Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1034/2013

Ședința publică din 26 martie 2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 255 din 5 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.G., fără antecedente penale la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 82 în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 08 septembrie 2011 la 15 septembrie 2011.

Prin aceeași sentință penală, în baza art. art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat și inculpatul C.A.L., fără antecedente penale la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatului C.A.L. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 08 septembrie 2011 la 15 septembrie 2011.

În baza art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea -de la inculpatul Ț.G. - a sumei de 500 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. al zilei plății și de la inculpatul C.A.L. a sumei de 4.500 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. al zilei plății.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorie a sechestrului asupra autoturismului, de culoare gri, aparținând inculpatului Ț.G. și a fost menținută - în parte - măsura asigurătorie a sechestrului asupra autoturismului, de culoare neagră, aparținând inculpatului Ț.G., până la concurența sumei de 500 euro în echivalent lei, măsuri dispuse prin ordonanța din data de 24 octombrie 2011 în Dosarul nr. 2986/P/201 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 191 alin. (1), (4) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata suinei de 3.350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond - din analiza actelor și lucrărilor dosarului - a reținut următoarea situație de fapt:

În vara anului 2010, la sugestia martorei O.E., care i-a precizat că inculpatul Ț.G., profesor în cadrul Universității Politehnice din București, o poate ajuta să promoveze examenul de admitere în Baroul București, martora denunțătoare R.L. s-a întâlnit cu acesta din urmă în București, unde, în prezența martorei O.E., inculpatul i-a cerut suma de 2.000 de euro pentru a-și folosi influența asupra unuia dintre membrii comisiei de examinare în vederea promovării examenului de admitere în Baroul București. La începutul lunii noiembrie 2010, inculpatul Ț.G. a contactat-o telefonic pe martora denunțătoare R.L., solicitându-i acesteia să se deplaseze în București, spre a-i remite suma de 2.000 euro, martora dând curs acestei solicitări. Astfel, în prezența martorei O.E., a înmânat inculpatului Ț.G. suma anterior menționată, inculpatul punând în buzunar suma de 500 de euro, iar restul de 1500 euro i-a predat fiicei sale, pe care o chemase în cafe-barul în care se aflau. Cu aceasta ocazie, martora denunțătoare s-a arătat interesată și de urmarea unor cursuri de mașter în cadrul S.N.S.P.A., inculpatul obligându-se să o ajute la înscriere.

Ulterior susținerii primei probe pentru admiterea în Baroul București, martora denunțătoare a fost din nou contactată de către inculpatul Ț.G., care i-a precizat că mai sunt necesari 3.000 euro, câte o mie pentru fiecare probă ce urma să fie susținută, motiv pentru care martora s-a întâlnit din nou cu inculpatul Ț.G. la restaurantul „P.U.", ocazie cu care l-a cunoscut și pe inculpatul C.A.L., acesta fiindu-i prezentat drept persoana care avea influență asupra unuia dintre membrii comisiei de examen. Banii au fost remiși cu acea ocazie, martora R.L. părăsind locația fără a cunoaște cine a luat banii sau destinația exactă a acestora. întrucât martora denunțătoare nu a promovat examenul, luând cunoștință de aceasta la data afișării rezultatelor, respectiv 05 februarie 2011, aceasta a luat legătura cu cei doi inculpați, sfatul primit fiind acela de a formula contestații, demers rămas în continuare fără succes. In urma contactelor insistente ale martorei denunțătoare în vederea recuperării banilor, inculpatul Ț.G. a sugerat încheierea unui contract de împrumut între martoră și inculpatul C.A.L., fapt materializat la data de 23 februarie 2011, ocazie cu care a fost încheiat contractul de împrumut de către B.N.P. Asociați T.A.M. și T.E.A., prin care, inculpatul C.A.L. se obliga să restituie martorei suma de 5.000 euro, până la data de 25 martie 2011. întrucât nici această obligație contractuală nu a fost respectată, martora a formulat un denunț împotriva celor doi inculpați la data de 31 mai 2011, act de sesizare înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalului București.

Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza materialului probator administrat, în ambele faze ale procesului penal -urmărire penală și cercetare judecătorească - respectiv: declarațiile martorului denunțător R.L., declarațiile inculpaților, declarațiile martorei O.E., declarațiile martorului A.l., declarațiile martorului G.C., procesul verbal privind studierea listing-urilor convorbirilor telefonice, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și ambientale interceptate, procesele verbale de constatare a efectuării unor percheziții domiciliare și informatice, adresa din 11 octombrie 2011 emisă de Baroul București și alte înscrisuri anexate.

Judecătorul fondului a apreciat că se impune înlăturarea - ca nesincere -a apărărilor inculpatului C.A.L., potrivit cărora martora denunțătoare i-a împrumutat suma de 10.000 lei în două rate egale, cu o dobândă lunară de 2.000 de lei, dar nu mai puțin de 10.000 lei, fără a se încheia însă niciun înscris constatator, inculpatul explicându-și această conduită nediligentă a martorei prin aceea că aceasta cunoștea unde locuiește inculpatul și putea să vina oricând să-și recupereze banii. Potrivit aceluiași inculpat, acesta a restituit martorei suma de 10.000 lei și 1.400 lei sau 1.600 de lei drept dobândă și cu toate acestea a fost de acord să se stipuleze în contractul de împrumut suma de 5.000 de euro „pentru liniștea lor sufletească".

Însă, contrariul este demonstrat - arată instanța de fond - de conținutul convorbirii purtate între inculpatul C.A.L. și martore, în data de 24 iunie 2011, interceptată în baza autorizației de interceptare din 2011 emisa de Tribunalul București, ca relevante reținând următoarele replici:

„C.A.L.: Din banii ăia am păpat și eu, că e adevărat, a păpat și G.! Știi? Am avut și noi.eu 500, G. 500.

R.L.: Din astea 5.000? Pentru barou?

C.A.L.: Da! Eu 500, G. 500! Da.și 4.000 i-am dat afara! (...).

C.A.L.: Băi vrei să-ți spun și ție ce mi-a zis și mie?

R.L.: Am luat 2, 3.

C.A.L.: Aa, mi-a zis: bă a luat 3, 4.eu nu pot să-i dau! Dacă ia un 5, eu pot să-i dau mai mult, de la 5 în sus.așa mi-a zis! (...).

C.A.L.: Am dat șpaga acum, ce-o să fie, ok. am zis, bă dacă ia 5, cu siguranță acesta îi dă 7."

În ceea ce-l privește pe inculpatul Ț.G., instanța de fond a constatat faptul că, implicarea acestuia în activitatea ilicită dedusă judecății rezultă din depozițiile martorei denunțătoare și ale martorei O.E., aceasta din urmă asistând la pretinderea sumei de bani în vederea traficării influenței și de asemenea la remiterea sumei de 2.000 de euro. Faptul că există neconcordanțe cu privire la momentul exact al întâlnirilor dintre cele două și inculpat sau cu privire la locațiile în care au avut loc, nu sunt - în opinia instanței de fond - apte să creeze dubiu cu privire la veridicitatea elementelor probatorii conținute de aceste depoziții, de vreme ce, cele două martore au fost audiate la un interval de 8 luni de la data faptelor deduse judecății, iar ulterior, în faza cercetării judecătorești, după un an și 4 luni.

Instanța de fond a concluzionat că, în drept:

Fapta inculpatului Ț.G. - constând în aceea că, în perioada august-noiembrie 2010, împreună cu inculpatul C.A.L., lăsând să se creadă că au influență asupra persoanelor ce vor face parte din comisia de examinare privind examenul de primire în profesia de avocat stagiar din sesiunea noiembrie 2010, organizat pentru admiterea în Baroul București, au pretins și primit suma de 5.000 euro de la martorul denunțător R.L., în vederea promovării de către aceasta a examenului, suma de bani fiind primită de cei doi în cursul lunii noiembrie 2010 în două tranșe, de 2.000 euro, respectiv 3.000 euro - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului C.A.L. - constând în aceea că în perioada noiembrie 2010, împreună cu inculpatul Ț.G., lăsând să se creadă că au influență asupra persoanelor ce vor face parte din comisia de examinare privind examenul de primire în profesia de avocat stagiar din sesiunea noiembrie 2010 organizat pentru admiterea în Baroul București, au pretins și primit suma de 5.000 euro de la martorul denunțător R.L., în vederea promovării de către aceasta a examenului suma de bani fiind primită de cei doi în cursul lunii noiembrie 2010 în două tranșe de 2.000 euro, respectiv 3.000 euro - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunea de a pretinde sau a primi bani sau alte foloase pentru a determina un funcționar asupra căruia inculpatul are sau lasă să se creadă că are influență, să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Acțiunea inculpaților, care au pretins, iar ulterior au primit o sumă de bani de la martorul denunțător R.L., pentru a determina o persoană ce intra în componența comisiei de examinare, privind examenul de primire în profesia de avocat stagiar, din sesiunea noiembrie 2010, organizat pentru admiterea în Baroul București, să facă un act contrar atribuțiilor sale, în sensul fraudării rezultatului obținut de martorul denunțător, realizează elementul material al infracțiunii de trafic de influență. Chiar dacă conduita infracțională a inculpaților Ț.G. și C.A.L. a realizat elementul material al infracțiunii, atât sub forma pretinderii cât și sub forma primirii, activitatea infracțională a acestora nu-și pierde caracterul unitar, nefiind incidente în cauză disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptei lor și au urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Inculpații și-au dat seama și au dorit să traficheze influența lor presupusă asupra unui funcționar în sensul art. 147 alin. (2) C. pen., prevăzând și urmărind atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului Ț.G., instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, judecătorul fondului a reținut că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social mediu, avându-se în vedere gradul de implicare al acestuia în activitatea infracțională dedusă judecății, momentul comiterii acesteia, cuantumul prejudiciului produs, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 50 ani, de profesie inginer, fără un loc de muncă, atitudinea procesuală a acestuia și faptul că este pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict.

Cu privire la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, în ceea ce îl privește pe inculpatul Ț.G., instanța de fond a reținut dispozițiile art. 81 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; se apreciază de instanță că, pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

Drept urmare, instanța de fond a considerat că, în speță, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 3 ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, astfel încât instanța și-a format convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului C.A.L., instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, instanța a reținut că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social mediu, avându-se în vedere gradul de implicare al acestuia în activitatea infracțională dedusă judecății, momentul comiterii acesteia, cuantumul prejudiciului produs, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 27 ani, de ocupație expert regional pe economie socială, încadrat în cadrul A.N.R., căsătorit, atitudinea procesuală a acestuia și faptul că este pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict.

Cu privire la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.A.L., instanța a reținut dispozițiile art. 86 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; se apreciază de instanță că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

Judecătorul fondului a considerat că, în speță, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 4 ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, astfel încât instanța și-a format convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Având în vedere faptul că materialul probator administrat în cauză a relevat că inculpatul Ț.G. a oprit din cei 5.000 de euro remiși de martora denunțătoare suma de 500 de euro, restul fiind primiți de inculpatul C.A.L., instanța fondului, în baza art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. proc. pen., a dispus confiscarea - de la inculpatul Ț.G. - a sumei de 500 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. al zilei plății, și de la inculpatul C.A.L. a sumei de 4.500 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. al zilei plății.

Pentru aceste considerente, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului, de culoare gri, aparținând inculpatului Ț.G. și a menținut - în parte - măsura asigurătorie a sechestrului asupra autoturismului de culoare neagră, aparținând inculpatului Ț.G. până la concurența sumei de 500 euro, în echivalent lei, măsuri dispuse prin ordonanța din data de 24 octombrie 2011, în Dosarul nr. 2986/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel inculpații Ț.G. și C.A.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, inculpatul Ț.G., prin apărător ales, a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei sale condamnări, solicitând achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât, din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă probe certe care să susțină vinovăția acestuia.

Inculpatul C.A.L., a criticat hotărârea primei instanțe doar pentru netemeinicie, arătând că se impune reindividualizarea cuantumului de pedeapsă ce i-a fost aplicată, considerând că pedeapsa de 4 ani închisoare este prea mare în raport de fapta comisă.

Prin Decizia penală nr. 280 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București - Secția I Penală au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Ț.G. și C.A.L. împotriva sentinței penale nr. 254 din 06 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 71661/3/2011, pentru cele ce urmează:

Împotriva deciziei penale nr. 280 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs inculpatul Ț.G., în temeiul art. 3859 pct. 17'C. proc. pen., solicitând, atât în motivele scrise cât și în cele orale, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și, în rejudecare, să se dispună achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât instanțele de fond și apel au făcut o greșită aplicare a legii, reținând, contrar probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, că recurentul inculpat se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (10 C. pen.

Analizând recursut! formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în temeiul disp. art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

Instanțele de fond și de apel, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și cu o argumentare juridică pertinentă, au reținut o corectă situație de fapt, corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare, reținută și de către instanțele de fond și de apel, precum și dispozițiilor legale aplicabile speței.

Astfel, pe baza coroborării probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, s-a reținut că, în perioada noiembrie 2010 inculpații Ț.G. și C.A.L., lăsând să se creadă că au influență asupra persoanelor ce vor face parte din comisia de examinare privind examenul de primire în profesia de avocat stagiar din sesiunea noiembrie 2010 organizat pentru Baroul București, au pretins și primit suma de 5.000 euro de la martorul denunțător R.L., în vederea promovării de către aceasta a examenului, suma de bani fiind primită de cei doi în cursul lunii noiembrie 2010 în două tranșe, de 2.000 euro, respectiv 3.000 euro.

De asemenea, instanța de fond a dat situației de fapt reținute o încadrare juridică legală, necontestată în apel, fapta inculpaților întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen.

Drept urmare, critica apărării inculpatului Ț.G., în sensul că fapta nu a fost săvârșită de el, nu poate fi primită, probele demonstrând cu certitudine contrariul. Astfel, nu doar denunțul, declarațiile părții vătămate R.L. și ale martorei O.E., dar și înregistrările convorbirilor telefonice și cele ambientale, rezultatul perchezițiilor domiciliare și informatice au dovedit, pe deplin, legătura dintre părți, suma convenită pentru obiectul infracțiunii și, ca atare, participația inculpatului Ț.G..

Materialul probator administrat în cauză a relevat că inculpatul Ț.G. a oprit din cei 5.000 de euro remiși de martora denunțătoare, suma de 500 de euro, restul fiind primiți de inculpatul C.A.L.

Așadar, în mod corect și fundamentat, instanța de fond 1-a condamnat pe inculpatul Ț.G., iar instanța de apel a respins calea de atac promovată, astfel încât motivul de casare prevăzut de punctul 171, cu privire la vreo greșită aplicare a dispozițiilor legale în speță, nu subzistă, pentru identitate de rațiune, nici solicitarea de achitare, prin prisma motivului că fapta nu ar fi fost săvârșită de recurentul inculpat, nu subzistă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385b alin 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.G. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.G. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2013.