Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 61 din 03 februarie 2012, Tribunalul Dolj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.I.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost achitat inculpatul S.D.C. pentru infracțiunea prevăzută de 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
A fost achitat inculpatul D.I. pentru infracțiunea prevăzută de 26 C. pen. rap. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost achitat inculpatul S.D.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
A fost achitat inculpatul Z.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost achitat inculpatul O.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.I.V. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.D.C. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.I. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.F. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.I. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1)din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.L. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 18 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Filiași, județul Dolj, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza dispozițiilor art. 357 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 65D/P/2011 din 12 iulie 2011, ora 10.00, asupra sumei de 400 euro ridicați de la locuința lui Z.F. la 15 iunie 2011 și asupra sumei de 9.000 euro ridicați din locuința lui O.I. la data de 15 iunie 2011.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.I. un hard-disk marca H.; de la inculpatul G.I.V. un notebook marca D.; de la inculpatul Z.F. un notebook marca A. și de la inculpatul O.I. un stick de memorie marca S.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea unui dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie și un material plastic de culoare verde, confecționat artizanal ridicat de la locuința inculpatului D.I.; o placă de circuit imprimat simplu placat, un dispozitiv tip „gură de bancomat” din plastic de culoare verde, două dispozitive artizanale, opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. și un acumulator marca S.E. de 3,6 V, un telefon marca S.E., un card de memorie marca S., un telefon marca S.E., toate ridicate din locuința inculpatului Z.F.
S-a dispus restituirea numitului S.V. a unui card bancar I. Bank emis pe numele său, bun ridicat din locuința inculpatului D.I., cu obligația păstrării bunului până la soluționarea definitivă a cauzei.
A fost obligat fiecare dintre cei 6 inculpați la câte 1.800 RON cheltuieli judiciare statului.
Prima instanță a constatat că în fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpații S.D.C., G.I.V., Z.F., S.D.L., D.I., O.I. și învinuitul A.V. au elaborat în primăvara anului 2011 un plan ce presupunea săvârșirea de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații (în rezumat obținerea, prelucrarea, rescrierea datelor de identificare a cardurilor bancare, efectuarea de operațiuni frauduloase cu astfel de instrumente de plată electronică falsificate, îndeosebi în S.U.A. sau alte state ce permit încă folosirea pe scară largă a cardurilor fără cip și sunt mai puțin restrictive în privința condițiilor de transfer internațional de bani) și spălarea banilor obținuți ilicit - achiziția de bunuri mobile și imobile, plata unor debite, transferarea/reintroducerea în circuitul civil prin diferite operațiuni (transfer, prin folosirea unor identități fictive sau „săgeți”, depunere de numerar în propriile conturi de card, plăți cash) în scopul ascunderii sursei ilicite sau de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile, să se sustragă de la urmărire.
Inculpații G.I.V., S.D.C. și O.I. sunt cei în jurul cărora s-a format întreaga structură a grupului infracțional organizat, cei care au îndeplinit funcțiile de conducere și coordonare, iar inculpații Z.F., S.D.L., D.I. și învinuitul A.V. erau membrii grupului cu funcții de execuție, persoanele care au confecționat sau adaptat echipamentele de skimming, le-au transportat și montat în Spania, pe diferite sisteme tip ATM.
Inculpații G.I.V., Z.F. și S.D.L. erau inculpații care urmau să plece în Polonia la data de 15 iunie 2011, data reținerii lor, tot pentru efectuarea de operațiuni de skimming.
Inculpatul G.I.V. îl știa pe D.I., un producător de echipamente de skimming cu o oarecare experiență, căpătată în Germania în perioada 2007 - 2008. Ambii, dar și ceilalți inculpați, puteau efectua și operațiunea de corelare a datelor de skimming obținute (în esență track-ul doi al benzii magnetice a unui card bancar sau poate chiar și informațiile similare stocate pe cip) cu codurile PIN captate de dispozitivele de înregistrare video (de regulă telefoane mobile) montate în apropierea ATM-urilor vizate, inculpații G.I.V. și S.D.C., cel care i-a asigurat găzduirea, fie în locuința învinuitului C.A.D., vecinul său, fie în apartamentul prietenei sale I.A.F., cunoscându-o pe Z.F., persoana trimisă de mai multe ori în Spania pentru a monta acolo diferite echipamente de skimming.
O parte dintre echipamente au fost realizate/construite și cu contribuția inculpatului S.D.C., unul dintre cofinanțatorii plecărilor în străinătate.
Inculpatul O.I. îi știa (și îi controla) pe învinuitul A.V., un apropiat al familiei sale, și pe inculpatul S.D.L., ambii trimiși de câteva ori în Spania pentru efectuarea aceluiași gen de operațiuni, de regulă împreună cu Z.F.
Datele de identificare ale cardurilor obținute astfel, le-au fost transmise inculpaților G.I.V. și/sau O.I. fie direct, stocate pe un stick sau alte mijloace de stocare a datelor informatice, fie indirect, de regulă, pe internet, prin intermediul aplicației informatice Messenger.
Inculpații G.I.V. și/sau O.I. au transmis datele către alte persoane, rămase în general neidentificate, aflate pe teritoriul S.U.A., locul unde au fost scrise pe banda magnetică a unor carduri blank și puse în circulație, îndeosebi prin efectuarea (acțiune consumată sau rămasă în fază de tentativă) de operațiuni frauduloase (retrageri de numerar de la diferite ATM-uri).
Concret, inculpatul G.I.V. i-a predat învinuitului D.A.V., membru al altui grup infracțional organizat, unul sau mai multe echipamente de skimming la data de 26 martie 2011 (în jurul orei 02.00).
Un alt echipament de skimming (un parfum în argoul lor) a fost procurat de învinuitul D.A.V. direct de la inculpatul D.I. la data de 28 martie 2011, transferul fiind mijlocit de inculpatul G.I.V.
La data de 20 aprilie 2011 inculpatul Z.F. s-a deplasat la București cu trenul (în care s-a îmbarcat la ora 16.10 din Gara Craiova). Cu același tren a călătorit și învinuitul A.V. care s-a îmbarcat însă din Gara Caracal. Cei doi au plecat la ora 21.55 la Madrid, Barajas, de pe aeroportul Băneasa. Biletele, dus-întors, fuseseră achiziționate de învinuita C.A.N., angajata agenției de turism C.T. Craiova și totodată o cunoștință mai veche a inculpatului S.D.C., cu câteva zile înainte, la cererea inculpatului G.I.V.
Cel mai probabil s-au întors amândoi (nu numai inculpatul Z.F.) în țară la data de 26 aprilie 2011, conform planificării.
În ziua următoare, inculpatul G.I.V. s-a întâlnit, pe rând, cu inculpații D.I. (la ora 13.00 în dreptul locuinței acestuia), S.D.C. și Z.F. (în jurul orei 14.10 la barul C., unde cei doi se deplasaseră cu autoturismul marca A., condus de proprietar, inculpatul S.D.C., dar și la ora 16.00 când l-au luat de acasă și l-au dus la gară pentru a se îmbarca în trenul rapid cu destinația București Nord) sau cu un bărbat cu trăsăturile inculpatului O.I. (în intervalul 14.25 -14.35 cât a stat în barul C.). Ajuns în București, inculpatul s-a întâlnit în jurul orei 20.00 cu un bărbat (neidentificat) care l-a însoțit de la gară la Aeroportul Băneasa.
Cu trenul rapid a călătorit și inculpatul Z.F. care înainte de a ajunge la aeroport s-a oprit câteva minute (în jurul orei 19.53) pe str. A.I.C., București, unde a primit un plic (posibil cu bani) de la un bărbat (neidentificat) care, imediat ce s-au despărțit, s-a urcat pentru câteva minute într-un microbuz parcat în zonă, apoi în autoturismul marca D. (cu care a și plecat).
G.I.V. și Z.F. s-au îmbarcat, pe rând (ultimul alături de o familie de rromi, cel mai probabil însă doar întâmplător) în cursa cu plecare la ora 21.55 de pe Aeroportul Băneasa cu destinația Madrid, Barajas - imagini înregistrate în baza autorizației din 27 aprilie 2011 și notele de supraveghere operativă încheiate la acea dată.
Convorbirile telefonice interceptate și înregistrate au făcut dovada întâlnirii celor doi inculpați în tren, în toaleta vagonului 3, unde Z.F. a primit de la G.I.V. un echipament de skimming ascuns în geanta de voiaj pe care o avea asupra sa. La solicitarea omologilor români, poliția spaniolă a verificat superficial, în aeroportul de destinație, bagajul inculpatului Z.F. fără a identifica echipamentele ascunse (probabil în mânere).
S-au reîntors în țară la data de 03 mai 2011 (cu o cursă ce trebuia să aterizeze pe Aeroportul Băneasa la ora 21.30) însoțiți de învinuitul A.V. Au călătorit împreună cu trenul, primii doi până la Craiova în timp ce al treilea a coborât la Caracal.
Biletele de avion, dus-întors în cazul inculpaților, au fost achiziționate tot prin intermediul agenției C.T. Craiova, reprezentată de C.A.N., la solicitarea inculpatului G.I.V.
Pe teritoriul Spaniei inculpatul G.I.V. a avut închiriat un autovehicul (tot prin intermediul agenției C.T., pentru o sumă totală de 207,90 euro).
Prin intermediul aceleiași agenții de turism, bilete rezervate de C.A.N., fie la cererea lui S.D.C., fie a lui G.I.V., fuseseră plecați inculpații Z.F. - la Milano, la data de 03 februarie 2011 (cu plecare de pe Aeroportul Craiova) și G.I.V. - la Madrid, la data de 01 aprilie 2011, până la data de 04 aprilie 2011 (cu plecare de pe Aeroportul Otopeni). G.I.V. a fost cazat în hotelul B.S. Madrid - Albufera.
La data de 24 mai 2011 inculpatul G.I.V. s-a întâlnit, pe rând, cu Z.V. (în jurul orei 14.00 la terasa O.), S.D.C. (în jurul orei 14.15 la terasa O. și în intervalul16.00 - 18.30 la terasa T.S.), O.I. (în jurul orei 19.30 la terasa O.) sau cu B.I.N.D. (în jurul orei 17.45 la barul R., de unde s-au deplasat împreună la terasa T.S.) - imagini înregistrate în baza autorizației din 27 aprilie 2011 și nota de supraveghere operativă încheiată la acea dată.
La data de 11 mai 2011 inculpații S.D.C., G.I.V. și S.D.L. s-au deplasat împreună la București (cu autoturismul celui dintâi), la Aeroportul Otopeni. G.I.V. și S.D.L. s-au îmbarcat într-un avion ce a decolat în jurul orei 11.55 cu destinația Madrid, în timp ce inculpatul Z.F., care ajunsese la București cu trenul, s-a îmbarcat într-un avion ce a decolat în aceeași direcție în jurul orei 15.04. Decizia de a călători separat a fost probabil determinată de controlul la care fuseseră supuși la data de 27 aprilie 2011.
În ziua anterioară G.I.V. luase de la D.I. una sau mai multe „guri de bancomat”, cel puțin una („aia mică”) completă, restul probabil doar carcase, fără componentele electronice de skimming propriu-zis (de genul celei găsite la percheziția domiciliară), dispozitiv(e) pe care l(e)-a predat inculpatului Z.F. în scopul asamblării finale (adaptării/modificării/adăugării componentelor de alimentare cu energie).
Biletul de avion al inculpatului Z.F. fusese rezervat de inculpații G.I.V. și S.D.L. la aceeași dată, la agenția de turism T.T. din Craiova.
Întrucât echipamentele de skimming deținute nu au funcționat (mai corect spus s-au stricat), G.I.V. a apelat pentru a procura altele la R.E.F., o cunoștință mai veche, care i-a comunicat că avea un echipament în Italia, în locuința iubitei sale Ș.O.M.
Cel trimis să ia aparatura a fost inculpatul Z.F., care a călătorit în Italia cu avionul, cu un bilet achiziționat pe internet de R.E.F. întrucât C.A.N., la care intenționase inițial să apeleze G.I.V., era plecată atunci din Craiova (în Bulgaria).
R.E.F. a rezervat un bilet de avion pe ruta Madrid (Barajas) - Linate pentru data de 14 mai 2011, ora 22.15, cu întoarcere a doua zi la ora 14.05 (plecare de pe Aeroportul Malpensa).
G.I.V. s-a întors în țară la data de 17 mai 2011, ora 21.30. A fost așteptat la aeroport de R.E.F. (în locuința căruia a și înnoptat). Biletul de avion a fost achiziționat tot prin intermediul învinuitei C.A.N.
D.I. a fost solicitat și de alte persoane, identificate drept G.I. și posibil P.I.C., să confecționeze „guri de bancomat”. Un astfel de echipament deținut de P.I.C. s-a aflat la începutul lunii mai la inculpat pentru diferite teste sau copiere a arhitecturii.
G.I.V. a achiziționat unul sau mai multe reportofoane la data de 24 mai 2011 (de la vânzători identificați la mica publicitate sau pe internet) în scopul de a le demonta capetele de citire a benzii magnetice, o componentă a echipamentelor de skimming utilizate de membrii grupului infracțional organizat.
A plecat în Spania împreună cu O.I. la data de 25 mai 2011 (cu o cursă aeriană ce trebuia să decoleze de pe Aeroportul Băneasa la data de 21.55 cu destinația Madrid - Barajas) cu scopul de a calibra echipamentele de skimming aflate în detenția inculpaților Z.F. și S.D.L.
S-au deplasat la București, cu autoturismul marca F. (proprietatea lui O.I., cel care l-a și condus). Înainte de a ajunge la aeroport s-au întâlnit cu R.E.F. probabil pentru a procura și alte echipamente de skimming/componente ce le lipseau. Biletele de avion fuseseră rezervate de G.I.V. tot de la agenția C.T. Craiova, prin intermediul aceleiași C.A.N.
Inculpații s-au întors în România la data de 28 mai 2011, ora 07.00. În seara aceleiași zile au primit pe internet mai multe fișiere text sau video ce conțineau date de identificare a unor carduri bancare și codurile PIN de utilizare.
Datele informatice fuseseră obținute de Z.F. și S.D.L., în cursul dimineții prin instalarea a unor echipamente de skimming pe două ATM-uri.
Datele de identificare a instrumentelor de plată electronică obținute fraudulos, un total de peste o sută, au fost sortate și corelate - cu codurile PIN capturate - de inculpatul G.I.V. în cursul zilei de 29 mai 2011 când le-a și transmis altor persoane, cel mai probabil lui M.F.C. și M.I., cei care le puteau folosi pentru efectuarea de operațiuni frauduloase pe teritoriul S.U.A.
Z.F., S.D.L. și un bărbat rămas neidentificat s-au întors în România (pe Aeroportul Băneasa) la data de 07 iunie 2011. Biletele de avion ale inculpaților fuseseră achiziționate de G.I.V. prin intermediul agenției C.T. Craiova și, implicit, al învinuitei C.A.N. Cei trei au ajuns în Craiova cu autoturismul condus de un bărbat rămas și el neidentificat.
La data de 15 iunie 2011, inculpații Z.F. și S.D.L. intenționau să plece cu autoturismul celui din urmă în Polonia, pentru a monta acolo echipamente de skimming.
Cei doi au probat echipamentele (probabil însoțiți și de un al treilea, neidentificat) în noaptea de 14/15 iunie 2011, la diferite ATM-uri din Rovinari și Filiași. Inculpatul G.I.V. urma să îndeplinească un rol de antemergător, pentru a identifica și semnala eventualele probleme cu care se puteau confrunta pe drum (controale la graniță, controale rutiere, etc.).
S-a mai arătat că se pare (așa cum s-au plâns Z.F. și S.D.L. în convorbirile lor telefonice din acea perioadă) că inculpații sau cei cărora le încredințaseră datele de identificare nu au putut accesa și, implicit, devaliza, majoritatea conturilor bancare obținute fraudulos pe teritoriul statului spaniol. Cauza invocată de inculpați ar fi fost blocarea conturilor de către titulari, dar nu este exclusă și o cauză tehnică - necorelarea datelor copiate de pe banda magnetică cu codurile PIN înregistrate de camera video.
Perchezițiile domiciliare efectuate în dimineața zilei de 15 iunie 2011 au avut ca rezultat descoperirea unor echipamente de skimming (mai mult sau mai puțin complete), în detenția inculpaților Z.F. și D.I. Sistemele informatice sau mijloacele de stocare a datelor informatice descoperite în locuințele inculpaților Z.F., D.I. și O.I. conțin, printre altele, și date de identificare a unor mijloace de plată electronică (mai exact carduri magnetice emise de diferite entități financiare, îndeosebi bănci).
Inculpații Z.F. și D.I. dețineau și programe informatice utilizate în mod frecvent în operațiuni de copiere frauduloasă a datelor de identificare a cardurilor bancare.
Situația de fapt astfel reținută a fost probată cu: rapoarte de constatare tehnico-științifică întocmite de I.T.A; procese-verbale de percheziție domiciliară/asupra unor vehicule (inculpatul S.D.C., învinuitul P.I., copie, inculpatul D.I., învinuitul C.A.D., copii, inculpatul G.I.V., inculpatul S.D.L., inculpatul Z.F., inculpatul O.I.; procese-verbale de percheziție informatică (învinuitul C.A.D., copie, inculpatul O.I., inculpatul D.I., inculpatul S.D.L., inculpatul S.D.C. și învinuitul P.I., copie, inculpatul Z.F., inculpat G.I.V.; procese-verbale de identificare a unor carduri bancare; procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză, actele de autorizare a interceptărilor; procese-verbale de consemnare a actelor premergătoare; declarațiile învinuitei C.A.N.; declarațiile învinuitului L.S.M.; declarația inculpatului O.I.; declarațiile inculpatului D.I.; declarațiile inculpatului G.I.V.; declarațiile inculpatului S.D.L.; declarațiile inculpatului Z.F.; declarațiile inculpatului S.D.C.; declarația martorului M.M.; declarația martorului I.A.F.; declarația martorului C.A.; declarația martorului C.V.; înscrisuri privind transferuri internaționale de bani furnizate de U.S.S.S. din cadrul Ambasadei S.U.A.; înscrisuri comunicate de organele fiscale și de diferite unități bancare la care inculpații și învinuiții au deschise conturi, date privind rulajul conturilor în perioada de referință; înscrisuri comunicate de organele fiscale/cadastru privind bunurile mobile și imobile dobândite de inculpați sau învinuiți în perioada de referință; fișe de evidență auto; înscrisuri comunicate de EUROPOL, alte înscrisuri în circumstanțiere; procese-verbale de supraveghere operativă (înregistrări în mediul ambiental); procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală; alte înscrisuri (acte procedurale - ordonanțe, rezoluții, adrese - cereri formulate de inculpați, bilete de avion, etc.).
Corpul delict (un dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie) ridicat din locuința inculpatului D.I. a fost verificat/analizat de specialiștii din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate.
Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 09 august 2011, s-a reținut că dispozitivul este confecționat artizanal din material plastic, având partea frontală acoperită cu vopsea de culoare argintie. Constructiv, dispozitivul reproduce fidel (prin formă, culoare și dimensiuni) detaliile unei „guri de bancomat” autentice.
Pe revers sunt fixate cu un adeziv mai multe componente: un cap magnetic de citire fixat pe latura inferioară a fantei, la o distanță de 7 mm de margine, ce permite citirea benzii magnetice a unui card bancar; un suport din material plastic, destinat, cel mai probabil, fixării unor acumulatori; un conector cu trei contacte dispuse liniar, necesar, foarte probabil, pentru descărcarea datelor citite și un comutator destinat conectării/deconectării alimentării.
Deși sunt prezente fire conductoare de culoare albă necesare interconectării diferitelor componente (fixate și rigidizate cu ajutorul unei rășini incolore), echipamentul este incomplet, prelucrarea și memorarea datelor furnizate de capul magnetic de citire fiind condiționate de atașarea unui montaj electronic dedicat și, evident, introducerea în suportul destinat a unor acumulatori/baterii ca surse de alimentare cu energie. Caracteristicile sale îi permit integrarea într-un ansamblu ATM fără a trezi suspiciuni utilizatorilor.
Cel de-al doilea corp delict ridicat este un material plastic de culoare verde, confecționat artizanal, ce prezintă, central, o fantă străpunsă, cu dimensiunile 55x2 mm. Are o secțiune cu profil dreptunghiular ce este poziționată în dreptul pistei a doua a benzii magnetice a unui card ce ar tranzita-o.
Prezintă astfel similitudini constructive (formă și dimensiuni) cu elementul prin care se introduc cardurile magnetice în unele echipamente ATM. Se poate atașa ușor primului corp delict. Corpurile delicte ridicate sunt astfel componente ale unui echipament de skimming.
Corpurile delicte (o placă de circuit imprimat simplu placat, prevăzută cu o fantă practicată central, un dispozitiv tip „gură de bancomat” din plastic de culoare verde, două dispozitive artizanale, fiecare prezentând un conector USB și trei fire conductoare - adaptoare UART/USB, opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. și un acumulator marca S.E. de 3,6 V, un telefon mobil marca S.E., un telefon mobil marca S.E. și card de memorie marca S.) ridicate din locuința inculpatului Z.F. au făcut obiectul unei constatări tehnico-științifice la Institutul pentru Tehnologii Avansate.
Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 18 august 2011, s-a reținut că dispozitivul tip „gură de bancomat” a fost confecționat artizanal prin turnarea de material plastic și prezintă similitudini constructive cu fanta destinată introducerii cardurilor bancare în echipamente tip ATM.
Este compus dintr-un cap magnetic cu o pistă, montat pe una dintre laturile fantei, la o distanță de 7 mm de margine, într-o poziție ce permite citirea pistei a doua a benzii magnetice a unui card bancar, un montaj electronic, un conector cu trei contacte dispuse liniar, prin intermediul căruia, foarte probabil, se realizează transferul datelor din memoria nevolatilă și un acumulator de 3,7 V, utilizat pentru alimentarea cu energie a montajului electronic.
Arhitectura montajului electronic (compus dintr-o interfață de cap magnetic ce realizează conversia semnalului analogic provenit de la capul magnetic în semnal digital, un microcontroller destinat procesării datelor furnizate de interfața de cap magnetic și o memorie nevolatilă ce servește la stocarea datelor prelucrate de microcontroller) și poziția capului magnetic a dus la concluzia că dispozitivul examinat este un cititor de carduri magnetice, construit în scopul citirii și memorării datelor asociate pistei a doua a benzii cu care sunt prevăzute. Stocarea efectivă a datelor astfel obținute se realizează în circuitul de memorie nevolatilă.
Prin intermediul unuia dintre adaptoarele UART/USB, dispozitivul putea fi conectat la portul USB al oricărui sistem de calcul pe care rula o aplicație software destinată descărcării datelor memorate în circuitul integrat.
Citirea memoriei nevolatile nu a dus la identificarea unor date de interes pentru cauză, iar telefoanele mobile nu au suferit modificări de natură software, ci doar hardware.
Astfel, pe pinii de alimentare ai telefonului mobil S.E. sunt lipite artizanal două fire, cei 4 acumulatori marca N. de 3,7 V sunt interconectați prin intermediul unor fire lipite artizanal, iar telefonul mobil marca S.E. are lipite artizanal fire pe pinii de alimentare care fac legătura cu cei 4 acumulatori marca N. de 3,7 V, interconectați, în scopul creșterii duratei de funcționare în regim autonom.
Telefoanele mobile sunt funcționale și au capacitatea de a memora capturi video. De altfel, au fost identificate trei fișiere în format video: X.3GP de 28.7 MB, stocat pe cardul de memorie marca S., dar șters ulterior, astfel că datele recuperate au fost insuficiente pentru a putea fi accesat, fișierul Y.mp4 de 807 KB ce reprezintă prezentarea video a telefonului marca S.E., stocat în memoria acestui echipament și fișierul Z.3GP de 10,5 KB, imaginea unei persoane de sex feminin, stocat în locațiile de memorie ale telefonului mobil marca S.E.
Inculpații, cei care au dat declarații în cauză, nu au avut o atitudine total sinceră în cursul urmăririi penale.
Astfel, inculpatul D.I. nu a recunoscut acuzațiile ce i s-au adus la data ascultării și reținerii sale. „Gura de bancomat” incompletă găsită în locuința sa ar avea o vechime de cel puțin 3 ani, o deține din perioada în care a fost implicat în operațiuni de skimming pe teritoriul Germaniei, trimis de un anume „M.”. O altă persoană implicată ar fi C.M.V. Tot de atunci ar data și conturile de card descoperite în calculatorul său. Majoritatea conturilor aparțin însă unor bănci din Orientul Apropiat, îndeosebi Siria, așa încât este mai plauzibilă o încredințare recentă a datelor, de către G.I.
A fost arestat (timp de 4 luni), judecat și condamnat (la un an închisoare cu suspendare) în Germania pentru acele fapte. Nu a exclus posibilitatea ca în calculatorul său să fie descoperite date de identificare a unor carduri bancare obținute/prelucrate/folosite în acea perioadă. Dintre ceilalți inculpați/învinuiți i-ar cunoaște doar pe G.I.V. și, prin intermediul acestuia, pe Z.F., cu care a mai ieșit prin oraș.
Și inculpatul Z.F. a confirmat că a fost condamnat, în Italia însă, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare pentru că a clonat carduri, fapte penale săvârșite împreună cu un anume C.I.O. El ar fi confecționat „gura de bancomat” - în argou „citroen” - completă (inclusiv componenta electronică de stocare a datelor de identificare copiate, denumită în argou „pisicuță”) găsită în locuința sa. O deținea din perioada în care a comis faptele pentru care a fost condamnat în Italia.
Datele de identificare a unor instrumente de plată electronică copiate fraudulos (prin operațiuni de skimming) în Spania în lunile dinaintea percheziției domiciliare le-ar fi transmis lui C.I.O. Nu ar fi câștigat nimic însă. Cei 400 euro găsiți asupra sa erau bani trimiși de unul dintre frații săi, aflat în Târgu-Mureș.
S-a mai arătat că, deși recunoaște că a fost împreună cu S.D.L., dar și cu un prieten al acestuia, nenominalizat, în seara anterioară, într-o localitate mai departe de Filiași, pentru a proba echipamentul de skimming, neagă că ar fi plănuit să meargă împreună în Polonia. Încearcă să convingă că vroia să plece singur, cu un autoturism (pe care nu-l are, cum nu are nici permis de conducere). Nici G.I.V. sau S.D.C. nu ar fi fost implicați. Era găzduit de „A.”, iubita inculpatului S.D.C.
Inculpatul G.I.V. nu a recunoscut nici el acuzațiile ce i-au fost aduse. Deși îi cunoaște pe toți ceilalți inculpați/învinuiți nu poate spune despre ei că-i sunt prieteni. Majoritatea veniturilor sale (inclusiv banii cu care și-au cumpărat în 2008 un autoturism marca B.) provin din stipendiile primite de soția sa de la părinții ei din Belarus.
A fost plecat în Spania în ultimele luni, însă în vacanță, împreună cu soția sa și cu O.I. O cunoaște (fără a-i ști numele însă) de mai mulți ani pe angajata agenției de turism din Craiova (adică învinuita C.A.N.) cu care i-a făcut cunoștință lui Z.F. Acesta vroia să plece cu avionul în străinătate, dar nu avea bani și căuta să găsească o păsuire. Ar fi fost arestat 6 luni în Italia pentru participarea - acuzație falsă însă - la un scandal.
Inculpatul S.D.C. îi are ca prieteni mai vechi pe G.I.V., P.I. și C.A.D. Pe Z.F. l-a cunoscut în Italia, prin intermediul lui G.I.V. Au locuit împreună atunci când se ducea în Italia să cumpere parfumuri și haine, comerțul cu astfel de bunuri fiind ocupația sa. Nu știe însă cu ce se ocupau prietenii săi. A fost rugat de G.I.V. și Z.F. să o convingă pe iubita sa să-l găzduiască pe Z.F. câteva săptămâni.
C.A.N., o prietenă de-a sa, are o agenție de turism. La rugămintea lui G.I.V. a vorbit odată cu ea să rezerve un bilet de avion pentru cineva, nenominalizat. De fapt, i l-a indicat pe G.I.V. ca un potențial client, iar discuțiile ulterioare s-au purtat numai între cei doi. Neagă că ar fi știut ceva despre o planificare a unei călătorii în Polonia în acea perioadă.
A dat din nou declarație la data de 05 iulie 2011 când a reafirmat că nu-i știe dintre inculpați decât pe G.I.V. și Z.F. Z.F. a locuit aproape două săptămâni și în garsoniera lui C.A.D. în perioada martie - aprilie. Învinuitul era plecat în Italia și îi lăsase cheile.
Stând de vorbă cu S.D.L. în arest și-a amintit că i-a dus, pe el și pe G.I.V., odată la București cu mașina. Era însoțit și de prietena sa D.A.. L-a lăsat atunci pe G.I.V. la o benzinărie înainte de Aeroportul Otopeni, iar pe S.D.L. chiar la aeroport.
A vorbit cu G.I.V. la telefon despre un memory stick, dar era vorba despre un stick ce conținea fotografii cu diverse modele de unghii false și aparținea G.Y. Stick-ul rămăsese la el acasă și s-a pierdut. Nu știe pentru cine a procurat G.I.V. bilete de avion prin intermediul învinuitei C.A.N.
Inculpatul S.D.L. a dat declarație abia la data de 05 iulie 2011 numai cu scopul de a-l disculpa pe O.I. Astfel, lui i-ar aparține memory stick-ul găsit la percheziția domiciliară în locuința lui O.I. Deținea două stick-uri identice, unul în care erau stocate în jur de 10 sau mai multe conturi de card obținute de la un anume „F.” din Petroșani înainte de a fi arestat în Italia pentru operațiuni de skimming (deci vechi), iar altul, cel pe care intenționase să i-l dea inculpatului, în care erau stocate fișiere cu filme artistice.
Acel stick era în locuința sa la data percheziției, dar, din motive pe care nu le știe, nu a fost ridicat de membrii echipei care a pus în executare autorizația de percheziție. S-ar afla în prezent în detenția surorii sale. Tot la O.I. se aflau (de data aceasta în autoturism, pe care l-a folosit o perioadă) fără știrea acestuia și două suporturi optice tip CD în care erau stocate programe „CIA” de descărcare (downloadare) a datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică copiate fraudulos. Avea programele tot din perioada în care făcuse skimming, le luase din casă ca să le arunce însă le uitase în autoturism - informație eronată însă, întrucât la percheziția domiciliară și asupra autovehiculului, efectuate temeinic, nu au fost descoperite astfel de obiecte.
L-a dus pe Z.F. cu mașina (un autoturism marca A., proprietatea tatălui său) la Rovinari în noaptea de 14/15 iunie 2011. L-a văzut (abia când s-a întors de acolo la autoturism însă) că avea o „gură de bancomat” pe care a probat-o la un ATM al Băncii R.D.
Pe drumul de întoarcere Z.F. a coborât și s-a deplasat și în Filiași la un ATM al Băncii R.D. la care nu a zăbovit prea mult însă, doar s-a uitat la ceva.
Nu s-a întâlnit cu nici un alt inculpat/învinuit în acea noapte, nici înainte, nici după acea deplasare la Rovinari. De fapt nici nu-i cunoștea pe S.D.C., D.I., C.A.D. și P.I.
Pe O.I. îl cunoaște de mai mulți ani, pe G.I.V. l-a întâlnit de vreo două-trei ori în Filiași, iar pe Z.F. l-a cunoscut anul trecut în Italia, într-o discotecă. A fot condamnat în Italia la o pedeapsă de un an și șase luni cu suspendare pentru tentativă de skimming. A stat arestat în România două săptămâni și apoi în Italia încă șase săptămâni.
În sistemele informatice ridicate din locuința inculpatului D.I. au fost identificate un nr. de 27 de fotografii ale unor echipamente tip MSR, ATM, „gură de bancomat”, tastatură sau alte componente ale unui ATM. De asemenea, au fost identificate fotografii ale lui Z.F. și G.I.
Concret, în hard-diskul marca H. au fost descoperite la percheziție un număr de 4 fișiere video cu extensia 3GP, ce conțin înregistrări audio-video efectuate în vecinătatea unor ATM-uri - imagini cu tastaturi de ATM în timp ce diferiți utilizatori tastau coduri PIN, 42 de fișiere imagine, referiri la programele informatice „T2-2048” și „CDM”, un număr de 18 fișiere - arhive ale aplicației Messenger - ce conțin comunicări între diferiți utilizatori și 15 fișiere cu extensia LNK, shortcut-uri către foldere/fișiere denumite g.i.v., atm2, CIA_Codat, Facute, CDM 2.00.00, ochi.lnk, 28-1-2011, timpi ochean sau bune.
Au fost descoperite, de asemenea, două fișiere text (făcute.txt și 28-01-2011.txt) ce conțin date de identificare a 47 carduri bancare, coduri PIN, repere orare și diferite indicații/comentarii. Un cont de card aparține unei bănci românești (I. Bank), 23 unor bănci arabe (din Siria, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită sau Tunisia), 17 conturi de card au fost emise de o bancă germană, câte unul de bănci din Franța și Marea Britanie, 3 aparțin unor bănci din S.U.A., iar ultimul aparține P. Italy.
Raportat la durata medie de valabilitate a unui card bancar de 48 de luni, nu a putut fi acceptată drept corespunzătoare adevărului apărarea inculpatului conform căreia toate datele de identificare au fost obținute în perioada 2007-2008 ca urmare a unor operațiuni de skimming desfășurate pe teritoriul Germaniei, acțiuni pentru care a fost deja judecat și condamnat definitiv.
De altfel, s-a considerat că este extrem de redusă probabilitatea ca pe teritoriul Germaniei, în aceleași împrejurări de timp și loc (regula în cazul unor activități de skimming), să fie efectuate operațiuni cu instrumente de plată electronică emise de bănci românești, arabe, americane și P. Italia. Nu trebuie ignorată naționalitatea arabă a lui G.I., cel cu care inculpatul plănuia săvârșirea de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații.
La percheziția domiciliară inculpatul a afirmat mincinos (afirmație înscrisă în procesul-verbal întocmit la acea dată) că nu lui îi aparținea sistemul informatic (tip desktop) din care fusese demontat hard-diskul marca H., ci unui prieten, nominalizat drept S.I.
De pe un memory stick marca S., ridicat din locuința inculpatului O.I. au fost recuperate date despre mai multe foldere/fișiere de interes pentru cauză.
Au fost descoperite date de identificare a unor carduri bancare, însoțite de diferite indicații/comentarii, de repere temporale, precum și de șiruri de 4 sau 5 cifre similare codurilor PIN necesare utilizării unor carduri bancare.
De asemenea, au fost descoperite 8 fișiere video ce reprezintă înregistrări audio-video realizate în apropierea unor ATM-uri astfel încât să fie capturate imagini cu codul PIN tastat de utilizatori. Au fost înregistrate și operațiunile de montare și demontare a unor echipamente de skimming, dar și a echipamentelor cu care s-au înregistrat efectiv imaginile.
Majoritatea celor peste 113 conturi de card aparțin unor bănci din Italia. Restul sunt emise de bănci din Spania - 25, România - 1, Bahrein - 1, Germania - 1, Franța - 1, Croația - 4, Mexic - 1 și Estonia. Este puțin probabil să fi fost obținute prin operațiuni de skimming desfășurate exclusiv pe teritoriul Italiei.
În memoria telefonului mobil marca N. au fost identificate următoarele mesaje primite:
- expeditor X, „Nu se mai face nimik in seara asta te sun maine daca stiu ceva sigur”, data 05 aprilie 2011, 11:11:58 PM;
- expeditor Y, „Nr meu fluture”, data 07 mai 2011, 11:37:09 AM;
- expeditor Z, „Nr nou A.”, data 08 mai 2011, 7:33:50 PM;
- expeditor W, „Baga nr asta.v”, data 18 mai 2011, 8:01:20 PM.
În hard-diskul marca S. extras din notebook-ul marca A. ridicat din locuința inculpatului Z.F. au fost descoperite date de identificare a 3 carduri bancare, ce apațin unor bănci din România (două) și China, dar și referiri la fișierele „DECODED.txt” și „SAVED.txt”, programele informatice CDM și T2-2048, create la data de 14 iunie 2011.
Pe unul dintre suporturile optice CD au fost identificate fișiere document ce conțin rapoarte ale O. Bank Cluj datate 04 martie 2009 - transferul unei sume de 3.000 euro din contul clientului Ș.L.C. în contul clientului D.F., ambii din Craiova, respectiv transferul unei sume de 18.000 euro din contul clientului Ș.L.C. în contul clientului D.I., ambii din Craiova -, iar pe cel de-al doilea CD un fișier imagine al unui extras de cont emis de O. Bank Craiova pentru V.R.D.
Din notebook-ul marca D. ridicat din locuința inculpatului G.I.V. (la percheziția domiciliară) a fost demontat hard disk-ul marca T.
Percheziția informatică a permis identificarea profilelor utilizatorilor aplicației informatice Messenger și un fișier network_user.log ce conține logouri ale aplicației și comunicări între trei id-uri folosite de inculpatul G.I.V., id folosit de R.E.F., id folosit de C.A.D., id-uri folosite de Z.F., id folosit de S.D.C., id folosit de D.I. etc.
G.I.V. s-a întâlnit de mai multe ori cu B.I.N.D. și B.S.I.P. (de exemplu, în zilele de 30 martie 2011 și 07 aprilie 2011). S-a întâlnit cu S.D.C. și D.A.V. la data de 12 aprilie 2011 - date obținute în urma punerii în executare a autorizației din 28 martie 2011 prin care Tribunalul Dolj a autorizat înregistrări audio-video în mediul ambiental.
La data de 06 mai 2011 S.D.C. (însoțit de prietena sa D.A.F.) s-a întâlnit, pe rând, cu G.I.V. și Z.F. L-a luat pe inculpatul Z.F. de la apartamentul situat în blocul de pe str. I.C. - o altă dovadă că locuia acolo de mai mult timp decât a declarat S.D.C. Imaginile au fost înregistrate în baza autorizației din 27 aprilie 2011 prin care Tribunalul Dolj a autorizat înregistrări audio-video în mediul ambiental.
La data de 17 mai 2011 G.I.V. a fost luat de la Aeroportul Băneasa de învinuitul R.E.F. (cu un autoturism marca P.) și dus a locuința acestuia din urmă din Chitila - imagini înregistrate în baza autorizației din 13 mai 2011 prin care Tribunalul Dolj a autorizat înregistrări audio-video în mediul ambiental.
G.I.V. și O.I. s-au întâlnit la data de 03 iunie 2011 la barul O. - nota de supraveghere operativă întocmită în baza autorizației din 27 mai 2011 prin care Tribunalul Dolj a autorizat înregistrări audio-video în mediul ambiental.
La data de 07 iunie 2011, inculpatul G.I.V. s-a întâlnit cu S.D.L. și Z.F. la barul O. în jurul orei 11.30, la puțin timp după întoarcerea acestora de la Aeroportul Băneasa, București.
La data de 14 iunie 2011, în jurul orei 20.25 inculpatul G.I.V. s-a întâlnit cu S.D.L. și Z.F. în fața blocului în care locuia cel din urmă inculpat. A primit de la S.D.L. un pachet de dimensiunea unei cărți, culoare alb, pe care l-a introdus în portbagajul autoturismului său marca B.
Inculpații s-au despărțit în jurul orei 20.45. În timp ce Z.F. și S.D.L. au plecat cu autoturismul ultimului (marca A.) spre Filiași, G.I.V. s-a întâlnit cu O.I. la terasa barului O. S-au reîntâlnit în jurul orei 00.20, a doua zi în fața blocului în care locuia Z.F.
Z.F. și S.D.L. erau însoțiți de un bărbat neidentificat cert - luat din Filiași. Bărbatul îi însoțise în Rovinari și împreună au verificat în Filiași mai multe ATM-uri din rețeaua Băncii T. (nota privind supravegherea operativă efectuată în baza autorizației din 25 mai 2011 emisă de Tribunalul Dolj).
În jurul orei 00.40, S.D.L. a luat din portbagajul autoturismului său o sacoșă de dimensiuni mari, împachetată, pe care apus-o în autoturismul inculpatului G.I.V. În jurul orei 01.00, inculpatul Z.F. a coborât din autoturismul inculpatului G.I.V. și a luat o geantă de culoare neagră, de dimensiuni 50x50 cm.
Transferurile de bani efectuate între inculpați, învinuiți, între aceștia și prietenii, rudele sau afinii lor au fost destul de reduse ca număr și volum în perioada de timp de referință. Totodată indică (în general ca orice alt caz de coincidențe greu de explicat) o legătură, mai strânsă și mai veche decât vor ei să recunoască, între inculpații Z.F. (ale cărui act de identitate a fost folosit pentru transferuri de bani de la/la agenți W.U. din Palermo, Italia, chiar și în perioada în care a fost arestat preventiv în cauză) și S.D.C. (al cărui act de identitate a fost folosit, e drept numai înainte de arestarea sa, pentru efectuarea de transferuri de bani în aceleași împrejurări de timp și de loc, deși este aproape cert că inculpatul se afla atunci în România).
G.A.C. îi are drept cunoștințe/prieteni pe G.I.V. (de la care a primit prin transfer W.U. suma de 100 euro la data de 06 noiembrie 2009), pe S.D.C. (de la care a primit prin transfer W.U. suma de 180 euro la data de 23 mai 2010), pe Z.F. (de la care a primit prin transfer W.U. suma de 1.500 euro la data de 20 august 2010) și pe L.S.M. (de la care a primit prin transfer W.U. suma de 770 RON la data de 14 ianuarie 2011). Z.F. s-ar fi aflat la data expedierii banilor în Palermo, în timp ce G.I.V. se afla în Torino.
Printre beneficiarii sumelor de bani expediate (în total echivalentul a 30.072,14 dolari S.U.A.) de C.A.D. din/spre Italia (Palermo sau Torino) în perioada 22 februarie 2008 - 09 decembrie 2010, se numără evident rudele sau afinii săi: P.A.L. și P.I., dar și G.I.V. (echivalentul a 400 euro) sau G.Y. (echivalentul a 100 euro).
În perioada iunie - august 2010 a primit prin transfer W.U. de la S.D.C. (aflat în Torino) echivalentul a 6.965,81 dolari S.U.A.
S.D.C. le-a mai trimis bani prin transfer W.U. și lui G.I.V., soției acestuia G.Y. și lui L.S.M. În perioada ianuarie - iunie 2011 este înscris în evidențele W.U. ca expeditor al unui echivalentul de 20.107,06 dolari S.U.A. către persoane de naționalitate română, rusă sau ucraineană.
Datele furnizate de W.U. indică faptul că s-a aflat în Palermo, Italia în zilele de 10, 17 și 26 ianuarie 2011, 02 și 26 februarie 2011, 07 aprilie 2011, 09 mai 2011 și 09 iunie 2011, puțin probabil însă. Este posibil ca datele sale de identitate (dovedite cel mai probabil cu o carte falsă de identitate) să fi fost folosite de altcineva, cu sau fără știința sa. La datele de 26 ianuarie 2011 și 07 aprilie 2011 ar fi trimis bani de la același agent W.U. și inculpatul Z.F.
A primit suma de 900 euro de la B.R.D. (aflată atunci în Brescia, Italia) la data de 08 noiembrie 2010, dar și 1.685,29 euro de la o anume J.V.E. din Republica Dominicană la data de 07 septembrie 2010 (pe care o contestă). Se afla atunci în Torino, Italia.
S.D.L. a primit prin transfer W.U. câte 184 euro de la G.I.V. la datele de 19 și 21 mai 2011 când se afla în Madrid, Spania. A mai primit bani de la S.D.V. (aflată în Bologna, Italia). Se afla în țară din luna noiembrie 2010. În perioada în care s-a aflat în Italia a primit bani de la rude sau cunoștințe, o sumă mult mai mare (echivalentul a 5.265,92 dolari S.U.A. în perioada iunie - septembrie 2010) decât cea expediată (echivalentul a 401,57 dolari S.U.A. la data de 07 aprilie 2010 când era încă liber).
Z.F. figurează în evidențele W.U. că a trimis la data de 07 aprilie 2011 suma de 1.147 euro de la un agent W.U. din Palermo, Italia. Destinatarul sumei a fost K.Y., de naționalitate ucraineană. Ar fi fost însoțit, așa cum am arătat anterior, de S.D.C., care îi trimisese cu puțin timp înainte aceluiași destinatar suma de 1.438,5 euro. La data de 26 ianuarie 2011, M.F. a primit de la fiecare dintre cei doi inculpați o sumă identică de bani - 1.914,5 euro. Și Z.F. a trimis bani unor persoane de naționalitate rusă.
Identitatea sa - nume, prenume, data nașterii, serie și număr de carte de identitate - este folosită și în prezent de persoane neidentificate încă pentru a expedia bani din Italia către cetățeni români, camerunezi sau ruși. Nu este astfel deloc surprinzător că figurează ca beneficiar al unei sume de bani echivalentă a 2.314 dolari S.U.A., bani expediați la data de 07 septembrie 2010 de la un agent W.U. din Republica Dominicană (de o anume S.A.).
A primit bani de la G.I.V. pe când se afla în Torino, Italia (160 euro la data de 23 februarie 2011), în Madrid, Spania (câte 184 euro în zilele de 22 mai 2011 și 04 iunie 2011) sau Roznov, județul Neamț (50 euro la data de 10 ianuarie 2011). La data de 25 aprilie 2011, pe când se afla tot în Madrid a primit 361 euro prin transfer W.U. și de la inculpatul D.I. (o datorie mai veche după cum afirmă inculpații, necesară, cel mai probabil finanțării operațiunilor de skimming desfășurate acolo).
Aceeași destinație - finanțarea activităților ilicite desfășurate în străinătate - au avut-o sumele transmise de G.I.V. celor doi membrii ai grupului infracțional cu funcții de execuție, inculpații Z.F. și S.D.L., în Madrid - Spania, în perioada 19 mai - 04 iunie 2011.
Nu numai M.F., K.Y. sunt numele comune de pe listele de transferuri de bani prin transfer W.U. ale inculpaților Z.F. și S.D.C., ci și G.A.C. (căruia Z.F. i-a trimis din Palermo suma de 1.500 euro la data de 20 august 2011), unul dintre apropiații membrilor grupului infracțional, la care de exemplu, G.I.V. a apelat de mai multe ori pentru a procura cartele prepay.
Este încă neclar dacă C.M. (căruia Z.F. i-a trimis din Palermo suma de 1.400 euro la data de 11 ianuarie 2011, iar S.D.C. i-a trimis tot din Palermo suma de 1.914 euro la data de 17 ianuarie 2011) este o persoană cunoscută celor doi inculpați.
Datele W.U. indică întreținerea lui M.I. de către soția sa M.M., cea care i-a trimis în Atena, Grecia (locul în care se află probabil și în prezent) în perioada august - octombrie anul curent o sumă totală de 11.938,28 dolari S.U.A.
G.I.V. a trimis bani din Italia (Torino sau Palermo) din iunie 2007 până în septembrie 2010. Printre destinatari sunt evident soția G.Y. și sora sa G.N.C. I-a trimis 200 euro lui Z.C. la data de 27 iulie 2010.
Le-a trimis (așa cum am mai arătat) bani inculpaților S.D.L. și Z.F., în Madrid, Spania, în zile consecutive: 21 - 22mai 2011. În ziua de 19 mai 2011 când i-a trimis bani în Madrid lui S.D.L.; i-a trimis și 900 euro învinuitului R.E.F., cel mai probabil plata biletului de avion comandat pentru inculpatul Z.F., dar și pentru echipamentul de skimming luat de acesta din urmă din Italia, de la Ș.O.M.
A primit bani și el de la M.E., B.N. și B.D., persoane care sunt înscrise în evidențele W.U. ca expeditori pentru învinuitul C.D.A. A primit 250 euro de la R.E.F. la data de 09 iunie 2010.
A primit bani din Las Vegas, S.U.A., echivalentul a câte 2.800 dolari S.U.A. de la C.M. și A.T. la data de 15 mai 2009 și echivalentul a 2.475 dolari S.U.A. de la V.Ș. la data de 06 mai 2009 - sau de la P.I.D. (de două ori în anii 2007 - 2008), dovezi ale legăturilor cu alte grupuri infracționale organizate.
Printre expeditorii sumelor de bani ridicate de inculpatul D.I. s-au numărat și R.E.F. - 100 euro la data de 07 octombrie 2010 când inculpatul se afla și el în Italia, la Milano. I-a expediat suma de 361 euro inculpatului Z.F. în Madrid, Spania, la data de 25 aprilie 2011. La data de 02 septembrie 2010 i-a expediat suma de 3.500 euro G.Y., în Palermo, Italia.
G.N.C. i-a trimis bani cumnatei sale G.Y., dar și lui M.M.B. (o sumă de 4.100 RON la data de 24 martie 2011), aceeași persoană care primea cu 3 zile înainte 1.000 euro de la R.E.F.
A primit bani de la B.D., de la G.P. (identitate fictivă) - echivalentul a 950 dolari S.U.A. la data de 10 martie 2011 - acțiune pentru care a fost învinuită de sprijinire a unui grup infracțional și spălarea banilor în cauza penală nr. 33 D/P/2011 (și pentru care a primit o amendă cu caracter administrativ în temeiul art. 181 și 91 lit. c) C. pen.), dar și de la G.R. (o altă identitate fictivă) - câte 980 dolari S.U.A. în zilele de 30 și 31 august 2010, din Chicago, S.U.A. - sau R.T. și D.R. - echivalentul a 2.575, respectiv 2.800 dolari S.U.A. în zilele de 29 martie și 01 aprilie 2009, din Las Vegas, S.U.A.
Deși suspecte, transferurile de bani din perioada 2009 - 2010 s-a considerat că nu au legătură cu cauza pendinte. S-a dispus astfel, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) scoaterea învinuitei G.N.C. de sub urmărirea penală pentru infracțiunile de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și (în concurs real) spălarea banilor, prev. de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, fapte presupuse ca săvârșite în primăvara - vara anului curent în legătură cu grupul infracțional organizat al cărui lider este considerat a fi fratele său, inculpatul G.I.V. Învinuita și-a exercitat dreptul la tăcere.
Mai mult, în perioada 07 iulie 2010 - 22 septembrie 2011 contul în RON deschis de învinuita G.N.C. la I.S. Bank a fost creditat doar cu salariul pe care-l primea lunar. Contul în euro nu a fost folosit. De asemenea, L.S.M. a declarat că toți banii pe care i-a primit prin transfer W.U. de la membrii familiei G. i-a dat fie G.N.C., fie Y. I se cerea ajutorul fie pentru că nu aveau actele de identitate la ei, fie pentru a nu depăși un anume plafon lunar de bani transferați astfel. De la S.D.C. a primit bani cu titlu de împrumut, pentru a închiria câteva tarabe în piață. Nu l-a interesat niciodată să afle sursa banilor, licită sau ilicită. Și-a vizitat verii (de grad mai îndepărtat) de câteva ori în Italia. G.N.C. și Y. nu munceau, iar I.V. i-a spus că lucra într-un bar cu circuit închis și în construcții. A auzit însă că falsifica carduri, ba chiar că a fost anchetat de mai multe ori pentru astfel de fapte.
Banii primiți (prin transfer W.U.) de la D.A.V. i-au fost destinați G.N.C., iubita acestuia de atunci. A revenit astfel asupra unei declarații mincinoase dată în cauza penală nr. 33 D/P/2011 în care o indicase pe M.F.G. drept expeditorul real al banilor, iar ca destinatar pe prietenul său G.A., administrator atunci al unei firme ce producea și monta ferestre din PVC (tip termopan).
Și aceste transferuri de bani suspecte au fost efectuate într-o altă perioadă de timp decât primăvara - vara anului curent, așa încât se va dispune scoaterea sa de sub urmărirea penală pentru infracțiunile de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și (în concurs real) spălarea banilor, prev. de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002.
În cauză s-a dispus totodată scoaterea de sub urmărire penală - în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. - a învinuitei C.A.N., față de care s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003. Probele administrate în cauză - în special redarea în formă scrisă a tuturor convorbirilor telefonice purtate de învinuită cu inculpații S.D.C. și G.I.V., dar și cu alte persoane fac dovada lipsei intenției de a sprijini un grup infracțional organizat, forma de vinovăție cerută de lege pentru existența laturii subiective a infracțiunii.
În raporturile cu inculpații - achiziția de bilete de avion, închirierea unor autovehicule, închirierea unor camere de hotel - învinuita, angajată a agenției C.T. Craiova a aplicat aceleași reguli, facilități ca și în cazul altor clienți fideli, serioși: plata ulterioară datei rezervării, într-un interval de 15 - 30 de zile.
Dovada scrierii (falsificării) a cel puțin 5 instrumente de plată electronică și, ca o consecință logică, a punerii lor în circulație prin efectuarea de operațiuni frauduloase de retragere de numerar este dată de comunicările purtate la data de 11 iunie 2011, de pe laptopul inculpatului G.I.V., prin intermediul aplicației Messenger, între inculpații Z.F. și G.I.V. pe de o parte, și o persoană neidentificată, la care au apelat de mai multe ori.
Convorbirile telefonice purtate de inculpatul G.I.V. cu învinuitul R.E.F. sunt completate și de comunicările efectuate prin intermediul aplicației Messenger. Aflăm detalii despre numărul echipamentelor de skimming deținute inițial de inculpații G.I.V., Z.F. (și S.D.L.) în Spania - două, sursa (persoanele și locul) de unde au procurat un nou echipament, prețul plătit, modalitatea de deplasare în Italia a inculpatului Z.F., succesul unor operațiuni de skimming anterioare (ceea ce presupune și obținerea unor sume de bani prin falsificarea și punerea în circulație a cardurilor scrise cu datele de identificare copiate fraudulos), planificarea transportului pentru a evita eventualele controale ale poliției:
Problemele cu care s-au confruntat în Spania sunt relatate de inculpatul G.I.V. și învinuitului C.A.D. Învinuitul se prezenta ca un potențial producător de echipamente de skimming complete sau doar componente. Comunicarea lor dovedește încă o dată că S.D.C. îl cunoaște mult mai bine pe R.E.F. decât vrea să recunoască.
Sub aspectul încadrării juridice, în actul de sesizare s-au reținut următoarele:
Fapta inculpaților S.D.C., G.I.V., Z.F., S.D.L., D.I., O.I. (și învinuitul A.V.) de a constitui în primăvara anului 2011, lunile martie - aprilie, un grup (infracțional organizat) al cărui scop a fost săvârșirea de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații și spălarea banilor [infracțiuni grave, așa cum sunt definite art. 2 lit. b). pct. 14 și 18 din Legea nr. 39/2003], întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Întrucât au fost săvârșite infracțiunile scop, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 [și dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.].
Cu referire la această încadrare în drept, în actul de sesizare a instanței s-au arătat următoarele:
Formarea presupune un plan, un studiu prealabil în care sunt cântărite posibilitățile de realizare a infracțiunilor scop, calitățile, însușirile, specializarea membrilor, procurarea de informații, de mijloace, de instrumente, uneori chiar recrutarea de noi membrii, deci acțiuni ce necesită timp și denotă organizare, o structură determinată. Grupul tinde să devină întreprindere, dacă ni se permite comparația, o întreprindere al cărei obiect de activitate este comiterea de infracțiuni grave pentru a obține, direct sau indirect, beneficii financiare sau alt beneficii materiale.
Constituirea presupune asocierea unui număr de cel puțin trei persoane conform unui astfel de proiect. Este suficient, dar în același timp necesar, ca între subiecți să fi intervenit un consens neechivoc privind constituirea grupului infracțional organizat, consens care privește atât constituirea, cât și scopul său, acela de săvârșire a unor infracțiuni grave.
Elementul subiectiv al infracțiunii se caracterizează prin intenție sub forma intenției directe. Rolul îndeplinit de fiecare membru (de conducere/coordonare sau doar de execuție) constituie tot atâtea contribuții, directe și nemijlocite sau doar indirecte, la săvârșirea infracțiunilor scop.
Fapta inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L., O.I. (și învinuitul A.V.) de a accesa, fără drept, sisteme informatice (ATM-uri sau, mai exact, carduri bancare ca mijloc de stocare a datelor informatice, părți ale unui sistem informatic) în scopul obținerii de date informatice (datele de identificare a instrumentului de plată electronică stocate pe banda magnetică), cu ajutorul unor dispozitive (capete de citire a benzilor magnetice, camere video și memorii nevolatile) amplasate pe un bancomat (ATM) sau în vecinătatea acestuia, pe teritoriul Spaniei, la diferite intervale de timp, în perioada aprilie - iunie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen.
Inculpații au acționat în participație penală: autorat/coautorat (montarea efectivă a echipamentelor, activitate efectuată, în principal, de Z.F. și S.D.L.) - complicitate (morală - pază, întărirea convingerii și/sau materială - punerea la dispoziție a echipamentelor necesare finanțarea deplasării). Fiecare dintre cei patru inculpați a acționat însă la un moment dat ca autor, formă principală de participație ce absoarbe complicitatea.
D.I. și S.D.C. au acționat numai în calitate de complici - punerea la dispoziție a echipamentelor de skimming, găzduire, cofinanțare a deplasărilor în străinătate, complicitate materială și morală.
Cu referire la această încadrare în drept, în actul de sesizare a instanței s-au arătat următoarele:
Prin „acces” se înțelege orice interacțiune reușită cu un sistem informatic, cu tehnica de calcul, intrarea în tot sau numai într-o parte a sistemului informatic. Autor este persoana care accesează sistemul fără a fi autorizată (în temeiul legii sau al unui contract), depășește limitele autorizării sau nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente, potrivit legii să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfășura cercetări științifice sau de a efectua orice altă operațiune într-un sistem informatic.
Prin sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic [art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003].
Accesul se poate realiza prin citire (read) sau/și copierea datelor informatice.
Citirea și copierea datelor de pe banda magnetică a unui card bancar se realizează înainte ca instrumentul de plată electronică să interacționeze cu ATM-ul (ca sistem informatic), înainte să intre în fanta reală ce asigură transmisia de date informatice. Codul PIN se obține de asemenea în exteriorul ATM-ului cu ajutorul unei camere video (înregistrare de imagini) sau a unei tastaturi aplicate peste tastatura reală (impulsuri electronice transformate în caractere). Nu se încalcă nici o măsură de securitate.
Fapta inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L., D.I., S.D.C., O.I. (și învinuitul A.V.) de a deține (acțiune continuă permanentă) în perioada martie 2010 - iunie 2011 (mai exact 15 iunie 2011) echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Inculpații au acționat în participație penală: autorat/coautorat (procurarea/producerea și deci deținerea efectivă a echipamentelor) - complicitate (morală - întărirea convingerii și/sau materială - furnizarea de informații, finanțarea achiziției, punerea la dispoziție a subansamblelor necesare). Fiecare a acționat la un moment dat ca autor, formă principală de participație ce absoarbe complicitatea.
Echipamentele au fost deținute pe teritoriul Românie și Spaniei. Urmau a fi deținute și folosite și pe teritoriul Poloniei. Forma de prezentare a echipamentelor diferă: echipamente de skimming propriu-zise - guri de bancomat, complete sau nu, denumite, după caz, parfum, acaret, mâță, citroen, miez, glob ori mașină, cabluri, sisteme informatice (tehnică de calcul și telefoane mobile) sau dispozitive electronice pentru scrierea datelor pe banda magnetică.
S-a reținut că fapta inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L., D.I., S.D.C., O.I. (și a învinuiților A.V., C.A.D. și P.I.) de a deține (acțiune continuă permanentă), fără drept, în perioada martie - iunie 2011 (mai exact până la data de 15 iunie 2011) dispozitive (de skimming), programe informatice în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. la art. 42 - 45 (în acest caz infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
Inculpații au acționat în participație penală: autorat/coautorat (procurarea/producerea și deci deținerea efectivă a dispozitivelor/programelor) - complicitate (morală - întărirea convingerii și/sau materială - furnizarea de informații, finanțarea achiziției, punerea la dispoziție a subansamblelor necesare). Fiecare a acționat la un moment dat ca autor, formă principală de participație ce absoarbe complicitatea.
Dispozitivele/programele informatice au fost deținute pe teritoriul României și Spaniei. Urmau a fi deținute și folosite și pe teritoriul Poloniei.
Fapta inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L., O.I. (și învinuitul A.V.) de a accesa, fără drept, sisteme informatice (ATM-uri sau, mai exact, carduri bancare ca mijloc de stocare a datelor informatice, părți ale unui sistem informatic) în scopul obținerii de date informatice (datele de identificare a instrumentului de plată electronică stocate pe banda magnetică), cu ajutorul unor dispozitive (capete de citire a benzilor magnetice, camere video și memorii nevolatile) amplasate pe un bancomat (ATM) sau în vecinătatea acestuia, pe teritoriul Spaniei, la diferite intervale de timp, în perioada aprilie - iunie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen.
Inculpații au acționat în participație penală: autorat/coautorat (montarea efectivă a echipamentelor, activitate efectuată în principal de Z.F. și S.D.L.) - complicitate (morală - pază, întărirea convingerii și/sau materială - punerea la dispoziție a echipamentelor necesare finanțarea deplasării). Fiecare dintre cei patru inculpați a acționat însă la un moment dat ca autor, formă principală de participație ce absoarbe complicitatea.
D.I. și S.D.C. au acționat numai în calitate de complici - punerea la dispoziție a echipamentelor de skimming, găzduire, cofinanțare a deplasărilor în străinătate, complicitate materială și morală.
Fapta inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L. și O.I. de a falsifica (scrie) la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada aprilie - iunie 2011 (mai exact până la data de 15 iunie 2011) instrumente de plată electronică (cel puțin cinci carduri bancare din cele peste o sută obținute la sfârșitul lunii mai) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpații au acționat în participație penală: autorat/coautorat (scrierea efectivă, de regulă împreună cu alte persoane, neidentificate cert) - complicitate (morală - informații, întărirea convingerii și/sau materială - punerea la dispoziție a echipamentelor necesare, a datelor de identificare a cardurilor bancare, etc.). Fiecare dintre cei patru inculpați a acționat însă la un moment dat ca autor, formă principală de participație ce absoarbe complicitatea.
Activitatea de scriere a cardurilor s-a desfășurat fie pe teritoriul României, fie cel mai probabil pe teritoriul S.U.A. (ca și în alte cauze cu obiect similar).
D.I. și S.D.C. au acționat numai în calitate de complici - punerea la dispoziție a echipamentelor de skimming, găzduire, cofinanțare a deplasărilor în străinătate, complicitate materială și morală, acțiuni ce au permis obținerea datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică falsificate.
În acest sens s-a reamintit următorul aspect: contrafacerea cardurilor bancare presupune, în mod necesar, parcurgerea următoarele etape:
- obținerea detaliilor bancare ale unui cont de card (prin skimming, phishing, carding sau generarea de numere de carduri după un algoritm);
- falsificarea propriu-zisă (rescrierea datelor fraudulos obținute pe alte carduri - de regulă de plastic - care au bandă magnetică);
Fapta inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L. și O.I. de a pune în circulație la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiași rezoluții infracționale, aprilie - iunie 2011 (mai exact până la data de 15 iunie 2011) instrumente de plată electronică (cel puțin cinci carduri bancare din cele peste o sută obținute la sfârșitul lunii mai) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică, varianta normativă prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a constatat că inculpații au acționat în participație penală: autorat/coautorat (scrierea efectivă, de regulă împreună cu alte persoane, neidentificate cert) - complicitate (morală - informații, întărirea convingerii și/sau materială - punerea la dispoziție a echipamentelor necesare, a datelor de identificare a cardurilor bancare, etc.). Fiecare dintre cei patru inculpați a acționat însă la un moment dat ca autor, formă principală de participație ce absoarbe complicitatea.
Activitatea de punere în circulație a cardurilor contrafăcute s-a desfășurat fie pe teritoriul României, fie cel mai probabil pe teritoriul S.U.A. (ca și în alte cauze cu obiect similar).
D.I. și S.D.C. au acționat numai în calitate de complici - punerea la dispoziție a echipamentelor de skimming, găzduire, cofinanțare a deplasărilor în străinătate, complicitate materială și morală, acțiuni ce au permis obținerea datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică falsificate.
S-a mai reținut că fapta inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L. și O.I. de a efectua retrageri de numerar, dar și transferuri de fonduri cu instrumente de plată electronică falsificate (carduri bancare falsificate), la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada aprilie - iunie 2011 (mai exact 15 iunie 2011) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpații au acționat în participație penală: autorat/coautorat (scrierea efectivă, de regulă împreună cu alte persoane, neidentificate cert) - complicitate (morală - informații, întărirea convingerii și/sau materială - punerea la dispoziție a echipamentelor necesare, a datelor de identificare a cardurilor bancare, etc.). Fiecare dintre cei patru inculpați a acționat însă la un moment dat ca autor, formă principală de participație ce absoarbe complicitatea.
Operațiunile financiare frauduloase cu instrumente de plată electronică falsificate s-a desfășurat fie pe teritoriul României, fie cel mai probabil pe teritoriul S.U.A. (ca și în alte cauze cu obiect similar).
D.I. și S.D.C. au acționat numai în calitate de complici - punerea la dispoziție a echipamentelor de skimming, găzduire, cofinanțare a deplasărilor în străinătate, complicitate materială și morală, acțiuni ce au permis obținerea datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică falsificate.
Acțiunile inculpaților au presupus (și în consecință pot fi rezumate doar la) o transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002 - cel mai probabil doar retrageri de numerar - infracțiune încriminată de art. 27 alin. (3) din același act normativ.
Faptele inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L. și O.I. de a dobândi/deține sume de bani despre care știau (sau trebuia să știe raportat la împrejurările obiective ale cauzei) că provin din săvârșirea de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații (în esență falsificarea și efectuarea de operațiuni frauduloase cu carduri bancare) și de a schimba sau transfera sume de bani, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite/în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada aprilie - iunie 2011 (mai exact până la data de 15 iunie 2011) întrunesc fiecare în parte elementele constitutive ale câte unei infracțiuni continuate de spălarea banilor, prev. de art. 23, variantele alternative prev. de lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fiecare autor a dobândit o sumă de bani, o parte din profitul obținut. Majoritatea sumelor de bani dobândite ilicit au fost reinvestite în echipamente de skimming, programe informatice, au fost folosite pentru achiziția de bilete de avion, carburanți, pentru plata unor servicii hoteliere, pentru închirierea unor autovehicule, pentru întreținere.
S-a reținut că spălarea banilor este în esență fie o favorizare a infractorului, fie o tăinuire a bunurilor dobândite ilicit. Diferența este dată de scopul urmărit, cel al spălării banilor, spălarea produselor infracțiunilor, doar în al doilea rând și nu în mod obligatoriu, tinzându-se la însușirea și folosirea acestora de către autor. Promisiunea de favorizare sau de tăinuire, dar și tăinuirea repetată de bunuri este calificată complicitate (morală) de lege sau de jurisprudență, iar complicitatea ca formă secundară de participație penală este absorbită de autorat. Operațiunea este în legătură cu o operațiune de „spălare”, cu fenomenul de „spălare de bani”.
Prin acțiunile de schimbare sau transfer de bunuri se înțelege transformarea acestor bunuri în altele, respectiv transmiterea unui drept de proprietate sau a unor obligații de la o persoană la alta, cu urmarea imediată constând în ascunderea sau disimularea originii ilegale a bunurilor care au fost schimbate sau transferate, precum și în tăinuirea sau favorizarea persoanelor implicate în săvârșirea infracțiunilor din care provin bunurile ce fac obiectul infracțiunii de spălare de bani (a se vedea și Paul Munteanu „Câteva elemente de distincție între spălarea de bani, tăinuire și favorizare” în Caiete de Drept Penal nr. 1/2008).
Cunoașterea, intenția sau scopul, ca elemente ale infracțiunii de spălarea banilor, pot fi deduse din circumstanțele faptice obiective [art. 23 alin. (5) din Legea nr. 656/2002].
Cei 400 euro găsiți în locuința/asupra inculpatului Z.F. ca și cei 9.000 euro găsiți în locuința inculpatului O.I. (persoana cu cea mai mare implicare în operațiunile de falsificare și punere în circulație a cardurilor bancare falsificate), sume a căror sursă licită este echivocă, pot proveni din săvârșirea celorlalte infracțiuni scop ale grupului infracțional organizat.
Lipsa unor date/probe concludente privind profitul - sumele de bani obținute efectiv, destinația lor - inculpaților D.I. și S.D.C., incertitudinea ce planează asupra transferurilor de bani prin W.U. atribuite inculpatului S.D.C. și lipsa unor transferuri de bani cu beneficiar D.I. (chiar dacă el este unul dintre finanțatorii inculpatului Z.F. în perioada în care se afla în Spania) impun aplicarea principiului in dubio pro reo și, pe cale de consecință, scoaterea de sub urmărire penală a celor doi inculpați în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).
Prin același rechizitoriu s-a mai reținut că:
În anul 2001, inculpatul O.I. a fost arestat în Spania pentru furt auto, furt, furt din magazine, distrugere și contrabandă, D.I. (în 2008, în localitatea Sunden), R.E.F. (în 2006) și S.M. (la data de 28 noiembrie 2008) au fost anchetați în Germania pentru operațiuni de skimming.
În România, G.I.V. a fost condamnat în minoritate pentru furt calificat (1 an și 8 luni, pedeapsă aplicată prin sentința penenală nr. 2714 din 25 mai 1999 a Judecătoriei Craiova). A mai fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în cauza penală nr. 145 D/P/2009 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, însă s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar inculpatul S.D.L. a săvârșit infracțiunile în termenul de încercare al unei condamnări de 1 an și 6 luni aplicată de Judecătoria Filiași (sentința penală nr. 18 din 12 februarie 2010, definitivă prin neapelare) pentru săvârșirea în minoritate a infracțiunilor prev. de art. 86 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 208 alin. (1) - 209 C. pen., fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 83 C. pen. și art. 447 C. proc. pen. privind revocarea suspendării condiționate, fiind arestat pentru fapte de aceeași natură la data de 04 februarie 2011, de Curtea de Apel Craiova în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene.
S-a reținut că inculpații G.I.V., Z.F., S.D.L., D.I., S.D.C. și O.I. au fost reținuți 24 ore la data de 15 iunie 2011 și arestați preventiv la data de 16 iunie 2011 (cauza penală nr. 15322/63/2011 a Tribunalului Dolj), pe o durată de câte 29 zile, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen. măsura fiind prelungită succesiv pe perioade de câte 30 de zile, până la data de 11 decembrie 2011.
Prin ordonanța nr. 65 D/P/2011 din 12 iulie 2011, ora 10.00, s-a instituit sechestrul asigurător asupra sumei de 400 euro (6 bancnote în cupiură de 50 euro și o bancnotă în cupiură de 100 euro) ridicată din locuința lui Z.F. la data de 15 iunie 2011 în timpul unei percheziții domiciliare și asupra sumei de 9.000 euro (30 bancnote în cupiură de 100 euro și 120 bancnote în cupiură de 50 euro) ridicată din locuința lui O.I. la data de 15 iunie 2011 în timpul unei percheziții domiciliare.
S-a solicitat ca instanța de judecată să dispună în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. (bunuri folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni) confiscarea unui hard disk marca H., proprietatea inculpatului D.I., a unui notebook marca D., proprietatea inculpatului G.I.V., a unui notebook marca A., proprietatea inculpatului Z.F. și a unui stick de memorie marca S., proprietatea inculpatului O.I. În timpul perchezițiilor informatice au fost descoperite stocate în memoria sistemelor informatice și pe stick, date (informatice) de identificare a mai multor instrumente de plată electronică (carduri bancare) și referiri (mai vechi) la echipamente sau programe informatice folosite uzual la falsificarea acestor instrumente de plată electronică.
Laptopul marca D., proprietatea inculpatului G.I.V. a fost folosit pentru transferul electronic al datelor de identificare a peste o sută de carduri bancare obținute fraudulos în Spania de S.D.L. și Z.F.
De asemenea, s-a solicitat ca instanța de judecată să dispună în temeiul art. 118 lit. f) C. pen. (bunuri a căror deținere este interzisă de lege) confiscarea corpurilor delicte ridicate din locuința inculpatului D.I. - un dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie și un material plastic de culoare verde, confecționat artizanal, ce prezintă, central, o fantă străpunsă, cu dimensiunile 55x2 mm și din locuința inculpatului Z.F. - o placă de circuit imprimat simplu placat, prevăzută cu o fantă practicată central, un dispozitiv tip „gură de bancomat” din plastic de culoare verde, două dispozitive artizanale, fiecare prezentând un conector USB și trei fire conductoare - adaptoare UART/USB, opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. și un acumulator marca S.E. de 3,6 V, un telefon mobil marca S.E., un telefon mobil marca S.E. și card de memorie marca S.
S-a solicitat în temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen. restituirea obiectelor și înscrisurilor fără legătură cu cauza ridicate în urma perchezițiilor domiciliare efectuate în prezenta cauză - un card bancar I. Bank emis pe numele S.V., bun ridicat din locuința inculpatului D.I., cu obligația păstrării până la soluționarea definitivă a cauzei.
Referitor la latura civilă s-a reținut că nu au fost identificate persoane prejudiciate prin activitatea de skimming și prin operațiunile frauduloase cu carduri falsificate în modalitățile menționate.
Prin ordonanța din data de 15 iunie 2011, ora 10.00, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații S.D.C., D.I., G.I.V., S.D.L., Z.F. și O.I. pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deținerea fără drept a unui dispozitiv, program informatic în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. la art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, falsificarea instrumentelor de plată electronică (în variantele normative de falsificare și punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate), prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin ordonanța de reținere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 15.00, s-a dispus reținerea inculpatului D.I. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 - 144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen.
Prin ordonanța de reținere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 15.51, s-a dispus reținerea inculpatului Z.F. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 -144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen.
Prin ordonanța de reținere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 16.35, s-a dispus reținerea inculpatului O.I. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 - 144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen.
Prin ordonanța de reținere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 17.40, s-a dispus reținerea inculpatului S.D.C. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 - 144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen.
Prin ordonanță de reținere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 18.15, s-a dispus reținerea inculpatului S.D.L. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 - 144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen.
Prin ordonanța de reținere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 19.20, s-a dispus reținerea inculpatului G.I.V. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 - 144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen.
Prin încheierea din 16 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 15532/63/2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S.D.C., D.I., G.I.V., S.D.L., Z.F. și O.I., arestați preventiv în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen. pe o durată de 29 de zile.
Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv pe perioade de câte 30 de zile până la data de 11 decembrie 2011, prin încheierile de ședință din data de 11 iulie 2011, 05 august 2011, 09 septembrie 2011, 06 octombrie 2011 și 08 noiembrie 2011, pronunțate de Tribunalul Dolj.
La data de 06 decembrie 2011, urmărirea penală efectuată în cauză fiind finalizată a fost întocmit rechizitoriul, dosarul fiind înaintat instanței și înregistrat la data de 07 decembrie 2011 sub nr. 20980/63/2011.
Prin încheierea din data de 09 decembrie 2011 și în temeiul art. 3001 C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 160b C. proc. pen., instanța a menținut starea de arest preventiv pentru fiecare dintre inculpații G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. și O.I.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2012, în prezența apărătorilor aleși, inculpații au declarat, pe rând, că recunosc faptele reținute în rechizitoriu, au cunoștință de probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, probe pe care și le însușesc, solicitând instanței ca judecata să aibă loc în baza acestor probe. Au precizat că nu solicită administrarea altor probe.
Cererile inculpaților au fost consemnate în scris și atașate la dosar.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 3201 C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Raportat la cele declarate de inculpați în fața instanței de judecată așa după cum rezultă din cele mai sus arătate, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale menționate.
Astfel, având în vedere întreg materialul probator existent la dosar, administrat pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare urmând a o reține ca atare.
În drept, s-a stabilit că faptele inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L., O.I., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada aprilie - iunie 2011 pe teritoriul Spaniei (Madrid), dar și pe teritoriul României (orașul Filiași) au montat sau au probat pe diverse bancomate, dispozitive de citire (guri de bancomat) a benzii magnetice a cardurilor și minicamere în scopul obținerii de date informatice întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a mai reținut că faptele inculpaților D.I. și S.D.C. care au pus la dispoziția celorlalți inculpați echipamentele de skimming, le-au asigurat găzduire și au participat la finanțarea deplasărilor realizează sub aspectul conținutului elementele infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a mai arătat că faptele inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L., O.I., D.I. și S.D.C. de a deține, fără drept, în perioada martie - iunie 2011, dispozitive de skimming concepute în scopul comiterii infracțiunilor prevăzute la art. 42 din Legea nr. 161/2003 (accesul, fără drept, la un sistem informatic săvârșită în scopul obținerii de date informatice) realizează sub aspectul conținutului elementele infracțiunii prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
De asemenea s-a reținut că faptele inculpaților G.I.V., D.I., Z.F. și O.I. de a deține în hard disk-urile ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, referiri la: aplicațiile informatice identificate în mod frecvent pe sistemele informatice și mediile de stocare a datelor informatice utilizate în procesul falsificării mijloacelor de plată electronică; la fișierele generate de aplicațiile menționate anterior și serii de cifre asemănătoare numerelor cardurilor bancare realizează sub aspectul conținutului elementele infracțiunii prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2003.
Totodată instanța a constatat că nici una din probele administrate în cauză nu demonstrează că inculpații S.D.C. și S.D.L. ar fi fabricat sau ar fi deținut vreun echipament - hardware sau software - cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Perchezițiile domiciliare și perchezițiile informatice asupra bunurilor ridicate de la domiciliile celor doi nu au relevat împrejurarea că aceștia ar fi deținut vreun astfel de echipament, iar transcrierile convorbirilor telefonice și corespondența purtată pe e-mail sau prin intermediul mesajelor telefonice demonstrează că activitatea și rolul acestora în cadrul grupului erau cu totul altele.
Având în vedere materialul probator existent la dosar și situația de fapt așa după cum a fost expusă în actul sesizare și reținută de instanță în cauză nu s-a reținut în sarcina vreunuia dintre inculpați comiterea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 24 alin. (1) și alin. (2), art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi falsificarea unui instrument de plată electronică.
Conform dispozițiilor alin. (2) teza I a aceluiași text de lege cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.
Prin instrument de plată electronică potrivit art. 1 din Legea nr. 365/2002 se înțelege un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele operațiuni:
- transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate sau efectuate de instituții financiare,
- retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică.
Prima instanță a constatat că niciuna din probele administrate în cauză nu demonstrează că inculpații au deținut, în concret, vreun instrument de plată electronică contrafăcut. Ori, așa după cum rezultă în mod neîndoielnic din conținutul textelor legale citate anterior, pentru a se putea reține în cauză, în sarcina fiecăruia dintre inculpați comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 365/2002 este imperios necesar a se demonstra, în mod neîndoielnic, posesia unor instrumente de plată contrafăcute, dar și intenția și/sau valorificarea acestora.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 stipulează că se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11 din aceeași lege prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
Astfel, s-a arătat că niciuna din probele administrate în cauză nu demonstrează că vreunul dintre inculpați ar fi efectuat vreuna dintre operațiunile prevăzute de dispozițiile art. 1 pct. 11, respectiv transferuri de fonduri sau retrageri de numerar utilizând pentru asta date de identificare obținute fraudulos sau utilizând date de identificare fictive.
S-a reținut de instanță că faptele inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L., O.I., D.I. și S.D.C. de a se constitui în primăvara anului 2011 într-un grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, pentru a obține direct sau indirect beneficii financiare realizează sub aspectul conținutului elementele infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
S-a arătat că grupul a existat pentru o perioadă de timp - martie - iunie 2011- a acționat în mod coordonat, mărturie în acest sens fiind interceptările convorbirilor telefonice, corespondența purtată de membrii grupului, desele întâlniri dintre aceștia, fiind reținute dispozițiile alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 39/2003.
S-a mai constatat că faptele reținute în sarcina inculpaților în prezenta cauză nu realizează, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, reținându-se în esență că trebuie să existe un autor distinct, care să cunoască proveniența ilicită a bunurilor, fără de care nu ar putea exista infracțiunea de spălare de bani. Sintagma „cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni” este folosită de legiuitor pentru a exclude din sfera subiecților activi persoanele care au participat la comiterea infracțiunilor din care provin bunurile care formează obiectul spălării banilor. S-a apreciat că dacă această expresie ar fi fost întrebuințată pentru a include în categoria subiecților activi și participanții de la infracțiunea premisă, ea ar fi inutilă, deoarece persoana care a comis infracțiunea din care provin bunurile cunoaște împrejurarea că fapta respectivă este infracțiune.
În consecință, instanța a concluzionat că în speță, inculpații G.I.V., Z.F., S.D.L. și O.I. nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii de spălare de bani câtă vreme tot ei sunt autorii infracțiunilor din care provin sumele de bani, infracțiuni ce au constituit scopul constituirii grupului.
Mai mult, cuantumul sumelor de bani, numărul persoanelor de la care inculpații primeau sau către care expediau bani, modul în care erau folosiți banii (pentru achiziționarea de bunuri de folosință personală; pentru întreținere) justifică aprecierea că sumele de bani respective nu se pot circumscrie ca obiect al infracțiunii de spălare de bani.
De asemenea, s-a arătat că nu se poate considera că inculpații, prin acțiunile lor ar fi „spălat” sume de bani proveniți din activitatea infracțională desfășurată de alte grupuri câtă vreme din actele și lucrările dosarului nu rezultă care ar fi aceste grupuri, ce tip de infracțiuni săvârșesc, unde anume se desfășoară activitatea infracțională, modul de comitere etc.
Având în vedere toate aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanța a achitat pe inculpatul G.I.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a achitat pe inculpatul S.D.C. pentru infracțiunea prevăzută de 26 C. pen. rap. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002; a achitat pe inculpatul D.I. pentru infracțiunea prevăzută de 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a achitat pe inculpatul S.D.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002; va achita pe inculpatul Z.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a achitat pe inculpatul O.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Reținând vinovăția fiecăruia dintre inculpați doar cu privire la infracțiunile menționate mai sus și având în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru aceste infracțiuni, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., criteriile de individualizare a pedepselor, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modul și împrejurările de săvârșire, gradul de implicare al fiecăruia în activitatea grupului, circumstanțele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpați, vârsta acestora, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal, dar și împrejurarea că inculpații au comis infracțiunile în condițiile în care mai fuseseră cercetați pentru același gen de fapte și pe fondul în care sunt intens mediatizate prinderea de grupări similare, instanța i-a condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție apreciind că numai prin executarea pedepselor prin privare de libertate scopul acestora poate fi atins.
Având în vedere aceste argumente instanța l-a condamnat pe inculpatul G.I.V. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 4 luni închisoare în baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și la 3 ani și 4 luni închisoare în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 33, 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dispus interzicerea inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru cele expuse mai sus instanța l-a condamnat pe inculpatul S.D.C. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 4 luni închisoare în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., urmând ca, în baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dispus interzicerea inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Instanța l-a condamnat pe inculpatul D.I. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 4 luni închisoare în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și la 3 ani și 4 luni închisoare în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., urmând ca, în baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dispus interzicerea inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Instanța l-a condamnat pe inculpatul Z.F. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 4 luni închisoare în baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și la 3 ani și 4 luni închisoare, în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., urmând ca, în baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dispus interzicerea inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Instanța a dispus condamnarea inculpatului O.I. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 4 luni închisoare în baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și la 3 ani și 4 luni închisoare - în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., urmând ca, în baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dispus interzicerea inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Instanța l-a condamnat pe inculpatul S.D.L. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 4 luni închisoare în baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani și 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.,
Conform art. 33, 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Având în vedere că inculpatul a comis infracțiunile din prezenta cauză în termenul de încercare, în baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 18 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Filiași, județul Dolj, urmând ca, în final inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 15 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Având în vedere că în cauză pentru considerentele arătate nu s-a reținut comiterea de către inculpați a infracțiunii de spălare de bani și că prin infracțiunile comise nu s-a cauzat vreun prejudiciu, în temeiul dispozițiilor art. 357 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 65D/P/2011 din 12 iulie 2011, ora 10.00, asupra sumei de 400 euro ridicați de la locuința lui Z.F. la 15 iunie 2011 și asupra sumei de 9.000 euro ridicați din locuința lui O.I. la data de 15 iunie 2011.
În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.I. a unui hard disk marca H.; de la inculpatul G.I.V. un notebook marca D.; de la inculpatul Z.F. un notebook marca A., și de la inculpatul O.I. un stick de memorie marca S., bunuri ce aparțin inculpaților și care au fost folosite de aceștia pentru a comite infracțiunile din prezenta cauză.
Având în vedere dispozițiile art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea un dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie și un material plastic de culoare verde, confecționat artizanal ridicat de la locuința inculpatului D.I.; o placă de circuit imprimat simplu placat, un dispozitiv tip „gură de bancomat din plastic de culoare verde, două dispozitive artizanale, opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. și un acumulator marca S.E. de 3,6 V, un telefon marca S.E., un card de memorie marca S., un telefon marca S.E., toate ridicate din locuința inculpatului Z.F.
S-a dispus restituirea numitului S.V. a unui card bancar I, Bank emis pe numele său, bun ridicat din locuința inculpatului D.I., cu obligația păstrării bunului până la soluționarea definitivă a cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. și O.I.
În motivarea apelului, Parchetul a invocat critici de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a arătat, în esență, că soluția de achitare a inculpaților pentru o parte din infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată este incompatibilă cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., recunoașterea fiind indivizibilă și totală. Totodată, s-a arătat că probatoriul administrat la urmărirea penală confirmă vinovăția inculpaților, iar aceștia au recunoscut în totalitate faptele astfel cum sunt expuse în actul de sesizare a instanței, soluția de achitare fiind nefondată.
Inculpatul S.D. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. S-a motivat că nu există probe certe de vinovăție cu privire la niciuna din infracțiunile pentru care este judecat, iar în subsidiar au fost invocate critici de netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia și stabilirea ca modalitate de executare a suspendării condiționate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Inculpatul O.I., a invocat critici de nelegalitate sub aspectul soluției de condamnare, arătând că nu există probe de vinovăție cu privire la niciuna din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv nu s-a dovedit existența unui grup infracțional organizat, în înțelesul legii, cu roluri prestabilite pentru membri grupului, modalitatea de aderare la grupul infracțional organizat și persoanele care au aderat sau au sprijinit acest grup, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; în ce privește infracțiunile prevăzute de art. 42 alin. (1) și (2) și art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., nu s-a dovedit că aceste fapte au fost comise de inculpat. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen., față de conduita bună a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, gradul de pericol social concret redus al faptelor.
Inculpații Z.F. și S.D.C., în motivele scrise de apel, astfel cum au fost suplimentate de apărătorul ales cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel, au solicitat în principal achitarea pentru toate infracțiunile pentru care au fost condamnați, motivând că nu există probe certe de vinovăție, iar în subsidiar au invocat critici de netemeinicie a hotărârii pronunțate sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, solicitând menținerea soluției de achitare pentru infracțiunile pentru care s-a dispus această soluție iar pentru celelalte infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea, să se dispună reducerea pedepsei, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și stabilirea ca modalitate de executare a dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Inculpatul D.I. a invocat de asemenea critici sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, pentru infracțiunile pentru care nu s-a dispus achitarea, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei și stabilirea ca modalitate de executare a dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Inculpatul G.I. a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale în sensul reindividualizării pedepsei aplicate pentru infracțiunile pentru care nu s-a dispus de prima instanță achitarea, arătându-se că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o conduită sinceră, fiind posibilă aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Prin decizia penală nr. 164 din 14 mai 2012 Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. și O.I., împotriva sentinței penale nr. 61 din 03 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 20980/63/2011, a desființat sentința penală în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, menținând actele îndeplinite până la data de 03 februarie 2012.
A dedus în continuare arestarea preventivă a inculpaților G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F., O.I. de la 03 februarie 2012 la zi și a menținut starea de arest a inculpaților.
Examinând hotărârea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale, motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, a admis cererea inculpaților de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, conform dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., și fără a proceda la efectuarea cercetării judecătorești, apreciind numai probatoriul administrat la urmărirea penală, a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților pentru o parte din infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv pentru infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în diferite forme de participație), în argumentarea soluției de achitare arătându-se că „niciuna din probele administrate în cauză nu demonstrează că inculpații au deținut, în concret, vreun instrument de plată contrafăcut” și de asemenea că „niciuna din probele administrate în cauză nu demonstrează că vreunul din inculpați ar fi efectuat vreuna din operațiunile prevăzute de dispozițiile art. 1 pct. 11, respectiv transferuri de fonduri sau retrageri de numerar utilizând pentru asta date de identificare obținute fraudulos sau utilizând date de identificare fictive”. Totodată s-a dispus achitarea inculpaților G.I., Z.F., S.D.C. și O.I. pentru infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., arătându-se că inculpații „nu pot fi subiecți activi ai acestei infracțiuni, câtă vreme sunt autorii infracțiunii din care provin sumele de bani”.
Instanța de apel a apreciat că această soluție este incompatibilă cu procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., în sensul că soluția de achitare a inculpaților nu putea fi dispusă fără efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii de drept comun.
Evident că o soluție de achitare este posibilă, dar aceasta numai după stabilirea corectă a stării de fapt în urma administrării și aprecierii complete a probatoriului, după cum și o soluție de condamnare ar putea fi dispusă dacă în urma efectuării cercetării judecătorești se ajunge la concluzia vinovăției inculpaților, în această din urmă situație, inculpații beneficiind în continuare de limitele de pedeapsă reduse, potrivit art. 7 al art. 3201 C. proc. pen., dat fiind că au înțeles să uzeze de procedura simplificată, fiind respectate condițiile prevăzute la alin. (1) al art. 3201 C. proc. pen.
Curtea de Apel a avut în vedere dispozițiile art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora instanța soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, iar conform dispozițiilor alin. (7) al aceluiași articol, în această situație, instanța va pronunța condamnarea inculpatului.
În cazul în care instanța a constatat însă că situația de fapt nu este lămurită, procedează conform dispozițiilor art. 3201 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 344 alin. (1) C. proc. pen., respectiv cauza trebuie repusă pe rol pentru completarea probatoriului cu privire la aceste fapte, în scopul stabilirii corecte a situației de fapt, procesul urmând regulile procedurii de drept comun.
În consecință, în condițiile în care, cu ocazia deliberării, instanța de fond a apreciat că probatoriul administrat la urmărirea penală nu permitea stabilirea corectă a situației de fapt, singura soluție care se putea dispune era aceea de repunere a cauzei pe rol pentru efectuarea cercetării judecătorești.
Mai mult, Curtea a constatat că în motivele de apel inculpații solicită în continuare achitarea pentru infracțiunile pentru care instanța de fond a reținut că probele nu sunt suficiente, faptele nefiind clar stabilite, astfel încât nu se poate dispune condamnarea inculpaților de către instanța de apel, numai pe baza probelor administrate la urmărirea penală, după cum se solicită de Parchet în cuprinsul motivelor de apel, întrucât este necesară efectuarea cercetării judecătorești potrivit dispozițiilor art. 322 și urm. C. proc. pen., pentru stabilirea corectă a situației de fapt.
Instanța de apel nu se poate substitui instanței de fond în sensul de a proceda la efectuarea cercetării judecătorești, în condițiile în care cercetarea judecătorească în primă instanță lipsește cu desăvârșire, întrucât în această situație practic nu este posibilă exercitarea controlului judiciar, iar părțile și Parchetul ar fi lipsite de un grad de jurisdicție.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută în condițiile art. 197 alin. (4) teza finală C. proc. pen. cu referire la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., au fost admise toate apelurile, a fost desființată sentința penală în totalitate și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, urmând ca instanța de fond cu ocazia rejudecării să aibă în vedere și celelalte critici invocate în motivele de apel, menținându-se actele îndeplinite până la data de 03 februarie 2012.
A fost dedusă în continuare arestarea preventivă a inculpaților G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F., O.I. de la 03 februarie 2012 la zi.
Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpaților, constatând că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora subzistă și nu s-au modificat, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor pentru care sunt judecați inculpații și pentru care a intervenit deja o condamnare în primă instanță, sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice, elemente în raport de care se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, iar o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu ar fi în măsură în acest moment să asigure buna desfășurare a procesului penal și protecția ordinii publice, în raport de scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 136 alin. (8) C. proc. pen.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 20980/63/2011*, fiind respectate dispozițiile date de către instanța de apel în decizia de casare, Tribunalul a audiat în cauză martorii I.A.F., C.V., M.M., C.A.N., L.M.S. și C.A., potrivit dispoz. art. 327 C. proc. pen., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei și nemaifiind alte probe de administrat în prezenta cauză, instanța s-a pronunțat cu privire la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. și O.I.
Prin sentința penală nr. 360 din data de 26 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 20980/63/2011*,
1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.I.V. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; pentru infracțiunea de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică (punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.I.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul G.I.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat inculpatul G.I.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul G.I.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului G.I.V. pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C. pen.
A fost obligat inculpatul G.I.V. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu mențiunea de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenția inculpatului G.I.V. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.I.V. durata reținerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.I.V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din data de 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Z.F. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; pentru infracțiunea de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică (punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul Z.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 alin. (1)alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat inculpatul Z.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul Z.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului Z.F. pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C. pen.
A fost obligat inculpatul Z.F. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu mențiunea de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenția inculpatului Z.F. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Z.F. durata reținerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Z.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din data de 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul O.I. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; pentru infracțiunea de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică (punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul O.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului O.I. pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C. pen.
A fost obligat inculpatul O.I. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu mențiunea de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenția inculpatului O.I. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.I. durata reținerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului O.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din data de 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.D.C. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică (punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și complicitate la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.D.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul S.D.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.D.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului S.D.C. pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C. pen.
A fost obligat inculpatul S.D.C. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu mențiunea de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenția inculpatului S.D.C. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.D.C. durata reținerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.D.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din data de 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.I. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică (punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul D.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului D.I. pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C. pen.
A fost obligat inculpatul D.I. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu mențiunea de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenția inculpatului D.I. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.I. durata reținerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din data de 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.D.L. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; pentru infracțiunea de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică (punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.D.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul S.D.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.D.L. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 18 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Filiași, județul Dolj, dispunându-se ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.D.L. durata reținerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
În baza dispozițiilor art. 357 C. proc. pen. a fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 65D/P/2011 din 12 iulie 2011, ora 10.00, asupra sumei de 400 euro ridicați de la locuința lui Z.F. la 15 iunie 2011 și asupra sumei de 9.000 euro ridicați din locuința lui O.I. la data de 15 iunie 2011.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.I. a unui hard disc marca H.; de la inculpatul G.I.V. a unui notebook marca D.; de la inculpatul Z.F. a unui notebook marca A. și de la inculpatul O.I. a unui stick de memorie marca S.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea unui dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie și un material plastic de culoare verde, confecționat artizanal ridicat de la locuința inculpatului D.I.; unei plăci de circuit imprimat simplu placat, a unui dispozitiv tip „gură de bancomat din plastic de culoare verde, a două dispozitive artizanale, a opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. și a unui acumulator marca S.E. de 3,6 V, a unui telefon marca S.E., a unui card de memorie marca S., a unui telefon marca S.E., toate ridicate din locuința inculpatului Z.F.
S-a dispus restituirea numitului S.V. a unui card bancar I. Bank emis pe numele său, bun ridicat din locuința inculpatului D.I., cu obligația păstrării bunului până la soluționarea definitivă a cauzei.
Au fost obligați inculpații G.I.V.¸ Z.F.; O.I.; S.D.C.; D.I. și S.D.L. la plata sumei de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut cu privire la săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. și O.I., că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pentru niciunul dintre inculpații menționați, având în vedere următoarele considerente:
Din ansamblul probelor administrate în cauză s-a reținut că nu rezultă cu certitudine existența unui grup infracțional organizat în înțelesul dat acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, de „grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului”.
Acuzarea inculpaților G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. și O.I. pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat prev. în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, s-a reținut că se sprijină exclusiv pe interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpați între ei sau cu alte persoane. Acestea nu relevă însă existența unei structuri organizate, care acționează coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpați sau la care aceștia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.
S-a constatat că nu există nicio dovadă certă care să ateste, în concret, existența unui grup infracțional organizat.
Simplul fapt că, din convorbirile telefonice purtate de unii dintre inculpați reiese că aceștia se cunosc, s-a reținut că nu este în măsură să dovedească existența grupului infracțional și calitatea de conducător a vreunuia dintre inculpați, atât timp cât nici măcar din aceste discuții nu rezultă o activitate efectivă de coordonare, organizare sau control desfășurată de inculpat asupra activității infracționale a celorlalți.
Nefiind dovedit în cauză că inculpații G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. și O.I. au acționat în cadrul unui grup infracțional organizat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Tribunalul a dispus achitarea fiecăruia dintre inculpați pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.
Referitor la infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 Legea nr. 656/2002 reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților G.I.V., S.D.L., Z.F. și O.I., prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni pentru nici unul dintre inculpații menționați mai sus, cu următoarele argumente:
Faptele inculpaților G.I.V., S.D.L., Z.F. și O.I., astfel cum rezultă din probele administrate, s-a reținut că nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, mai exact latura obiectivă a infracțiunii, în modalitatea expusă în rechizitoriu.
În esență, s-a constatat că acestora li se impută faptul că G.I.V., S.D.L., Z.F. și O.I., prin săvârșirea de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații, au obținut în mod fraudulos sume de bani, care au fost folosite pentru achiziționarea unor echipamente de skimming, programe informatice, bilete de avion, carburanți, plata unor servicii hoteliere, închirierea unor autovehicule, pentru întreținere. De asemenea, banii erau împărțiți între participanții.
În luna mai 2002 a fost adoptată Legea nr. 263/2002 pentru ratificarea Convenției europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii, încheiată la Strasbourg la data de 08 noiembrie 1990. Ulterior, în luna decembrie 2002, a fost publicată Legea nr. 656/2002 care, în art. 23, încriminează fapte sub denumirea de „infracțiuni de spălare a banilor”. În ambele acte normative, sunt definiții pentru noțiunile folosite în material infracțiunilor de spălare a banilor (art. 6 din Legea nr. 263/2002 și art. 1 din Legea nr. 656/2002). Faptele inculpaților, menționate anterior, și pentru care au fost trimiși în judecată, exclude incidența art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din această lege.
Potrivit art. 6 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii, fiecare stat adoptă măsurile pentru încriminarea, între altele, a faptei constând în „achiziționarea, deținerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziționează, le deține sau le folosește, știe în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse”. Prin „produs” se înțelege orice avantaj economic obținut din infracțiuni; „bun” poate fi un bun de orice natură, corporal sau necorporal, mobil sau imobil.
Pornind de la conținutul aceste infracțiuni, așa cum este reglementată în art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare a banilor fapta de a dobândi, deține sau de a folosi bunuri cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. În raport de acest conținut constitutiv, pentru existența infracțiunii, din punct de vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două condiții, și anume să existe activitatea de dobândire, deținere sau folosire de bunuri și să cunoască faptul că provin din săvârșirea de infracțiuni.
Infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune aflată în conexiune cu o „infracțiune principală”, în sensul art. 1 lit. e) din Convenție, adică orice infracțiune în urma căreia produsele sunt rezultate și susceptibile de a deveni obiectul unei infracțiuni de spălare a banilor.
Așa cum rezultă din textul art. 6 din Convenție, fapta de spălare a banilor are ca element subiectiv numai intenția, la care se adaugă condiția ca infractorul să „știe, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse”.
În consecință, prima instanță a concluzionat că, în speță, inculpații G.I.V., Z.F., S.D.L. și O.I. nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii de spălare de bani câtă vreme tot ei sunt autorii infracțiunilor din care provin sumele de bani, infracțiuni ce au constituit scopul săvârșirii infracțiunilor informatice pentru care sunt cercetați.
Mai mult, cuantumul sumelor de bani, numărul persoanelor de la care inculpații primeau sau către care expediau bani, modul în care erau folosiți banii (pentru achiziționarea de bunuri de folosință personală; pentru întreținere) s-a reținut că justifică aprecierea că sumele de bani respective nu se pot circumscrie ca obiect al infracțiunii de spălare de bani.
De asemenea, s-a arătat că nu se poate considera că inculpații, prin acțiunile lor ar fi „spălat” sume de bani proveniți din activitatea infracțională desfășurată de alte persoane câtă vreme din actele și lucrările dosarului nu rezultă care ar fi aceste persoane, ce tip de infracțiuni au săvârșit, unde anume s-a desfășurat activitatea infracțională, modul de comitere etc.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.L. și O.I. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce privește infracțiunile de falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică (în varianta normativă de punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate) în formă continuată prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G.I.V., Z.F., O.I. și S.D.L., respectiv complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de complicitate la falsificare a instrumentelor de plată electronică (în varianta normativă de punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate) în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S.D.C. și D.I., Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, inculpații G.I.V., Z.F., S.D.C. și O.I. au falsificat instrumente de plată electronică, la diferite intervale de timp în baza aceleiași rezoluții infracționale, iar inculpații D.I. și S.D.C. le-au pus la dispoziție primilor echipamente de skimming, i-au găzduit, le-au cofinanțat deplasările în străinătate.
Ori, în cauză, s-a reținut că nu s-a făcut dovada că inculpații G.I.V., Z.F., O.I. și S.D.L. au obținut detalii bancare ale unor conturi de card, prin skimming, phishing, carding sau generarea de numere de carduri după un algoritm și ulterior le-au falsificat propriu-zis prin rescrierea datelor fraudulos obținute pe alte carduri, de regulă de plastic, care au bandă magnetică, ori că inculpații S.D.C. și D.I. ar fi înlesnit sau ajutat în vreun fel pe ceilalți patru inculpați în efectuarea acestor operațiuni.
De asemenea, pentru existența acestei infracțiuni, s-a arătat că este necesar a se dovedi posesia instrumentelor de plată contrafăcute care să fi fost puse în circulație, precum și intenția falsificării lor, ceea ce în cauză nu s-a dovedit prin probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, motiv pentru care, în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților G.I.V., Z.F., O.I. și S.D.L. pentru infracțiunile de falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică (în varianta normativă de punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate) în formă continuată prev. de a art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul a dispus în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților S.D.C. și D.I. pentru infracțiunile de complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de complicitate la falsificare a instrumentelor de plată electronică (în varianta normativă de punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate) în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Cât privește infracțiunea de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, faptă prevăzută de dispozițiile art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. reținute în sarcina inculpaților G.I.V., Z.F., O.I. și S.D.L., respectiv complicitate la infracțiunea de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, faptă prevăzută de dispozițiile art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpaților S.D.C. și D.I., Tribunalul a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 impun efectuarea uneia din operațiunile prevăzute de art. 1 pct. 10 prin utilizarea unei instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestora fără consimțământul utilizatorului instrumentului. Prevederile art. 1 pct. 10 lit. b) din Legea nr. 365/2002 prevăd ca instrumentul de plată electronică este un instrument care permite titularului să efectueze retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de plată electronică.
Ori, în cauză, din întregul material probator administrat atât la urmărirea penală, cât și în primul ciclu procesual, dar și în rejudecare, s-a reținut că nu rezultă, cu certitudine, faptul că inculpații ar fi efectuat retrageri de numerar, dar și transferuri de fonduri cu instrumente de plată electronică falsificate, atât în țară, cât și în străinătate, cel mult, acțiunile inculpaților ar presupune o transmitere neautorizată către o altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prev. de art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002, motiv pentru care, în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților G.I.V., Z.F., O.I. și S.D.L. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, faptă prevăzută de dispozițiile art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, pentru considerentele expuse mai sus, Tribunalul a dispus în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților S.D.C. și D.I. pentru săvârșirea unei complicități la infracțiunea de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, faptă prevăzută de dispozițiile art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Cu privire la infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 reținută prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpaților S.D. și S.D.L., Tribunalul a reținut că în cauză nu au fost administrate probatorii în sensul că aceștia au deținut efectiv echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată. Perchezițiile domiciliare și cele informatice efectuate asupra bunurilor ridicate de la domiciliile celor doi nu au relevat împrejurarea că aceștia ar fi deținut vreun astfel de echipament, iar transcrierile convorbirilor telefonice și corespondența purtată pe mail sau prin intermediul mesajelor telefonice demonstrează că aceștia nu au deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică în sensul dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații S.D. și S.D.L., pentru infracțiunea de deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) alin. (1) Legea nr. 365/2002.
Referitor la infracțiunea de deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, reținute în sarcina inculpaților G.I.V., Z.F., O.I., S.D.L., S.D.C. și D.I., din convorbirile telefonice interceptate și a căror transcriere, precum și perchezițiile domiciliare efectuate în cauză, s-a reținut că rezultă faptul că inculpații au deținut, în perioada martie - iunie 2011, dispozitive de skimming, programe informatice concepute în scopul obținerii de date informatice, săvârșind astfel infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, fiind astfel îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
În ceea ce privește infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 reținută prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpaților G.I.V., Z.F., O.I. și D.I., Tribunalul a reținut că în urma perchezițiilor domiciliare efectuate în dimineața zilei de 15 iunie 2011 au fost descoperite echipamente de skimming, sisteme informatice sau mijloace de stocare a datelor informatice ce conțin date de identificare a unor mijloace de plată electronică respectiv mai multe carduri magnetice emise de diferite entități financiare, îndeosebi bănci. Mai mult inculpații Z.F. și D.I. dețineau și programe informatice utilizate în mod frecvent în operațiuni de copiere frauduloasă a datelor de identificare a cardurilor bancare, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pentru care inculpații vor fi condamnați.
De asemenea, Tribunalul a mai reținut și că, din convorbirile telefonice interceptate și a căror transcriere a fost atașată la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpații G.I.V., Z.F., O.I. și S.D.L., ajutați și de inculpații S.D.C. și D.I. au accesat, fără drept, sisteme informatice - ATM sau mai exact carduri bancare ca mijloc de stocare a datelor informatice, părți ale unui sistem informatic, în scopul obținerii de date informatice - datele de identificare a instrumentului de plată electronică stocate pe banda magnetică, cu ajutorul unor dispozitive (mai exact, capete de citire a benzilor magnetice, camere video și memorii nevolatile), amplasate pe un bancomat sau în vecinătatea acestuia, pe teritoriul Spaniei, la diferite intervale de timp, în perioada aprilie - iunie 2011, săvârșind astfel infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținută prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpaților G.I.V., Z.F., O.I. și S.D.L., dar și complicitate la infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpaților S.D.C. și D.I., pentru care inculpații vor fi condamnați după cum urmează:
Cu privire la inculpatul G.I.V., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite și care au fost dovedite prin probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, și anume pentru infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; infracțiunea de deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și a infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Având în vedere că inculpatul G.I.V. a săvârșit infracțiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menționate mai sus, în concurs real, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. și a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța apreciază având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a fost interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere dispozițiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reținerii și arestării preventive se scad din durata pedepsei aplicate, prima instanță a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.I.V., durata reținerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, față de inculpatul arestat în cauză se va dispune și punerea de îndată în libertate, prima instanță a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei, așa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat și fără privarea de libertate a acestuia, astfel că, în baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C. pen.
Inculpatul G.I.V. a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu mențiunea de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În ceea ce privește pe inculpatul Z.F., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite și care au fost dovedite prin probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, și anume pentru infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; infracțiunea de deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și a infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Având în vedere că inculpatul Z.F. a săvârșit infracțiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menționate mai sus, în concurs real, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. și a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a apreciat având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenție, prima instanță a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a fost interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere dispozițiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reținerii și arestării preventive se scad din durata pedepsei aplicate, Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Z.F., durata reținerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, față de inculpatul arestat în cauză se va dispune și punerea de îndată în libertate, prima instanță dispunând punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei, așa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat și fără privarea de libertate a acestuia, astfel că, în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C. pen.
Inculpatul Z.F. a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu mențiunea de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În ceea ce privește pe inculpatul O.I., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite și care au fost dovedite prin probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, și anume pentru infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; infracțiunea de deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și a infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Având în vedere că inculpatul O.I. a săvârșit infracțiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menționate mai sus, în concurs real, Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. și a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a apreciat având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenție, s-a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a fost interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere dispozițiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reținerii și arestării preventive se scad din durata pedepsei aplicate, Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.I., durata reținerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, față de inculpatul arestat în cauză se va dispune și punerea de îndată în libertate, prima instanță a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei, așa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat și fără privarea de libertate a acestuia, astfel că, în baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C. pen.
Inculpatul O.I. a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu mențiunea de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În ceea ce privește pe inculpatul S.D.C., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite și care au fost dovedite prin probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, și anume pentru complicitate la infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42-45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care apreciază că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
Având în vedere că inculpatul S.D.C. a săvârșit infracțiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menționate mai sus, în concurs real, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. și a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a apreciat având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi.
S-a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenție, prima instanță a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere dispozițiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reținerii și arestării preventive se scade din durata pedepsei aplicate, Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.D.C., durata reținerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, față de inculpatul arestat în cauză se va dispune și punerea de îndată în libertate, prima instanță a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul apreciază că, scopul preventiv educativ al pedepsei, așa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat și fără privarea de libertate a acestuia, astfel că, în baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C. pen.
Inculpatul S.D.C. a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu mențiunea de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În ceea ce privește pe inculpatul D.I., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite și care au fost dovedite prin probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, și anume pentru complicitate la infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; infracțiunea de deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și a infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care apreciază că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Având în vedere că inculpatul D.I. a săvârșit infracțiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menționate mai sus, în concurs real, Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. și a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a apreciat având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi.
Prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenție, prima instanță a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere dispozițiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reținerii și arestării preventive se scad din durata pedepsei aplicate, Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.I. durata reținerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, față de inculpatul arestat în cauză se va dispune și punerea de îndată în libertate, prima instanță a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei, așa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat și fără privarea de libertate a acestuia, astfel că, în baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C. pen.
Inculpatul D.I. a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu mențiunea de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În ceea ce privește pe inculpatul S.D.L., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite și care au fost dovedite prin probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, și anume pentru infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care apreciază că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
Având în vedere că inculpatul S.D.L. a săvârșit infracțiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menționate mai sus, în concurs real, Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. și a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
De asemenea, în ceea ce privește pe inculpatul S.D.L., față de împrejurarea că acesta a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză în termenul de încercare al unei alte pedepse pentru care i s-a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 83 C. pen., Tribunalul a dispus revocarea beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 18 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Filiași, urmând a executa această pedeapsă alături de cea rezultantă din prezenta cauză, în final 4 ani și 6 luni închisoare.
Având în vedere dispozițiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reținerii și arestării preventive se scad din durata pedepsei aplicate, Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.D.L., durata reținerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi, iar potrivit dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a acestuia.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a apreciat având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi.
Prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenție, prima instanță a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere că în cauză pentru considerentele arătate nu s-a reținut comiterea de către inculpați a infracțiunii de spălare de bani și că prin infracțiunile comise nu s-a cauzat vreun prejudiciu, în temeiul dispozițiilor art. 357 C. proc. pen., Tribunalul a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 65D/P/2011 din 12 iulie 2011, ora 10.00, asupra sumei de 400 euro ridicați de la locuința lui Z.F. la 15 iunie 2011 și asupra sumei de 9.000 euro ridicați din locuința lui O.I. la data de 15 iunie 2011.
În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.I. un hard disk marca H.; de la inculpatul G.I.V. un notebook marca D.; de la inculpatul Z.F. un notebook marca A. și de la inculpatul O.I. un stick de memorie marca S., bunuri ce aparțin inculpaților și care au fost folosite de aceștia pentru a comite infracțiunile din prezenta cauză.
Având în vedere dispozițiile art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea un dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie și un material plastic de culoare verde, confecționat artizanal ridicat de la locuința inculpatului D.I.; o placă de circuit imprimat simplu placat, un dispozitiv tip „gură de bancomat din plastic de culoare verde, două dispozitive artizanale, opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. și un acumulator marca S.E. de 3,6 V, un telefon marca S.E., un card de memorie marca S., un telefon marca S.E., toate ridicate din locuința inculpatului Z.F.
S-a dispus restituirea către numitul S.V. a unui card bancar I. Bank emis pe numele său, bun ridicat din locuința inculpatului D.I., cu obligația păstrării bunului până la soluționarea definitivă a cauzei.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpații G.I.V., Z.F., O.I., S.D.C., D.I. și S.D.L. la plata sumei de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. și O.I.
În motivele de apel formulate de Parchet s-a arătat că în mod greșit au fost achitați inculpații întrucât există probe care confirmă existența unui grup infracțional organizat. Din convorbirile telefonice a rezultat ca acțiunile inculpatului Z.F. erau coordonate de S.D.C. și G.I.V., aceștia fiind lideri ai grupului organizat. Convorbirile telefonice, precum și comunicările prin intermediul aplicației Messenger au dovedit pregătirile privind procurarea și adaptarea echipamentelor de skimming, dar și activitatea continuată de skimming, descărcare, sortare și prelucrare a datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică. G.I. și O.I. au avut rol de coordonatori ai executanților Z.F. și S.D.L., datele de identificare a conturilor de carduri și imaginile cu codurile PIN fiind transmise prin intermediul aplicației Messenger inculpatului G.I.V., care trebuia să le transmită și inculpatului O.I.
Convorbirile telefonice purtate de inculpați în timpul plecării în Polonia au evidențiat rolul îndeplinit în cadrul grupului de inculpații Z.F., S.D.L., aceștia având funcții de execuție, respectiv G.I.V. și O.I. aceștia având funcții de coordonare.
S-a mai arătat că există probe de vinovăție și în privința săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1), art. 24 alin. (2) teza I și art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 356/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. respectiv convorbirile telefonice dintre inculpații Z.F. și S.D.L. privind folosirea unor carduri bancare pentru retrageri de numerar.
De altfel, instanța de fond a reținut că cel puțin 5 carduri bancare din cele peste 100 falsificate prin folosirea datelor de identificare obținute la sfârșitul lunii mai 2011 au putut fi folosite pentru retrageri de numerar (operațiuni ce implică punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate) cel mai probabil în S.U.A. de către O.I., fratele său sau apropiați ai lor.
Convorbirile telefonice interceptate se refereau și la conturi de card pe care G.I.V. le-a putut verifica prin accesarea adresei de mail transmise de R.E.F. prin sms la data de 09 mai 2011.
S-a mai arătat că achitarea inculpaților S.D.C. și S.D.L. pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 este netemeinică. Instanța i-a condamnat pe inculpați pentru infracțiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, precum și pentru complicitate la infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, astfel că se impunea și condamnarea pentru infracțiunea de deținere de echipamente în vedere falsificării instrumentelor de plată electronică întrucât nu se poate reține o dublă încriminare deoarece relațiile sociale ocrotite sunt diferite.
În privința infracțiunii prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 s-a arătat că autorul sau participantul la săvârșirea infracțiunii principale din care provin sumele de bani răspunde și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Această abordare este susținută de Convenția de Strasbourg privind spălarea banilor care la art. 6 pct. 2 lit. b) permite statelor să prevadă că infracțiunea de spălare a banilor nu se aplică autorilor infracțiunii principale, iar în lipsa prevederii exprese a acestei excepții în legislația internă, fapta va atrage răspunderea penală și a autorilor infracțiunii ale cărei produse au fost spălate.
S-a mai arătat că numărul persoanelor și cuantumul de la care s-au primit banii nu sunt esențiale pentru aprecierea existenței obiectului material al infracțiunii ci sursa, respectiv caracterul ilicit al bunului.
Într-o ultimă teză s-a arătat că pedepsele aplicate nu îndeplinesc funcția de reeducare a condamnatului întrucât s-au aplicat pedepse legale fără a se ține cont de contribuția efectivă la săvârșirea infracțiunilor. S-a mai arătat că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea executării sub supraveghere întrucât trebuie avută în vedere și gravitatea faptelor, dar și trecutul infracțional al unora dintre inculpați, astfel că această modalitate de individualizare a executării pedepsei nu e de natură să conducă la reeducarea acestora.
În apelul declarat, inculpatul Z.F. a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, având în vedere că este infractor primar și că a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor fiind bine integrat în familie și societate. S-a mai solicitat aplicarea disp. art. 81 C. pen.
Inculpatul S.D.L., în apelul declarat, a arătat că s-a reținut în mod greșit săvârșirea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 întrucât așa cum rezultă din probele administrate în cauză, cât și din procesul-verbal de percheziție domiciliară nu au fost identificate obiecte în legătură cu această infracțiune, iar din transcrierea convorbirilor telefonice nu rezultă nici o afirmație referitoare la astfel de obiecte.
În motivele de apel formulate pentru inculpatul S.D.C. s-a arătat că la percheziția domiciliară nu au fost găsite echipamente de skimming, iar inculpatul nu a deținut astfel de echipamente. În privința laturii civile nu au fost identificate persoane prejudiciate prin activitatea de skimming și prin operațiunile frauduloase cu carduri falsificate.
S-a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante, respectiv atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că nu are antecedente penale și este bine integrat în familie și societate, solicitându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În motivele de apel formulate, inculpatul G.I.V. a arătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen. privind individualizarea pedepsei, întrucât instanța de fond nu a acordat eficiență juridică atitudinii procesuale sincere a inculpatului, precum și celelalte împrejurări care atenuează răspunderea penală respectiv faptul că nu are antecedente penale, a avut o atitudine bună după săvârșirea infracțiunii, fiind bine integrat în familie și societate. S-a mai solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei ce urmează a fi aplicată.
În apelul formulat, inculpatul O.I. a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, întrucât nu a acționat în calitate de autor prin punerea la dispoziție a echipamentelor de skimming ori de cofinanțare a deplasărilor în străinătate a inculpaților, S., G., Z. și alții. A mai arătat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, întrucât nu a copiat date, iar fișierele care conțineau aplicațiile informatice sunt folosite în mod frecvent în sistemele informatice la stocarea unor piese muzicale și pentru programe pe care soția sa le folosea pentru întocmirea unor expertize contabile, balanțe și bilanțuri contabile.
În cauză nu s-a identificat existența unor împrejurări în sensul că inculpatul ar fi fost surprins acționând sau având asupra sa dispozitive de skimming concepute în scopul obținerii de date informatice și nu există probe neechivoce în sensul că ar fi deținut dispozitive sau că ar fi primit astfel de bunuri sau programe în vederea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 46 din Legea nr. 161/2003 solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar într-o altă teză subsidiară, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. nefiind întrunită condiția privind latura subiectivă, întrucât nu a existat o intenție în săvârșirea infracțiunii.
În privința infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 a solicitat reducerea pedepsei aplicate și aplicarea disp. art. 81 C. pen.
În cadrul dezbaterilor, în privința apelului formulat de inculpatul D.I., s-a solicitat desființarea sentinței și reducerea pedepsei aplicate acestuia având în vedere circumstanțele sale personale, contribuția minimă la săvârșirea faptelor precum și atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal. S-a mai arătat că nu are antecedente penale și că se poate dispune suspendarea executării pedepsei potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Prin decizia penală nr. 267 din 18 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova au fost admise apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. și O.I. împotriva sentinței penale nr. 360 din data de 26 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 20980/63/2011*.
S-a desființat în parte sentința.
1. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.I.V. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.I.V. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum și pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
A aplicat inculpatului dispozițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive de la 15 iunie 2011 la 26 septembrie 2012.
2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Z.F. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.F. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a condmnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum și pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive de la 15 iunie 2011 la 26 septembrie 2012.
3. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului O.I. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum și pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-a aplicat inculpatului dispozițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive de la 15 iunie 2011 la 26 septembrie 2012.
4. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.D.C. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.D.C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum și pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive de la 15 iunie 2011 la 26 septembrie 2012.
5. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.I. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum și pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive de la 15 iunie 2011 la 26 septembrie 2012.
6. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.D.L. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.D.L. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum și pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 18 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Filiași, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 5 ani închisoare.
A aplicat inculpatului dispozițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul S.D.L.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus detenția preventivă a inculpatului în continuare, la zi.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în faza de apel au rămas în sarcina statului urmând ca suma de 2.000 RON onorariu avocați desemnați din oficiu pentru apelanții inculpați Z.F., G.I., S.D.C., O.I. și D.I. să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză oferă suficiente elemente de fapt pentru a reține că inculpații au conceput activitatea infracțională în cadrul unei grupări ce avea ca scop obținerea unor beneficii financiare prin săvârșirea unor infracțiuni informatice, gruparea având anumite reguli, iar membrii acesteia roluri determinate.
Au fost considerate neîntemeiate criticile formulate de Parchet în sensul greșitei achitări a inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) și alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanța de apel a apreciat că probele administrate nu conduc la concluzia că inculpații au deținut instrumente contrafăcute de plată electronică și nici efectuare de transferuri de fonduri sau retrageri de numerar, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
De asemenea, s-a considerat că inculpații nu pot avea calitatea de subiect activ al infracțiuni de spălare de bani, având în vedere că aceștia sunt autorii infracțiunii ce constituie scopul activității grupării infracționale organizate și din care provin, eventual, sumele de bani.
Vinovăția inculpaților a fost reținută pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, constând în deținerea fără drept a unor dispozitive și programe informatice în scopul săvârșirii uneia din infracțiunile prevăzute de art. 42 - 45 din aceeași lege, relevante fiind procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico-științifică din 09 august 2011, procesele-verbale de perchiziție.
S-a considerat că faptele inculpaților G.I.V., Z.F., S.D.C. și O.I., constând în montarea unor dispozitive de citire a benzilor magnetice a cardurilor bancare și a unor minicamere în vederea obținerii codului PIN, în perioada aprilie - iunie 2011 pe teritoriul Spaniei și României, întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
La individualizarea juridică a pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se ca fiind neoportună aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. față de perioada lungă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, împrejurările în care s-au săvârșit faptele, precum și scopul urmărit.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs inculpații G.I.V., Z.F., O.I., S.D.C. și D.I., depunând în termen legal motivele de recurs.
Inculpații G.I.V. și Z.F. au solicitat reindividualizarea pedepsei, cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior, schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere, cazul de casare invocat, fiind art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Inculpatul O.I. a arătat că nu este autorul infracțiunii prevăzută de art. 367 C. pen. și nici nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, solicitând achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., critică pe care și-a întemeiat-o pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
Inculpații O.I., S.D.C. și D.I., întemeindu-și recursurile pe cazul de casare, prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, cu reținerea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen.
La termenul de judecată din 11 martie 2014 inculpatul S.D.C. a depus motivele de recurs, apreciind că odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen. se impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor, potrivit calificării juridice date prin noul cod, solicitând schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză, constată următoarele:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Prin invocarea cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 172 și pct. 12 C. proc. pen., ca urmare a adoptării Legii nr. 2/2013, dar și a expunerii de motive a adoptării acesteia nu se poate ajunge la repunerea în discuție a existenței faptelor în materialitatea lor, adică - în sinteză - la constatarea inexistenței faptelor sau a reținerii altor fapte în locul celor reținute de instanțele anterioare, deoarece, conform voinței legiuitorului instanța de recurs - ulterior judecării apelului de către instanța de prim control judiciar - nu mai este îndreptățită să reexamineze probatoriul administrat și să modifice situația de fapt în cauza penală, controlul judiciar - după adoptarea Legii nr. 2/2013, vizând exclusiv corecta aplicare a legii.
Or, din această perspectivă, Înalta Curte apreciază, așa cum legal și temeinic a stabilit și instanța de apel, că faptele inculpaților - necontestate în materialitatea lor - au fost săvârșite de către aceștia - că au acționat cu vinovăție, sub forma intenției, ca element constitutiv al infracțiunii menționate, nefiind necesară reluarea ori completarea argumentelor expuse în decizia atacată.
În ceea ce privește critica inculpaților S.D.C., prin care se solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunile reținute potrivit vechii reglementări în infracțiunile reglementate de dispozițiile C. pen. intrat în vigoare, instanța apreciază că în speță nu este vorba de o schimbare de încadrare juridică, ci de o recalificare juridică a faptelor, iar potrivit modificărilor aduse vechiului C. pen. prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. anterior (când faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică) a fost abrogat, iar cazul de casare învederat de către inculpat, art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior nu se subsumează criticii acestuia.
Inculpații au criticat hotărârea cu privire la individualizarea sancțiunii în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., cât și modalitatea de executare a pedepsei, subsumând critica lor cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior. Conform modificării aduse cazurilor de casare prev. de Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelurilor, se exclude posibilitatea analizei criticii formulate.
Astfel, după 15 februarie 2013, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispozițiilor referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. anterior decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept.
În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minim, mediu sau maximul special), în raport cu limitele prevăzute de legea nouă (către minim, mediu sau maximul special).
Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minim special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu e posibilă nici situația inversă.
În ceea ce privește efectele abrogării art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012, a art. 42 - 46 din Legea nr. 161/2003 prin art. 130 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 prin art. 107 pct. 2 din Legea nr. 187/2012, instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen., și anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, motiv pentru care constată că se impune admiterea recursurilor inculpaților numai cu referire la aplicarea legii penale mai favorabile.
În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 25 septembrie 2013, și până la data soluționării recursului - 24 martie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurenți, instanța de recurs urmează să analizeze:
a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt acuzați. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este încriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă. cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu, instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei;
c) Instituțiile autonome în raport cu încriminarea și sancțiunea.
Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat:
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezîncriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta. Unitatea dintre încriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuante, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește încriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Conform art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost abrogată, fiind încriminată în dispozițiile art. 367 C. pen. De asemenea, infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 ca urmare a abrogării prevederilor art. 13 pct. 1 din Legea nr. 187/2012, este încriminată în dispozițiile art. 365 alin. (2) C. pen., iar infracțiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 abrogată prin art. 107 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 este încriminată în dispozițiile art. 314 alin. (2) C. pen.
Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu echivalează cu dezîncriminarea faptelor.
Dezîncriminarea operează in rem, înlăturând răspunderea prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
Instanța va compara efectele acuzației din legea veche și efectele acuzației în legea nouă, apreciind care lege este mai favorabilă, iar ca urmare a stabilirii legii mai favorabile, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Infracțiuni autonome în raport cu încriminarea și sancțiunea decurgând din încriminare, în speță, sunt art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 33 lit. a) C. pen. anterior.
Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de încriminare și sancțiune este impusă de lege, de jurisprudența Curții Constituționale:
- instituții autonome definite ca atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport cu încadrarea juridică și sancțiunea în cazul recidivei (art. 9), al pluralității de infracțiuni (art. 10), al suspendării condiționate a executării pedepsei (art. 15, art. 22), al măsurilor educative (art. 17). Voința legiuitorului este clară neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte;
- instituții autonome definite în jurisprudența: art. 3201 C. proc. pen. anterior (Decizia Curții Constituționale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile).
Aplicarea legii penale mai favorabile în raport cu instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz, în „Codul penal adnotat din 1936”, arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este de asemenea îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile care funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului.” Aceeași idee este regăsită și în „Codul penal comentat și adnotat - 1969”, T. Vasiliu, D. Pavel etc. și este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în „Practica judiciară penală”, vol. I, pag. 32-41, Constantin Mitrache în „Explicații preliminare ale noului Cod penal”, pag. 76 parag. 1, pag. 77).
Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).
Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu, legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport cu situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională, după caz.
În aplicarea acestui principiu, în raport cu Legea nr. 187/2012 care stabilește modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituții autonome este incident în speță.
Față de aceste considerente, instanța constată că recursurile inculpaților G.I.V., Z.F., O.I., S.D.C. și D.I. sunt fondate numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel comparând limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat din perspectiva legii vechi, Legea nr. 39/2003 - unde era sancționată în art. 7 cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi cu legea nouă unde infracțiunea este prevăzută în art. 367 C. pen. și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, se constată că mai favorabilă este legea nouă.
Cu privire la infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice, prevăzută de Legea nr. 161/2003 în art. 42 alin. (1), (2) era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, iar noua lege, C. pen., în art. 360 alin. (2) prevede pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, neintervenind nicio modificare cu privire la limitele de pedeapsă.
Infracțiunea de a deține fără drept un dispozitiv, program informatic în scopul săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 6 ani, iar în C. pen. infracțiunea este prevăzută în art. 365 alin. (2) și este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, legea nouă fiind cea favorabilă.
Infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, iar în C. pen. se regăsește reglementată de dispozițiile art. 314 alin. (2), pedeapsa fiind închisoarea de la 2 la 7 ani, legea veche fiind mai favorabilă.
Întrucât circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpaților conform legii vechi, nu constituie instituție autonomă, iar pe de altă parte, în măsura în care acestea nu mai au corespondent în legea nouă, acestea nu vor fi reținute atunci când legea nouă este considerată mai favorabilă.
Comparând dispozițiile art. 75 alin. (2) C. pen. cu cele ale art. 74 C. pen. anterior, se constată că noua lege penală nu a mai menționat ca și circumstanță atenuantă judiciară, conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și nici atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților, asemenea împrejurări urmând a fi avute în vedere în cadrul criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepselor.
În ceea ce privește infracțiunea continuată, aplicarea legii penale mai favorabilă se determină în două etape: prima etapă vizează alegerea legii în funcție de limitele de pedeapsă (încadrarea juridică), iar a două etapă se referă la condițiile de existență și tratamentul penal aplicabil, care sunt analizate împreună. Examinând comparativ dispozițiile din cele două coduri, constatăm că noul C. pen. este, de regulă, legea penală mai aspră, cu excepția situației în care există o singură persoană vătămată, când prevederile noului C. pen. sunt mai blânde. Noul C. pen. este, în principiu, legea penală mai severă, deoarece, în toate situațiile în care există mai multe persoane vătămate, se aplică regimul sancționator al concursului de infracțiuni, care este mult mai aspru decât cel aplicabil infracțiunii continuate.
Condițiile de existență și tratamentul sancționator pentru infracțiunea continuată, ca formă a unității de infracțiuni, formează o singura instituție, neputând să se aplice separat legea mai favorabilă. În concluzie, cu privire la ipoteza de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul inculpatului în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunii în formă continuată, iar potrivit noului C. pen., care prevede limite mai reduse de pedeapsă pentru acea faptă, condițiile de existență ale infracțiunii continuate nu mai sunt îndeplinite, în prima fază se compară limitele de pedeapsă pentru infracțiunea - forma tip sau calificată - și se stabilește care este legea mai favorabilă, raportat la condițiile de încriminare, de tragere la răspundere penală și limite de pedeapsă, iar în faza a doua se compară tratamentul sancționator pentru infracțiunea continuată C. pen. anterior cu tratamentul sancționator din noul C. pen. pentru concurs de infracțiuni. Nu se va face raportarea la tratamentul pe noul C. pen. pentru infracțiunea continuată, întrucât, deși este mai favorabil, în raport de condițiile de existență stabilite de reglementarea nouă, pluralitatea de acțiuni nu poate fi calificată ca infracțiune continuată, fiind vorba de subiecți pasivi diferiți. În acest caz, dispozițiile C. pen. anterior sunt mai favorabile.
Infracțiunea continuată este o formă de unitate infracțională, iar nu un tip de infracțiune, cu capacitate de a funcționa independent, de sine stătător, având propriile sale condiții de existență și reguli privind tratamentul sancționator, distincte de condițiile de încriminare și de regimul sancționator prevăzut pentru infracțiunea în conținutul căreia se regăsesc acțiunile/inacțiunile componente.
Se apreciază că infracțiunea continuată poate funcționa ca instituție autonomă față de limitele de pedeapsă, motiv pentru care, raportat la speță, se constată că dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior sunt mai favorabile decât dispozițiile cuprinse în art. 35 - 36 C. pen.
De asemenea, în ceea ce privește concursul de infracțiuni, acesta este o instituție autonomă față de instituția pedepsei, motiv pentru care, constatând că dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile decât ale legii noi se va face aplicarea art. 33 C. pen. anterior.
Față de cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate de inculpații G.I.V., Z.F., O.I., S.D.C. și D.I. împotriva deciziei penale nr. 267 din 18 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va casa în parte decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 360 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Dolj, secția penală, numai în ceea ce privește aplicarea disp. art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite:
1. Cu privire la inculpatul G.I.V.:
Va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Va menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Va reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Va menține pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
2. Cu privire la inculpatul Z.F.:
Va reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Va menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Va reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Va menține pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
3. Cu privire la inculpatul O.I.:
Va reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Va menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Va reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Va menține pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
4. Cu privire la inculpatul S.D.C.:
Va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Va menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Va reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsa complementară.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
5. Cu privire la inculpatul D.I.:
Va reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Va menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Va reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Va menține pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații G.I.V., Z.F., O.I., S.D.C. și D.I. împotriva deciziei penale nr. 267 din 18 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 360 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Dolj, secția penală, numai în ceea ce privește aplicarea disp. art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite:
1. Cu privire la inculpatul G.I.V.:
Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Menține pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, contopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
2. Cu privire la inculpatul Z.F.:
Reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Menține pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, contopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
3. Cu privire la inculpatul O.I.:
Reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Menține pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, contopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
4. Cu privire la inculpatul S.D.C.:
Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, contopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsa complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
5. Cu privire la inculpatul D.I.:
Reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Menține pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, contopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 400 RON, pentru inculpații G.I.V., Z.F., O.I. și D.I., precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru recurentul inculpat S.D.C., în sumă de 100 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2014.