Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 279 de la 01 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.D. împotriva rezoluției nr. 765/P/2012 din 03 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimatul făptuitor L.A.R. și s-a menținut rezoluția contestată, ca fiind temeinică și legală.
Prin plângerea formulată, petentul D.D. a criticat soluția dispusă prin rezoluția nr. 765/P/2012 din 03 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, motivând că intimatul făptuitor L.A.R. nu a efectuat cercetări corespunzătoare în Dosarul nr. 7202/P/2011, favorizând pe numitul M.C., care a avut calitatea de făptuitor în această cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, prin rezoluția nr. 765/P/2012 din 03 iulie 201, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul L.A.R. - agent de poliție judiciară în cadrai I.P.J. Gorj, secția 2 Poliție Rurală Telești - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 248, art. 248 și art. 264 C. pen.
Din cercetările efectuate, procurorul de caz a reținut că, prin plângerile formulate, persoana vătămată D.D. a solicitat efectuarea de cercetări față de prim procurorul E.I. și procurorul O.D., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, care s-au pronunțat în Dosarul nr. 7495/P/2010 al acestei unități, precum și față de ofițerul de poliție G.D., care a efectuat cercetările în acel dosar și de agentul de poliție L.A.R., care a cercetat fapta sesizată în Dosarul nr. 7202/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 C. pen.
Prin ordonanța nr. 491/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații E.I., O.D. și subcomisarul de poliție G.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 248, art. 248 ind. își art. 264 C. pen., precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru a se efectua cercetări față de agentul de poliție L.A.R. - din cadrul I.P.J. Gorj, secției 2 Poliție Rurală Telești - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 248, art. 2481 și art. 264 C. pen.
Astfel, după efectuarea cercetărilor și cu privire la comiterea acestor fapte de către lucrătorul de poliție L.A.R., prin rezoluția din data de 07 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere persoana vătămată D.D., care a fost respinsă prin rezoluția nr. 2297 din 2 februarie 2012 din data de 04 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Ulterior, prin sentința penală nr. 175 din 05 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 4811/95/2013 al Tribunalului Gorj, s-a dispus admiterea plângerii formulată depetent, desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 765/P/2012 și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul L.A.R. în cadrul dispozițiilor art 264 și art, 246 C. pen.
După reluarea cercetărilor, s-a stabilit că, în cursul anului 2011, persoana vătămată D.D. a formulat plângere, sesizând că numitul M.C., în mod abuziv i-a ocupat o parte din terenul pe care îl deține pe raza com. Peștișani, sat Brădiceni, jud. Gorj, în punctul "Cînepiști", și anume suprafața de 400 mp.
În baza acestei plângeri s-a format Dosarul nr. 7202/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, ce i-a fost repartizat pentru efectuarea cercetărilor agentului pr. de poliție L.A.R., ce fusese desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare în sensul Legii nr. 364/2004 și își desfășura activitatea în cadrul I.P.J. Gorj, secția 2 Poliție Rurală Telești.
Lucrătorul de poliție a administrat actele premergătoare ce se impuneau, sub îndrumarea unui procuror care îi supraveghea cercetările, după care, atunci când s-a apreciat că starea de fapt a fost lămurită, prin referatul din data de 28 aprilie 2012 a făcut propuneri conform respectivelor acte premergătoare.
La formularea propunerii, agentul pr. de poliție L.A.R. a avut în vedere conținutul procesului-verbal întocmit de comisia din cadrul Primăriei Peștișani, care s-a deplasat la terenul în litigiu și a constatat că M.C. nu a arat terenul, precum și adresa pe care comisia a redactat-o și trimis-o organelor de cercetare, ce releva aspectul că ocuparea abuzivă a suprafeței nu se produsese, tenul în litigiu fiind nearat.
Ca atare, întrucât înscrisurile întocmite de personal de specialitate evidențiau starea terenului - și anume că suprafața nu fusese arată -, L.A.R. a apreciat că nu se mai impunea și deplasarea sa la fața locului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în cauză, nu se constatase o acțiune de ocupare-a acelei suprafețe de către M.C., persoană despre care membrii comisiei au consemnat în procesul-verbal întocmit că nu lucrase nici un teren.
În aceste condiții, fără a mai audia martori, agentul de poliție judiciară a făcut propuneri conform actelor premergătoare care fuseseră administrate și care lămuriseră situația de fapt. A considerat că nu se mai impunea audierea martorilor întrucât aceștia nu puteau prezenta o altă situație decât cea constatată efectiv, în teren, de specialiști din cadrul Primăriei com. Peștișani, persoane care cunoșteau care sunt limitele proprietăților de pe raza localității și care știau cum suprafețele din zonă fuseseră deținute.
După formularea propunerii, procurorul, apreciind că probatoriul este complet, a dispus prin rezoluția din, data de 08 mai 2012 neînceperea urmăririi penale față de M.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., neputându-se reține că agentul pr. de poliție L.A.R. și-a exercitat cu rea credință atribuțiile de serviciu, în calitate de organ de cercetare al poliției judiciare, pentru a favoriza una din părțile din dosarul în care a realizat ancheta, și anume în Dosarul nr. 7202/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu.
De asemenea, din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că prin exercitarea acestor atribuții de serviciu, agentul de poliție ar fi cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei unități din cele la care se referă dispozițiile art. 145 C. pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia. S-a stabilit că acesta a întocmit referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., având în vedere atât declarațiile părților, cât și înscrisurile întocmite de comisia din cadrul Primăriei com. Peștișani, formată din specialiști care puteau face o constatare corectă și care s-a deplasat la fața locului, unde a constatat situația suprafețelor de la momentul la care persoana vătămată D.D. reclamase că se comisese fapta.
S-a mai reținut că, în prezent, o cercetare la fața locului nu ar mai putea evidenția care era situația terenului din urmă cu mai mulți ani, și anume în vara anului 2013, și nu se mai poate constata dacă în primăvara anul 2011 suprafața fusese sau nu arată.
Totodată, în ceea ce îl privește pe martorul despre care se face vorbire în hotărârea Tribunalului Gorj, numitul P.C.C. zis B., la data de 02 iulie 2013 acesta a fost audiat, în declarația sa arătând că, în anul 2011, când s-a deplasat la terenul în litigiu la solicitarea persoanei vătămate, nu a arat suprafața, întrucât D.D. i-a cerut să are și o porțiune de teren despre care știa că, încă din anul 1992, era deținută de M.C., căruia în anii precedenți i-o și arase.
În consecință, procurorul a reținut că nici această depoziție a persoanei ce s-a aflat la momentul la care D.D. afirmă că s-a comis fapta, nu evidențiază o altă stare de fapt decât cea reținută de lucrătorul de poliție.
În consecință, aspectele legate de modalitatea în care și-a desfășurat activitatea de cercetare lucrătorul de poliție L.A.R. se puteau lămuri și fără efectuarea unei cercetări la fața locului, aceasta cu atât mai mult cu cât, în anul 2013 nu se mai poate constata dacă un teren a fost sau nu arat în urmă cu doi ani. respectiv în anul2011, atunci când persoana vătămată reclamă că i-ar fi fost ocupată o parte din suprafața ce-i aparține.
Instanța de fond, analizând prezenta plângere, a reținut că agentul pr. de poliție L.A.R. și-a exercitat cu bună credință și în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, în calitate de organ de cercetare al poliției judiciare, fără a favoriza una din părțile din dosarul în care a realizat ancheta (Dosarul nr. 7202/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu), respectiv pe făptuitorul M.C.
De asemenea, din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că, prin exercitarea acestor atribuții de serviciu, agentul de poliție ar fi cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei unități din cele la care se referă dispozițiile art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia. S-a stabilit că acesta a întocmit referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., având în vedere atât declarațiile părților, cât și înscrisurile întocmite de comisia din cadrul Primăriei com. Peștișani, formată din specialiști care puteau face o constatare corectă și care s-a deplasat la fața locului, unde a constatat situația suprafețelor de la momentul la care persoana vătămată D.D. reclamase că se comisese fapta.
În concluzie, instanța de fond a arătat că intimatul făptuitor, în calitate de organ de cercetare penală, a efectuat actele premergătoare în cauza sus menționată, cu respectarea dispozițiilor procesual penale în materie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul D.D., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea plângerii potrivit motivelor invocate inițial.
Prin decizia penală nr. 2168 din 8 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, recursul promovat a fost respins, ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs petentul.
Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că este inadmisibilă calea de atac promovată, pentru următoarele considerente:
Ca atare, Înalta Curte constată că art. 9 din Legea nr. 255/2013 conține o dispoziție imperativă, norma procesual penală fiind de imediată aplicare, astfel încât, calea de atac a recursului înregistrat la data de 16 decembrie 2013, anterior intrării în vigoare la 1 februarie 2014 a Noului C. proc. pen., prin recalificare, devine apel, instanța urmând a examina, astfel, apelul declarat de petent împotriva Deciziei penale nr. 2168 din 8 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
În ceea ce privește modificările introduse prin Legea nr. 202/2010 privind procedura specială prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 255/2013 acestea au incidență, având în vedere data pronunțării sentinței atacate.
Potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (10) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
Prin urmare, față de decizia penală atacată, pronunțată în recurs inadmisibil, ca și cale de atac contra unei asemenea sentințe, fiind definitivă, legea nu prevede, cu atât mai mult, posibilitatea exercitării împotriva acesteia a vreunei căi ordinare de atac.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Se constată, așadar, că petentul a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, apelul cu care a fost investită, obligând totodată petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul D.D. împotriva Deciziei penale nr. 2168 din 8 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craipva, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2014.