Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 197 din 25 septembrie 2002, Tribunalul Maramureș, a condamnat pe inculpații:
1. R.M.I. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (2) C. pen. și la 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
2. Z.G. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., la 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. și la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 21 martie 2002, inculpații R.M.I. și Z.G., în timp ce consumau împreună băuturi alcoolice în ghereta postului de pază al unui atelier de reparații și dezmembrări auto unde ultimul era paznic s-au înțeles să aducă în locul respectiv pe o persoană cunoscută cu un comportament mai ușuratic pentru a întreține cu ea relații sexuale.
Potrivit înțelegerii, cei doi știind că victima se afla la domiciliul unui bărbat, au mers acolo și după ce au constatat că erau în stare de ebrietate și dormeau în paturi separate au luat-o și au dus-o în ghereta respectivă.
Ajunși în acel loc, au blocat ușa prin interior, i-au cerut victimei să se dezbrace și la refuzul acesteia inculpatul R.M.I. i-a scos hainele, forțat, după care, deși le-a cerut să o lase în pace, pe rând au avut raport sexual cu ea.
Ulterior, ei i-au cerut victimei să întrețină și raporturi sexuale pe cale orală și întrucât a refuzat, ambii au lovit-o cu pumnii și picioarele, iar recurentul R.M.I. a strâns-o de gât și a aruncat-o pe pardoseala din beton după care au sărit cu picioarele pe pieptul ei, agresiunea încetând numai atunci când și-au dat seama că victima nu mai mișcă.
Descoperindu-se fapta și efectuându-se autopsia s-a constatat că victima a prezentat 17 semne de violență, iar raportul de expertiză concluzionează că moartea a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare și comprimare toraco-abdominală, leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu și de corpuri dure prin comprimare cu mâna și toraco-abdominală.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat apeluri inculpații, ambele fiind respinse ca nefondate de Curtea de Apel Cluj prin decizia penală 302/ A din 5 noiembrie 2002.
În recursurile formulate, inculpații au susținut în esență că, instanțele nu au stabilit corect situația de fapt, că nu s-a ținut seama de nivelul lor de pregătire și de starea de sănătate a lor.
Recursurile nu sunt fondate.
Analizând motivele se constată că, instanțele au stabilit în mod corect faptele reținute în sarcina inculpaților, vinovăția acestora și a aplicat pedepse bine individualizate, care reflectă corect gradul de pericol social al faptelor și făptuitorilor.
Astfel, au fost avute în vedere atât împrejurările favorabile invocate de recurenți, cât și faptul că au antecedente penale, inculpatul Z.G., fiind recidivist, ceea ce denotă perseverența infracțională și că executarea anterioară a pedepsei nu și-a atins scopul ei educativ. Totodată, s-a ținut seama de multitudinea și de gravitatea sporită a faptelor comise în prezenta cauză.
Având în vedere gravitatea și periculozitatea deosebită a faptelor săvârșite de inculpați, împrejurarea că omorul a fost comis de inculpați pentru a ascunde săvârșirea celorlalte infracțiuni și pentru a scăpa de răspundere penală, în mod corect, au fost stabilite și aplicate pedepsele pentru fiecare inculpat, cuantumul acestora fiind de natură să asigure reeducarea făptuitorilor.
În consecință, recursurile urmează să fie respinse.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat cu ocazia soluționării recursului, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi suportate de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile, declarate de inculpații R.M.I. și Z.G. împotriva deciziei nr. 302 din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 11 noiembrie 1999 la 12 ianuarie 2000, pentru R.M.I. și de la 23 martie 2003 la zi, pentru ambii inculpați.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2003.