Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 812 din 10 august 2002, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul R.S. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. și la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an, în total 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a computat din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 26 martie 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 450.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2 milioane lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 23 martie 2002, pe timp de noapte, împreună cu un coinculpat minor, au pătruns fără drept în locuința părții vătămate K.E. din București, de unde prin acte de violență și amenințare l-au deposedat de mai multe bunuri în valoare totală de 5 milioane lei, după care l-au sechestrat într-o încăpere.
Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 696 din 5 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul R.S. solicita redozarea pedepsei.
Împotriva menționatelor hotărâri, același inculpat a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reiterând motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de circumstanțele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră în cursul procesului.
Analizând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) și art. 189 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declarațiile constante ale părții vătămate, procesele-verbale și planșele fotografice întocmite cu ocazia cercetării locului faptei și a reconstituirii, procesul-verbal de percheziție domiciliară și dovada de restituire a bunurilor sustrase, declarațiile martorului L.V., coroborate cu recunoașterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele hotărârii primei instanțe, rezultă, fără dubiu, că în cursul nopții de 23 martie 2002, împreună cu un coinculpat minor, recurentul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate K.E. din București, de unde, prin amenințări și acte de violență au sustras bunuri în valoare de 5 milioane lei, după care au sechestrat victima într-o încăpere.
Referitor la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, conform art. 72 C. pen., instanța de fond având în vedere atât pericolul social sporit al faptelor comise, constând în pătrunderea împreună cu un minor, pe timp de noapte, în locuința părții vătămate, de unde, prin amenințare și violență au sustras mai multe bunuri, după care au sechestrat victima într-o încăpere, cât și de circumstanțele sale personale, respectiv de lipsa antecedentelor penale și de comportarea sinceră în cursul procesului.
Întrucât criteriile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 26 martie 2002, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 696 din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 26 martie 2002 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.