Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererile introduse și înregistrate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, condamnații C.C., C.T., C.I.L., C.I. și M.A., au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 698/PI din 07 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiș, cu motivarea că solicită probe noi, care ar putea schimba încadrarea juridică a faptelor, respectiv audierea unui martor care s-ar fi aflat la locul faptei, că sunt nemulțumiți de conținutul rechizitoriului, că martorii audiați sunt mincinoși, că în instrumentarea dosarului s-au făcut abuzuri de către organele de anchetă și instanțele nu au pronunțat soluții drepte.
În conformitate cu dispozițiile art. 399 C. proc. pen., după efectuarea actelor de cercetare prealabilă, prin adresa nr. 931/III/6/2012 a Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș din data de 25 martie 2013, cererile de revizuire, împreună cu referatul organelor de urmărire penală cu propunerea de respingere a cererilor de revizuire ca inadmisibile, au fost înaintate Tribunalului Timiș spre soluționare, cauza fiind înregistrată sub nr. 4451/30/2013 la data de 29 martie 2013.
Prin sentința penală nr. 187CC din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4451/30/2013, s-au dispus următoarele:
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire privind pe condamnații revizuenți C.C., C.T., C.I.L., C.I. și M.A., în prezent deținuți în Penitenciarul Timișoara.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Timiș a reținut că, în cauză, în primul ciclu procesual s-a pronunțat sentința penală nr 698/PI din 07 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiș în Dosar nr. 12881/P/2003; a urmat al doilea ciclu procesual, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 443 din 14 iulie 2006 în Dosar nr. 3939/P/2006 al Tribunalului Timiș, iar în ultimul ciclu procesual a fost pronunțată sentința penală nr. 125/P.I din 08 martie 2010 a Tribunalului Timiș în Dosar nr. 5654/59/2006.
Inculpații au declarat recurs, căile de atac promovate de aceștia fiind respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 3353 pronunțată de Înalta Curțe de Casație și Justiție în Dosar nr. 5654.6/59/2006.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza acestor fapte sau împrejurări se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
De asemenea, potrivit art. 394 alin. (1) lit. b)-d) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Având în vedere motivele invocate de către condamnați în sprijinul cererii formulate, motive care se referă la faptul că se solicită probe noi pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor, respectiv audierea unui martor care s-ar fi aflat la locul faptei, tribunalul a constatat că cererea de revizuire formulată de către condamnat apare ca inadmisibilă, întrucât revizuirea poate fi cerută doar dacă s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Așadar, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unor fapte sau împrejurări care au fost deja cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
În ceea ce privește celelalte cazuri de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. b)-d) C. proc. pen., deși condamnații au făcut referire la existența unor mărturii mincinoase, precum și abuzuri ale organelor de anchetă și netemeinicia, nelegalitatea hotărârilor instanțelor de judecată, tribunalul a reținut că nu s-a invocat vreo hotărâre a instanței, ori vreo ordonanță cu privire la aceste motive, respectiv existența unei hotărâri definitive privind săvârșirea vreunei infracțiuni de către organele judiciare în legătură cu dosarul a cărei revizuire se cere.
Având în vedere considerentele arătate, prima instanță a apreciat că motivele invocate de către condamnați nu pot fi circumscrise cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și, referitor la celelalte motive, nedovedindu-se că s-ar fi dat vreo hotărâre nelegală sau netemeinică, s-a reținut că cererile de revizuire nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire arătate, astfel încât prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă.
Împotriva sentinței penale nr. 187/CC din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4451/30/2013 au declarat apel, în termen legal, revizuenții-condamnați C.C., C.T., C.I.L., C.I. și M.A., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelurilor s-a susținut că sunt întrunite dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost criticată hotărârea de condamnare sub aspectul încadrării juridice și a analizei probatoriului; s-a susținut incompatibilitatea procurorului care a întocmit referatul asupra cererii de revizuire, a fost criticat modul în care au fost evaluate probele de către instanțele care au judecat cauza în ciclul ordinar.
Prin decizia penală nr. 146/A din 10 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de revizuenții C.C., C.T., C.I.L., C.I. și M.A. împotriva sentinței penale nr. 187/CC din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4451/30/2013.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, revizuenții C.C., C.I. și M.A.
Examinând recursurile declarate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed:
În raport de data pronunțării deciziei atacate se constată, mai întâi, că, potrivit art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
În speță, recursurile au fost motivate în scris în termenul prevăzut de lege, pentru recurenții C.C. și C.I. fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., însă, cu ocazia dezbaterilor, nu s-a invocat mai invocat nici un caz de casare, solicitările orale de casare ale apărării vizând motivele care au fost invocate și, respectiv, analizate ca temei de fapt al cererii de revizuire, similare cu criticile de la apel.
Astfel, recurenții au reiterat, că solicită probe noi, martori, că cei care au fost audiați în cauză sunt mincinoși, că în instrumentarea dosarului s-au făcut abuzuri de către organele de anchetă și de către instanțe, care au pronunțat condamnări la pedepse prea mari, fiecare dintre aceștia, prin memoriile depuse la dosar, prezentând din nou, propria percepție asupra situației de fapt reținute pentru condamnarea lor definitivă.
Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina aceste critici, deoarece nu se circumscriu nici cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. și nici vreunuia din cazurile ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Mai mult, trebuie precizat că judecarea prezentelor recursuri se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința și decizia recurate - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.
În consecință, recursurile promovate vor fi respinse, ca nefondate, conform prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior.
Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenții C.C., C.I. și M.A. împotriva deciziei penale, nr. 146/A din 10 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurenții revizuenți C.C. și M.A. la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul revizuent C.I. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2014.