Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 345 din 19 martie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul V.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de transport de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., precum și a dispozițiilor art. 67 C. pen.
În conformitate cu prevederile art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestului preventiv de la 31 mai 2001 la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea a 141 gr. heroină de la inculpat.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.500.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 31 mai 2001, în jurul orei 2,50, organele de poliție l-au depistat pe inculpatul V.T., având asupra sa cantitatea de 141 gr. heroină și un cântar electronic cu capacitate maximă de 100 gr.
La plecarea de la domiciliu, inculpatul îi spusese concubinei sale, martora D.F., că intenționează să facă rost de bani.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de depistare, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor B.N. și D.F., declarațiile inculpatului care a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 353/ A din 10 iunie 2002, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința penală nr. 245 din 19 martie 2002 a Tribunalului București, secția I penală și, rejudecând, a făcut aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată de la 10 ani închisoare, la 7 ani și 6 luni închisoare.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
S-a dedus arestul preventiv de la 31 mai 2001 la zi.
Instanța de control judiciar a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea severă și că, având în vedere comportamentul pozitiv al acestuia înaintea săvârșirii faptei, concretizat și în lipsa antecedentelor penale, în favoarea acestuia se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul V.T.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Instanța de apel nu a făcut o corectă interpretare și aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei, stabilind o pedeapsă care contravine cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen.
Fapta săvârșită de inculpat, constând în transportul unei cantități semnificative de heroină, drog calificat de legiuitor ca fiind de mare risc, prezintă un grad ridicat de pericol social, pentru care este prevăzută o pedeapsă de la 10 la 20 ani închisoare.
Inculpatul nu are nici o ocupație, existând indicii că își asigură traiul din traficul de droguri.
În timpul procesului penal, inculpatul a avut o poziție oscilantă, parțial nesinceră.
Pentru aceste argumente, reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., ca o recompensă pentru inexistența antecedentelor penale, situație care constituie, de altfel, o dovadă de normalitate și nicidecum un motiv de clemență, apare ca nejustificată și neavenită.
Instanța de fond, atunci când s-a orientat la aplicarea pedepsei de 10 ani închisoare, egală cu minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, a avut în vedere tocmai lipsa antecedentelor penale și poziția parțial sinceră a inculpatului în procesul penal.
Prin urmare, reducerea pedepsei sub acest minim este netemeinică și inoportună, punând sub semnul îndoielii posibilitatea realizării scopului educativ-preventiv prevăzut de articolul 52 C. pen.
Așa fiind, Curtea urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, să caseze decizia atacată și să mențină sentința penală nr. 345 din 19 martie 2002 a Tribunalului București, secția I penală.
Inculpatul V.T. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Orientarea instanței de judecată, în sensul aplicării unei clemențe nejustificate față de inculpat a condus la aplicarea unei pedepse blânde, așa încât, solicitarea acestuia ca pedeapsa să îi fie redusă și mai mult este neîntemeiată.
Pentru argumentele de drept și de fapt arătate mai sus, Curtea constată că în cauză nu se impune micșorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului V.T., așa încât, recursul declarat de acesta va fi respins ca nefondat.
Timpul arestării preventive va fi dedus din pedeapsa aplicată de la 31 mai 2001, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 39515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 353/ A din 10 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.
Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 345 din 19 martie 2002 a Tribunalului București, secția I penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.T. împotriva aceleiași decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 mai 2001, la 12 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003.