Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 143 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. au fost condamnat inculpatul C.H. zis "M.", la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a fost anulată suspendarea condiționată pentru pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 41 din 15 iulie 2009 a Judecătoriei Agnita.
S-a descontopit pedeapsa de 1 an și 4 luni în pedepsele componente de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în cauza de față și infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. (1) și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 au fost săvârșite în concurs real.
În baza art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 1 an închisoare și 1 an și 4 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare sporită la 8 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.H. zis "V.", la 5 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, pentru infracțiunea de trafic de persoane.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata C.P., la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, pentru infracțiunea de trafic de persoane.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că partea vătămată O.C. nu s-a constituit parte civilă.
Au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de părțile vătămate B.I.C. și H.K. și citată prin afișare la Consiliul Local Agnita jud. Sibiu.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 5.500 RON cheltuieli judiciare.
Onorariile pentru avocații desemnați din oficiu s-au plătit din fondurile Ministerului Justiției.
S-a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Mureș din 9 noiembrie 2011 s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații C.H. zis "M.", C.H. zis "V." și C.P. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În esență, s-a reținut că în perioada anilor 2007 - 2008 inculpații au racolat prin înșelăciune părțile vătămate O.C., B.I.C., F.N. și H.K. promițându-le locuri de muncă, după care i-au transportat în Grecia fie personal, fie cu ajutorul altor persoane. Aici i-au cazat la un hotel unde locuiau și ei și i-au obligat prin amenințări și acte de violență să cerșească în interesul lor.
În cauză au fost audiați inculpații, părțile vătămate, martorii C.I.I., M.I., D.I., S.M.L., G.C., B.M., F.A., N.I., B.C. și B.N.
Partea vătămată O.C., în luna august 2007, s-a întâlnit cu inculpatul C.H. zis "M.", cu care se afla într-o relație de amiciție, și care i-a propus să meargă la lucru în Grecia. Cu acea ocazie, inculpatul C.H. i-a precizat acestuia că-i poate rezolva un loc de muncă, în calitate de îngrijitor animale, pentru care va fi plătit cu 40 de euro pe ziua de muncă. Totodată, i-a spus că nu trebuie să se preocupe de cazare în Grecia întrucât tatăl său, inculpatul C.H. zis "V." locuiește în Grecia și "are un hotel". Pe lângă asigurarea acestei cazări, "M." s-a oferit să achite și cheltuielile de transport ale părții vătămate.
Partea vătămată O.C. a fost de acord cu această propunere. Din declarația acestei părți vătămate a rezultat că o ofertă similară i-a fost făcută de același inculpat și părții vătămate B.I.C., cu deosebirea că acestuia i-a fost propus un loc de muncă într-un atelier de reparat încălțăminte din Atena. Pentru această activitate părții vătămate B.I.C. i s-a spus că va fi plătită cu sume între 1.300 - 1.800 euro lunar. Întrucât această parte vătămată nu avea bani pentru transport în Grecia, inculpatul C.H. zis "M." i-a precizat că-i va împrumuta o anumită sumă de bani din care să-și poată achita transportul, cazarea și mâncarea, urmând ca partea vătămată să-i restituie banii din primul salariu.
În baza înțelegerii dintre părțile vătămate și inculpat, la scurt timp după aceste întâlniri, într-o dimineață au plecat spre Grecia. Partea vătămată O.C. a declarat că în noaptea dinaintea plecării a dormit împreună cu cealaltă victimă, B.I.C., la inculpatul C.H. acasă. Ambele părți vătămate au fost transportate din localitatea Netuș, jud. Sibiu până în municipiul Sibiu cu un microbuz condus de către numitul T.V., microbuz în care, pe lângă părțile vătămate se mai aflau și inculpații C.H. zis "M.", C.P. (soția primului) și copii minori ai acestora.
Când au ajuns în municipiul Sibiu inculpații le-au precizat ambelor părți vătămate că de acolo vor pleca singuri spre Grecia cu un autocar al firmei de transport "L.T.", iar în Grecia vor fi așteptați.
Biletele de călătorie ale celor două părți vătămate în sumă de 75 euro/persoană au fost achitate de inculpatul C.H. zis "M.". La Atena, în parcarea societății de transport, cele două părți vătămate au fost așteptate de cei trei inculpați C.H. zis "M.", C.P. și C.H. zis "V.", care i-au condus la un hotel situat în cartierul atenian O., unde s-au cazat cu toții.
O.C. a fost cazat în aceeași cameră cu B.I.C. și inculpatul C.H. zis "V.", într-o cameră vecină de pe același palier fiind cazați ceilalți doi inculpați și copii minori ai acestora.
A doua zi după ajungerea în Grecia, părțile vătămate au trebuit să suporte un tratament inuman din partea inculpaților, care nu avea nimic comun cu condițiile ce le-au fost prezentate cu ocazia racolării.
Astfel, a doua zi după cazare, victimelor le-a fost precizat faptul că locurile de muncă pentru care fuseseră transportate în Grecia au fost ocupate de alte persoane, astfel că acestea au fost duse pe străzile din Atena unde inculpații le-au adus la cunoștință că vor trebui să cerșească, iar toți banii obținuți din această activitate vor trebui să-i predea la sfârșitul zilei inculpatului C.H. zis "M.".
Întrucât părțile vătămate au fost reticente la această activitate, inculpații i-au amenințat cu violențe fizice și cu faptul că vor fi lăsate "să le putrezească oasele pe acolo" dacă nu execută cele impuse de învinuiți. Cu aceeași ocazie, victimelor le-a fost sugerat un anumit mod de deplasare din care să reiasă faptul că ar avea un handicap locomotor, în așa fel încât să inspire milă, care să ducă la obținerea unor sume mai mari de bani din cerșit.
Victimele au fost obligate la o asemenea activitate zilnică ce începea în jurul orelor 07.30 - 08.00 și se finaliza în jurul orelor 18.00 - 19.00 sau după lăsarea întunericului. După o zi de cerșit, victimele primeau de la trecători sume cuprinse între 30 - 150 euro, bani pe care erau obligate sub amenințare și violență să-i predea inculpatului C.H. zis "M.".
Așa cum a rezultat din declarațiile părților vătămate, cel care conducea această activitate infracțională era inculpatul C.H. zis "M." care se ocupa de toată această activitate, mai puțin paza victimelor pe timpul zilei, care intra în atribuțiile celorlalți doi inculpați, C.P. și C.H. zis "V.", care cerșeau alături de victime, și cu această ocazie le țineau sub strictă observație, astfel încât să nu cheltuiască din banii obținuți sau să nu fugă.
Din declarațiile părții vătămate O.C. a rezultat că acesta a fost martor la violențele exercitate asupra celeilalte victime B.I.C. atunci când inculpații au considerat că aceasta a câștigat prea puțin în acea zi de muncă, inculpatul "M." cerându-le victimelor să câștige minim 40 - 50 euro pe zi. Părțile vătămate împreună cu cei doi inculpați cerșeau în zonele aglomerate ale Atenei, la semafoare și în zona portuară.
Partea vătămată O.C., după aproximativ 2 - 3 săptămâni, constatând că nu era supravegheat, împreună cu partea vătămată B.I.C. au fugit la Ambasada României din Atena, unde au solicitat sprijin financiar pentru a se putea întoarce. Cei de la Ambasadă le-au indicat părților vătămate să se îndrepte spre o firmă de transport întrucât nu au cum să le ajute financiar, chiar dacă au luat cunoștință despre situația lor, întrucât în ultima perioadă foarte multe persoane aflate în situația lor, au solicitat ajutor.
În timp ce părțile vătămate căutau societatea de transport indicată de autoritățile române, au fost găsite de niște persoane care cu forța le-au dus înapoi la hotelul unde fuseseră cazate împreună cu inculpații. Ajunși la hotel, cei doi au fost preluați de inculpați, iar "M." l-a bătut pe B.I.C., iar când s-a apropiat de O.C. ca să-l bată și pe acesta, în apărarea lui au sărit alte două persoane care-l cunoșteau și cerșeau pe străzile Atenei ca și cei doi.
A doua zi dimineața, partea vătămată O.C. a constatat că victima B.I.C. nu mai era în cameră, dându-și seama că fugise. După acest incident, circa o săptămână partea vătămată O.C. a fost supravegheată îndeaproape, în timp ce cerșea, de către inculpatul C.H. zis "V.", până într-un moment în care partea vătămată a reușit să fugă și să se urce într-un metrou cu care a călătorit suficient de mult încât să considere că nu mai poate fi găsit de inculpați.
Partea vătămată a ajuns într-o localitate necunoscută, unde a dormit prin parcuri și a cerșit pentru a se putea hrăni. Într-o zi, auzind o femeie care vorbea românește, i-a povestit toate câte a suportat și chiar dacă aceasta nu l-a putut ajuta financiar, i-a dat numărul de telefon a unei persoane ce lucra la Oficiul Poștal din satul părții vătămate, astfel încât aceasta a putut să-și sune părinții și să ceară ajutor. Mama părții vătămate a făcut tot posibilul să achite un bilet la o societate de transport din Sibiu, astfel încât partea vătămată a putut să se întoarcă în țară.
Așa cum a rezultat din declarația părții vătămate O.C., după întoarcerea în țară, acesta a dat declarații la organele de poliție, ceea ce i-a făcut pe inculpați să-i ceară prin intermediari să-și retragă cele declarate, promițându-i-se inițial orice sumă de bani pe care o va dori.
Referitor la partea vătămată B.I.C., aceasta în anul 2007, într-o zi de marți pe când se întorcea de la un târg de vite din com. I., în localitatea Netuș jud. Sibiu a fost oprită de inculpații C.H. zis "M." și C.P., în timp ce trecea prin fața locuinței acestora. Cei doi i-au propus părții vătămate să-l ducă la muncă în Grecia, menționându-i că este un loc de muncă la un centru de reparat încălțăminte, unde are posibilitatea să câștige între 1.300 - 1.800 euro pe lună. Partea vătămată le-a spus învinuiților că nu are banii necesari deplasării în străinătate, inculpații oferindu-se să-l împrumute pentru transport, masă și cazare în Grecia, urmând ca din primul salariu partea vătămată să le restituie banii. Cu acea ocazie inculpații au și făcut o estimare a acestor cheltuieli inițiale, considerând că se vor ridica la 140 euro.
Pentru a-l convinge mai ușor, inculpații i-au spus că și O.C., un vecin de-al lor, a acceptat să meargă în Grecia, astfel că poate merge împreună cu acesta, totodată inculpata C.P. a precizat că ea cunoaște limba greacă și dacă nu o să-i placă părții vătămate la reparat pantofi, îl va duce paznic la o cultură de pepeni.
Ca și în cazul părții vătămate O.C., aceste propuneri sunau deosebit de tentant, astfel că și el și-a dat acordul de a pleca cu inculpații.
Pe tot timpul cât cele două părți vătămate se aflau în autocar spre Grecia, inculpații au desfășurat o activitate de supraveghere a lor, în sensul că la punctul de trecere a frontierei Giurgiu, au așteptat autocarul și au verificat dacă victimele sunt în regulă, spunându-le că vor să vadă dacă totul decurge normal. După intrarea în vama bulgară, inculpații au purtat discuții cu părțile vătămate cerându-le actele de identitate, însă au fost refuzați pe motiv că nu au cu ce să se identifice. Având în vedere acest refuz, inculpata C.P. i-a dat părții vătămate B.I.C. o cartelă de telefon mobil grecească, pentru a putea să-i controleze pe timpul transportului. Inculpații au contactat telefonic părțile vătămate de trei ori, pentru ca acestea să le spună exact locul unde se aflau, de fiecare dată B.I.C. rugând șoferul autocarului să vorbească cu ei.
Când au ajuns în Atena, în jurul orelor 9 dimineața, părțile vătămate au fost așteptate de către cei trei inculpați precum și alți prieteni și cunoștințe ale acestora din localitatea Netuș jud. Sibiu, în total circa 10 - 15 persoane. Din declarațiile părții vătămate B.I.C., toate aceste persoane aparțineau etniei rrome. În momentul în care părțile vătămate au fost așteptate în Atena de aceste persoane, acestea au avut o surpriză să-i vadă pe toți aceștia în alte ținute decât cele tradiționale, respectiv în ținute sport, blugi, tricouri, geacă, fiindu-le chiar greu la început să-i recunoască.
După ce au băut câte un suc și s-au odihnit, părțile vătămate au fost transportate la hotelul din apropiere "S." situat în Atena în cartierul Omonia, lângă bazar. Partea vătămată B.I.C. își amintește că a fost cazat în camera nr. 14 împreună cu inculpatul C.H. senior zis "V." și cu partea vătămată O.C.
Pe același palier, la camera nr. 11, erau cazați inculpații C.H. jun. zis "M.", soția acestuia C.P. și cei trei copii minori au acestora. Cazarea în acel hotel era de 10 euro de persoană. A doua zi, inculpata C.P. s-a deplasat împreună cu partea vătămată B.I.C. la o mică fabrică de încălțăminte situată în apropierea hotelului, unde a discutat în limba greacă cu o persoană, după care i-a spus părții vătămate să nu poate lucra acolo. La întoarcerea la hotel, inculpata C.P. i-a cerut părții vătămate să aibă grijă de cei 3 copii ai ei, după care aceasta a plecat fără să spună unde.
Întrucât partea vătămată B.I.C. insista să i se spună când și unde va lucra, dimineața următoare inculpata C.P. i-a cerut să o însoțească la o biserică de unde urma să primească niște ajutoare. Astfel, cei doi însoțiți de minorul de 3 ani al inculpatei s-au deplasat la o biserică unde inculpata a primit mai multe pachete cu îmbrăcăminte, încălțăminte, alimente și bani. La întoarcerea la hotel, inculpata i-a cerut părții vătămate să supravegheze minorul de 3 ani, timp în care ea s-a plasat în fața unui super-market lăsând impresia că are un handicap locomotor, și a început să cerșească.
Văzând că partea vătămată este revoltată de cele întâmplate, inculpata a fost de acord să se întoarcă la hotel, unde partea vătămată B.I.C. a căutat-o pe cealaltă victimă O.C. pentru a-i povesti cele întâmplate. De la o persoană din hotel, a aflat că O.C. se afla împreună cu inculpatul C.H. sen. zis "V." la un semafor și cerșesc. Necrezând, B.I.C. s-a deplasat acolo, unde l-a văzut pe O.C. cerșind alături de inculpat. Cele două părți vătămate au discutat și astfel au aflat că lui O.C. i s-a cerut categoric să cerșească sub amenințarea cu moartea în cazul în care refuză și astfel nu va plăti datoria față de inculpat.
În momentul în care părții vătămate B.I.C. i s-a cerut și lui să cerșească pentru a-și plăti cheltuielile de transport și cazare în valoare de 140 euro, aceasta a refuzat categoric spunând că dorește să lucreze nu să cerșească. Mai mult, cele două părți vătămate văzând pentru ce au fost aduse în Grecia s-au hotărât să fugă de acolo.
Când au ajuns ala hotel, inculpatul C.H. zis "M." aflând de refuzul părții vătămate B.I.C. de a cerșii, a purtat o discuție cu acesta pe balconul camerei aflate la etajul II, ocazie cu care l-a amenințat că-l aruncă de la etaj în cazul în care refuză. Inculpata C.P., care participa la discuție, i-a spus părții vătămate că nu o interesează absolut nicio justificare, ci doar că părțile vătămate trebuie să-i restituie banii.
Ca urmare a acestor amenințări, a doua zi, după ce a aflat că partea vătămată O.C. a fost deja dusă de inculpatul C.H. zis "V." la cerșit, partea vătămată B.I.C. a fost nevoit să o însoțească pe inculpata C.P., în fața unei biserici, unde au început să cerșească sub atenta supraveghere a lui C.H. zis "M." care se afla la circa 4 - 5 metri distantă de ei.
Ambele părți vătămate au fost obligate de inculpați să se prefacă că au un handicap locomotor și au fost învățate câteva expresii în limba greacă, astfel încât să inspire mai multă milă cetățenilor.
Toți banii pe care-i câștigau erau predați la sfârșitul zilei inculpatului C.H. zis "M.", părțile vătămate primind atunci singura masă. Au existat cazuri în care inculpații au dezbrăcat părțile vătămate la piele pentru a verifica dacă ascundeau bani.
Părțile vătămate plecau dimineața în jurul orelor 5 și se întorceau abia seara la hotel, câștigând până la 210 euro pe zi din cerșit.
După două luni în care părțile vătămate au fost zilnic obligate la acest program, nu au mai suportat și profitând de faptul că inculpatul C.H. zis "V." intrase într-un magazin să-și cumpere de mâncare, au fugit din locul în care cerșeau și au reușit să găsească Ambasada României din Atena.
După ce au fost aduse înapoi de acoliții inculpaților, părțile vătămate au fost lovite de către inculpați pentru a se învăța minte să nu mai fugă și pentru a înțelege că trebuie să cerșească în continuare pentru aceștia.
În acea noapte, după ce a fost bătută, partea vătămată B.I.C. a sărit pe geamul de la baie și a fugit din nou, ajungând la aceeași ambasadă unde a declarat că refuză să mai plece dacă nu este ajutat. Partea vătămată a rămas la ambasadă câteva zile, după care fiind îmbrăcată de autorități și primind mâncare a fost urcată într-un autocar al firmei E. București, care a adus-o înapoi în țară.
Referitor la părțile vătămate F.N. și H.K., cel dintâi s-a întâlnit în luna octombrie 2008 în Agnita cu inculpatul C.H. zis "M.", pe care-l cunoștea de circa 15 ani. Inculpatul l-a întrebat dacă nu dorește să meargă în Grecia la muncă, mai precis la o carieră de piatră, patronată de către un cetățean rus și unde urma să câștige 25 euro pe ziua de lucru. Cu privire la cazarea și masa pe perioada cât lucra, i-a spus că i se va rezolva cazarea la un hotel din Atena, unde tariful era mai mic, respectiv 6 euro pe noapte, iar referitor la masă urma să se înțeleagă cu patronul rus.
Având în vedere că F.N. trăia în concubinaj cu partea vătămată H.K., acesta i-a cerut inculpatului timp de gândire și pentru a se consulta cu concubina sa. În acest condiții, inculpatul C.H. zis "M" i-a spus părții vătămate F.N. că-i poate rezolva și concubinei sale un loc de muncă, ca menajeră la o persoană în vârstă.
Astfel, cele două părți vătămate considerând oferta făcută de inculpat ca fiind avantajoasă, și-au dat acordul să plece în Grecia. La 07 octombrie 2008 inculpații C.H. zis "M." și C.P. împreună cu fiul lor minor în vârstă de 3 ani, s-au deplasat la locuința părților vătămate pe care le-au luat cu mașina condusă de un văr de-al lor și au plecat până la Sighișoara de unde au luat un microbuz al firmei "P.T." cu care s-au deplasat pe ruta Sibiu - București - Atena.
Pe drum cei doi inculpați au asigurat părțile vătămate că totul o să fie bine, că o să câștige foarte bine, patronul rus fiind foarte serios și plătește munca realizată. La plecare inculpatul C.H. zis "M." a primit de la părțile vătămate suma de 200 euro, ca plată a biletelor de transport, ce fuseseră cumpărate de inculpatul C.H. senior zis "V." în Grecia. Părțile vătămate declară că mai trebuiau să achite încă 50 de euro pentru bilete și chiar dacă au avut o discuție cu inculpatul C.H. zis "M." cu referire la costul biletelor de călătorie despre care acestea aflaseră că sunt în valoare de 160 euro pentru două persoane și nu 250 cum și s-a pretins de către acesta.
Din declarațiile părților vătămate a rezultat că în dimineața zilei de 09 octombrie 2008 au ajuns în Atena și au fost duse la Hotelul "S." unde au fost cazate împreună cu familia inculpaților. Părțile vătămate au solicitat inculpaților să ia legătura cu patronii la care urmau să lucreze, însă după 2 - 3 zile inculpații le-au menționat că de fapt cariera de piatră s-a închis și având în vedere cheltuielile de transport, cazare și masă vor trebui să cerșească pe străzi ca să-și achite aceste datorii față de inculpați. Auzind acestea, părțile vătămate au fost șocate și revoltate, F.N. spunând inculpaților că el a venit să lucreze pentru că este "citav" și nu să cerșească.
Întrucât părțile vătămate au fost amenințate că vor fi lăsate de izbeliște, sub amenințare, au acceptat să meargă la cerșit împreună cu inculpații și apropiații lor, menționând că au fost duse în zona semaforului cu nr. 18.
Văzând că părțile vătămate nu sunt dornice să cerșească și astfel nu vor reuși să scoată prea mulți bani de pe urma lor, inculpatul C.H. zis "M." i-a propus lui F.N. să o vândă pe concubina sa contra sumei de 5.000 euro pentru ca apoi, aceasta să fie exploatată prin obligare la practicarea prostituției. Văzând toate aceste constrângeri psihice, partea vătămată F.N. împreună cu concubina sa au acceptat că meargă cu inculpatul C.H. zis "V." la cerșit. Împreună cu aceștia s-au deplasat și inculpata C.P., precum și alte persoane din anturajul învinuiților.
Câștigând suma de 15 euro, partea vătămată F.N. a sunat-o pe sora sa care locuia în Spania împreună cu familia ei rugând-o să le trimită bani pentru a putea fugi din Grecia. În aceeași zi, părțile vătămate nu s-au întors la hotelul unde erau cazate și în jurul orelor 22.00 au ajuns la Ambasada României, unde au fost primiți și F.N. a sunat-o din nou pe sora sa. Obținând promisiunea că va primi prin serviciul W.U. bani de la sora sa, partea vătămată F.N. împreună cu concubina sa au înnoptat într-un parc, iar a doua zi, după ce a ridicat suma de 140 euro primiți de la sora părții vătămate s-au deplasat la gară unde, cu un tren, s-au întors în România.
Întrucât au plecat fără acceptul inculpaților, părțile vătămate au lăsat tot ce aveau la hotelul unde erau cazați împreună cu inculpații.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Starea de fapt reținută mai sus a rezultat din declarațiile părților vătămate care s-au coroborat cu declarațiile martorilor cărora fiecare din ei le-au adus la cunoștință cele întâmplate și cărora le-au cerut ajutorul într-o formă sau alta, fiind vorba mai ales de martorii: S.M.L., G.C., B.M. și F.A.
Declarațiile martorilor s-au coroborat cu cele ale părților vătămate precum și cu actele de la Ambasada României din Grecia și cu celelalte înscrisuri din dosar.
Faptele celor trei inculpați de a fi recrutat, transportat și cazat cele patru părți vătămate în scopul exploatării acestora prin obligarea de a cerși în interesul lor, constituie infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, săvârșită în formă continuată conform art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care urmează să fie condamnați.
La individualizarea pedepsei în cazul inculpatul C.H. zis "M." s-a avut în vedere că acesta este inițiatorul activităților infracționale, a fost nesincer, a avut atitudinea cea mai agresivă față de victimele O. și B. și a mai fost confruntat cu legea penală.
În cazul inculpatul C.H. zis "V." s-a ținut cont că are o vârstă înaintată, a avut contribuția cea mai mică la săvârșirea infracțiunilor și nu are antecedente penale.
În ceea ce o privește pe inculpata C.P. s-a avut în vedere că nu are antecedente penale dar că l-a secondat îndeaproape pe soțul ei "M." în toată activitatea ilicită, a fost nesinceră, ceea ce este valabil și în cazul celorlalți doi și este mamă a trei copii minori.
Față de toate acestea inculpatul C.H. zis "M." a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Prin Sentința penală nr. 41/2009 a Judecătoriei Agnita inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare suspendată condiționat. Din analiza considerentelor acestei sentințe a reieșit că infracțiunile la regimul circulației rutiere la care a fost condamnat sunt concurente conform art. 33 lit. a) C. pen., cu infracțiunea dedusă judecății în dosarul de față. Așa fiind, în baza art. 85 alin. (1) C. pen. a fost anulată suspendarea condiționată pentru pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 41 din 15 iulie 2009 a Judecătoriei Agnita.
S-a descontopit pedeapsa de 1 an și 4 luni în pedepsele componente de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 1 an închisoare și 1 an și 4 luni închisoare și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare sporită la 8 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii.
Inculpatul C.H. zis "V." a fost condamnat la 5 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
Inculpata C.P. a fost condamnată la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, pentru infracțiunea de trafic de persoane.
În cazul tuturor inculpaților atât în ceea ce privește pedeapsa complementară cât și cea accesorie s-a interzis exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) C. pen. în totalitatea sa având în vedere că pericolul social ridicat al infracțiunii de trafic de persoane îi face nedemni să-i exercite dreptul de a alege.
Cu privire la aspectul civil al cauzei.
Partea vătămată O.C. nu s-a constituit parte civilă, împrejurare de care instanța a luat act.
Partea vătămată B.I.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 euro constând în câștigul pe care l-ar fi avut, dacă lucra, în perioada în care a fost obligat de către inculpați să cerșească.
Partea vătămată F.N. s-a constituit parte civilă în cauză cu 40 euro reprezentând diferența de la transport, 140 euro reprezentând costul transportului de întoarcere în țară precum și contravaloarea salariului pe 6 luni, cât i-a fost menționat că se va încheia contractul cu patronul rus.
Partea vătămată H.K. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 90 euro reprezentând diferența de la transportul spre Grecia, 140 euro reprezentând contravaloarea transportului din Grecia în România precum și salariul promis de inculpați pentru o perioadă de 6 luni, respectiv câte 25 euro/zi de muncă.
Cele trei părți vătămate constituite părți civile nu au făcut nicio dovadă în sprijinul cererilor lor, astfel încât acestea au fost respinse ca nedovedite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.H. zis "M.", C.H. zis "V." și C.P. și au solicitat admiterea apelurilor, desființarea hotărârii penale atacate și rejudecând, achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate și a modului de executare a acestora.
Prin Decizia penală nr. 75/A din 23 aprilie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile declarate de inculpații: C.H. zis M., C.H. zis V. și C.P. împotriva Sentinței penale nr. 143 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 6752/85/2011.
S-a constatat că inculpații au comis, dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative ale infracțiunii de trafic de persoane, acțiuni specifice recrutării, transportării și găzduirii părților vătămate.
Părțile vătămate O.C. și B.I.C., precum și părțile vătămate F.N. și H.K. au fost racolate de către inculpatul C.H. zis "M." care le-a promis locuri de muncă bine plătite în Grecia, cazare sigură și posibilitatea de a le achita cheltuielile privind transportul, cazarea și masa dintr-un împrumut pe care urmau să îl restituie din salariile pe care urmau să le primească în urma angajării.
De asemenea, s-a reținut că inculpații nu le-au spus părților vătămate că urmau să cerșească, ci le-au prezentat oferte concrete de muncă, care însă nu existau, părțile vătămate fiind astfel induse în eroare cu privire la scopul deplasării în Grecia.
S-a stabilit că inculpatul C.H. zis "M." a achitat costul biletelor de călătorie ale părților vătămate O.C. și B.I.C., acestea au fost așteptate de toți inculpații în Atena care i-au dus la hotelul în care stăteau.
La fel, părțile vătămate F.N. și H.K. au fost racolate tot de către inculpatul C.H. zis "M.", biletele de călătorie au fost cumpărate de inculpatul C.H. zis "V.", cerându-li-se celor două părți vătămate mai mulți bani decât costul acestora și aceste părți vătămate fiind cazate de inculpați la hotelul unde stăteau, cu toții fiind permanent supravegheați.
S-a constatat că în aceste condiții, elementul material al infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, s-a realizat prin mai multe acțiuni prevăzute ca modalități alternative în norma incriminatoare, respectiv recrutarea, transportarea și găzduirea părților vătămate prin inducere în eroare.
Părțile vătămate au aflat doar după ce au fost cazate că locurile de muncă nu existau sau că ar fi fost ocupate și pentru a-și achita datoriile urmau să cerșească. Acțiunile inculpaților, astfel cum au fost descrise de instanța de fond, au fost realizate în scopul exploatării părților vătămate prin obligarea la săvârșirea de fapte ilicite (cerșit) în folosul inculpaților.
S-a constatat că inculpații au realizat fiecare în parte acțiuni de coautorat care întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane în modalitatea recrutării, transportării și găzduirii prin înșelăciune, violență și amenințare, în scopul exploatării, faptă prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, inculpatul C.H. zis "M." s-a ocupat de racolarea părților vătămate, cu toții s-au ocupat de transport și cazare, iar ajunși în Grecia au fost duși de către inculpații C.P. și C.H. zis "V." la cerșit, fiind supravegheați de aceștia pentru a nu fugi înainte de a-și plăti "datoriile" fiind amenințați cu violențe fizice și cu abandonarea lor într-o țară străină unde nu cunoșteau limba și nu aveau niciun mijloc de subzistență sau de a se descurca.
S-a stabilit că atât partea vătămată O.C., cât și partea vătămată B. au fost bătuți de inculpați și au fugit din aceste motive, ambii fiind prinși și aduși înapoi pentru a continua să cerșească în folosul inculpaților.
Partea vătămată B. a reuși din nou să fugă la Ambasada României, refuzând să o mai părăsească, până când a fost ajutat să ajungă în România. Inculpații au procedat în același mod și cu părțile vătămate F.N. și H.K., aceștia fiind duși în Grecia în același fel, fiind puși să cerșească pentru a-și plăti "datoriile", fiind amenințați că vor fi lăsate fără niciun sprijin într-o țară străină unde nu cunoșteau limba și nu aveau mijloace materiale pentru a se descurca.
S-a dovedit astfel pentru fiecare inculpat în parte coautoratul în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, cu toții implicându-se în obligarea părților vătămate să cerșească, fiind supravegheate, bătute și obligate să predea banii obținuți inculpaților, în contul unor așa zise datorii.
Conform actelor emise de Ambasada României la Atena și declarațiilor martorilor, părțile vătămate au reuși să se întoarcă în țară pe cont propriu, solicitând sprijinul autorităților sau ale rudelor.
Apărările inculpaților cum că nu au avut abilitatea de a domina părțile vătămate, de a-i obliga pe aceștia să plece în străinătate și prin munca depusă de aceștia să-și însușească bani respectivi, precum și faptul că se cunoșteau fiind consăteni, sunt contrazise de probele de la dosar.
S-a reținut că inculpații au profitat de faptul că se cunoșteau cu părțile vătămate atunci când le-au prezentat posibilitatea de a obține locuri de muncă bine plătite în Grecia, le-au plătit drumul ca apoi să îi amenințe pentru a cerși pentru a-și achita datoriile, le-au indicat unde și cum anume să cerșească pentru a stârni mila și a obține sume de bani.
Rezultă că inculpații au dominat părțile vătămate, profitând de faptul că aceștia nu cunoșteau limba greacă, nu aveau unde locui și nu își puteau asigura supraviețuirea.
Inculpații C.H. zis "V." și C.P. au contestat participația lor dar, din probe a rezultat că aceștia erau cei care se ocupau efectiv cu cerșitul și cu supravegherea părților vătămate, astfel că și în ce-i privește faptele sunt dovedite.
S-au apreciat că nefondate sunt motivele de apel și cu referire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, constatându-se că niciunul dintre inculpați nu au recunoscut faptele, încercând să minimalizeze cele petrecute.
La aplicarea pedepselor instanța de fond a ținut cont de toate criteriile generale de individualizare a pedepselor respectiv, limitele de pedeapsă pentru faptele săvârșite (5 la 15 ani închisoare), modalitatea de săvârșire a acestora, numărul persoanelor traficate și circumstanțele personale ale inculpaților.
Inculpatul C.H. zis "M." a avut contribuția cea mai mare la săvârșirea faptelor și a dat dovadă de agresivitate, inculpata C.P. s-a ocupat de exploatarea efectivă și supravegherea părților vătămate, iar inculpatul C.H. zis "V." s-a ocupat de supravegherea acestora.
S-a constatat, față de participația fiecărui inculpat pedepsele au fost just individualizate, că nu se impune, reducerea pedepselor având în vedere disp. art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii, inculpații C.H. (zis M.), C.H. (zis V.) și C.P. au declarat recurs, în termen legal și în principal au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., arătând că lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, iar în subsidiar au solicitat în temeiul art. 5 din noul C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul aplicării dispozițiilor art. 210 din noul C. pen. Inculpatul C.H. (zis V.) a mai solicitat suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 81 și 861 C. pen. anterior.
Totodată, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 7 martie 2014, apărătorul ales al inculpaților, în esență, a solicitat în principal admiterea recursurilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu, întrucât instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra unor fapte reținute în sarcina inculpaților cu privire la unele probe administrate de natură să garanteze și să influențeze soluția procesului, iar în subsidiar în temeiul cazului de casare prev de disp. art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpaților întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.
Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, la 23 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești; recursurile declarate de inculpați au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3 iunie 2013, situație în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, modificat prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă.
Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a principiului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 alin. (1) art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului - reglementat ca a doua cale ordinară de atac - doar la chestiuni de drept.
Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute limitativ de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Referitor la critica formulată de apărătorul ales inculpaților prin care s-a solicitat admiterea recursurilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra unor fapte reținute în sarcina inculpaților cu privire la unele probe administrate de natură să garanteze și să influențeze soluția procesului, caz de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte constată prin Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești a fost abrogat, astfel că nu mai poate fi analizat.
Prin invocarea de către apărare a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., ca urmare a adoptării Legii nr. 2/2013, dar și a expunerii de motive a adoptării acesteia, nu se poate ajunge la repunerea în discuție a existenței faptelor în materialitatea lor (pretinsa lipsă a elementului material al infracțiunilor), adică - în sinteză - la constatarea inexistenței faptelor în materialitatea lor sau a reținerii altor fapte în locul celor deja reținute de instanțele anterioare, deoarece conform voinței legiuitorului (exprimată prin abrogarea expresă a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.), instanța de recurs (ulterior judecării apelului de către instanța de prim control judiciar) nu mai este îndrituită să reexamineze probatoriul administrat și să modifice situația de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs - după adoptarea Legii nr. 2/2013 - vizând exclusiv corecta aplicare a legii la faptele reținute de instanțele anterioare.
Or, din această perspectivă, Înalta Curte constată, așa cum legal și temeinic a stabilit instanța de apel, că faptele inculpaților C.H. (zis M.), C.H. (zis V.) și C.P. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor (acțiunea/fapta incriminată de textul de lege, urmarea imediată, legătura de cauzalitate și, în sfârșit, elementul subiectiv-intenția) și în mod corect s-a dispus condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001. Vinovăția inculpaților este relevată de declarațiile părților vătămate O.C., B.I.C., F.N., H.K., de declarațiile martorilor S.M.L., F.A. și G.C., precum și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei reprezentând documente emise de Ambasada României la Atena din care a rezultat aspectele relatate de părțile vătămate.
În ceea ce privește critica inculpatului C.H. (zis V.) referitoare la reindividualizarea modalității de executare a pedepsei în sensul aplicării art. 81 sau 861 C. pen. anterior, Înalta Curte are în vedere că prin modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, legiuitorul a înlăturat dintre cazurile de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, astfel încât, după modificările intervenite, temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate sub aspectul individualizării pedepsei nu mai poate fi analizată în recurs.
Înalta Curte constată că nu este posibilă reindividualizarea pedepsei, cuantum și modalitate de executare, ci numai verificarea legalității pedepsei aplicate, respectiv dacă pedeapsa aplicată se situează între limitele minime și maxime prevăzute de textul incriminator.
Recursurile inculpaților vor fi însă admise numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecății, a noului C. pen., iar art. 5 impune stabilirea și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite.
În urma examinării comparative a celor două legi (C. pen. anterior și actualul C. pen.), cu referire la instituțiile autonome incidente, Înalta Curte constată că pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pentru care limitele de pedeapsă erau de 5 - 15 ani închisoare, în urma recalificării faptei în art. 210 C. pen., limitele de pedeapsă sunt de 3 - 10 ani închisoare.
Inculpatul C.H. (zis M.), a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de trafic de persoane la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a fost anulată suspendarea condiționată pentru pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 41 din 15 iulie 2009 a Judecătoriei Agnita. S-a descontopit pedeapsa de 1 an și 4 luni în pedepsele componente, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în cauza de față și infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. (1) și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 au fost săvârșite în concurs real și în baza art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare sporită la 8 ani și 6 luni închisoare.
Inculpatul C.H. zis "V." a fost condamnat în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 5 ani închisoare, iar inculpata C.P. în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare.
Forma continuată a infracțiunii, astfel cum era configurată prin dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, este mai favorabilă în raport cu noua configurare prevăzută de art. 35 C. pen., deoarece aplicarea noii legi ar presupune reținerea unei pluralități de infracțiuni, în concurs, cu aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă, în loc de reținerea unei singure infracțiuni cu o pluralitate de acțiuni, acte materiale și aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă.
Comparând limitele de pedeapsă dintre cele două legi, se constată că legea nouă este legea mai favorabilă, întrucât are limitele mai scăzute față de vechea reglementare.
Totodată, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.H. zis M., în condițiile în care "concursul de infracțiuni" este apreciat ca fiind instituție autonomă, se vor aplica dispozițiile art. 33 - 34 C. pen. anterior, care nu impuneau aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă.
Referitor la pedepsele complementare și accesorii, se va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
În consecință, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații C.H. (zis M.), C.H. (zis V.) și C.P., va casa, în parte, decizia penală și sentința penală numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite:
Cu privire la inculpatul C.H. (zis M.) va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior în pedepsele componente și în sporul de 1 an închisoare;
Va reduce pedeapsa principală la 5 ani și 6 luni închisoare și va menține pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Va contopi pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare redusă conform prezentei hotărâri cu pedepsele stabilite de câte 1 an, respectiv, 1 an și 4 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 143 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Sibiu, pe care îl va menține, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
Cu privire la inculpatul C.H. (zis V.) va reduce pedeapsa la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar în baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
Cu privire la inculpata C.P. va reduce pedeapsa principală la 5 ani închisoare și va menține pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și în temeiul art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de inculpații C.H. (zis M.), C.H. (zis V.) și C.P. împotriva Deciziei penale nr. 75/A din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 143 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Sibiu, secția penală, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite:
1. Cu privire la inculpatul C.H. (ZIS M.)
Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior în pedepsele componente și în sporul de 1 an închisoare;
Reduce pedeapsa principală la 5 ani și 6 luni închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Contopește pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare redusă conform prezentei hotărâri cu pedepsele stabilite de câte 1 an, respectiv, 1 an și 4 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 143 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Sibiu, pe care îl menține, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
2. Cu privire la inculpatul C.H. (zis V.)
Reduce pedeapsa la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
3. Cu privire la inculpata C.P.
Reduce pedeapsa principală la 5 ani închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2014.
Procesat de GGC - AM