Asupra recursului de față;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. l 1 din 16 ianuarie 2012, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului G.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., la 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare stabilit.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului G.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, republicată.
A obligat inculpatul la plata sumei de 248.519 lei, despăgubiri civile, către partea civilă A.N.A.F. - București.
A obligat inculpatul la 450 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 13 din Legea nr. 141/2005, a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă, către O.N.R.C.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1790/P/2010 din 27 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.M., pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 4, art. 9, alin. (1), lit. a) și art. 9, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 241/2005, republicată, constând în aceea că în calitate de administrator al SC L.C. SRL Focșani, inculpatul a refuzat nejustificat să prezinte organelor competente documentele societății, în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile, deși i-au fost transmise invitații prin poștă și prin presă; a ascuns bunul, sursa impozabilă sau taxabilă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, producând un prejudiciu bugetului general consolidat de 248,519 lei și s-a sustras de la efectuarea unor verificări financiare prin declararea inexactă a sediului principal al societății.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 3333/91/2011.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că, a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, susținând că nu și-a schimbat sediul societății, însă și-a schimbat domiciliul în municipiul Brăila și apoi în orașul Bacău, că ar fi luat cunoștință de invitațiile organului fiscal, însă cu multă întârziere, că nu s-a putut prezenta în fața organului de cercetare deoarece avea de rezolvat probleme familiale foarte grave, că toată activitatea societății desfășurată în perioada aprilie 2008 - iunie 2009 a fost reflectată în evidența contabilă, întocmind rapoartele necesare pentru organul fiscal, că este adevărat că în perioada menționată a avut relații comerciale cu diferite societăți comerciale, obținând un venit de aproximativ 310.000 lei, că a plătit doar parțial obligațiile fiscale și că apreciază prejudiciul cauzat bugetului de stat la aproximativ 20.000 lei. Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
SC L.C. SRL Focșani a fost înființată la data de 14 februarie 2007, fiind înregistrată la O.R.C. Vrancea sub nr. J.39/149/2007 iar din punct de vedere fiscal a fost înregistrată la data de 20 februarie 2007.
În actele constitutive ale societății, inculpatul G.M. a fost înscris ca asociat unic și administrator.
Inculpatul a declarat sediul social al SC L.C. SRL în municipiul Focșani, str. Mr. Gheorghe Pastia, jud. Vrancea la un cabinet de avocatură.
Martorul M.L., fiind audiat, arată că la adresa din Focșani, jud. Vrancea, funcționează un cabinet de avocatură, că la aceeași adresă s-a declarat doar formal sediul SC L.C. SRL Focșani, administrată de inculpat, în realitate societatea nu a funcționat la această adresă și nu și-a păstrat documentele societății, că de la înființarea societății inculpatul nu a mai venit la acea adresă și nu a putut fi contactat pe nici o cale. Martorul mai precizează că toată corespondența sosită pentru SC L.C. SRL Focșani a fost ridicată de către organul de urmărire penală.
Chiar inculpatul declară, că după înființarea societății a locuit în Brăila și apoi la Macin și că documentele societății comerciale au fost păstrate la domiciliul său din Macin, județul Tulcea.
Din probele administrate în cauză nu reiese că inculpatul a declarat, în condițiile prevăzute de lege, un alt sediu pentru SC L.C. SRL Focșani.
Ca urmare a nedepunerii situațiilor financiare anuale aferente anului 2007, în termenul prevăzut de lege, O.N.R.C. a solicitat în baza art. 237, alin. *4( din Legea nr. 31/1990, dizolvarea SC L.C. SRL Focșani.
Prin sentința civilă nr. 476 din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, se constată că SC L.C. SRL nu a depus situațiile financiare în cel mult 6 luni de la expirarea termenului legal, dispunând în consecință dizolvarea societății comerciale. Această hotărâre devine irevocabilă la data de 12 martie 2010.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1353 din 07 decembrie 2010, Tribunalul Vrancea dispune începerea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SC L.C. SRL Focșani, desemnează lichidator și dispune ridicarea dreptului de administrare al debitorului, iar prin sentința comercială nr. 437 din 29 martie 2011, aceeași instanță, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea SC L.C. SRL Focșani din Registrul Comerțului.
La data de 14 iulie 2010 D.G.P.F. Vrancea prin S.I.F. a verificat din punct de vedere fiscal SC L.C. SRL Focșani, pentru perioada 20 februarie 2007 - 30 iunie 2009 și constatând că societatea nu funcționează la sediul social declarat, că identificarea și contactarea administratorului acestei societăți nu este posibilă și că documentele societății și de evidență contabilă lipsesc de la sediu, a procedat la stabilirea bazei de răspundere și a obligațiilor fiscale, prin estimare, potrivit dispozițiilor art. 67, alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată.
Pentru a se stabili baza de impunere pentru perioada 20 februarie 2007 - 30 iunie 2009, organul de inspecție fiscală a folosit datele furnizate de fișa cont 401 - „Furnizori”, transmisă de D.G.F.P. Constanța, Activitatea de Inspecție Fiscală, cât și datele declarate de către partenerii de afaceri ai SC L.C. SRL Focșani prin declarația informativă „394”.
În baza acestor date, se constată că societatea administrată de inculpat a emis facturi fiscale către SC H. SRL Constanța, încasând prin cont bancar și prin casierie, sume în valoare totală de 368.490 lei, în perioada 03 iunie 2009 - 30 iunie 2009.
Din datele declarate de către partenerii de afaceri ai inculpatului, prin declarația informativă „349”, s-a reținut că societatea administrată de către inculpat a colectat pentru veniturile totale facturate de 710.056 lei, TVA în sumă de 134.910 lei, iar pentru achizițiile în sumă de 4.190 lei a colectat TVA deductibil de 796 lei.
În final s-a constatat că inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul statului, în sumă de 248.519 lei, din care 113.609 lei reprezintă impozit pe profit iar 134.910 lei reprezintă TVA.
Inculpatul a recunoscut că a cauzat bugetului de stat un prejudiciu, însă îl apreciază la numai 20.000 lei, iar explicațiile oferite instanței, situația familială deosebită, sunt irelevante cu privire la fapta de evaziune fiscală, însă vor fi reținute ca și circumstanțe atenuante, în condițiile art. 74, alin. (2) C. pen.
Având în vedere că inculpatul, încă de la înființarea SC L.C. SRL Focșani nu a folosit sediul declarat în Focșani, str. Mr. Gh. Pastia, județul Vrancea, că nu și-a declarat în condițiile legii un alt sediu pentru societatea comercială administrată, că nu a făcut raportările prevăzute de lege cu privire la obligațiile fiscale și la activitatea comercială desfășurată, deși a obținut venituri semnificative, instanța a reținut că inculpatul G.M. a acționat cu intenția de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.
Atât situația de fapt reținută mai sus reținută, cât și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite prin următoarele mijloace de probă:
- procesul-verbal nr. 3634/ S2 din 15 iulie 2010 întocmit de A.N.A.F. Vrancea, din care rezultă veniturile obținute de SC L.C. SRL Focșani în perioada 20 februarie 2007 - 30 iunie 2009, obligațiile fiscale neachitate, cât și prejudiciul cauzat bugetului de stat (filele 7-16 dosar urmărire penală);
- înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că societatea comercială administrată de inculpat, în perioada precizată, a avut relații comerciale cu alte societăți comerciale, cum ar fi: SC V.D.T.C.I. SRL Constanța, SC G.C. SRL Brăila, SC V.R. SA București, SC M.P. SRL București și SC H. SRL Constanța, neidentificată la sediul declarat;
Înscrisurile care privesc înființarea societății comerciale, declararea sediului societății și alte înregistrări efectuate, din oficiu, la O.R.C. Vrancea;
- sentința civilă nr. 476 din 15 decembrie 2009, prin care s-a dispus dizolvarea societății comerciale administrate de către inculpat, pentru nedepunerea situațiilor financiare în termen;
- sentința comercială nr. 1353 din 07 decembrie 2010 prin care s-a dispus intrarea SC L.C. SRL Focșani în procedură simplificată a falimentului, desemnarea unui lichidator și ridicarea dreptului de administrare pentru inculpat;
- declarația martorului M.L. din care rezultă că inculpatul nu a folosit sediul societății și nici nu și-a ridicat corespondența venită la acea adresă;
- declarația inculpatului care recunoaște că nu s-a folosit de sediul declarat, că a ținut actele și evidențele societății la o altă adresă, deși nu și-a declarat un alt sediu și că nu a plătit în termen obligațiile fiscale pentru societatea administrată.
Prima instanță a apreciat că în drept, fapta inculpatului care, în calitate de administrator al SC L.C. SRL Focșani, urmărind să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, nu a declarat, în condițiile prevăzute de lege sediile reale ale societății administrate, sustrăgându-se în acest mod de la efectuarea verificărilor fiscale, sau financiare, în perioada februarie 2007 - decembrie 2010, producând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 248.519 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 241/2005.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, că are serioase probleme familiale (un copil cu grave probleme de sănătate) și că în parte a recunoscut faptele săvârșite, instanța de fond a reținut aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74, alin. (1), lit. a) și alin. (2) C. pen.
În raport de gravitatea faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmările produse și de persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate în cauză, aplicând inculpatului pedeapsa închisorii, sub limita minimă, dar în limitele prevăzute de art. 76, lit. d) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptului de a ocupa o funcție implicând autoritatea de stat și dreptului de a exercita o funcție de conducere la o societate comercială, prevăzută de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.
Totodată, având în vedere persoana inculpatului și gravitatea faptelor, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea sa.
În consecință, s-a dispus în baza art. 81 C. pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare ce va fi stabilit în condițiile art. 82 C. pen.
Potrivit art. 71, alin. (5) C. pen., instanța a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
Totodată, instanța a atras atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Analizând probatoriul cauzei, instanța de fond a constatat că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă în sensul că inculpatul ar fi fost somat, în mai multe rânduri, în condițiile prevăzute de lege, să prezinte organelor fiscale documentele legale ale societății pe care o administra și că inculpatul ar fi refuzat, așa cum cer dispozițiile art. 4 din Legea nr. 241/2025, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.
De asemenea, s-a mai reținut că, nu s-a dovedit în cauză că inculpatul ar fi luat cunoștință de acele somații și că ar fi refuzat în mod clar și fără echivoc, să se prezinte în fața organului de control fiscal cu documentele societății.
Chiar organul de control fiscal menționează în procesul-verbal nr. 3634/ S2 din 15 iulie 2010 că toate invitațiile trimise inculpatului au fost returnate cu mențiunea „destinatarul este mutat de la adresă”.
Prin urmare, pe lângă faptul că la dosar nu există dovada somațiilor trimise de către organul fiscal, inculpatului, dar nu există nici vreo dovadă clară, în sensul că acesta, luând la cunoștință de somațiile organului fiscal, ar fi avut vreo atitudine clară de refuz.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, așa cum s-a solicitat prin rechizitoriu, astfel că în baza art. 11, pct. 2, lit. a) și art. 10, lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului.
Totodată, prima instanță a mai reținut că, prin actul de sesizare inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că a ascuns bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, producând un prejudiciu bugetului de stat.
S-a constatat că în actul de sesizare nu se precizează în concret care sunt faptele de ascundere a bunului sau sursei impozabile sau taxabile și dacă acțiunile de ascundere sau disimulare se referă la proveniența bunului, la situația ori dispoziția bunului, la circulația bunului sau proprietarul bunului, etc. Totodată, s-a constatat că nu există la dosarul cauzei probe care să dovedească în mod imbatabil fapta de ascundere a bunurilor ori a surselor impozabile.
Instanța de fond a mai apreciat că, în cauză s-a dovedit că inculpatul s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale de către organele competente, prin neutilizarea sediului declarat și prin folosirea unor sedii nedeclarate în condițiile legii, toate acestea, cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale. Toate aceste fapte dovedite, nu acoperă însă și latura obiectivă a infracțiunii, prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Pentru aceste motive, instanța a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 11, pct. 2, lit. a) și art. 10, lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că, susținerile inculpatului, în sensul că nu mai putea fi trimis în judecată pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu, deoarece la data sesizării instanței, SC L.C. SRL Focșani administrată de către acesta, nu mai exista, nu pot fi reținute, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte săvârșite până la data de 07 decembrie 2010, când prin hotărâre judecătorească i s-a ridicat dreptul de administrare al societății comerciale.
Apărările inculpatului, în sensul că societatea administrată nu ar fi desfășurat activități comerciale în perioada februarie 2007, ianuarie 2009, s-a apreciat că sunt infirmate prin probele administrate în cauză și precizate mai sus.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea civilă A.N.A.F. București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 248.519 lei, din care TVA în sumă de 134.910 lei și impozit pe profit în sumă de 113.609 lei și că acest prejudiciu este dovedit prin actul de control fiscal și prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prima instanță a mai apreciat că, deși inculpatul a susținut că a cauzat doar un prejudiciu de aproximativ 20.000 lei, nu a probat această susținere prin nici un mijloc de probă.
De asemenea, s-a mai constatat că în cauză sunt îndeplinite și condițiile răspunderii delictuale, așa încât se va admite acțiunea civilă, iar în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și art. 999 C. civ., a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 248.519 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă A.N.A.F. București,.
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 241/2005 instanța de fond a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, aceasta să fie comunicată la O.N.R.C.
În baza art. 191, alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în măsura în care le-a provocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea susținând că hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 câtă vreme în cauză existau probe din care rezulta că în mod voit inculpatul a refuzat să se prezinte în fața organelor financiare competente deși luase la cunoștință despre chemările repetate ce îi fuseseră adresate.
Totodată, procurorul a criticat dispoziția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, susținând că fapta acestuia de a nu înregistra în evidențele contabile veniturile realizate în perioada 20 februarie 2007 - 30 iunie 2009 constituie de fapt infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, sens în care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății.
De asemenea, în cauză a declarat apel inculpatul G.M., fără însă a indica în scris criticile pe care înțelege să le formuleze sau să se prezinte în fața instanței de apel. Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. și respingerea pretențiilor părții civile întrucât societatea inculpatului nu mai există astfel că nu mai trebuia să depună vreun act la registrul comerțului.
În subsidiar, pentru inculpat s-a solicitat achitarea în baza prevederilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen., susținându-se că faptele deduse judecății nu ar prezenta gradul de pericol social specific unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr. 130/ A din 31 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 11 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalului Vrancea și în consecință:
A fost desființată în parte, respectiv numai în ceea ce privește dispozițiile privind condamnarea și achitarea inculpatului pe care le înlătură, sentința penală nr. 11 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare.
A fost condamnat pe inculpatul G.M. la:
- o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen.;
- prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la o pedeapsă de 7 luni închisoare;
- o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 4 luni închisoare, pedeapsa de 7 luni închisoare și pedeapsa de 6 luni închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare, sporită la 8 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) și lit. c) C. pen.
În temeiul art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 2 ani și 8 luni.
Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Au fost menținute e celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Prin aceeași hotărâre a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.M. împotriva sentinței penale nr. 11 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Vrancea.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe inculpatul G.M. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel, avocat B.A., va fi virată în contul Baroului Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală, dispunând în mod corect condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.
Pe de altă parte, însă, Curtea constată că motivele de recurs invocate de procuror, vizând achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare până la data de 23 iunie 2010), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Instanța de apel a mai reținut că, organele financiar-fiscale au trimis la domiciliul inculpatului prin mandat poștal cu confirmare de primire invitațiile nr. 1289 din 15 februarie 2010 și nr. 2156 din 16 martie 2010, însă acestea s-au întors cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă” astfel încât, pentru a fi înștiințat inculpatul s-a procedat la citarea acestuia într-unui dintre ziarele locale din mun. Focșani, localitatea unde este înregistrată și funcționează SC L.C. SRL administrată de inculpat.
Cu privire la aceste invitații, în declarația dată de inculpat în fața instanței de fond, acesta a arătat că a luat cunoștință despre chemările făcute de organele financiar-fiscale, chiar dacă cu o anumită întârziere, însă din motive personale nu s-a prezentat.
Așa fiind, constatând că la dosarul cauzei există probe din care rezultă că, deși a fost somat în mai multe rânduri să se prezinte în fața organelor financiar-fiscale, inculpatul G.M. a refuzat în mod nejustificat să dea curs acestor invitații, instanța de apel a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și că se impune condamnarea inculpatului și pentru această infracțiune.
Sub un alt aspect, instanța de prim control judiciar a reținut că inculpatul G.M. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că ar fi ascuns bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale producând un prejudiciu bugetului general consolidat de 248.519 lei, prima instanță dispunând achitarea apreciind că nu există probe care să dovedească în mod imbatabil fapta de ascundere a bunurilor ori a surselor impozabile.
Totodată, s-a mai reținut că din actul de sesizare al instanței, coroborat cu procesul-verbal de verificare întocmit de A.N.A.F. – D.G.F.P. Vrancea, rezultă că inculpatul G.M. nu a evidențiat în actele contabile veniturile realizate, organele financiar fiscale stabilind prin estimare baza de impunere precum și impozitele și taxele datorate bugetului de stat.
În acest sens s-a avut în vedere fișa de cont „401” Furnizori transmisă de A.I.F. Constanța din care rezultă că SC L.C. SRL Focșani, principal furnizor de forță de muncă pentru SC H. SRL Constanța, a emis facturi fiscale și a încasat sume prin cont bancar și casierie în valoare totală de 368.490 lei în perioada 03 iunie 2009 - 30 iunie 2009. De asemenea, s-au avut în vedere datele declarate de partenerii SC L.C. SRL Focșani prin declarația informativă 394 pentru perioada 20 februarie 2007 până la 30 iunie 2009.
Instanța de apel a apreciat că în speță nu poate fi vorba despre o ascundere a bunului sau sursei impozabile sau taxabilă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale ci de o omisiune a evidențierii în actele contabile a veniturilor realizate, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Referitor la apelul declarat de inculpatul G.M., instanța de apel a apreciat că acesta este nefondat.
În acest sens s-a reținut că, solicitarea de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. și de respingere a pretențiilor părții civile întrucât SC L.C. SRL Focșani nu mai există astfel că nu mai trebuia să depună vreun act la registrul comerțului este nejustificată întrucât faptele reținute în sarcina sa au fost comise anterior datei de 07 decembrie 2010, când prin hotărâre judecătorească inculpatului i s-a ridicat dreptul de administrare a societății comerciale.
De asemenea, s-a mai apreciat că susținerile inculpatului cum că în perioada februarie 2007 - ianuarie 2009 SC L.C. SRL Focșani nu ar fi desfășurat activități comerciale sunt infirmate de probele administrate în cauză, respectiv de fișa de cont „401” Furnizori a SC H. SRL Constanța și de declarația informativă 394 pentru perioada 20 februarie 2007 până la 30 iunie 2009 a partenerilor SC L.C. SRL Focșani.
Instanța de apel a mai reținut că solicitarea inculpatului de achitare în baza prevederilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen., pe motiv că faptele deduse judecății nu ar prezenta gradul de pericol social specific unei infracțiuni, nu poate fi primită favorabil, având în vedere gravitatea concretă a faptelor deduse judecății și valoarea însemnată a prejudiciului care nu a fost acoperit nici măcar în parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.M., în cauză, în motivele scrise de recurs atașate la dosarul cauzei solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea deciziei atacate și rejudecând pe fond, în principal, achitarea sa pentru infracțiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există în materialitatea lor.
În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni.
La termenul de judecată din 15 ianuarie 2013, recurentul inculpat personal, prezent în instanță, în stare de liberate și asistat de apărătorul său ales, avocat P.C., a arătat că înțelege să își retragă recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 130/ A din 31 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Declarația prin care recurentului inculpat G.M. a arătat că își retrage recursul a fost consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Asupra retragerii recursului de față;
Potrivit art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs, potrivit dispozițiilor art. 368 din același cod, acestea își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător .
În conformitate cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie făcută personal sau prin mandatar special iar dacă partea se află în stare de deținere printr-o declarație atașată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere.
Înalta Curte, având în vedere că în cauză, prevederile textului de lege citat care se aplică și în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că recurentul inculpat G.M., prezent în instanță, asistat de apărătorul său ales, și-a manifestat în mod expres și personal voința de a-și retrage calea de atac ordinară exercitată, urmează a se lua act și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 130/ A din 31 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2013.