High Court of Cassation and Justice

Deliberând asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 355 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 C. pen. sau art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, formulate de apărătorii inculpaților.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.E., la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a) și lit. b) C. pen.

S-au aplicat inculpatului G.E. dispozițiile art. 57 C. pen.

S-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.E. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata G.F., la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatei G.F. dispozițiile art. 57 C. pen.

S-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata G.C. (fostă D. zisă L.), la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată aceeași inculpată la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat inculpatei G.F. dispozițiile art. 57 C. pen.

S-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.B., aflat în stare de deținere în Penitenciarul Colibași (în altă cauză) la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului G.M.B. dispozițiile art. 57 C. pen.

S-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, respectiv 18 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008 și 21 noiembrie 2008 - 07 mai 2010.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnată inculpata G.D.F. (fostă C.), la pedeapsa închisorii de 3 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat inculpatei G.D.F. dispozițiile art. 57 C. pen.

S-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata G.D.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnată inculpata M.D.L. (fostă G.), la pedeapsa închisorii de 3 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat inculpatei M.D.L. dispozițiile art. 57 C. pen.

S-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 03 septembrie 2009 până la 07 mai 2010.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata M.D.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara instituită în sarcina inculpaților în cursul judecății.

Au fost obligați inculpații G.E., G.C. și G.M.B. la 100.000 euro daune morale și 30.000 euro daune materiale către partea civilă I.(D.)N.M.

Au fost obligați inculpații G.E., G.C. și G.M.B. la 30.000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale către partea civilă C.L.E.

Au fost obligați inculpații G.E., G.D.F. și G.M.B. la 30.000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale către partea civilă C.M.M.

Au fost obligați inculpații G.F. și G.C. la 15.000 euro daune morale și 3000 euro daune materiale către partea civilă C.F.

S-a luat act că partea vătămată V.(B.)A.M. renunță la constituirea de partea civilă.

S-au menținut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale. A fost obligat fiecare inculpat la câte 10.000 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu urmând a fi suportate în avans din fondurile Ministerului de Justiție. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 05 martie 2009, emis de D.I.I.C.O.T. BT Vâlcea, în Dosarul nr. 88D/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: G.E. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.F., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.D.F. (fostă C.), pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și G.M.B., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 786/90/2009.

Prin rechizitoriul din 21 decembrie 2009, emis de D.I.I.C.O.T. BT Vâlcea în Dosarul nr. 15D/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, și a inculpatei M.D.L. (fostă G.), pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cauza fiind înregistrată sub numărul 4216/90/2012.

Având în vedere că sunt incidente dispozițiile art. 35 C. proc. pen., respectiv că între cauza privind pe inculpata M.D.L. și cauza privind pe ceilalți inculpați există indivizibilitate, instanța de fond a procedat la reunirea cauzelor.

În fapt, a reținut prima instanță că inculpații, în perioada 2003 - 2008, au recrutat, găzduit și transportat în Spania un număr de 9 persoane de sex feminin în vederea exploatării sexuale în Spania, în regiunile Benidorm sau Alteea, în special prin promisiunea unor locuri de muncă legale în agricultură sau ca barmanițe. De asemenea, s-a mai reținut și că grupul a fost organizat și condus de G.E., că G.C., G.F., G.E. și G.M.B. s-au ocupat de recrutarea victimelor ce erau în unele cazuri cazate o perioadă în localitatea Călimănești, de către G.F., apoi transportate în Spania și cazate în locuința aparținând lui G.E. ori G.C. și obligate să practice prostituția în folosul inculpaților sub supravegherea inculpatelor G.C., G.D.F. ori M.D.L.

S-a reținut de către prima instanță faptul că inculpații au recunoscut doar în parte săvârșirea faptelor, arătând fie că unele dintre victime au cunoscut de la început și au consimțit să practice prostituția, plătind inculpaților doar chiria pentru locuință ori contravaloarea transportului, iar în cazul altora din victime, arătând că alte persoane au fost cele care le-au traficat.

Față de probele administrate în cauză, constând în declarațiile părților și ale martorilor, înscrisurile aflate la dosar și transcrierea unor convorbiri telefonice ale inculpaților, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 2003, partea vătămată I.N.M. lucra ca barman la un local de pe Valea Oltului în a cărui parcare numeroase persoane de sex feminin din zonă practicau prostituția. În aceste condiții, a cunoscut-o pe inculpata G.C. care, după ce a reușit să se împrietenească cu partea vătămată, i-a propus să o însoțească în Spania unde ar putea-o sprijini să-și găsească un loc de muncă la un bar, inducând-o în eroare că fratele său deja lucrează la un astfel de local și are nevoie de o fată pentru spălat vase.

Față de promisiunile inculpatei și oferta atractivă, respectiv salariul de 600 euro pe lună, partea vătămată a acceptat oferta. În perioada următoare, G.C. a ajutat-o inclusiv financiar să-și obțină pașaportul turistic.

În luna iulie a aceluiași an, partea vătămată a fost căutată la locuința sa de inculpata G.C., însoțită de inculpatul G.M.B., plecând împreună spre localitatea Pitești de unde urmau să se deplaseze în Spania cu un autocar.

Ajunși în Pitești, inculpata i-a adus la cunoștință că nu va pleca în acel moment, ci se va deplasa în Spania ulterior, astfel că partea vătămată va pleca în Spania împreună cu inculpatul G.M.B.

Plecarea a avut loc cu un autocar al firmei SC L.T. SRL, iar la trecerea frontierei, la solicitarea lui G.M.B., șoferul a prezentat suma de 500 euro pe care partea vătămată ar fi trebuit să o aibă asupra sa. În localitatea Benidorm, inculpatul G.M. a condus-o la apartamentul inculpatului G.E., unde se mai aflau G.D. și alte trei fete, A., T. și M. A fost servită cu o cafea și G.E. i-a pus în vedere să facă un duș și să se odihnească întrucât, chiar din acea seară, va începe să practice prostituția pe stradă. La refuzul părții vătămate, G.E. i-a arătat pe un ton ridicat că nu are altă variantă, cu atât mai mult cu cât victima nu avea bani, iar pașaportul său se afla la G.M. Ca urmare, a ieșit împreună cu G.D., A., T. și M. pe șoseaua ce lega localitățile Alteea și Benidorm unde celelalte patru femei au practicat prostituția, iar partea vătămată - pentru a evita să aibă clienți - s-a așezat pe trotuar și nu se apropia de aceștia.

Fiind informat de acest aspect de către G.D., G.E. a fost nemulțumit, iar G.M., aflat în stare de ebrietate, i-a reproșat că nu a făcut bani și a agresat-o cu cruzime, fiind oprit de G.E.

Ulterior, în Spania a venit și G.C. și au început să iasă împreună pe stradă, victima având proprii săi clienți dar banii îi lua G.C. care îi împărțea cu G.M.B.

A mai arătat partea vătămată că, inițial, G.E. îi impunea inculpatei G.D. să aducă în fiecare noapte suma de 1000 de euro, obligând-o în acest fel ca, o bună perioadă să practice prostituția fără selecție, în aceleași condiții cu celelalte femei supuse acestui regim și că, doar după ce au fost aduse și alte femei, câștigând astfel mai mult, i s-a permis să își aleagă clienții. În medie, partea vătămată, așa cum arată, avea 6 - 7 clienți pe noapte, cu tarife de la 20 la 50 euro ori 100 euro pe oră dacă se deplasa la locuința clientului.

După o perioadă de trei luni, partea vătămată a fugit cu un cetățean francez și, după circa două săptămâni, s-a întors în localitatea Benidorm pentru a se întâlni cu o anume A. ce urma să îi procure o foaie consulară, cu ajutorul căreia să revină în țară. După ce s-a întâlnit cu respectiva A. și un anume "M." a continuat să practice prostituția pentru a strânge banii necesari în vederea întoarcerii în țară, și de teamă că "A. și M. o vor vinde" a preferat să se întoarcă la E. și că, de asemenea, după ce a lucrat o perioadă la struguri în zona Alicante "întrucât se plătea foarte puțin s-a întors la E.".

S-a apreciat că, după ce partea vătămată s-a întors din Franța, nu se mai poate vorbi de infracțiunea de trafic ci, așa cum a arătat cu claritate chiar aceasta, nemulțumită de câștigul din agricultură, a preferat să practice din nou prostituția cu ajutorul inculpatului G.E.

De asemenea, a reținut prima instanță, în luna februarie 2005, inculpații G.E. și G.M., s-au deplasat în localitatea Reghin unde, prin intermediul numitului G.S., le-au cunoscut pe părțile vătămate C.L.E. și C.M.M., cărora le-au propus un loc de muncă în agricultură, respectiv cules de căpșuni, urmând ca inculpații să le faciliteze deplasarea în Spania, precum și angajarea. Pe fondul situațiilor familiale deosebite, cele două au acceptat și au fost transportate în localitatea Călimănești, la locuința aparținând lui G.E. unde, au stat circa o săptămână, G.F. ocupându-se de ele în această perioadă. Sub pretextul programării deplasării, G.E. le-a luat pașapoartele. S-a reținut faptul că poarta casei era încuiată, însă cele două părți vătămate au ieșit la discotecă împreună cu alte persoane și că, pe fondul consumului de alcool, G.E. a agresat-o pe C.M., iar G.B. pe C.L. Deplasarea către Spania au făcut-o împreună cu G.E., G.M. și alte persoane, iar în Spania, C.L. a fost preluată de G.C. și dusă la locuința acesteia unde a fost cazată împreună cu alte fete ce practicau prostituția, iar C.M. a fost cazată la locuința lui G.E. împreună cu G.D. și, de asemenea, alte fete. Încă din prima zi li s-a pus în vedere că urmează să practice prostituția în folosul inculpaților. C.L. a practicat prostituția sub supravegherea și în beneficiul inculpatei G.C., iar C.M. în beneficiul lui G.E., fiind însoțită și supravegheată pe stradă de G.D. care colecta banii de la persoanele care practicau prostituția împreună cu ea și sub supravegherea ei. S-a mai arătat și că realizau circa 400 până la 1000 euro într-o seară, toți banii fiind însușiți fie de G.C., fie de G.D.

În esență, prin actul de sesizare s-a arătat că cele două victime au fost exploatate efectiv și supravegheate și de inculpata M.D.L. În declarațiile date în cursul urmăririi penale, C.M. a susținut doar că aceasta practica prostituția, fără a face nicio referire la activități de exploatare sau supraveghere, iar C.L. a susținut că "G.S. le supraveghea pe fete și le transporta la locul respectiv" și că "operațiuni de același gen efectuau și G.D.L., precum și G.M.".

Instanța de fond a apreciat că o astfel de exprimare nu poate aparține părții vătămate față de nivelul ei de pregătire și de dificultățile de exprimare în limba română și, de altfel, nici nu arată în concret la care activități s-a referit, respectiv de supraveghere sau de transport al victimelor.

De asemenea, s-a reținut și faptul că C.M.M. a arătat cu claritate că M.D. doar practica prostituția și a locuit împreună cu alte fete la G.C., dar că nu a avut nicio problemă cu aceasta, nu i-a cerut bani, nu s-a interesat de activitatea ei și că, deși s-a mai certat cu C.L., nu a supravegheat-o și nu i-a luat acesteia banii.

Totodată, a reținut prima instanță, în vara anului 2005, inculpata G.F., împreună cu numita O.M., au vizitat-o la domiciliul ei pe partea vătămată C.F. Așa cum a arătat partea vătămată în cele două declarații olografe, G.F. i-a propus să o sprijine în deplasarea în Spania, unde urma să obțină venituri din cerșit, cu sprijinul lui G.C. și cu care urma să împartă banii astfel obținuți.

Aceeași afirmație, respectiv că urma în principal să meargă la cerșit și, doar eventual să lucreze în agricultură, și-a menținut-o partea vătămată și în fața instanței. Pentru a se convinge de rentabilitatea acestei oferte, a fost invitată la domiciliul familiei G. pentru a vedea situația familială a acestora. La locuința acestora, găzduită fiind de G.F. și G.E., partea vătămată a stat circa o săptămână cu soțul și copilul său. În această perioadă, o cunoștință a soțului său i-a pus în vedere că în Spania va fi dusă pentru a practica prostituția astfel că a telefonat la poliție, apoi s-a și deplasat la sediul poliției unde a dat pe scurt o declarație, apoi a fost dusă la locuința sa din localitatea Băbeni. Ulterior, a fost din nou căutată de G.F. și convinsă să plece, ceea ce a acceptat, timp în care G.F. s-a ocupat și de obținerea pașaportului.

Acceptând în cele din urmă să se deplaseze în Spania, a plecat împreună cu un anume T.L. care a transportat-o în localitatea Benidorm la locuința inculpatei G.C. unde locuiau mai multe persoane care practicau prostituția, inclusiv G.D.L. și G.M.

G.C. i-a pus în vedere că nu va practica cerșetoria, și nu va lucra în agricultură, ci va practica prostituția, exprimându-și nemulțumirea în sensul că partea vătămată este cam slabă și, de asemenea, i-a adus o fustă scrută și o pereche de cizme pe care urma să le poartă pe stradă.

Față de refuzul părții vătămate, inculpata i-a pus în vedere că nu poate refuza întrucât nu are pașaport, nici bani și nu cunoaște limba spaniolă. Chiar din acea seară a început să practice prostituția în folosul inculpatei G.C.

S-a reținut de către prima instanță că, pe stradă, supravegherea efectivă și colectarea sumelor de bani erau asigurate de soția lui G.B. care, apoi, îi dădea inculpatei G.C. sumele astfel obținute. A măi arătat partea vătămată că, deși ea nu a fost agresată, inculpata G.C. a bătut o altă fată, precum și pe sora sa, G.D.L., care avea obiceiul să dispară mai multe zile.

Deși în declarația tehnoredactată, dată în faza de urmărite penală, partea vătămată arată că a fost amenințată în mod direct de G.E., și că C.D.(G.D.) manifesta exces de zel agresând femeile ce refuzau să practice prostituția, în fața instanței de fond partea vătămată a arătat cu claritate că pe E. l-a văzut foarte puțin în Spania, că acesta nu a amenințat-o și nu a avut nicio problemă cu el și că nici cu G.D. nu a avut vreo problemă ci doar a văzut-o venind cu fetele pe stradă.

Prima instanță a apreciat că această poziție se coroborează cu cea exprimată în declarația olografă din anul 2005 în care, de asemenea, a arătat că doar G.C. și soția lui G.B., pe nume R., au exploatat-o, supravegherea efectivă fiind asigurată de R.

Partea vătămată a practicat prostituția, practic, 2 săptămâni, realizând un câștig de circa 3000 de euro, sumă ce a fost în totalitate însușită de inculpata G.C.

Instanța de fond a constatat că, în anul 2006, persoana vătămată M.E. a cunoscut-o în Târgu Jiu pe numita C.E.N. care, i-a promis că o va sprijini să-și găsească un loc de muncă în Spania, la cules de portocale sau căpșuni, urmând să o ajute și să își obțină pașaportul.

În aceeași perioadă și în mod similar, C.E.N. a recrutat-o și pe R.S.M., făcându-i aceleași promisiuni. Practic, în acest timp, până la obținerea documentelor și plecarea efectivă, R.S. a și locuit cu M.E. într-o garsonieră aparținând numitei C.E.

La 29 iunie 2006, cele două au plecat din țară cu un microbuz de lângă localitatea Petroșani, fiind transportate până în acel loc de un anume G.D.

Au fost însoțite până în Spania de același G.D. care a și avut asupra sa pașapoartele celor două pe timpul deplasării. În localitatea Valencia cele două au fost așteptate de numitul C.A. concubinul inculpatei G.C. și transportate în localitatea Benidorm, unde acesta avea un apartament închiriat, locuind împreună cu numitul C.I.D. și soția acestuia C.C. căreia G.D. i-a și predat pașapoartele celor două victime.

Tot C.C. a cumpărat fuste scurte și bluze decoltate pentru cele două, le-a pus în vedere că vor practica prostituția iar la protestele lor, a agresta-o pe R.S.

În aceste condiții au fost exploatate sexual, fiind transportate de C.C. și supravegheate de aceasta și soțul ei, zis M., care și colectau banii obținuți.

După circa trei luni, cele două s-au întors în România împreună cu C.C. și soțul ei, fiind ulterior exploatate de aceleași două persoane în localul numit F.T.E. deschis în Târgu Jiu de C.C. și soțul său.

În încercarea de a le transporta din nou în Spania, în același scop, C.C. a încercat să obțină bani de la G.B. și G.E., pe fondul unui conflict între cele două familii. Pe fondul refuzului acestora, cele două părți vătămate au fost determinate să dea declarații în sensul că nu numai cei doi, ci întreaga familie G. le-au traficat.

Instanța de fond a stabilit situația de fapt reținută pe baza declarațiilor date de cele două persoane vătămate, atât în cauza de față, în cursul urmăririi penale și judecății, dar și în dosarul în care inculpata G.C., alături de alți inculpați a fost judecată de către Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15365/95/2008, precum și alte probe administrate în prezenta cauză.

Prin actul de sesizare, s-a reținut că, în cursul anului 2006, cele două părți vătămate, prin intermediul unor persoane din Târgu Jiu au fost recrutate, li s-a promis un loc de muncă, au fost determinate să se prostitueze, fără a se indica în concret ce persoană sau persoane le-au recrutat, induse în eroare, transportat și determinat să se prostitueze.

S-a reținut și faptul că în perioada în care au practicat prostituția au fost supravegheate îndeaproape și exploatate sexual de G.E., G.M.B., G.C., G.D.L., dar și de G.F., care le-a primit în țară și le-a îndrumat să ajungă în Spania și și-a adus o contribuție concretă și nemijlocită la supravegherea victimelor în Spania, unde s-a deplasat pentru a vizita pe G.C. ce se afla în loc de detenție.

Prima instanță a arătat că se observă o contradicție din această expunere din actul de sesizare în sensul că, dacă G.F. s-a deplasat în Spania pentru că G.C. era încarcerată, ar fi fost imposibil ca în același timp G.C. să le supravegheze și exploateze. Declarațiile date în cursul urmăririi penale în prezenta cauză și care incriminează pe inculpați sunt, în opinia instanței de fond, nesincere.

Totodată, s-a apreciat de către prima instanță că declarațiile din 05 octombrie 2006 ale celor două părți vătămate sunt identice până la semnele de punctuație, și inclusiv ca paragrafe, precum și că exprimarea este mult superioară pregătirii și modului de a se exprima al celor două persoane. De asemenea, s-a reținut din aceste declarații că cele două s-au deplasat de la Târgu Jiu la Râmnicu Vâlcea, de unde, G.F. le-a îndrumat spre un autocar către Spania, în timp ce, în declarațiile date în cauza instrumentată și judecată la Gorj au arătat cu claritate că microbuzul către Spania l-au luat de lângă aeroportul din Petroșani de unde au fost însoțite în permanență de un anume G.D. până în Valencia.

În declarația consemnată de lucrătorul de poliție, în aceeași dată, s-a reținut că M.E. a mers la locuința numiților G.E. și D. L., deși, în realitate, cei doi locuiau separat, neexistând o locuință comună.

În aceeași declarație, M.E. nu a arătat niciun aspect privind pe G.F., respectiv că s-ar fi deplasat în Spania și le-ar fi supravegheat.

De asemenea, a rezultat și faptul că, în declarația sa olografă, nici R.S. nu a făcut nicio referire la deplasarea în Spania a inculpatei G.F. și la "activitățile de nemijlocită supraveghere și exploatare".

În fața instanței de fond, partea vătămată M. (devenită B.) E. a reafirmat susținerile că, împreună cu R.S., au fost recrutate de C.N., au fost transportate în Spania de o persoană din Târgu Jiu, iar în Spania au fost primite, cazate și exploatate de C.A. și C.C. Aceasta a susținut, din nou, cu claritate că nu a fost exploatată sau supravegheată de G.F., G.C., G.D. ori M.D. A recunoscut, însă, starea conflictuală dintre familiile G. și C., faptul că a fost determinată de C.C. să dea declarație împotriva familiei G. și condițiile în care le-a dat, precum și o ceartă între G.F. și C.C. în perioada în care G.F. a fost în Spania.

Practic, aceste declarații ale celor două victime interesau pe C.C. și ceilalți, nu doar pentru a obține sume de bani de la G.E. ci și pentru că, reținându-se că cele două au fost traficate de familia G., membrii familiei C. ar fi fost astfel exonerați de răspundere pentru traficarea acestora.

O altă probă în sensul că C.N. și N.C. le-au traficat este, în opinia primei instanțe, convorbirea telefonică din 09 mai 2008 pe care cele două o poartă cu G.C. privind traficarea în trecut a lui M.E. și a unei așa numite S., și interesul de a o convinge din nou să se deplaseze în Spania pentru a practica prostituția, G.C. cerându-le celor două să se intereseze și, dacă este de acord, să-i spună că o va aștepta în Spania.

De asemenea, în acea perioadă, adică înainte și după plecarea celor două victime în Spania, C.E.N. a primit din Spania mai multe sume de bani de la C.A.S., G.C. și C.I.D.

Instanța de fond a apreciat că împrejurarea conform căreia numitul G.D. se cunoștea din penitenciar cu C.A.S. confirmă faptul că, în realitate, reală este situația de fapt ce a format obiectul Dosarului nr. 15365/95/2008 al Tribunalului Gorj, respectiv că R.S. și M.E. au fost recrutate și induse în eroare de C.E.N., transportate de G.D. și primite, cazate și exploatate efectiv de C.A., C.I.D., C.C. și G.C., fără ca vreunul din ceilalți inculpați din prezenta cauză să-și fi adus contribuția la traficarea celor două.

De asemenea, împrejurarea că G.C. colabora în acea perioadă cu C.A., C.I. și C.C., a apreciat prima instanță că este confirmată și de martora M.I., care arată că în anul 2007 a plecat în Spania cu C.N. și minora T.M., în alt autoturism deplasându-se C.A. și G.C., apoi G.C. a plecat cu avionul în Spania, iar la Benidorm le-a preluat pe victime.

De altfel, s-a constatat că inculpata G.C. a și fost condamnată în cauza respectivă la pedeapsa închisorii de 6 ani și 6 luni, inclusiv pentru traficarea acestor două victime, alături de ceilalți membrii ai familiei C.

În aceste condiții, instanța de fond nu a reținut că ceilalți inculpați din prezenta cauză au săvârșit vreo infracțiune asupra celor două victime.

S-a reținut însă că partea vătămată D.C. se cunoștea de mai multă vreme, inclusiv din mediul penitenciar, cu C.C., C.I.D. și C.A. În aceste condiții, la sfârșitul anului 2005, aceștia au convins-o să se deplaseze în Spania unde i-au promis că-i vor găsi la cules de portocale. În aceleași împrejurări, aceleași persoane au recrutat și pe V.A.M. și o anume fată B.V. V.A.M. și D.C. nu dețineau pașapoarte și nici măcar acte de identitate, astfel că G.F. le-a găzduit la locuința din orașul Călimănești, timp în care s-a ocupat de obținerea actelor de identitate, luându-le în spațiu în imobilul din str. G., precum și a documentelor de călătorie, respectiv pașapoarte. În această locuință, i-au cunoscut pe G.E. și G.B., însă la scurt timp aceștia au plecat în Spania cu mai multe persoane de sex feminin, cele două rămânând cu G.F. și soțul acesteia.

Văzând că respectivele fete erau machiate violent, iar lor li s-a impus să-și vopsească părul, V.A.M. a intuit scopul pentru care urmează a fi trimise în Spania și a discutat acest lucru cu G.F. care i-a confirmat, spunându-i că 6 luni vor plăti fiicei sale G.C. datoria, 6 luni vor împărți banii cu aceasta pe jumătate, după care le vor reveni lor toate sumele obținute. A discutat și telefonic cu G.C. însă aceasta le-a spus că doar vor lucra într-un club fără a practica prostituția. Având în vedere că porțile erau închise, iar la domiciliu se afla și un alt fiu al lui G.F., S., nici după ce a reușit să-și recupereze actele nu au putut pleca, astfel că, împreună cu D.C. și numita B.V., au fost puse, practic, într-un microbuz care a plecat de la poarta familiei G.

Pe drum, cele două au discutat despre aceste lucruri, D.C. arătând că este dispusă să meargă în Spania și să-și asume acest risc, însă V.A.M. pentru a evita să iasă din țară dar pentru a-și recupera și pașaportul, la punctul de trecere a frontierei a început să protesteze spunând că nu vrea să iasă din țară, provocând chiar un mic scandal, astfel că șoferul a sunat-o pe inculpata G.C. și care, telefonic, a încercat să o convingă să-și continue deplasarea, însă, a determinat totuși pe funcționarul vamal să-i restituie pașaportul și să-i anuleze viza de plecare, fapt ce a determinat-o inclusiv pe D.C. să provoace scandal. V.A.M. a reușit să se întoarcă acasă și a fost ulterior apelată telefonic de G.F. și G.C. în încercarea de a o determina totuși să se deplaseze în Spania, iar G.C. i-a și trimis prin serviciul W.U. suma de 100 de euro.

În fața primei instanței, V.A.M. a arătat, cu claritate, că a fost recrutată prin intermediul lui D.C. și transportată de la Târgu Jiu la Călimănești, că nu a avut nicio tangență cu G.E. ori G.M.B. ci, doar i-a văzut în Călimănești și că nu este sigură că pe G.D.L. a văzut-o în casă. S-a mai susținut că a fost trimisă la G.F. și i-a fost recomandată G.C. de două persoane din Târgu Jiu, cunoscuți ai lui D.C.

D.C. a continuat deplasarea în condițiile arătate mai sus, fiind așteptată în localitatea Benidorm de G.C. și C.A., în timp ce B.V. și-a continuat deplasarea spre o altă localitate. În localitatea Benidorm a fost cazată într-un apartament al inculpatei G.C. și al lui C.A. unde se aflau și alte persoane de sex feminin, respectiv M.V., o anume M. precum și o verișoară și o soră a inculpatei G.C. Pașaportul s-a aflat în posesia celor doi, iar părții vătămate i s-a pus în vedere că va practica prostituția pe stradă în folosul lor ca și celelalte persoane din apartament, urmând să trimită acasă de două ori câte o sută de euro lunar. În timpul în care a practicat prostituția, i-a cunoscut și pe R.S. și M.E. care, de asemenea, practicau prostituția pentru C.C. și C.I.D., cu atât mai mult cu cât, după arestarea lui G.C. și C.A., D.C. și M.V. au și fost cooptate în grupul lor de C.I. și C.C., continuând să practice prostituția în favoarea acestora, dar la scurt timp, tot în urma arestării celor doi, au plecat către România și C.C. și C.I.D. împreună cu M.E. și R.S.

Prima instanță a reținut că, atât în fața procurorului și Tribunalului Gorj, cât și în prezenta cauză, partea vătămată D.C. a confirmat această stare de fapt, precum și împrejurarea că atât ea, cât și R.S. și M.E., au fost aduse la Vâlcea de C.C. pentru a da declarații împotriva familiei G.

S-a apreciat de către instanța de fond că interesul ei de a da declarații împotriva familiei G. se explică, pe de o parte, prin aceea că se cunoștea dinainte cu membrii familiei C. având atât concubinul ei cât și ea probleme de natură penală și, pe de altă parte, prin aceea că, în acest fel, își putea minimaliza propria contribuție la recrutarea și încercarea de a o transporta în Spania pe V.A.M. și de a o convinge să continue deplasarea.

Faptul că declarațiile date în dosarul instrumentat pe raza Judecătoriei Gorj sunt conforme cu realitatea, a rezultat, în opinia primei instanțe, și din aceea că se coroborează și cu continuarea respectivei declarații privind exploatarea ulterioară a lui M.E. în Târgu Jiu de către soții C., precum și de recrutarea de către aceiași doi soți. C. a fiicei sale minore, E. și a altor două minore, C.A. și B., ce au fost ulterior transportate în Spania, ca și împrejurările privind recrutarea și transportarea în Spania a martorei M.I.

Instanța de fond a apreciat că declarațiile date în cursul urmăririi penale în prezenta cauză de către părțile vătămate M.E., R.S., V.A.M. și D.C. sunt nesincere și pentru că acestea conțin contradicții imposibil de explicat.

Astfel, în declarația părții vătămate D.C., s-a precizat că a întâlnit-o pe G.F. în orașul Vulcani, deși toate celelalte probe, inclusiv celelalte declarații ale sale au arătat că pe G.F. a cunoscut-o în Călimănești, unde s-a deplasat cu un taxi. De asemenea, s-a arătat că ar fi fost luată din Târgu Jiu de G.F., G.E., G.M.B. și transportată în Călimănești și că, aceștia au racolat o altă fată din orașul Vulcani, respectiv V.A.M., în condițiile în care, în celelalte declarații ale sale și în chiar declarația lui V.A.M. se arătat că s-a deplasat la Călimănești cu taxiul împreună cu V.A.M. și acolo i-a cunoscut pe o parte din membrii familiei G., iar V.A.M. a susținut că, D.C. a vizitat-o și a propus să meargă în Spania, deplasându-se amândouă cu taxiul la Călimănești.

S-a constatat că în declarația dată în fața procurorului D.I.I.C.O.T. BT Gorj, aceeași D.C. a arătat că a fost sunată la telefon de C.I., că acesta i-a făcut legătura telefonică cu G.C., că împreună cu V.A.M. s-a deplasat la Târgu Jiu de unde un taximetrist ce avea legătură cu G.C. le-a deplasat la Călimănești.

Prima instanță a apreciat că o altă contradicție în declarația lui V.A.M. în fața procurorului, apare tot privind șederea în Călimănești. S-a specificat în această declarație că, după ce au servit masa, le-au fost confiscate actele de identitate, iar G.E. le-a împărțit pe grupuri ce urmau să fie supravegheate în Spania, stabilind ca mama sa să se ocupe de obținerea actelor de identitate și apoi a pașapoartelor.

Instanța de fond a considerat că, pe lângă faptul că această declarație o contrazice pe cea dată în fața instanței și pe cea dată în fața organelor judiciare din județul Gorj, mai cuprinde și o altă contradicție, respectiv, dacă abia urmau să le fie întocmite acte de identitate, se pune problema ce acte de identitate le-a confiscat G.E.

În legătură cu declarațiile persoanelor vătămate M.E. și R.S., pe lângă faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, acestea au fost identice inclusiv ca punctuație și aranjamente paragrafe, tribunalul a apreciat că acestea contrazic toate celelalte declarații date de ele, atât în prezenta cauză cât și în dosarul de pe raza Tribunalului Gorj.

Mai mult, din aceste declarații a rezultat faptul că, după arestarea inculpatei G.C. și G.F. s-a ocupat de supravegherea lor, în declarațiile date în fața organelor judiciare din Gorj, dar și în declarațiile date în prezenta cauză chiar de D.C., s-a arătat că, de fapt, după arestarea lui G.C., C.A., C.C. și C.I.D. au părăsit Spania, luându-le cu ei, deci, G.F. nu avea cum să le mai supravegheze în Spania după acest moment.

De asemenea, s-a reținut că, după arestarea inculpatei G.C. și a lui C.A., D.C. a fost cooptată de C.C. și soțul ei, practicând prostituția în folosul acestora alături de M.E. și R.S., până când soții C., însoțiți de cele două, au părăsit Spania.

În cursul lunii aprilie 2008, inculpatele G.F. și G.C., au contactat-o pe persoana vătămată B.A.I., încercând să o convingă să se deplaseze în Spania în vederea practicării prostituției, știind că aceasta practică prostituția în România. În acest scop, G.C. i-a și cumpărat o pereche de adidași și un trening, și i-a înmânat suma de 20 de euro. Datorită opoziției tatălui său, B.A. nu a mai plecat în Spania.

Deși aceasta era minoră, s-a reținut prin actul de sesizare că cele două inculpate nu cunoșteau cu certitudine vârsta persoanei vătămate.

În fața instanței de fond, și-a retras declarațiile și a negat aceste împrejurări însă, din interceptarea unor convorbiri purtate în data de 14 aprilie 2008, a rezultat că G.C. i-a imputat lui B.A. că, după ce a cheltuit cu ea diverse sume de bani, cu drumuri la Sibiu unde a cumpărat îmbrăcăminte, aceasta nu mai face deplasarea în Spania, astfel că i-a cerut să o despăgubească cu suma de 500 de euro, reieșind, totodată, că tatăl său a sfătuit-o pe B.A. să nu meargă în Spania și aceasta i-a oferit inculpatei suma de 100 de euro pentru cheltuielile făcute.

Din numeroasele interceptări ale unor convorbiri telefonice purtate între inculpați ori între inculpați și alte persoane, în ciuda încercărilor lor de a se apăra, instanța de fond a reținut că au constituit un grup condus de G.E., în care ceilalți inculpați aveau diverse roluri privind recrutarea, cazarea, întocmirea actelor, transportarea, primirea și supravegherea de persoane de sex feminin care să practice prostituția în Spania în zona Benidorm pentru sume de bani ce și le însușeau inculpații. S-a mai reținut și faptul că, în afară de inculpații din prezenta cauză, grupul mai era sprijinit și de alte persoane, ca de exemplu P.C., G.A., " M." și alții.

Tot din aceste convorbiri a rezultat preocuparea continuă a inculpaților de a găsi tot mai multe persoane de sex feminin în acest scop și de a-și proteja zonele în care acestea practicau prostituția de "concurență", G.D., M.D.L. ori P.C. zisă M., informând în permanență pe G.E. ori pe G.M.B. dacă și alți proxeneți încercau să-și introducă persoanele exploatate în zonele respective pentru ca aceștia să ia măsuri în vederea îndepărtării lor.

S-a mai reținut că apărătorii inculpaților au cerut instanței de fond schimbarea încadrării juridice a faptelor din dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în dispozițiile art. 329 C. pen. ori, în subsidiar, în dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Prima instanță a respins cererile de schimbare a încadrării juridice pentru următoarele considerente:

Infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., presupune atragerea, îndemnul, înlesnirea unei persoane pentru a practica prostituția, fără a se folosi vreunul din mijloacele prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și fără să aibă ca scop exploatarea persoanei, astfel cum este definită la art. 2 din aceeași lege, respectiv obligarea la practicarea prostituției.

Cu alte cuvinte, s-a apreciat că atunci când făptuitorul recrutează o persoană majoră pe care o determină altfel decât prin inducere în eroare, constrângere, lipsire de libertate, etc. să practice prostituția ori trage foloase de pe urma acestei activități, fapta este susceptibilă de a constitui infracțiunea de proxenetism.

De asemenea, prima instanță a considerat faptul că esențial este acordul persoanei ce urmează a practica prostituția, iar acest acord să fie dat de persoana aflată în deplină cunoștință de cauză.

Practic, are loc un acord de voință între proxenet și persoana care practică prostituția. În această situație, în mod evident s-a adus atingere doar relațiilor sociale privind bunele moravuri și asigurarea licită a mijloacelor de existență.

Instanța de fond a apreciat că atunci când recrutarea, transportul, cazarea sau primirea persoanei se realizează prin violență, amenințare, fraudă, înșelăciune ori alte forme de constrângere, iar scopul urmărit este de a obliga persoana respectivă să practice prostituția, fapta aduce atingere în primul rând relațiilor sociale privind libertatea persoanei, și constituie infracțiunea de trafic de persoane.

În cauză, recrutarea persoanelor vătămate a avut loc prin înșelăciune în sensul că li se promiteau locuri de muncă, în special în agricultură, iar scopul urmărit l-a constituit exploatarea în sensul că au fost constrânse inclusiv prin agresiuni să practice prostituția în folosul exclusiv al inculpaților, lor rămânându-le sume de bani modice pentru a le trimite în țară familiilor.

S-a apreciat că nici cererea de schimbare a încadrării juridice în dispozițiile art 12 alin. (1), nu este întemeiată. Apărătorii inculpaților au arătat că, din moment ce s-a reținut în sarcina inculpaților și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ce presupune participarea a trei persoane, nu se poate reține și agravanta prevăzută la lit. a) alin. (2), respectiv săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.

Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 incriminează o formă a pluralității constituite, și anume atunci când o anumită înțelegere și asociere de trei sau mai multe persoane, pentru a săvârși anumite infracțiuni și în anumite condiții, constituie infracțiune distinctă.

Pentru a săvârși această infracțiune, a apreciat prima instanță, nu este neapărat necesar ca toți membrii grupului infracțional să săvârșească în mod nemijlocit și infracțiunea scop a grupului, ei putând doar să săvârșească acte de sprijinire a activității grupului infracțional ori de aderare. Aceia dintre membrii grupului care săvârșesc și nemijlocit infracțiunea ori infracțiunile pentru care s-a constituit grupul, săvârșesc un concurs de infracțiuni. Infracțiunea scop poate fi săvârșită nemijlocit doar de un singur membru al grupului infracțional organizat.

Prin urmare, a rezultat faptul că nu este neapărat necesar ca la infracțiunea de constituire, scopul - grupării infracționale - să participe toți membrii acesteia însă, atunci când înțeleg să o săvârșească doi sau mai mulți, aceasta va fi săvârșită de către o pluralitate ocazională de infractori, ce coexistă cu pluralitatea constituită.

Mai mult, s-a apreciat că la săvârșirea uneia sau unora din infracțiunile ce constituie scopul grupului, pot participa chiar și persoane care nu sunt membrii ai acestuia, acționând în pluralitatea ocazională de infractori.

În prezenta cauză, s-a apreciat de către prima instanță că toate infracțiunile de trafic de ființe umane au fost săvârșite în pluralitate ocazională în sensul că, în ce privește pe partea vătămată I.M., a fost recrutată de G.C., transportată de G.M.B. și primită și cazată de G.E.; C.L. și C.M.M. au fost recrutate de G.E. și G.M., transportate de aceștia, iar C.L. a fost primită și cazată de G.C.; C.F. a fost recrutată de G.F. și primită și cazată de G.C.

Ca urmare, s-a apreciat că, pe lângă infracțiunea de inițiere, aderare și sprijinire a unui grup infracțional, infracțiunile concrete de trafic de ființe umane săvârșite au fost săvârșite în modalitate prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Cât privește latura civilă, în cauză părți civile s-au constituit I.N.M., C.L.E., C.M.M. și C.F.

Partea vătămată I.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro daune morale și 30.000 euro daune materiale. Având în vedere perioada de timp de aproape trei ani în care a fost supusă exploatării în Spania, instanța de fond a considerat întemeiată cererea în totalitate, astfel că, a obligat în solidar, pe inculpații în sarcina cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane la plata sumelor solicitate.

C.L.E. s-a constituit parte civilă cu 100.000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale. S-a apreciat că, dacă în ce privește suma cerută cu titlu de daune morale, tribunalul o găsește rezonabilă, având în vedere că a fost supusă exploatării circa 7 luni, apare exagerat cuantumul daunelor materiale. În raport de chiar declarațiile sale, în sensul că în medie avea 7 clienți pe noapte cu un tarif de 30 euro pe oră și că doar în mod excepțional tariful era de 150 de euro pe oră dacă se deplasa la un hotel sau 1000 de euro dacă petrecea toată noaptea cu clientul, s-a reținut de către prima instanță că ar rezulta o sumă de circa 30.000 de euro, sume de care a fost deposedată de inculpați. Ca urmare, inculpații G.E., G.C. și G.M.B., autorii infracțiunii de trafic de ființe umane asupra acestei părți vătămate au fost obligați în solidar la plata acestor sume.

C.M.M. s-a constituit parte civilă pentru suma de 100.000 euro, incluzând ambele categorii de daune. Instanța de fond a apreciat, în ce privește această persoană vătămată, că suma de 30.000 euro este rezonabilă pentru acoperirea prejudiciului moral, iar ca daune materiale, respectiv sumele de bani de care a fost deposedată, de asemenea, suma de 30.000 euro estimată pe baza declarațiilor părților vătămate, respectiv câștigurile medii. La plata acestor sume au fost obligați în solidar inculpații G.E. și G.M.B., autorii infracțiunii de trafic de ființe umane, dar și G.D.F., inculpată care, deși nu a săvârșit infracțiunea de trafic de ființe umane care, din punct de vedere al legii civile contribuție la crearea prejudiciului, întrucât ea încasa efectiv sumele de bani de la partea civilă și le transmitea lui G.E.

Și partea vătămată C.F. s-a constituit parte civilă cu sumele de 15000 euro daune morale și 3000 euro daune materiale. Tribunalul a constatat că aceste sume sunt chiar rezonabile, astfel că a obligat pe inculpatele G.F. și G.C., care au traficat-o, la plata sumelor.

Deși în cursul urmăririi penale partea vătămată V.A.M. s-a constituit parte civilă, în cursul judecății a renunțat la constituire, ca și la calitatea de parte vătămată.

Pentru garantarea executării sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, instanța de fond a menținut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor și valorilor aparținând inculpărilor.

Cât privește eventuala confiscare a acestor bunuri, s-a constatat că la momentul instituirii măsurilor asigurătorii, bunurile au fost evaluate la 680.232 RON.

Având în vedere că valoarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri părților civile, depășește această valoare, instanța de fond a constatat că nu se mai impune sancțiunea confiscării speciale.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea și inculpații G.E., G.D.F., M.D.L., G.C., G.M.B. și G.F. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea consideră greșită achitarea inculpatului G.E. cu privire la infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. Se arată că beneficiile rezultate din activitățile de traficare a părților vătămate au fost însușite și învestite de inculpatul G.E. în imobile, autoturisme de lux și bijuterii. Se invocă dispozițiile art. 24¹ din Legea nr. 656/2002 conform cărora în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Astfel, se solicită a se confisca bunurile dobândite de inculpat cu banii rezultați din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. A doua critică privește greșita achitare a inculpatei G.D.F. cu privire la infracțiunea de trafic de persoane în temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. Se arată că în analiza acestei infracțiuni trebuie analizate cele trei elemente esențiale: actele, mijloacele și scopurile. În categoria mijloacelor precizează că sunt incluse amenințările, violența, alte forme de constrângere, răpirea, frauda, înșelăciunea, abuzul de autoritate, profitarea de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-și exprima voința, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase.

În categoria scopurilor este avută în vedere exploatarea ființei umane, în acest caz în mod concret prin obligarea la practicarea prostituției. Precizează procurorul că din probatoriul administrat în cauză rezultă implicarea inculpatei G.D.F. în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în raport de părțile vătămate I.N.M., C.L.E. și C.M.M. A treia critică privește greșita achitare a inculpatei M.D.L. cu privire la infracțiunea de trafic de persoane - părți vătămate fiind: C.F.D., C.L.E., R.S.M., M.E. și D.C. în final, se arată că instanța nu a acordat semnificația corespunzătoare a dispozițiilor art. 72 C. pen. și a aplicat pedepse greșit individualizate. Se arată că, în ceea ce le privește pe inculpatele G.D.F. și M.D.L., instanța de fond nu a precizat în concret temeiul juridic al circumstanțelor judiciare reținute în favoarea lor.

Inculpații G.E. și G.D.F. au criticat sentința penală exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse mai mici, având în vedere poziția procesuală, iar cea din urmă arată că nu are antecedente penale.

Inculpații G.M.B. și G.F. au criticat sentința penală sub două aspecte. În principal, arată că se impune achitarea lor potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen., atâta timp cât din probatoriu nu se poate stabili contribuția lor în cadrul grupului organizat. În subsidiar, se solicită diminuarea pedepsei cu reținerea circumstanțelor atenuante. Se critică și soluționarea laturii civile, arătând că pretențiile nu au fost dovedite.

Inculpata G.C. a criticat sentința penală sub aspectul greșitei condamnări având în vedere că pentru aceleași fapte a fost cercetată și de Tribunalul Gorj. La rândul său, critică sentința sub aspectul individualizării pedepsei.

Critici privind individualizarea pedepsei a formulat și inculpata M.D., arătând, totodată, că în mod greșit a fost soluționată și latura civilă, atâta timp cât pretențiile părților civile nu au fost dovedite.

Prin Decizia penală nr. 78 A/MF din 21 iunie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea împotriva Sentinței penale nr. 355 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 786/90/2009.

A desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând, a înlăturat dispozițiile de achitare a inculpatelor G.D.F. și M.D.L., după cum urmează:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatele G.D.F. și M.D.L. din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) C. pen. și a art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata G.D.F. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și la art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei G.D.F., astfel încât va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) C. pen. și a art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata M.D.L. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și la art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei M.D.L., astfel încât va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G.E., G.D.F., M.D.L., G.C., G.M.B. și G.F. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Critica procurorului privind greșita achitare a inculpatului G.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 este neîntemeiată. Cu privire la infracțiunea de spălare de bani, curtea de apel a făcut următoarele mențiuni privind succesiunea în timp a dispozițiilor legale pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor.

Astfel, la data întocmirii actului de sesizare a instanței - 05 martie 2009 - erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 626/2002 astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de Urgență nr. 53 din 21 aprilie 2008, în vigoare din 30 aprilie 2008. La data sesizării Tribunalului Vâlcea cu prezenta cauză, infracțiunea de spălare a banilor era prevăzută de art. 23 din Legea nr. 626/2002, fiind sancționată cu închisoarea de la 3 la 2 ani, "dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni". În prezent este în vigoare, din data de 15 octombrie 2012, Legea nr. 656/2002 republicată în M. Of. nr. 702/12.10.2012. Așa se explică de ce judecătorul fondului a făcut trimitere atât, la art. 23 cât și la art. 29 din Legea nr. 656/2002, având în vedere că odată cu republicarea legii s-a realizat și o renumerotare a articolelor, infracțiunea de spălare a banilor fiind, în prezent, incriminată prin aceste din urmă dispoziții legale care păstrează la nivel sancționator prevederile de la lit. c) - "dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni".

În opinia curții de apel, la fel ca și tăinuirea, spălarea banilor este o infracțiune corelativă, adică o infracțiune care depinde de preexistența alteia (considerată infracțiune principală care are o autonomie limitată fiind o infracțiune corelativă). Descrierea elementului material al infracțiunii de spălare a banilor făcută de legiuitor în art. 23 din Legea nr. 626/2002 și menținută în art. 29 din Legea nr. 626/2002 republicată conține repere identice cu acelea care descriu elementul material al tăinuirii respectiv "valorificarea" bunului, subrogația reală, respectiv înlocuirea lui cu o valoare echivalentă sau mai mare.

Raportat la acest examen comparativ, motivarea instanței de fond apare ca fiind pertinentă, iar participantul la infracțiunea principală, în speță, autorul traficului de persoane, nu poate fi subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor, deoarece el a devenit deținător al bunurilor prin însăși săvârșirea acelei fapte. Dacă s-ar face abstracție de cerința ca bunul să provină dintr-o infracțiune anterioară, deja consumată săvârșită de o altă persoană nu s-ar putea stabili nicio diferență între infracțiunea de spălare a banilor și infracțiunea principală (din care provine bunul).

În consonanță cu argumentele aduse de instanța de fond, s-a arătat că din interpretarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (actual art 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 republicată) rezultă că dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni poate fi imputată oricărei persoane, cu excepția autorului infracțiunii principale ori a altui participant la aceasta.

Or, în cauză, inculpatul a dobândit bunurile imobile și mobile pe numele său, la vedere, existând o subrogație reală a bunurilor obținute din infracțiunea principală (traficul de persoane). Astfel, dacă s-ar considera în cauză că există identitate între autorul infracțiunii principale și autorul infracțiunii corelative, inevitabil s-ar ajunge la nesocotirea principiului că nimeni nu poate fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă.

Pe de altă parte, menționează curtea de apel, în cauză nu s-a făcut dovada că banii și bunurile ce intrau în patrimoniul inculpatului, ca autor al infracțiunii de trafic de persoane, erau folosiți în desfășurarea activități comerciale a SC F.N. SRL. De altfel, în volumele VIII, IX și X ale dosarului de urmărire penală sunt depuse înscrisuri care fac dovada constituirii SC F.N. SRL, a derulării unor activități comerciale (facturi fiscale, bilanț contabil).

Așa fiind, conchide instanța de apel, cum nu se poate reține infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 în sarcina inculpatului G.E., pe considerentele arătate, nu poate fi dispusă confiscarea bunurilor potrivit art. 25 din Legea nr. 656/2002 (art. 33 din Legea nr. 656/2002 republicată).

Cu privire la criticile privind achitarea inculpatelor G.D.F. și M.D.L. - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., critici modificate după punerea în discuție a schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a constatat că, în criticile formulate, procurorul invocă, practic, faptul că instanța de fond, în pofida conținutului real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente a pronunțat o greșită soluție de achitare a celor două inculpate. Astfel, în vederea realizării unui control efectiv al victimelor, în timp ce acestea practicau prostituția, inculpatei își racolau din rândul tinerelor ce se prostituau în folosul lor pe cele ce puteau fi controlate mai ușor cărora le delegau responsabilitatea de a le supraveghea pe celelalte.

În opinia curții de apel că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor și a apreciat, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra mijloacelor de probă, că inculpatele G.D.F. și M.D.L., în perioada 2003 - 2008, au desfășurat ample activități infracționale în domeniul traficului de persoane, în scopul determinării părților vătămate să practice prostituția în Spania.

În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice din autorat la trafic de persoane în formă continuată, în complicitate la trafic de persoane în forma continuată, curtea de apel a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 26 C. pen., este complice persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală. De asemenea, se arată că participă în această calitate și persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Cum faptele inculpatelor G.D.F. și M.D.L. constau doar în supravegherea persoanelor obligate la practicarea prostituției, înlesnirea colectării banilor ce erau ulterior predați lui G.E., informându-l pe acesta din urmă despre activitățile de practicare a prostituției, acțiuni ce se circumscriu ajutorului acordat inculpaților G.E., G.F., G.C. și G.M.B. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, reținerea în sarcina acestora a infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu se justifică. O corectă încadrare a acestor fapte conduce la reținerea dispozițiilor prevăzute de art. 26 C. pen., ceea ce presupune că inculpatele au ajutat, cu intenție și au înlesnit recrutarea mai multor părți vătămate în vederea practicării prostituției. Autorii traficului de persoane au facilitat obținerea pașapoartelor și au asigurat transportul părților vătămate în Spania, acțiuni urmate de cazarea acestora existând constrângerea lor de a se prostitua. Sub acest aspect, curtea are în vedere că elementul material al infracțiunii de trafic de persoane a fost realizat de autori în mai multe modalități: recrutare, transportare, cazare și primirea părților vătămate.

În acest sens, în baza art. 334 C. proc. pen. curtea de apel a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatele G.D.F. și M.D.L. din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatelor G.D.F. și M.D.L., curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. privind criteriile de stabilire și aplicare a acestora, raportându-se la limitele de pedeapsă fixate de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptelor de complicitate la traficul de persoane precum și în raport de persoana inculpatelor și de împrejurările care atenuează răspunderea penală. Sub acest aspect, având în vedere și considerentele instanței de fond, care s-a raportat la lipsa antecedentelor penale ale celor două inculpate, la atitudinea în fața instanței, curtea va reține, în favoarea acestora, circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen.

Criticile de netemeinicie ale sentinței, formulate de inculpații G.E., G.D.F., G.M.B., G.F. și M.D.L. și G.C., au fost apreciate ca neîntemeiate de către curtea de apel.

Cu excepția infracțiunilor de complicitate la trafic de persoane în formă continuată săvârșite de inculpatele M.D.L. și G.D.F. care au fost analizate în prezenta decizie, curtea de apel a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceștia o judicioasă încadrare juridică. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de persoane și de constituire a unui grup infracțional organizat, modul de acțiune și împrejurările comiterii acestora precum și conduita inculpaților, cu excepția inculpatelor M.D.L. și G.D.F., nu se constată temeiuri pentru a se da eficiență circumstanțelor atenuante judiciare în favoarea celorlalți inculpați, G.E., G.F., G.M.B. și G.C., astfel încât pedepse aplicate într-un cuantum mai redus aplicate acestora nu sunt apte a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care infracțiunile au fost săvârșite existând caracterul de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp. De altfel, aceste fapte de o amploare deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar sănătatea acesteia, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

În astfel de împrejurări, arată instanța de apel că reducerea pedepselor pentru autorii unor asemenea infracțiuni cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.

Nici criticile privind greșita condamnare a inculpaților G.M.B. și G.F. nu au fost apreciate ca întemeiate de curtea de apel.

Astfel, activitatea infracțională a inculpatului G.M.B. a constatat în aceea de a transporta părțile vătămate în Spania, astfel cum rezultă din evidența computerizată a intrărilor și ieșirilor din țară din data de 31 iulie 2003 și din data de 17 februarie 2005, lovind-o pe partea vătămată I.N.M. cu palmele și picioarele, confiscându-i pașaportul, pentru a o obliga să practice prostituția, exploatând și pe părțile vătămate C.L.E. și C.M.M. Inculpatul G.M.B. împreună cu inculpații G.E., G.C. și G.D.L. au exploatat sexual pe părțile vătămate R.S.M. și M.E. Activitățile de recrutare prin înșelăciune cu pretextul obținerii unui loc de muncă în condiții legale și avantajoase au săvârșit în timp inculpații G.F., G.C., G.M.B. și G.E. Curtea de apel a reținut că inculpata G.F. le găzduia pe părțile vătămate în locuința sa din Călimănești, județul Vâlcea, sens în care se ocupa îndeaproape de obținerea documentelor de identitate și de călătorie pentru unele din acestea. Acest aspect rezultă din declarația părții vătămate C.F.D. care a arătat că G.F. s-a ocupat de obținerea pașaportului său, beneficiind de ajutorul dat de un funcționar de la Serviciul Pașapoarte. Și părțile vătămate C.M.M. și C.L.E. au arătat că în Călimănești au fost cazate de inculpata G.F. De altfel, exploatarea sexuală a victimelor, îngrădirea libertății de mișcare și constrângerea prin exercitarea unor violențe fizice și psihice au fost realizate și de inculpații G.M.B. și G.F., sens în care nu se pot reține în privința acestora dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Nu au fost apreciate ca întemeiate nici criticile formulate de inculpatele M.D.L. și G.C.

Nu se poate reține, în cauză, că inculpata G.C. a fost condamnată pentru aceleași fapte de Tribunalul Gorj, atâta timp cât prin Sentința nr. 118 din 29 iunie 2011, pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 15365/95/2008, a fost avută în vedere activitatea grupului infracțional organizat ce a fost format din membrii familiei C. - frați, surori, soți, cumnați sau concubini ai acestora.

În mod corect, a mai arătat instanța de apel, instanța de fond a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor de trafic de persoane în infracțiunea de prostituție. În cauză s-a exercitat violență asupra persoanelor vătămate pentru a practica prostituția, astfel încât s-a realizat elementul material al infracțiunii de trafic de persoane și nu de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

Or, recrutarea, transportarea, transferarea unei persoane, între altele prin înșelăciune cu promisiunea de a le duce în străinătate pentru a munci în condiții avantajoase, dar în realitate pentru a le constrânge la practicarea prostituției, în scopul exploatării lor de către inculpați, constituie tot atâtea modalități alternative prin care se săvârșește infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar nu aceea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

În cauză, a arătat instanța de apel, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen. atâta timp cât recrutarea sau traficul de persoane în vederea practicării prostituției nu s-a făcut de bunăvoie, existând în acest sens acordul părților vătămate. Acestea din urmă au fost induse în eroare prin constrângere exercitată prin acte de violență, confiscare de acte și restrângerea libertății de mișcare.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpații G.E., G. (fosta C.) D.F., G. (fosta C.) F., G.M.B., G. (fosta D.) C., M. (fosta G.) D.L.

În motivele scrise de recurs, susținute și cu ocazia dezbaterilor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. a criticat decizia, precum și sentința, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., cu privire la greșita achitare a inculpatului G.E. pentru infracțiunea de spălarea banilor, inclusiv cu privire la greșita neconfiscare a bunurilor, arătându-se următoarele:

Instanța de apel a apreciat greșit că motivarea instanței de fond este pertinentă cu referire la faptul că în speță "autorul traficului de persoane nu poate fi subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor, deoarece el a devenit deținător al bunurilor prin însăși săvârșirea acelei fapte".

Teoria și practica judiciară au statuat contrar celor motivate de instanța de apel, în sensul că infracțiunea de spălare de bani presupune ca situație premisă existența unui bun provenind din săvârșirea unei infracțiuni, neavând relevantă cine a comis infracțiunea - a se vedea Decizia nr. 1562 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosar nr. 2724/114/2008. Subiectul activ al infracțiunii de spălare de bani nu este circumstanțiat de textul de lege, el putând fi orice persoană fizică sau juridică, cel mai adesea chiar participantul la săvârșirea infracțiunii principale din care provine bunul supus operațiunii de spălare - a se vedea Decizia nr. 2422 din 24 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. 1968/109/2007.

De altfel, în speța dedusă judecății sumele de bani sunt provenite din traficarea părților vătămate de către toți inculpații, nu numai de către inculpatul G.E. care a fost coordonatorul grupării. Procurorul arată că s-a făcut pe deplin dovada că sub coordonarea incontestabilă a acestuia, inculpații au acționat o perioadă îndelungată, în mod structurat, prin împărțirea rolurilor între membrii grupului în scopul obținerii de beneficii materiale, prin recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unor tinere în scopul exploatării lor sexuale, modalități săvârșite prin înșelăciune, amenințare, violență sau alte forme de constrângere și prin lipsire de libertate în mod ilegal, activitatea infracțională desfășurându-se în perioada 2003 - 2008.

Beneficiile rezultate din aceste activități au fost însușite și investite de inculpatul G.E. în imobile, autoturisme de lux, bijuterii și într-un stil de viață care depășea cu mult capacitatea și mijloacele lui de a dobândi venituri ilicite. În faza urmăririi penale, s-a făcut dovada faptului că, în absența unui loc de muncă aducător de venituri, inculpatul a dobândit cel puțin 5 imobile, autoturisme de lux și cantități importante de bijuterii din aur (Dosar nr. 88D/P/2006) - toate achiziționate cu banii obținuți din traficul de persoane desfășurat în Spania în perioada 2003 - 2008 pe care l-a coordonat. Cazuistica a demonstrat că investițiile în domeniul imobiliar constituie o metodă uzitată frecvent de traficanții de persoane în scopul spălării produselor infracțiunilor.

Conform adresei din 15 ianuarie 2009 a Primăriei Orașului Călimănești inculpatul G.E. deține pe numele său următoarele imobile:

- casă situată în orașul Călimănești - strada T. în suprafață de 60 mp, construită pe un teren în suprafață de 329,85 mp, având o valoare de impunere de 42.876 RON, imobile dobândite prin contract de vânzare-cumpărare în anul 2003;

- casă situată în orașul Călimănești - strada N. în suprafață de 133,18 mp, construită pe un teren în suprafață de 551,91 mp, având o valoare de impunere de 105.745 RON, imobile dobândite prin contract de vânzare-cumpărare în anul 2004;

- casă situată în orașul Călimănești - strada G. în suprafață de 208,04 mp, construită pe un teren în suprafață de 369,54 mp, având o valoare de impunere de 190.787 RON, imobile dobândite prin contract de vânzare-cumpărare în anul 2005;

- casă situată în orașul Călimănești - strada C. în suprafață de 68 mp, construită pe un teren în suprafață de 55 mp, având o valoare de impunere de 49.673 RON, imobile dobândite prin contract de vânzare-cumpărare în anul 2007.

Toate aceste imobile sunt achiziționate de inculpat în intervalul 2003 - 2007, care se suprapune pe perioada 2003 - 2008 de desfășurare a activității infracționale a grupului pe care îl coordona, totul în condițiile în care s-a făcut dovada faptului că inculpatul G.E. nu obținea venituri din activități licite.

De asemenea, la percheziția domiciliară efectuată în data de 15 octombrie 2009, la locuința lui G.E. s-au ridicat bijuterii din aur având greutatea de 2.878.81 grame, în valoare de 291.151 RON, luând ca bază de calcul paritatea de 101,136 RON pentru un gram de aur.

Un simplu calcul matematic demonstrează că la o analiză sumară valoarea totală a bunurilor enumerate mai sus este de 680.232 RON. Este de observat că la acest calcul s-a avut în vedere valoarea de impozitare a imobilelor situate în orașul Călimănești, aparținând inculpatului și nu valoarea de piață a acestora, valoare care evident este mult mai mare.

Potrivit art. 24¹ din Legea nr. 656/2002, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălate a banilor luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, dar și pentru garantarea acoperirii prejudiciului, astfel că prin ordonanțele procurorului din 07 ianuarie 2009 s-au dispus disponibilizări ale unor bunuri mobile (bani și bijuterii din aur) și a unor bunuri imobile (case și terenuri) aparținând inculpaților G.E. și G.F.

Față de solicitarea Ministerului Public în sensul condamnării inculpatului G.E. și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, s-a susținut că se impune ca instanța să dispună și confiscarea bunurilor dobândite de acesta cu banii rezultați din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, măsura fiind impusă atât de prevederile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. (ca bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală), cât și de dispozițiile legilor speciale (art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 25 din Legea nr. 656/2002).

În plus, s-a făcut referire și la dispozițiile art. 118 alin. 1) lit. c) și e) C. pen. privind confiscarea extinsă, conform cărora sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 118 C. pen. în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea infracțiunii privind traficul de persoane sau infracțiunii de spălare a banilor, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare.

În motivele scrise de recurs ale inculpaților s-au solicitat următoarele:

Inculpatul G.E. - reducerea pedepselor prin reținerea unor circumstanțe personale favorabile (recunoașterea faptelor, existența unui loc de muncă, venituri obținute în mod licit, situația familială: căsătorit, având un copil în întreținere); de asemenea, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile (recalificarea faptelor și reducerea pedepselor);

Inculpata G.D.F. - achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C proc. pen. (art. 16 lit. c) din Noul C. proc. pen.) pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 (cu motivarea că faptele concrete, astfel cum au fost săvârșite, nu realizează cerințele "ajutorului"/"complicității"), reducerea pedepsei pentru cealaltă infracțiune și aplicarea dispozițiilor art. 86¹ C. pen., prin reținerea unor circumstanțe personale favorabile (recunoașterea faptelor, lipsa antecedentelor penale, contribuția minimă la săvârșirea faptelor, situația familială: căsătorită, având un copil în întreținere); de asemenea, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile (recalificarea faptelor și reducerea pedepselor).

Pentru ceilalți inculpați, dar și pentru cei doi inculpați anterior menționați, motivele de recurs - astfel cum au fost susținute oral cu ocazia dezbaterilor, sunt menționate în încheierea de dezbateri și amânarea pronunțării prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate, Înalta Curte reține următoarele:

Cadrul procesual al examinării recursurilor este cel prevăzut de art. 385¹ C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 care abrogat expres și, respectiv, a modificat substanțial cazurile de casare prevăzute în textul art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere intrarea în vigoare a noului C. pen., urmând a se stabili, pe instituții autonome, legea penală mai favorabilă, inclusiv prin observarea principiului neagravării situației în propria cale de atac.

Cu privire la recursul declarat de inculpata M.D.L., Înalta Curte - în raport cu situația decurgând din încheierea din data de 04 iulie 2013, pronunțată de curtea de apel, dar și de înscrisul depus la dosar - apreciază îndeplinite cerințele art. 385³ rap. la art. 364 C. proc. pen.

I. În raport cu abrogarea expresă a cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen. anterior, dar și cu limitarea incidenței cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că nu mai poate da curs acelor solicitări ale recurenților-inculpați care vizează reindividualizarea judiciară a pedepselor prin reevaluarea situației personale ale acestora potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen. anterior ori ale dispozițiilor art. 74 C. pen. anterior, inclusiv cu referire la modalități de individualizare judiciară a executării pedepselor neprivative de libertate (art. 81 sau art. 86¹ C. pen. anterior). De asemenea, Înalta Curte - urmare aceleiași Legi nr. 2/2014 - nu mai poate examina și modifica, prin reevaluarea probelor, situația de fapt reținută de instanța de apel pe baza probelor administrate, nefiind deci posibilă o soluție de achitare pe fond, astfel cum au solicitat unii dintre inculpați, ca urmare a reevaluării mijloacelor de probă.

Prin invocarea de către apărare a cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., ca urmare a adoptării Legii nr. 2/2013, dar și a expunerii de motive a adoptării acesteia, nu se poate ajunge la repunerea în discuție a existenței faptelor în materialitatea lor (pretinsa lipsă a elementului material al infracțiunilor), adică - în sinteză - la constatarea inexistenței faptelor în materialitatea lor sau a reținerii altor fapte în locul celor deja reținute de instanțele anterioare, deoarece, conform voinței legiuitorului (exprimată prin abrogarea expresă a cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.), instanța de recurs (ulterior judecării apelului de către instanța de prim control judiciar) nu mai este îndrituită să reexamineze probatoriul administrat și să modifice situația de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs - după adoptarea Legii nr. 2/2013 - vizând exclusiv corecta aplicare a legii la faptele reținute de instanțele anterioare.

Or, din această perspectivă, Înalta Curte constată, așa cum legal și temeinic a stabilit instanța de apel, că faptele inculpaților realizează elementele constitutive ale infracțiunilor (acțiunea/fapta incriminată de textul de lege, urmarea imediată, legătura de cauzalitate și, în sfârșit, elementul subiectiv-intenția); de altfel, chiar din declarațiile inculpaților - confirmate de întregul probatoriu administrat - rezultă că aceștia nu se neagă, în esență, existența faptelor în materialitatea lor.

Recursurile inculpaților vor fi însă admise având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecății, a noului C. pen., dar și a modificării limitelor de pedeapsă, ceea ce - conform art. 5 - impune stabilirea și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite.

În urma examinării comparative a celor două legi (Codul penal anterior și actualul Cod penal), cu referire la instituțiile autonome incidente, Înalta Curte constată - reținând și principiul neagravării situației în propria cale de atac - următoarele:

- faptele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, au fost recalificate de legiuitor ca fapta prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă fiind reduse de la 5 - 20 de ani închisoare la 3 - 10 ani închisoare;

- pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pentru care limitele de pedeapsă erau de 5 - 15 ani închisoare, în urma recalificării faptei în art. 210 C. pen., limitele de pedeapsă sunt de 3 - 10 ani închisoare;

- forma continuată a infracțiunii, astfel cum era configurată prin dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, este mai favorabilă în raport cu noua configurare prevăzută de art. 35 C. pen. actual deoarece aplicarea noii legi ar presupune reținerea unei pluralități de infracțiuni, în concurs, cu aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă, în loc de reținerea unei singure infracțiuni cu o pluralitate de acțiuni/acte materiale și aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă;

- în condițiile în care "concursul de infracțiuni" este apreciat ca instituție autonomă, se vor aplica dispozițiile art. 33 - 34 C. pen. anterior, care nu impuneau aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă;

- cu referire la pedepsele complementare și accesorii, se va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, pentru toate infracțiunile fiind prevăzute pedepse complementare, și - pe cale de consecință - având în vedere dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. actual se va aplica și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi; noua lege este mai favorabilă având în vedere durata mai redusă pentru care se pot dispune pedepsele complementare.

În consecință, în raport cu noile recalificări juridice a faptelor de către legiuitor, și de limitele de pedeapsă, se vor stabili pedepse adaptate corespunzător pentru fiecare inculpat.

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public pentru următoarele motive:

Prima critică din motivele de recurs ale procurorului - referitoare la compatibilitatea dintre subiectul activ al infracțiunii predicat și subiectul activ al infracțiunii de spălarea banilor - este întemeiată.

În primul rând, se reține că Înalta Curte a adoptat o jurisprudență constantă cu privire la problema de drept constând în aceea că subiectul infracțiunii predicat poate fi, în anumite condiții, și subiectul activ al infracțiunii de spălarea banilor, mai multe decizii fiind în sensul acceptării acestei identități de subiect activ (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Deciziile nr. 1386/2004, 4072/2008, 1562/2009, 2422/2009, 1230/2011, 168/2013 și 836/2003, argumentele juridice ale acestei ultime decizii fiind ample, inclusiv cu referire la dreptul comparat); împrejurarea că în alte decizii ale Înaltei Curți nu a fost abordată această problemă de drept, decizii la care s-a referit și apărarea, este legată numai de faptul potrivit căruia, în recurs, se soluționa exclusiv calea de atac a inculpatului - neexistând recursul procurorului, situație care impunea respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac.

În al doilea rând, examinarea cadrului legislativ și jurisprudenței din alte state confirmă - în același sens - modul de soluționare a aspectului de drept constând în aceea că subiectul infracțiunii predicat poate fi, în anumite condiții, și subiectul activ al infracțiunii de spălarea banilor ("infracțiunea de autospălare de bani"), nefiind lezat principiul non bis in idem (legislația și jurisprudență din Statele Unite ale Americii, Elveția, Spania, Franța).

În doctrina juridică, dar și în activitatea judiciară, pentru reținerea existenței concursului între infracțiunea predicat și infracțiunea de spălare a banilor ("infracțiunea de autospălare a banilor") este aplicabilă teoria "actelor neutre de consum".

În conformitate cu această teorie, de principiu, "(...) se exclud din sfera încadrării juridice la infracțiunea de spălarea banilor acele fapte care constau în simpla folosire a veniturilor ilicite sau transformarea lor în bunuri de consum de care profită direct autorul sau persoanele care au participat la infracțiunea predicat, pentru că - în aceste cazuri - nu este pus în pericol bunul juridic, concurența loială de pe piață. În schimb, se aplică concursul real de infracțiuni, infracțiunea predicat și infracțiunea de spălare de bani, atunci când veniturile ilicite se folosesc pentru o activitate comercială sau o activitate de investiții".

În consecință, se susține că organele judiciare trebuie să stabilească răspunsul la întrebarea "Cu ce scop se cumpără bunul, bunurile: acela de a spăla banii printr-o activitate comercială sau activitate de investiții?", de cele mai multe ori fiind evidente folosirea unor procedee, metode, mijloace laborioase specifice comportamentului infracțional al spălării banilor. Astfel, cumpărarea de către subiectul activ al infracțiunii de trafic de persoane a unui bun în folosul său nu reprezintă, în sine, spălare de bani, dar, dacă acest bun este cumpărat pentru a fi vândut în anumite condiții de timp și spațiu, și astfel să contribuie la creșterea veniturilor sale care, de fapt, provin din activități ilicite, există un exemplu de spălare de bani.

Or, din această perspectivă, actele și lucrările dosarului nu oferă un răspuns neechivoc cu privire la scopul pentru care inculpatul G.E. a achiziționat, pe numele său, bunurile menționate în recursul procurorului (spre exemplu, cu privire la imobilele-casă din orașul Călimănești se reține că două au o suprafață de circa 60 mp fiecare, iar alte două au suprafețele 133 mp, respectiv, 208 mp, neexistând probe care să confirme o valoare ridicată de circulație/de piață a acestora). Este corectă mențiunea acuzării potrivit căreia "investițiile în domeniul imobiliar constituie o metodă uitată frecvent de traficanții de persoane în scopul spălării produselor infracțiunilor", însă - așa cum s-a arătat - nu este probat, dincolo de orice dubiu rezonabil, scopul cu care inculpatul a achiziționat bunurile respective, actele și lucrările dosarului nerelevând folosirea unor metode, mijloace, procedee etc. specifice activităților infracționale de spălare de bani.

Cu privire la critica procurorului referitoare la neaplicarea instituției confiscării extinse asupra bunurilor (imobile - terenuri și casele edificate pe acestea, bijuterii) se constată că nu este întemeiată; chiar în motivele de recurs se menționează că aceste bunuri ar fi fost obținute ca urmare a activității infracționale desfășurată în perioada 2003 - 2008 (pag. 3 din motivele scrise de recurs), introducerea în sistemul juridic național a măsurii confiscării extinse fiind realizată ulterior acestei perioade, prin Legea nr. 63 din 17 aprilie 2012.

Prin Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014, Curtea Constituțională, admițând o excepție de neconstituționalitate a stabilit că "dispozițiile referitoare la confiscarea extinsă sunt constituționale în măsura în care se aplică numai faptelor săvârșite sub imperiul noii soluții legislative care a intervenit de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012, respectiv, 22 aprilie 2012".

De asemenea, sunt neîntemeiate și criticile procurorului referitoare la neaplicarea măsurii confiscării speciale a acelorași bunuri aparținând inculpatului, după caz, în temeiul a art. 118 lit. e) C. pen. ant., art. 19 din Legea nr. 678/2001, respectiv, art. 25 din Legea nr. 656/2002, întrucât, pe de o parte, nu există probe potrivit cărora acestea: 1) ar fi bunuri dobândite prin săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată (art. 118 lit. e) C. pen. ant.); 2) ar fi bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane pentru care a fost trimis în judecată (art. 19 din Legea nr. 678/2001); în sfârșit, art. 25 din Legea nr. 656/2002 se referă la consecințele legate de confiscarea banilor, valorilor, bunurilor în cazul săvârșirii faptelor incriminate ca infracțiune de spălare de bani, fapte însă nedovedite în prezenta cauză penală.

Față de cele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., reținând și dispozițiile noului C. proc. pen. cu privire cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E

I. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Vâlcea împotriva Deciziei penale nr. 78/A/MF din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

II. Admite recursurile declarate de inculpații G. (fostă C.) D.F., G. (fostă C.) F., G.M.B., G. (fostă D.) C., M. (fostă G.) D.L. și G.E., casează în parte decizia atacată și Sentința penală nr. 355 din 17 octombrie 2012 a Tribunalului Vâlcea, secția penală, numai cu privire la aplicarea disp. art. 5 C. pen., și rejudecând în aceste limite:

1. cu privire la inculpatul G.E.:

Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

- reduce pedeapsa la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, anterior;

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 15 octombrie 2008 la 7 mai 2010.

2. Cu privire la inculpata G. (fostă C.) F.:

Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

- reduce pedeapsa la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, și art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

- reduce pedeapsa la 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopește pedepsele și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 15 octombrie 2008 la 7 mai 2010.

3. Cu privire la inculpata G. (fostă D.) C.:

Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

- reduce pedeapsa la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.;

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopește pedepsele și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 15 octombrie 2008 la 7 mai 2010.

4. Cu privire la inculpatul G.M.B.:

Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

- reduce pedeapsa la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă, complementară.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 15 octombrie 2008 la 7 mai 2010.

5. Cu privire la inculpata G.D.F.:

Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

- reduce pedeapsa la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru complicitate la trafic de persoane prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.anterior;

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopește pedepsele și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 15 octombrie 2008 la 7 mai 2010.

6. Cu privire la inculpata M. (fostă G.) D.L.:

Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

- reduce pedeapsa la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru complicitate la trafic de persoane prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen..

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopește pedepsele și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 3 septembrie 2009 la 7 mai 2010.

III. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Vâlcea și inculpați rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, pentru fiecare inculpat, în sumă de câte 100 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2014.

Procesat de GGC - NN