au aplicat în cauză pedepse nelegale.
Se precizează că și în condițiile în care ar fi fost reținute corect dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., în ceea ce-i privește pe inculpații C.I., C.V.G. și I.D. s-au aplicat pedepse nelegale.
La rândul său, partea civilă D.A.R. critică sentința penală atât sub aspectul soluționării laturii civile, cât și sub aspectul soluționării laturii penale.
Consideră că instanța de fond, în mod greșit, a individualizat pedepsele ce au fost aplicate inculpaților.
Pe de altă parte, consideră prea mică evaluarea daunelor morale și materiale ce i-au fost acordate în raport de prejudiciul creat.
Inculpații I.D. și C.V. susțin că, în mod greșit, au fost individualizate pedepsele ce le-au fost aplicate. Consideră inculpatul I.D. că se impunea ca pedeapsa ce i-a fost aplicată să fie suspendată sub supraveghere.
Pe de altă parte, se arată că instanța de fond a făcut o analiză greșită a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și (3) C. pen., privind părțile vătămate minore.
În ceea ce privește partea vătămată majoră F.O.N., se arată că, în mod greșit, nu s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și (3), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
La rândul său, inculpatul C.I. arată că organul de urmărire penală a greșit atunci când a reținut în sarcina inculpatului constrângerea părților vătămate, în prezent unele dintre acestea sunt angajate în continuare. În opinia sa, este vorba de o înlesnire la aplicarea prostituției, fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen. Nu există nicio probă din care să rezulte că părțile vătămate ar fi fost luată, sechestrată și obligată să se prostitueze.
De altfel, din ansamblul probator rezultă numeroase acte sexuale practicate de părțile vătămate cu înlesnirea inculpaților, în diferite locații. Trebuie, de asemenea, avută în vedere perioada în care au avut loc actele sexuale, locurile în care au avut loc, deplasările cu mașina.
Solicită, de asemenea, în raport de noua încadrare juridică, reevaluarea pedepsei aplicate inculpatului C. în așa fel încât ca modalitate de executare a acesteia să se aplice dispozițiile art. 861 C. pen., cu deducerea perioadei de doi ani executată în regim de detenție.
Și inculpații V.I.D. și T.I.A. precizează că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepselor solicitând reducerea acestora, cu reținerea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 84/A/MF din 04 iulie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, de partea civilă D.A.R. și de inculpatul C.V.G. împotriva sentinței penale nr. 6/MF din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 2776/109/2011*.
A desființat în parte sentința și, rejudecând:
A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților C.I., C.V. și I.D. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C.I.:
A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C.V.G., a reținut aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în raport cu ambele infracțiuni comise de inculpat.
A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.
A redus pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an și 8 luni închisoare, înlăturând pedeapsa complementară.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condițiile art. 57 C. pen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul I.D.:
A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus la zi arestarea preventivă.
A respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații V.I.D., T.I.A., C.I. și I.D. împotriva aceleiași sentințe.
A obligat pe inculpați la cheltuieli judiciare, după cum urmează:
- pe inculpații T.I.A. și V.I.D. la câte 1.210 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 210 RON onorariu avocat pentru părțile vătămate și la câte 400 RON onorariu avocat pentru acești inculpați se avansează din fondurile Ministerului Justiției, precum și la câte 80 RON cheltuieli judiciare către partea civilă D.A.R.;
- pe inculpații C.I., C.V.G. și I.D. la câte 910 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 210 RON onorariu avocat pentru părțile vătămate și câte 100 RON onorariu parțial avocat oficiu pentru acești inculpați, se avansează din fondurile Ministerului Justiției, precum și la câte 80 RON cheltuieli judiciare către partea civilă D.A.R.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că apelul declarat de Parchet este întemeiat numai sub aspectul criticilor referitoare la nelegalitatea pedepselor aplicate inculpaților C.I., C.V.G. și I.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În acest sens, instanța de prim control judiciar a admis apelul Parchetului și a aplicat inculpaților C.I. și I.D. pedeapsa în limitele prevăzute de textul de lege sus-menționat dând eficiență și dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În cazul inculpatului C.V.G., instanța de prim control judiciar a constatat că este întemeiat și apelul acestuia pe care l-a admis ca atare și a stabilit pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv cea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în limitele legale, dând eficiență cazurilor de reducere a pedepselor prev. de art. 20 din Legea nr. 678/2001, cât și cea prev. de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce privește apelul formulat de partea civilă D.A.R., instanța de apel a considerat că este întemeiat numai sub aspectul criticilor referitoare la netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților I.D. și C.I., sens în care l-a admis și a majorat cuantumul pedepselor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 38513 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, partea civilă D.A.R. și inculpații V.I.D., T.I.A., C.I. și I.D.
Criticile formulate de Parchet vizează nelegalitatea hotărârilor recurate și se referă la greșita reținere a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. față de momentul procesual când s-a considerat că ar fi aplicabile în cauză.
Se apreciază de către Parchet că dispozițiile legale privind aplicarea acestei instituții prevăd că inculpatul se poate prevala de aceste dispoziții până la începerea cercetării judecătorești ori, în cazul desființării sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare nu mai există acest moment care să permită inculpaților să se prevaleze de procedura simplificată.
O altă critică formulată de Parchet se referă la greșita reținere a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 în privința inculpatului C.V.G., întrucât denunțul nu a fost formulat în cursul urmăririi penale așa cum prevăd aceste dispoziții legale.
Recurenta parte civilă D.A.R., prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 și 172 C. proc. pen., solicită, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea administrării probei testimoniale pe latură civilă și, în subsidiar, majorarea pedepselor aplicate inculpaților T.I.A. și V.I.D., precum și majorarea cuantumului daunelor morale.
Recurentul inculpat I.D. invocă în susținerea recursului cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 4 C. proc. pen., arătând că instanța de apel a administrat probe după rămânerea în pronunțare, încălcând principiile publicității, oralității, nemijlocirii și contradictorialității, astfel că solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., recurentul inculpat I.D. critică greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina apreciind că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. și respectiv art. 329 alin. (1) C. pen. și solicită reținerea acestor infracțiuni prin schimbarea încadrării juridice și aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani cu aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.
În baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul I.D. solicită a se fa o mai largă eficiență dispozițiilor art. 72 C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. cu consecința stabilirii unei pedepse care să permită aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate.
Recurenții inculpați V.I.D., T.I.A. și C.I. au solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art. 5 C. pen. în sensul de a se aplica legea penală mai favorabilă.
Cu ocazia susținerii recursului reprezentantul Parchetului a menționat că nu mai susține pct. 2 din motivele scrise de recurs referitor la greșita reținere a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 678/2001 solicitând însă a se face aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
La fel și apărătorul inculpatului I.D. a arătat că înțelege să nu mai susțină criticile formulate prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, reține că sunt întemeiate doar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și inculpații V.I.D., T.I.A., C.I. și I.D., însă numai sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Întrucât Parchetul și inculpații au declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanței de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reține în cauză incidența normelor tranzitorii prev. de art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
Ca atare, Înalta Curte va analiza motivele de recurs invocate de inculpați în baza cazurilor de casare reglementate de C. proc. pen. anterior.
Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize judicioase a materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect apreciind instanța de fond că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Ambele instanțe au realizat o motivare amplă a hotărârilor, rezultând descrierea faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii acestora, au răspuns tuturor cererilor și apărărilor inculpaților, dând în acest mod eficiență cerințelor unui proces echitabil în deplin acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Întrucât inculpații nu au criticat situația de fapt, Înalta Curte nu va mai relua descrierea acesteia și își însușește în totalitate situația de fapt reținută de instanța de fond.
Referitor la criticile de nelegalitate formulate de Parchet cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. reține Înalta Curte că nu sunt întemeiate.
În primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 13/MF din 26 iunie 2012 a Tribunalului Argeș s-a dispus condamnarea inculpaților pentru comiterea faptelor reținute în sarcina fiecăruia.
Prin decizia penală nr. 136 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Pitești s-a dispus desființarea sentinței penale nr. 13/MF din 26 iunie 2012 a Tribunalului Argeș cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Din considerentele deciziei de casare rezultă că soluția pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate absolută întrucât procedura de judecată nu s-a desfășurat în condiții de publicitate.
Fiind învestită cu soluționarea cauzei în fond după casare, față de poziția manifestată de inculpați care au declarat că recunosc în totalitate faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a purces la judecarea cauzei în procedură simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. marchează momentul până la care inculpatul poate declara că este de acord să se judece în procedura acordului de vinovăție, și anume până la începerea cercetării judecătorești.
Legiuitorul nu face distincție între cercetarea judecătorească din primul ciclu procesul sau după casare, împrejurare în raport de care apreciem că dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sunt incidente și în cazul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Mai mult decât atât, prin decizia de casare s-a constatat nulitatea absolută a sentinței primei instanțe, inclusiv a cercetării judecătorești, fiind încălcate dispozițiile imperative referitoare la publicitatea ședinței de judecată, fapt ce echivalează cu inexistența cercetării judecătorești.
Prin decizia de casare nu au fost menținute actele procedurale efectuate în primul ciclu procesual astfel că, în fond după casare, instanța de fond a reluat cercetarea judecătorească din faza primară astfel că în mod justificat și în deplin acord cu dispozițiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. a luat act de acordul de voință al inculpaților de soluționare a cauzei în procedura simplificată.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte nu împărtășește punctul de vedere al Parchetului de înlăturare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și consideră că în mod corect și în deplin acord cu dispozițiile legale instanța de fond a considerat că inculpații puteau uza de procedura acordului de recunoaștere a vinovăției.
Criticile formulate de inculpatul I.D. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 4 C. proc. pen. invocând faptul că au fost administrate probele după închiderea dezbaterilor, nu sunt întemeiate.
Din înscrisurile existente în cauză rezultă că la termenul din 27 iunie 2013 Curtea de Apel Pitești a încuviințat cererea formulată de apărătorul inculpatului I.D. în sensul efectuării unei adrese către Tribunalul Teleorman, precum și către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești pentru a verifica dacă acesta a fost audiat în calitate de martor în Dosarul nr. 4236/87/2012 și dacă a denunțat și facilitat tragerea la răspundere penală a inculpatului U.G. sau dacă a formulat alte denunțuri.
Cererea de probatorii a fost formulată în condiții de publicitate, oralitate și nemijlocire nefiind afectate drepturile procedurale ale inculpatului.
Chiar dacă aceste relații au fost înaintate Curții de Apel Pitești după închiderea dezbaterilor, această împrejurare nu afectează în nici un mod legalitatea probei care a fost admisă în condiții de oralitate și contradictorialitate.
Nici criticile referitoare la încălcarea principiului non reformatio in pejus formulate de inculpatul I.D. nu sunt întemeiate.
Astfel, apărarea inculpatului I.D. a susținut că i s-a agravat situația în propria cale de atac, situație însă ce nu corespunde adevărului cât timp inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă mai mare ca urmare a admiterii apelului parchetului.
Reține însă instanța de control judiciar că recursurile declarate de Parchet și inculpați sunt întemeiate sun aspectul incidenței dispozițiilor art. 5 C. pen.
Potrivit acestor dispoziții legale, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În cauza de față, de la data pronunțării deciziei din apel, 04 iulie 2013 și până la soluționarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să analizeze dispozițiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire strictă la modificările aduse infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori sub aspectul elementelor constitutive, regimul sancționator la data comiterii faptei și cel în vigoare la soluționarea recursului, precum și cu privire la instituțiile autonome în raport cu încriminarea și sancțiunea, urmând ca în baza acestei analize să determine legea penală mai favorabilă incidentă în cauză.
Infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori erau reglementate în dispozițiile art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001.
Conform art. 94 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane a fost modificată iar art. 12, 13, 141 și 15-19 au fost abrogate, situație ce nu echivalează cu dezîncriminarea cât timp faptele de trafic de persoane și trafic de minori au fost preluate în noul C. pen., fiind reglementate de dispozițiile art. 210 și art. 211 nefiind afectată în nici un mod existența infracțiunii.
Comparând conținutul constitutiv al celor două infracțiuni, cea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu cea prevăzută în noul C. pen., art. 210 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că nu există diferențe majore între acestea, singurul element de diferențiere fiind acela că în noua reglementare nu se mai regăsește elementul circumstanțial al comiterii faptei de două sau mai multe persoane.
Chiar dacă acest element circumstanțial nu se mai regăsește în noua reglementare, legiuitorul a prevăzut ca circumstanță agravantă în disp. art. 77 lit. a) C. pen., comiterea faptei de către mai multe persoane, dispoziții a căror incidență Înalta Curte urmează a o reține.
Lipsa unui element circumstanțial din conținutul infracțiunii nu implică reținerea formei simple a infracțiunii, instanța urmând a face aplicarea circumstanțelor agravante legale care contribuie în acest mod la stabilirea încadrării juridice a faptei.
Reține însă Înalta Curte că între cele două infracțiuni există diferențe sub aspectul sancțiunii penale fapt pentru care va compara efectele acuzației din legea veche- art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și efectele acuzației din legea nouă - art. 210 alin. (1) cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.
În vechea reglementare infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 era sancționată cu închisoarea de la 5 la 15 ani.
În noua reglementare - art. 210 alin. (1) - infracțiunea de trafic de persoane este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani cu reținerea efectelor circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a) C. pen. referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mau multe persoane împreună.
Cum noua reglementare prevede limite de pedeapsă net inferioare celor din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte consideră că legea nouă este mai favorabilă, astfel încât va reduce proporțional sancțiunea stabilită de instanța de fond în raport de noile limite de pedeapsă în cazul inculpaților C.I., C.V.G. și I.D.
În mod identic Înalta Curte va proceda la compararea conținutului infracțiunii de trafic de minori, cea din vechea reglementare, art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu cea prevăzută în noul C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen., Înalta Curte reține același element de diferențiere referitor la elementul circumstanțial al comiterii faptei de două sau mai multe persoane.
De altfel, cu privire la infracțiunea de trafic de minori din veghea reglementare, acest element circumstanțial era reținut prin raportare la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Față de împrejurarea că aceste aspecte au fost analizate în cazul infracțiunii de trafic de persoane, Înalta Curte nu le va mai supune analizei și în cazul infracțiunii de trafic de minori.
Și pentru această infracțiune Înalta Curte consideră că sunt incidente disp. art. 77 lit. a) C. pen. care reglementează circumstanța agravantă legală a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane care contribuie în acest mod la stabilirea încadrării juridice a faptei.
În urma analizei comparative a regimului sancționator, cel prev. de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu cel prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., reține Înalta Curte că în vechea reglementare infracțiunea de trafic de minori era sancționată cu pedeapsa de la 7 la 18 ani.
Art. 211 alin. (1) C. pen. sancționează traficul de minori cu închisoarea de la 5 al 12 ani cu posibilitatea aplicării pedepsei până la maximul ei special ca efect al reținerii circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a) C. pen.
În noua reglementare atât limita minimă, cât și limita maximă sunt inferioare limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de legea veche astfel încât Înalta Curte reține că legea nouă reprezintă legea penală mai favorabilă, fapt pentru care îi va da eficiență și va reduce proporțional pedepsele aplicate inculpaților V.I.D., T.I.A., C.I., C.V.G. și I.D.
Principiul aplicării legii penale mai favorabile presupune și o examinare în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, în cauza de față cu referire strictă la dispozițiile privind infracțiunea continuată, concursul de infracțiuni și procedura recunoașterii vinovăției.
În ceea ce privește efectele procedurii recunoașterii vinovăției, nu există diferențe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancționatorii cu o treime.
În ceea ce privește pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni, sub aspectul condițiilor de existență nu există diferențe între cele două reglementări.
Atât art. 33 lit. a) C. pen. anterior, cât și art. 38 alin. (1) C. pen. stabilesc că există concursul de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Între cele două reglementări privitoare la pluralitatea de infracțiuni există diferențe majore cu privire la regimul sancționator.
În vechea reglementare, pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni se stabilea în baza cumulului juridic cu posibilitatea aplicării unui spor până la 5 ani.
Noul C. pen. instituie sancționarea concursului de infracțiuni potrivit sistemului cumulului juridic cu aplicarea unui spor obligatoriu și fix constând în o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Întrucât în vechea reglementare aplicarea unui spor era facultativă, iar în noul C. pen. aplicarea sporului în cazul concursului de infracțiuni este obligatoriu, sub acest aspect apreciază Înalta Curte că dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior sunt dispoziții mai favorabile, fapt pentru care va reține incidența acestora ca lege penală mai favorabilă.
În ce privește instituția autonomă a unității legale de infracțiuni, ca formă a pluralității de infracțiuni, comparând cele două coduri, Înalta Curte reține că există diferențe sub aspectul condițiilor de existență.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din noul C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Art. 41 alin. (2) C. pen. anterior stabilește că infracțiunea continuată există când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Noua reglementare impune o nouă condiție pentru existența unității legale de infracțiuni și anume unicitatea subiectului pasiv, împrejurare în raport de care apreciază Înalta Curte că legea veche constituie legea penală mai favorabilă și va reține incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Întrucât în cauza dedusă judecății inculpații au comis mai multe acte materiale în baza aceleiași rezoluții infracționale însă împotriva unor subiecți pasivi diferiți, reținerea disp. art. 35 din noul C. pen. ar implica reținerea mai multor infracțiuni în concurs real cu posibilitatea agravării sancțiunii, considerente pentru care reține Înalta Curte de Casație și Justiție că legea anterioară este mai favorabilă sub aspectul instituției autonome a infracțiunii continuate.
Recursul formulat de partea civilă D.A.R. este nefondat și va fi respins ca atare.
Criticile de netemeinicie formulate de către recurenta parte civilă nu pot fi supuse analizei cât timp prin Legea nr. 2/2013 s-au adus modificări dispozițiilor art. 3859 C. proc. pen. în sensul că o parte a cazurilor de casare au fost abrogate, iar conținutul celor în vigoare a fost modificat.
În baza acestor modificări sesizarea instanței de recurs a fost limitată numai la chestiuni de drept, voința legiuitorului fiind aceea de a transforma Înalta Curte într-o Curte de Casație.
Cum criticile formulate de recurenta parte civilă se referă la aspecte de netemeinicie a hotărârilor penale atacate ce nu se circumscriu niciunui caz de casare, Înalta Curte nu va supune analizei recursul formulat de partea civilă pe care îl va respinge ca nefondat.
Pentru aceleași motive Înalta Curte nu va supune analizei nici criticile de netemeinicie formulate de către recurenții inculpați în temeiul cărora solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei în una neprivativă de libertate.
Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești și de inculpații V.I.D., T.I.A., C.I. și I.D. împotriva deciziei penale nr. 84/A/MF din 04 iulie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 6/MF din 25 februarie 2013 a Tribunalului Argeș și, în rejudecare:
Va face aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și, în consecință:
I. Va reduce pedepsele aplicate inculpaților V.I.D. și T.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la câte 6 ani și 8 luni închisoare la câte 4 ani închisoare.
II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.I. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 3 ani și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.V.G. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reține la încadrarea juridică a faptelor în ceea ce îl privește pe inculpatul C.V.G. dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în loc de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în raport de ambele infracțiuni.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.V.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.V.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an și 8 luni închisoare la 1 an închisoare.
În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
IV. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.D. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 6 ani și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 3 ani și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
V. În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă D.A.R. împotriva aceleiași decizii penale.
Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților V.I.D., T.I.A., C.I. și C.V.G., durata prevenției de la 10 mai 2011 la 14 martie 2014.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații V.I.D., T.I.A. și C.I., în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații I.D. și C.V.G., în sumă de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchet, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești și de inculpații V.I.D., T.I.A., C.I. și I.D. împotriva deciziei penale nr. 84/A/MF din 04 iulie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 6/MF din 25 februarie 2013 a Tribunalului Argeș și, în rejudecare:
Face aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și, în consecință:
I. Reduce pedepsele aplicate inculpaților V.I.D. și T.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la câte 6 ani și 8 luni închisoare la câte 4 ani închisoare.
II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.I. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 3 ani și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
III. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.V.G. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reține la încadrarea juridică a faptelor în ceea ce îl privește pe inculpatul C.V.G. dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în loc de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în raport de ambele infracțiuni.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.V.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.V.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an și 8 luni închisoare la 1 an închisoare.
În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
IV. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.D. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 6 ani și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. de la 3 ani și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
V. Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă D.A.R. împotriva aceleiași decizii penale.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților V.I.D., T.I.A., C.I. și C.V.G., durata prevenției de la 10 mai 2011 la 14 martie 2014.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații V.I.D., T.I.A. și C.I., în sumă de câte 200 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.
Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații I.D. și C.V.G., în sumă de câte 50 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2014.