Prin Sentința penală nr. 523/PI din 30 decembrie 2011, Tribunalul Timiș, în rejudecare, a schimbat încadrarea juridică reținută în sarcina inculpaților I.A.A. și O.N.C., în sensul înlăturării prevederilor alin. (4) din conținutul infracțiunii de înșelăciune.
Au fost condamnați inculpații:
- I.A.A. la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare (13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, deducându-se prevenția de la 15 ianuarie 2007 până la 26 mai 2008, inclusiv;
- O.N.C. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare (10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., inculpatul I.A.A. a fost obligat la plata de despăgubiri civile în cuantum de: 95:170,8 RON către partea civilă SNP P. SA; 60.072,95 RON și penalizări de întârziere de 0,5% pe zi calculate de la data scadenței și până la plata efectivă a debitului; 68.352,28 RON către partea civilă SC B. SRL; 51.539,05 RON către partea civilă SC D.G. SRL; 6.367 RON către partea civilă SC B.C. SRL; inculpații I.A.A. și O.N.C., în solidar, au fost obligați la despăgubiri civile în cuantum de: 86.917,30 RON către partea civilă SC G.T. SRL și penalități de întârziere de la data scadenței obligației până la data plății efective; 41.657,33 RON către partea civilă SC B.G. SRL; 94.795,6 RON penalități de 1%/zi începând cu data scadentă până la plata efectivă a datoriei, către partea civilă SC P.O. SRL; 39.110,5148 RON către partea civilă SC L.D. SRL.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-au desființat înscrisurile false: nota de comandă din 2 iulie 2002, delegația pentru ridicare mărfuri din 2 iulie 2002, fila CEC din 16 iulie 2002, facturile fiscale nr. X1 din 2 iulie 2002 și nr. X2 din 2 iulie 2002, facturile nr. X3 din 2 iulie 2002 și nr. X4 din 2 iulie 2002, ordinul de plată din 28 martie 2005, filele CEC X5 și X6, comanda de marfă din 5 iunie 2006, factura fiscală din 28 iunie 2006, aviz de însoțire a mărfii din 28 iunie 2006, factura fiscală din 3 iulie 2006, aviz de însoțire a mărfii din 3 iulie 2006, factura fiscală din 10 iulie 2006, aviz de însoțire a mărfii din 10 iulie 2006, factura fiscală din 17 iulie 2006, aviz de însoțire a mărfii din 17 iulie 2006, facturile fiscale din 6 mai 2005, din 9 mai 2005, din 29 aprilie 2005, doar în ceea ce privește mențiunile nereale.
S-au restituit către inculpatul I.A.A. trei cartele O. cu seriile X7, X8 și X9.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut, în esență, că:
a) La data de 2 iulie 2002, inculpatul I.A.A., printr-o persoană interpusă, rămasă neidentificată, a înșelat SC SNP P. SA, cu ocazia încheierii și executării contractului de cumpărare a 44.490 litri benzină fără plumb, cauzându-i un prejudiciu de 89.925,1752 RON ce reprezenta contravaloarea mărfii pentru achitarea căreia a fost emisă fila CEC din 16 iulie 2002 (din carnetul primit de inculpatul la preluarea SC D.D. SRL), ce a fost refuzată la plată pentru lipsa de mandat a semnatarului și lipsa totală a disponibilului bănesc, produse ce au fost valorificate de inculpat în aceeași zi, către SC Ț.O. SRL, la prețul de 81.959,805 RON.
În realizarea activității infracționale inculpatul a completat cu date nereale nota de comandă din 2 iulie 2002 și delegația de ridicare mărfuri din 2 iulie 2002, determinându-l pe funcționarul SC SNP P. SA să consemneze fără vinovăție date fictive în facturile fiscale nr. X3 din 2 iulie 2002 și nr. X4 din 2 iulie 2002 în baza cărora s-a livrat marfa de către partea civilă, iar pentru vânzarea mărfii către SC Ț.O. SRL a mai completat cu date false facturile fiscale nr. X1 din 2 iulie 2002 și nr. X2 din 2 iulie 2002; emise în calitate de furnizor de SC D.D. SRL, societate ale cărei părți sociale au fost cumpărate de către acesta la data de 12 iunie 2002, fără ca ulterior să se efectueze mențiunile corespunzătoare la Registrul Comerțului.
Relevante pentru dovedirea vinovăției inculpatului I.A.A. au fost considerate declarațiile martorilor Ș.E.D., G.D., S.I., C.I., C.T. și o serie de înscrisuri sub semnătură privată falsificate.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 290 C. pen.
b) La data de 28 martie 2005, inculpatul I.A.A., atribuindu-i calități neadevărate și folosind un ordin de plata fals emis de SC B.R., a încercat să înșele SC I. SA cu ocazia achiziționării a 48.800 kg grâu în valoare de 2.6132,4 RON, marfă care însă nu a fost livrată, s-a descoperit că ordinul de plată era fals.
Au fost avute în vedere în susținerea activității ilicite a inculpatului declarațiile martorului D.C., care l-a identificat după planșe foto pe inculpat ca fiind persoana ce s-a prezentat T.I.A., ale martorului T.I., concluziile expertizei criminalistice potrivit cărora facturile ce conțineau date nereale au fost completate de inculpat, precum și o serie de înscrisuri false.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 290 C. pen.
c) În perioada 8 mai 2006 - 29 iunie 2006, inculpatul I.A.A., prezentându-se cu numele T.I.A. și în calitate de asociat unic al SC S.C. SRL (firmă pe care a preluat-o în septembrie 2005) a folosit filele CEC X5 și X6 pe care le falsificase și un bilet la ordin, refuzat pentru lipsă de disponibil, pentru a înșela SC T.E. SRL cu prilejul încheierii și executării unor contracte de cumpărare materiale electrice, cauzând un prejudiciu de 599.182,95 RON.
Declarațiile martorilor M.C., M.C.A., N.D.S., D.O.M., B.P., B.Ș. și B.L., instrumentele de plată falsificate ori respinse la plată pentru lipsă de disponibil, dat fiind că firmele erau în incidență majoră de plată, motiv pentru care li s-a interzis emiterea de bilete la ordin, precum și înscrisurile sub semnătură privată completate cu date nereale au fost condus la stabilirea vinovăției inculpatului pentru acest act material.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
d) În perioada 28 iunie 2006 - 17 iulie 2006, inculpatul I.A.A., prezentându-se sub numele de S.A. și în calitatea nereală de patron al SC M. SRL, a înșelat SC B. SRL cu prilejul încheierii și executării unui contract având ca obiect cumpărarea de plasă de sârmă sudată, pentru achitarea mărfii predând fila CEC X7 ce a fost refuzată la plată pentru lipsă de mandat, a semnatarului, cauzând astfel un prejudiciu de 68.352,29 RON. În plus, fără a avea calitatea de reprezentant al SC M. SRL a efectuat, în mod repetat, comenzi de marfă, datele înscrise în cele 4 facturi fiscale și în avizele de expediție aferente, fiind nereale și întocmite fără vinovăție de angajații părții civile.
Vinovăția inculpatului a fost reținută pe baza declarațiilor testimoniale ale martorilor C.I., S.R., B.R.C., L.D., G.P., B.P., o parte dintre aceștia identificându-l pe inculpat după planșe foto ca fiind persoana care s-a prezentat în calitate de asociat al SC M. SRL, cu numele de S.A., precum și a actelor ce cuprindeau mențiuni false.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
e) În perioada 24 iulie 2006 - 21 august 2006, inculpatul I.A.A. a înșelat SC D.G. SRL cu prilejul încheierii și executării unui contract de cumpărare de piese de asamblare în valoare de 51.539,05 RON, pentru plata mărfii acesta predând în numele SC M. SRL un număr de 4 file CEC X8, X9, X10 și X11, către martorul L.L. (șofer la SC D.G. SRL), refuzate la plată pentru lipsa de mandat a semnatarului. Cu ocazia livrărilor de marfă inculpatul a semnat în fals, în calitate de reprezentant al SC M. SRL, 5 facturi fiscale, iar o parte din marfa achiziționată a vândut-o prin intermediul martorilor B.P. și S.O. către SC T.C. SRL.
Activitatea infracțională a rezultat din declarațiile martorilor N.D., S.A.M., L.L., V.L.A., S.A.A., B.P. și S.O., recunoașterea inculpatului după planșă foto efectuată de o parte dintre martori, înscrisurile falsificate.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
f) La datele de 9 ianuarie 2007 și 10 ianuarie 2007, inculpatul I.A.A. i-a solicitat lui F.A.S., să se prezinte, în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL, la sediul SC B.F.G. SRL cu pentru a ridica un număr de 6 anvelope, în valoare de 6.372 RON, în schimb urmând să predea fila CEC X12 și un bilet la ordin, semnate și ștampilate de către acesta, ce au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil.
Mijloacele de probă care au stat la baza reținerii împrejurărilor faptice de către instanța de fond au fost declarațiile lui F.A.S., ale martorului cu identitate protejată L.Y., ale martorilor G.V.R., U.S., G.V., R.S., G.C., instrumentele de plată, facturile falsificate.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
g) La datele de 11, 12 și 15 ianuarie 2007 inculpatul I.A.A., împreună cu alte persoane, a încercat să înșele SC F. SRL cu prilejul încheierii unui contract de cumpărare a unui număr de 12 anvelope, în valoare de 13.805,29 RON, pentru care s-a emis un bilet la ordin completat și semnat de F.A.S., însă reprezentanții societății vânzătoare au refuzat să elibereze marfa acestuia din urmă în lipsa prezentării unor documente suplimentare.
S-a reținut vinovăția inculpatului pe baza declarațiilor numitului F.A.S., ale martorului cu identitatea protejată L.Y., ale martorilor S.C., C.F., B.D.S., a proceselor-verbale de redare a convorbirilor din care rezultă că inculpatul I.A.A. a discutat cu un reprezentant al SC F. SRL în legătură cu achiziția de anvelope.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului I.A.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
h) În perioada aprilie - mai 2005, inculpații I.A.A. și O.N.C., care s-au prezentat ca reprezentanți ai SC C.O.C. SRL, i-au indus și menținut în eroare pe reprezentanții SC G.T. SRL de la care au achiziționat cantitatea de 42.290 litri motorină euro 3, cauzând un prejudiciu de 86.917,30 RON ce reprezintă contravaloarea unei părți din marfa livrată și neachitată, după ce în mai multe rânduri au făcut demersuri pentru a-i convinge de solvabilitatea firmei cumpărătoare, sens în care au plătit parțial prețul produselor, după care au emis o filă CEC completată și semnată de cel de-al doilea inculpat, pentru ca apoi să-și cesioneze părțile sociale către martorul N.L.I.
Relevante în susținerea vinovăției celor doi inculpați au fost apreciate ca fiind declarațiile martorilor P.S., C.M.M., R.I.S., M.M., M.G. și N.L.I., procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto, instrumentele de plată emise, facturile fiscale.
În drept, s-a constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
i) În perioada 25 aprilie 2005 - 15 mai 2005, inculpații I.A.A. (complice) și O.N.C. (autor), reprezentanți ai SC C.O.C. SRL, au indus și menținut în eroare SC B.G. SRL, societate de la care au cumpărat 25.550 litri carburanți, plătind o parte din prețul mărfii, pentru ca ulterior inculpatul O.N.C. să emită fila CEC X13, completând-o și semnând-o, și care a fost refuzată la plată pentru lipsă de disponibil, întrucât emitentul era în interdicție bancară, cauzând astfel un prejudiciu de 41.657,33 RON.
Împrejurările de fapt au fost reținute din coroborarea declarațiilor martorilor B.I., M.G. cu concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică din 5 iunie 2006, cu facturile fiscale, actele emise de unitățile bancare.
În drept, s-a constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
j) La datele de 5 mai 2005 și 6 mai 2005, inculpații I.A.A. și O.N.C., acționând în numele SC C.O.C. SRL, au înșelat reprezentanții SC P.O. SRL cu prilejul încheierii și executării unui contract de cumpărare a 32.484 litri carburanți, cauzând un prejudiciu de 94.795,6 RON reprezentând contravaloarea mărfii livrate și neachitate, pentru plata căreia s-a emis fila CEC X14 semnată la rubrica trăgătorului de inculpatul O.N.C., care a fost respinsă la plată pentru lipsă de disponibil. Cu toate că cei doi inculpați au promis părții civile că urmau să plătească valoarea mărfii într-un final, au cesionat societatea în numele căreia au acționat, lăsând neachitat debitul restant.
Relevante în susținerea situației de fapt au fost considerate declarațiile martorilor T.S.D., P.I., M.D., I.I., concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, facturile fiscale, instrumentele de plată, adresele unității bancare.
În drept, s-a constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
k) La data de 25 mai 2005, inculpații I.A.A. (complice) și O.N.C. (autor), folosind același mod de operare, au înșelat reprezentanții SC L.D. SRL cu prilejul încheierii și executării unui contract de cumpărare a 11.862 kg carburanți (benzină euro 95 și motorină eurodiesel, cauzând un prejudiciu de 39.110,75 RON, constând în prețul mărfii livrate și neachitate, pentru plata căreia s-a emis fila CEC X15 semnată la rubrica trăgătorului de inculpatul O.N.C., care a fost respinsă la plată pentru lipsă de disponibil.
Mijloacele de probă reținute în dovedirea vinovăției celor doi inculpați sunt depozițiile martorilor L.N., P.M., adresele emise de unitatea bancară, instrumentele de plată refuzate pentru lipsă de disponibil.
În drept, s-a constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
1) Inculpatul O.N.C. a încheiat în fals procesul-verbal de predare-primire din 31 mai 2005 prin care se atesta că o dată cu cesionarea SC C.O.C. SRL, martorului N.L.I. i-au fost predate acestuia diferite cantități de carburanți pe care urma să le achite societăților de la care cei doi inculpați le cumpăraseră. În plus, același inculpat, în realizarea activității de inducere în eroare a SC P.O. SRL, SC G.T. SRL, a menționat în cuprinsul mai multor facturi fiscale pe care le-a completat date nereale.
Activitatea infracțională desfășurată O.N.C. s-a reținut pe baza concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică, a declarațiilor martorilor N.L.I., P.I., B.M.O., facturilor fiscale falsificate.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanța de fond a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispozițiilor alin. (4) din conținutul infracțiunii de înșelăciune și care se referă la inducerea în eroare și prin emiterea de file CEC, întrucât nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea unor astfel de instrumente de plată (nu exista specimen de semnătură; fila CEC nu a fost semnată de persoana care avea drept de semnătură în bancă sau beneficiarul știa că la data emiterii fila CEC nu putea fi încasată).
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I.A.A. s-au avut în vedere cele 11 acte materiale comise (9 în formă consumată și 2 în formă tentată), care au condus la producerea unui prejudiciu total de 1.077.850 RON, modalitatea în care a organizat ampla activitate infracțională din care rezultă o specializare a acestuia în acțiuni de înșelare a agenților economici, dar și poziția sa procesuală de nerecunoaștere, motiv pentru care s-a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 16 ani închisoare ar asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen., însă dat fiind principiul de drept potrivit căruia este interzisă agravarea situației în propria cale de atac, a fost menținută pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată acestuia în primul ciclu procesual, respectiv anterior admiterii apelului său și trimiterii cauzei spre rejudecare.
Pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată s-a stabilit o pedeapsă de un an închisoare.
Raportat la inculpatul O.N.C., tribunalul a reținut că a comis 4 acte materiale de înșelăciune în formă consumată, cauzând un prejudiciu 262.479 RON, implicarea sa alături de coinculpatul I.A.A. în activitatea infracțională având un rol important, fapt pentru care a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 12 ani închisoare s-ar impune a-i fi aplicată, însă pentru aceleași rațiuni ca cele anterior dezvoltate a fost menținută pedeapsa de 10 ani închisoare.
În raport de natura și gravitatea infracțiunii de înșelăciune, instanța de fond a interzis celor doi inculpați, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a fi administratori ai unei societăți comerciale, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Pe latură civilă inculpații au fost obligați la repararea prejudiciului produs prin activitatea infracțională, în raport de contribuția fiecăruia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații I.A.A. și O.N.C.
Inculpatul I.A.A. a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale întrucât nu i-a fost respectat dreptul la apărare, avocatului său nepermițându-i-se să participe la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, iar rechizitoriul nu a fost vizat de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen.
S-a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecătorul fondului nu a administrat anumite probatorii pe care le încuviințase, nu a pus în discuția părților schimbarea de încadrare juridică, a respins administrarea unor mijloace de probă, și nu în ultimul rând, nu s-a conformat deciziei de trimitere spre rejudecare dată de instanța de apel, sens în care nu a clarificat anumite împrejurări de fapt.
Inculpatul O.N.C., prin apărătorul din oficiu, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 109/A din 31 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondate apelurile celor doi inculpați.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a constatat că judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a materialului probator, în baza căruia a reținut starea de fapt.
În acest context, s-a reținut pe baza declarațiilor martorilor Ș.E.D., G.D., S.I., C.T., B.E., înscrisurilor, raportului de constatare tehnico-științifică, că, la data de 2 iulie 2002, inculpatul I.A.A., prin intermediul unei persoane neidentificate, a înșelat SC SNPO P. SA cu ocazia încheierii contractului de cumpărare a 44.490 litri benzină fără plumb, cauzând un prejudiciu de 89.925,1752 RON, prin neachitarea mărfii, pe care în aceeași zi a vândut-o altei societăți. La realizarea activității infracționale inculpatul s-a folosit și de mijloace frauduloase constând în înscrisuri falsificate, inclusiv file CEC semnate de o persoană care nu fusese împuternicită cu drept de semnătură în bancă.
Coroborând depozițiile martorilor D.C., A.F., T.I.B., C.V., U.I., s-a constatat că, la 28 martie 2005, inculpatul I.A.A. a încercat să înșele SC "I." SA folosind mijloace frauduloase prin atribuire de calități false și a unui ordin de plată fals, cu ocazia încheierii și executării contractului de achiziționare a 48.800 kg grâu, marfă care însă nu a mai fost livrată întrucât vânzătorul a descoperit că ordinul de plată era fals.
Din declarațiile martorilor M.C., M.C.A., N.D.S., D.O.M., B.Ș., B.L., înscrisuri, raportul de constatare tehnico-științifică a rezultat că, în perioada 8 mai 2006 - 29 iunie 2006, inculpatul I.A.A. a înșelat SC T.E. SRL prin cumpărarea de materiale electrice, pentru achitarea cărora a folosit o filă CEC și un bilet la ordin falsificate, cauzând astfel un prejudiciu de 599.182,95 RON.
S-a mai reținut că, în perioada 28 iunie 2006 - 17 iulie 2006, același inculpat a înșelat SC B. SRL, firmă de la care a cumpărat plasă de sârmă sudată, marfă pe care nu a achitat-o cauzând un prejudiciu de 68.352,29 RON, așa cum rezultă din depozițiile martorilor C.I., B.R.C., S.R., L.D., G.P., B.P., C.A.V., C.O.M.
În perioada 24 iulie 2006 - 21 august 2006, inculpatul I.A.A. a înșelat SC D.G. SRL, societate căreia i-a înmânat pentru plata mărfii achiziționate 5 file CEC fără acoperire, cauzând un prejudiciu de 51.539,05 RON, instrumentele de plată fiind semnate de o terță persoană rămasă neidentificată, împrejurări faptice dovedite de declarațiile martorilor N.A., S.A.M., L.L., S.O., B.P.
Declarațiile martorilor G.V.R., U.S., R.S., G.C., precum și ale martorului cu identitate protejată L.Y. au susținut acuzația că în datele de 9 ianuarie 2007 și 10 ianuarie 2007, inculpatul I.A.A., în calitate de complice, a contribuit la înșelarea SC B.C. SRL cu prilejul încheierii contractului de cumpărare a șase anvelope, rămase neachitate cauzând un prejudiciu de 6.372 RON.
Încercarea aceluiași inculpat de a înșela SC F. SRL de la care a cumpărat 12 anvelope, pentru plata cărora a fost predat un bilet la ordin fără acoperire, cauzându-se un prejudiciu de 13.805,29 RON, a fost reținută din coroborarea declarațiilor lui F.A.S., ale martorilor S.C., C.F., B.D.S., ale martorului cu identitate protejată L.Y. și ale proceselor-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice.
În perioada aprilie - mai 2005, inculpații I.A.A. și O.N.C. au înșelat SC G.M.T. SRL cumpărând 42.290 litri de motorină, pentru achitarea mărfii inculpatul O.N.C. predând o filă CEC refuzată la plată din lipsa totală de disponibil și astfel au cauzat un prejudiciu de 86.917,30 RON, situație de fapt reținută în apel pe baza depozițiilor martorilor P.S., C.M.M., R.S., M.M. și înscrisurilor.
Declarațiile martorilor B.I. și M.G., concluziile constatării tehnico-științifice au dovedit împrejurarea că, în perioada 25 aprilie 2005 - 15 mai 2005, inculpații O.N.C. și I.A.A., prin folosirea de mijloace frauduloase au înșelat SC B.G. SRL, cu ocazia executării contractului de cumpărare a 25.550 litri carburanți, inculpatul O.N.C. predând o filă CEC refuzată la plată din lipsă de disponibil, creând astfel un prejudiciu de 41.657,33 RON.
S-a mai reținut din coroborarea declarațiilor martorilor T.S.D., P.I., I.I., raportului de constatare tehnico-științifică, înscrisurilor, că, la datele de 5 mai 2005 și 6 mai 2005, inculpații I.A.A. și O.N.C., prin folosire de mijloace frauduloase, au înșelat SC P.O. SRL, firmă de la care au cumpărat carburanți, folosind tot o filă CEC refuzată la plată din lipsă de disponibil, cauzând un prejudiciu de 94.795,6 RON.
Declarațiile martorilor L.N., P.M. și N.L. și înscrisurile au fost reținute ca fundament al vinovăției inculpaților O.N.C. și I.A.A., care la 25 mai 2005, prin folosire de mijloace frauduloase au înșelat SC L.D. SRL, întrucât în vederea executării contactului de achiziție carburanți au predat o filă CEC refuzată la plată din lipsă de disponibil, producând un prejudiciu de 39.110,75 RON.
Din coroborarea declarațiilor martorilor N.L.I. și P.I. și ale concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică a rezultat și faptul că inculpatul O.N.C. a falsificat "Proces-verbal de predare-primire încheiat azi, 31 mai 2005", înscris pe care l-a folosit și în faza de urmărire penală.
S-a mai constatat că judecătorul fondului a reținut în mod corect că faptele celor doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen., ambele în formă continuată, înlăturând în mod justificat dispozițiile alin. (4) ale infracțiunii de înșelăciune, întrucât nu erau întrunite condițiile pentru emiterea de file CEC.
S-a apreciat de instanța de prim control judiciar că nu le-a fost încălcat inculpaților dreptul la apărare prin faptul că judecătorul fondului nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, întrucât înlăturarea dispozițiilor alin. (4) din conținutul infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen. le-a fost favorabilă.
Vinovăția celor doi inculpați a fost reținută de instanța de apel în raport de ansamblul probator administrat în cauză și la care a făcut referire, astfel că s-a apreciat ca fiind nefondate apărările acestora de a fi achitați în baza art. 10 lit. c) sau d) C. proc. pen.
S-a mai constatat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a tratamentului sancționator în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Pe latură civilă s-a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Au fost respinse toate excepțiile procedurale și nulitățile privind urmărirea penală invocate de inculpați, constatându-se că nu le-a fost încălcat dreptul la apărate în condițiile în care în faza judecății au avut dreptul de a propune probe direct și nemijlocit, iar neconfirmarea rechizitoriului de procurorul ierarhic poate fi suplinită în fața instanței, așa cum a statuat instanța supremă într-un recurs în interesul legii.
Neadministrarea unor probe încuviințate s-a apreciat că nu atrage nulitatea hotărârii instanței de fond, întrucât acestea pot fi administrate și în calea de atac a apelului, care este integral devolutivă, însă instanța de prim control judiciar, considerând ca fiind neutile cauzei probele deja încuviințate de judecătorul fondului, a revenit asupra acestei dispoziții.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs inculpații I.A.A. și O.N.C., criticând-o sub aspect de nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul I.A.A. a solicitat achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa întrucât probele administrate în cauză nu-i dovedesc vinovăția, cu atât mai mult cu cât nu a semnat filele CEC respinse la plată pentru lipsă de disponibil, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepselor aplicate în raport de circumstanțele cauzei.
Inculpatul O.N.C. a solicitat încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale, reținerea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., întrucât deși a recunoscut comiterea infracțiunii de înșelăciune instanța de fond nu i-a adus la cunoștință aceste prevederi, înlăturarea alin. (5) din conținutul infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen., având în vedere că activitatea sa infracțională nu a avut ca rezultat consecințe deosebit de grave, precum și redozarea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate atât prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 15, 17, 172 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind fondate recursurile inculpaților I.A.A. și O.N.C. pentru următoarele considerente:
În condițiile art. 3859 pct 15 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, iar potrivit dispozițiilor art. 124 C. pen., prescripția înlătură "tragerea la răspundere penală a persoanei fizice oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenele prevăzute în art. 122 C. pen. sunt depășite cu încă jumătate.
În speță, inculpatul O.N.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă pedepsită de C. pen. cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă și pentru care prescripția specială intervine în situația în care termenul de 5 ani stabilit în art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost depășit cu încă jumătate.
Calculând termenul de prescripție specială de 7 ani și 6 luni prin raportare la data comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (perioada aprilie - mai 2005), Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta s-a împlinit la 1 decembrie 2012, când a intervenit prescripția răspunderii penale.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul O.N.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Hotărârea recurată este supusă casării prin prisma cazului prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., atunci când este contrară legii sau dacă prin intermediul acesteia s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Potrivit dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, act normativ intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, judecata în cazul recunoașterii vinovăției se face conform procedurii simplificate doar în cazul în care sunt întrunite cumulativ două condiții, respectiv inculpatul recunoaște faptele astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței până la începerea cercetării judecătorești și solicită ca soluționarea cauzei să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Chiar dacă în speță cercetarea judecătorească a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, inculpatul O.N.C. ar fi putut solicita aplicarea dispozițiilor referitoare la procedura recunoașterii vinovăție conform art. XI din O.U.G nr. 121/2011, publicată în M.Of. nr. 931/29.12.2011, la primul termen de judecată cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv, în apel, la data de 5 aprilie 2012, în condițiile în care hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la data de 30 decembrie 2011, dezbaterile în cauză având loc la ultimul termen de judecată din 30 noiembrie 2011, lucru pe care însă nu l-a făcut întrucât a lipsit.
Omisiunea organului judiciar de a aduce la cunoștință dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. atrage nulitatea relativă în condițiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., și nu nulitatea absolută a hotărârii, întrucât nu se încadrează în cazurile care potrivit alin. (2) al aceluiași articol cad sub incidența sancțiunii nulității absolute.
Fiind vorba de o nulitate relativă, care intervine în măsura în care i-a fost produsă inculpatului o vătămare, poate determina anularea deciziei penale numai dacă a fost invocată la termenul la care instanța trebuia să îi aducă la cunoștință dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., adică la data de 5 aprilie 2012.
Cum însă la acest termen de judecată, inculpatul O.N.C. nu s-a prezentat, instanța de apel nu a înțeles să aducă în discuție efectele procedurii recunoașterii de vinovăție, astfel că în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., eventuala vătămare ce i-a fost cauzată prin nerespectarea dispozițiilor art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., a fost acoperită.
În cazul infracțiunii de înșelăciune, comisă în formă continuată, rezultatul activității infracționale este unic și reprezintă suma prejudiciilor produse prin fiecare act material care intră în conținutul infracțiunii unice și, prin urmare, dacă valoarea totală a pagubei depășește suma de 200.000 RON, sunt incidente prevederile art. 215 alin. (5) C. pen.
În speță, inculpatul O.N.C. a fost trimis în judecată și condamnat de instanțele inferioare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, infracțiune în al cărei conținut constitutiv sunt incluse 4 acte materiale comise cu ajutorul coinculpatului I.A.A. în dauna SC G.T. SRL (86.917,30 RON), SC B.G. SRL (41.657,33 RON), SC P.O. SRL (94.795,6 RON) și SC L.D. SRL (39.110,5148 RON).
Împrejurarea că sumele care reprezintă prejudiciul cauzat fiecărei părți vătămate nu depășește cuantumul de 200.000 RON nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice, întrucât pentru a fi înlăturată incidența dispozițiilor privind consecințele deosebit de grave față de infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, ar trebui ca valoarea totală a pagubei să fie inferioară acestei limite.
Or, în speță, se constată că pragul cerut de lege pentru reținerea prevederilor art. 215 alin. (5) C. pen. este depășit, fără să fie avute în vedere și penalitățile de întârziere, așa cum a invocat inculpatul O.N.C. în apărarea sa.
Totalul prejudiciilor produse prin fiecare acțiune ce intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată este superior limitei de 200.000 RON și la stabilirea acestuia nu au fost incluse penalitățile de întârziere, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de inculpatul O.N.C.
Potrivit dispozițiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției. Așadar, greșita examinare a probelor administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației de fapt.
Ca atare, existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.
În speță, inculpatul I.A.A., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în ședință publică, nu a fost în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către instanțele inferioare, fiind neîntemeiate susținerile acestuia că nu a săvârșit infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată reținute în sarcina sa.
Din elementele de fapt, corect stabilite de tribunal și însușite de instanța de prim control judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești - declarațiile reprezentanților părților civile, ale martorilor Ș.E.D., G.D., S.I., C.T., B.E., D.C., A.F., T.I.B., C.V., U.I., M.C., M.C.A., N.D.S., D.O.M., B.Ș., B.L., C.I., B.R.C., S.R., L.D., G.P., B.P., C.A.V., C.O.M., N.A., S.A.M., L.L., S.O., B.P., G.V.R., U.S., R.S., G.C., P.S., C.M.M., M.M., B.I., M.G., T.S.D., P.I., I.I., L.N., P.M., N.L. și ale martorului cu identitate protejată L.Y., concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică, înscrisuri, ordine de plată respinse pentru lipsă de disponibil, relații de la unitățile bancare și nu în ultimul rând declarațiile coinculpatului O.N.C., dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpatului I.A.A., care în perioada 2002 - 2005 a indus în eroare mai multe societăți comerciale, prin diferite mijloace frauduloase, cu ocazia încheierii sau executării de contracte de cumpărare marfă, pentru plata căreia a emis sau prezentat ordine de plată fără acoperire respinse de unitățile bancare pentru lipsa de disponibil a trasului sau interdicție bancară a acestuia.
De fapt, prin criticile formulate se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raționamente care în opinia inculpatului I.A.A. ar putea demonstra că nu există probe în susținerea activității infracționale pentru care a fost condamnat, operațiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a proporționaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, atât judecătorul fondului, cât și instanța de prim control judiciar nu au făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților I.A.A. și O.N.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, ignorând împrejurările în care s-a comis activitatea infracțională, cât și a datelor care caracterizează persoana acestora.
În ceea ce-l privește pe inculpatul O.N.C., se constată că activitatea infracțională comisă de acesta se întinde pe un interval scurt de timp (2 luni), concretizându-se într-o implicare minimă doar în 4 acțiuni de inducere în eroare, împrejurări care, în concret, îi conferă o gravitate mai redusă în raport de gradul de pericol social ridicat pe care legiuitorul i l-a stabilit în mod generic infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Pe de altă parte, trebuie evaluată și conduita inculpatului atât înainte, cât și după comiterea infracțiunilor, relevante fiind lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră, situația familială, acesta având în întreținere copii minori, demersurile făcute în vederea acoperirii prejudiciului, date care, în opinia Înaltei Curți, justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În acest context este de menționat că datelor care caracterizează persoana inculpatului O.N.C. se impune a li se da o mai mare eficiență și în raport de împrejurările comiterii faptelor și gravitatea acestora, astfel că aplicarea unui tratament sancționator mai blând, respectiv reducerea pedepsei principale la 5 ani închisoare și în mod corespunzător a pedepsei complementare la o durată de 3 ani, este suficient pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Chiar dacă activitatea infracțională desfășurată de inculpatul I.A.A. este amplă, întinzându-se pe durata mai multor ani (2002 - 2005), iar implicarea sa a fost determinată în realizarea acțiunilor de inducere în eroare, Înalta Curte apreciază că dată fiind durata lungă de timp ce a trecut de la comiterea faptelor, respectiv 8 ani, precum și faptul că acesta este infractor primar, se impune o redozare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, în sensul reducerii cuantumului său până la limita minimă prevăzută de lege, adică 10 ani închisoare.
Constatând, așadar, că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. (2) lit d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații I.A.A. și O.N.C., casând în totalitate decizia atacată și în parte Sentința penală nr. 523/PI din 30 decembrie 2011 a Tribunalului Timiș și, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată inculpatului I.A.A. în pedepsele componente, repunându-le în individualitatea lor, va reduce pedeapsa principală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare, urmând să o contopească cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final inculpatul având de executat, în regim de detenție, pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului O.N.C. în pedepsele componente, repunându-le în individualitatea lor, va reduce pedeapsa principală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41. alin. (2) C. pen. de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare și cea complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 5 ani la 3 ani, încetând procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații I.A.A. și O.N.C. împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 31 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Casează în totalitate decizia atacată și în parte Sentința penală nr. 523/PI din 30 decembrie 2011 a Tribunalului Timiș și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată recurentului inculpat I.A.A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului I.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 lit. c) C. pen., contopește pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
Constată că inculpatul I.A.A. este arestat în altă cauză.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată recurentului inculpat O.N.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat I.A.A., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat O.N.C., în sumă de 75 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ