Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 18 din 14 iunie 2013 a Tribunalului Brăila, în baza art. 403 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.G. împotriva Sentinței penale nr. 45 din 11 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 3815/113/2010, definitivă prin Decizia 3.742 din 24 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul-condamnat la 100 RON cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut, printre altele, că prin Sentința penală nr. 45 din 11 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 3815/113/2010, definitivă prin Decizia 3.742 din 24 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului P.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea unor drepturi civile, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) în referire la art. 2 pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
În fapt, s-a reținut că inculpatul P.G. împreună cu inculpații P.L., P.C., P.M., P.R.I., C.M. și M.V., s-au constituit într-un grup infracțional organizat și au sprijinit activitatea acestui grup prin săvârșirea în formă continuată a unor infracțiuni de trafic de persoane pe relația Franța - România, în vederea obținerii în mod direct de beneficii financiare.
Instanța a reținut că faptele inculpatului au fost dovedite cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, cât și în cea a cercetării judecătorești.
Prin prezenta cerere, condamnatul revizuent a invocat faptul că la judecarea cauzei pe fond, martora P.M. a făcut declarații mincinoase, că aceasta ar fi trebuit să fie inculpată și că pedeapsa aplicată este prea mare.
Potrivit art. 394 C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută atunci când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire ce cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Conform art. 395 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire formulată în temeiul art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. privind săvârșirea de către un martor, un expert sau interpret a infracțiunii de mărturie mincinoasă este dovedită exclusiv prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
Săvârșirea de către martora audiată în cauza în care s-a dispus condamnarea revizuentului de fapte dintre acelea descrise la art. 260 C. pen., nu a fost stabilită prin nicio hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului, astfel încât, prezenta cerere de revizuire întemeiată pe acest motiv a fost inadmisibilă.
Critica adusă sentinței de condamnare privind dozarea pedepsei aplicată inculpatului a fost, de asemenea, inadmisibilă pe calea revizuirii, întrucât acest motiv nu se regăsește printre motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Pe de altă parte, probele administrate în cauză și care au stat la baza hotărârii de condamnare, precum și încadrarea juridică și cuantumul pedepsei au fost analizate în căile de atac exercitate de revizuent.
Trebuie precizat că revizuirea nu este o cale de atac devolutivă, în sensul că în soluționarea ei nu se procedează la readministrarea probelor administrate la soluționarea cauzei în fond, decât dacă se probează existența unuia din cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel condamnatul P.G., iar într-un memoriu depus la dosar, acesta a arătat că partea vătămată P.M. a precizat fals că la data de 11 ianuarie 2010, bunica lui, C.M. era în viață, lucru neadevărat, deoarece aceasta a decedat la data de 26 decembrie 2011. Audiată în instanță P.M. a revenit în ultima declarație, iar când a venit la el în penitenciar, i-a spus că a fost bătută cu un baston de cauciuc la sediul Poliției Brăila. A solicitat și audierea a patru martori, J.G., C.M., N.F. și M.G.
Prin Decizia penală nr. 206 din 12 august 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul P.G.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul P.G.
La data fixată pentru soluționarea recursului, respectiv 28 martie 2014, în ședință publică, recurentul condamnat a declarat că retrage recursul.
Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a recurentului condamnat, va lua act de retragerea recursului declarat de revizuentul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 206/A din 12 august 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 206/A din 12 august 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 28 martie 2014.
Procesat de GGC - AM