Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A.C.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 275 din 20 iunie 2013 a Tribunalului Iaşi, secţia penală, s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul A.C.Ş. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "loviri cauzatoare de moarte", prev. şi ped. de art. 183 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 862 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, conform programului stabilit de această instituţie;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbare locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
Datele prevăzute la lit. b) - d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obţinerii şi stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.
A constatat că partea vătămată P.L. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 4.039,23 RON.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi nr. 2458/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A.C.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, inculpatul, în timp ce se afla pe raza com. Ungheni, sat Mânzăteşti, jud. Iaşi, fiind în stare avansată de ebrietate, fără vreun motiv întemeiat i-a aplicat numitului P.V. o lovitură cu pumnul în zona feţei, în urma căreia victima s-a dezechilibrat şi căzut lovindu-se cu capul de pământ, ajungând în stare de inconştienţă, după care i-a mai aplicat lovituri cu picioarele, peste corp (spate), acesta suferind vătămări corporale (hematom subdural emisferic dr., contuzie dilacerare cerebrală) care au condus la decesul victimei în data de 7 decembrie 2011.
În cursul cercetării judecătoreşti, în conformitate cu dispoziţiile, art. 70 alin. (2) C. proc. pen., instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie.
Totodată, instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 201/2010, respectiv posibilitatea de a recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei şi de a solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Prin declaraţia dată la data de 6 iunie 2013, inculpatul A.C.Ş. a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, şi a precizat că doreşte ca judecata să urmeze procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., nu are alte probe de solicitat, îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi regretă săvârşirea faptei.
Prin ordonanţa procurorului din data 9 decembrie 2011 a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a indicat împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, precizând şi contextul care a generat atitudinea sa violentă.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 C. proc. pen., analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
A.C.Ş. este locuitor al com. Ungheni, sat Mânzăteşti, jud. Iaşi şi la data comiterii faptei era angajat în calitate de muncitor la SC A.B.P. SRL Iaşi. În cursul zilei de 4 decembrie 2011, în jurul orelor 12,00 acesta s-a întâlnit pe raza localităţii de domiciliu cu prietenii săi, numiţii A.P.V. şi C.C., împreună cu care au băut câte o bere la barul aparţinând numitei A.C., situat pe raza aceleiaşi localităţi. La un moment dat cei trei au luat hotărârea să meargă în vizită la consăteanul şi amicul lor, numitul D.R. Ajunşi acolo, sus-numiţii împreună cu gazda D.R. au consumat o sticlă cu vin şi o sticlă cu bere, ambele având capacitatea de 2 litri, în intervalul orar 14,00 - 17,00 ajungând toţi în stare de ebrietate.
La orele 17,00 la propunerea martorului A.P.V. au mers toţi patru la locuinţa acestuia, unde au consumat câte un pahar cu vin, după care au hotărât să meargă în sat să se plimbe.
A.C.Ş. a plecat primul din imobil, ieşind în stradă unde l-a văzut pe consăteanul său P.V. stând în faţa porţii locuinţei sale, amplasată în imediata vecinătate cu locuinţa martorului A.P.V.
Fiind în stare de ebrietate, lui A.C.Ş. i s-a părut că numitul P.V. îi adresează injurii, motiv din care s-a enervat şi fără a-i spune nimic s-a apropiat de acesta şi i-a aplicat o lovitură de mare intensitate cu pumnul în zona feţei. În urma loviturii partea vătămată P.V. s-a dezechilibrat şi căzut, lovindu-se cu capul de pietrele aflate pe sol, pierzându-şi cunoştinţa.
Momentul incidentului a fot perceput în mod nemijlocit de către numita P.L., soţia victimei, precum şi de către martora D.M., care scotea apă de la o fântână amplasată la 40 - 50 metri de locul agresiunii. Aceasta din urmă s-a apropiat în grabă de locul în care se aflau victima şi agresorul, apostrofându-l pe cel din urmă pentru atitudinea lui violentă.
Din cauza stării în care se afla inculpatul nu a reacţionat la observaţiile aspre ale martorei, dimpotrivă acesta s-a apropiat de victima căzută la pământ şi i-a mai aplicat câteva lovituri cu picioarele peste spate, fiind nevoie de intervenţia martorilor D.R. şi A.P.V. pentru stoparea acţiunii agresive a învinuitului. Martorul A.P.V. l-a imobilizat pe inculpat, împiedicându-l astfel să mai lovească victima căzută, după care împreună cu martorul D.R. şi C.C. l-au convins pe inculpat să-şi continue deplasarea până la barul administrat de către numita A.C.
După plecarea celor patru persoane, martora D.M. împreună cu P.L. l-au ridicat pe numitul P.V. de pe sol şi l-au transportat în imobil, culcându-l pe un pat.
A doua zi, inculpatul nu a discutat cu nimeni despre incident, iar în seara zilei de 5 decembrie 2011 a plecat în localitatea Voroneţ, jud. Suceava, unde SC A.B.P. SRL Iaşi are deschis un punct de lucru.
În zilele următoare victima P.V. a fost imobilizată la pat, din cauza agresiunii exercitate asupra sa de către inc. A.C.Ş.
În dimineaţa zilei de 7 decembrie 2011, în jurul orelor 10,00 starea de sănătate a P.V. s-a agravat, astfel încât vecina acestuia, numita G.M., a anunţat Serviciul de Ambulanţă Iaşi. Peste 30 minute o ambulanţă s-a prezentat la locuinţa acestuia din localitatea Mânzăteşti, com. Ungheni, jud. Iaşi, medicii reuşind să-l stabilizeze pe pacient, după care s-au deplasat cu numitul P.V. spre o unitate spitalicească din mun. Iaşi. La scurt timp, ambulanţa a revenit la domiciliul familiei P., comunicându-i numitei P.L. că la ora 11,17 a intervenit decesul numitului P.V., motiv din care au lăsat corpul defunctului în imobil, înmânându-i totodată actele medicale care atestau decesul.
Întrucât defunctul P.V. figura în evidenţa medicului de familie cu diferite boli şi era cunoscut ca un consumator de băuturi alcoolice, medicul C.M. a eliberat certificatul de deces în cursul zilei de 7 decembrie 2011.
În dimineaţa de 8 decembrie 2011, C.M., medic de familie în localitatea Ungheni, jud. Iaşi, a sesizat organele de poliţie din cadrul Secţiei I Poliţie Rurală Iaşi cu privire la faptul că a retras certificatul constatator al decesului eliberat pe numele P.V. de 53 ani din localitatea Mânzăteşti. com. Ungheni, jud. Iaşi, întrucât are suspiciuni cu privire la decesul acestuia.
Având în vedere cele sesizate echipa operativă deplasată la faţa locului a constatat faptul că la data de 4 decembrie 2011 numitul P.V. a fost agresat fizic de către numitul A.C.Ş., iar la data de 7 decembrie 2011 a intervenit decesul acestei persoane. Întrucât i s-a eliberat certificat constatator al decesului şi apoi i-a fost retras de către medicul de familie, existând suspiciuni cu privire la decesul acestuia, prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 8 decembrie 2011, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale în vederea sta stabilirii cauzelor morţii victimei P.V.
Prin adresa nr. 6 din data de 8 decembrie 2011, I.M.L. Iaşi a înaintat următoarele constatări preliminare:
"Moartea lui P.V. a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale consecutive hematomului subdural emisferic drept, contuziei dilacerare cerebrală. Leziunile s-au putut produce prin lovire urmată de cădere. Moartea datează din data de 7 decembrie 2011".
Imediat după obţinerea concluziilor medico-legale organele de poliţie din cadrul Secţiei I Poliţie Rurală Iaşi au anunţat S.I.C., care la rândul lor au sesizat procurorul criminalist, astfel cauza fiind preluată pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.
În cadrul activităţii de urmărire penală, la data de 9 decembrie 2011, echipa operativă din cadrul I.P.J. Iaşi - S.I.C., deplasată la faţa locului a procedat la audierea martorilor A.P.V. şi D.R., din depoziţiile acestor persoane stabilind modalitatea în care a fost comisă fapta de către învinuitul A.C.Ş.
De precizat este faptul că imediat după decesul victimei P.V., numitul A.C. şi-a anunţat telefonic fiul, respectiv pe A.C.Ş. despre acest aspect, comunicându-i totodată că organele de poliţie îl bănuiesc pe el de comiterea faptei.
Astfel, A.C.Ş. a revenit în localitatea Mânzăteşti, com. Ungheni, jud. Iaşi, în data de 9 decembrie 2011, iar în data de 12 decembrie 2011 s-a prezentat în faţa organelor poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Iaşi - S.I.C. în vederea audierii sale.
Împreună cu organele de poliţie s-a deplasat în localitatea Mânzăteşti, com. Ungheni, jud. Iaşi, unde în prezenţa martorilor asistenţi A.G. şi B.P. a fost efectuată reconstituirea faptei, în cadrul căreia învinuitul a arătat modalitatea de comitere a agresiunii fizice în seara de 4 decembrie 2011 asupra numitului P.V.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost dovedită cu următoarele mijloacele de probă arătate: procese-verbale de sesizare din oficiu; proces-verbal de consemnarea actelor premergătoare; proces-verbal de cercetare la faţa locului; planşe fotografice privind aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, efectuată la data de 8 decembrie 2011; ordonanţă de efectuare necropsie medico-legală din 8 decembrie 2012; concluzii provizorii medico-legale; raport medico-legal de necropsie din 25 octombrie 2012; adresa I.M.L. din data de 25 martie 2013; proces-verbal de reconstituirea faptei; declaraţie parte vătămată; declaraţii de martori; procese-verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii; declaraţie olografă învinuit; declaraţie învinuit; ordonanţă de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara; ordonanţă de prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului din data de 25 martie 2013.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă, dovedită de mijloacele de probă arătate anterior conduce la concluzia vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunii imputate.
În drept, fapta inculpatului A.C.Ş. care, în seara de 4 decembrie 2011, în jurul orelor 18,30 - 19,00, în timp ce se afla pe raza com. Ungheni, sat Mânzăteşti, jud. Iaşi, fiind în stare avansată de ebrietate, fără vreun motiv întemeiat i-a aplicat numitului P.V. o lovitură cu pumnul în zona feţei, în urma căreia victima s-a dezechilibrat şi căzut lovindu-se cu capul de pământ, ajungând în stare de inconştienţă, după care i-a mai aplicat lovituri cu picioarele peste corp (spate), acesta suferind vătămări corporale (hematom subdural emisferic drept, contuzie dilacerare cerebrală) care au condus la decesul victimei în data de 7 decembrie 2011, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de "lovituri cauzatoare de moarte" faptă prevăzută şi pedepsită de art. 183 din C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului şi a modului de executare instanţa ţinut seama, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen., atât de gradul de pericol social concret major al faptei, de modalitatea şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, de urmarea gravă produsă, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului care a adoptat o poziţie procesuală corectă, a recunoscut comiterea faptei şi a manifestat regret pentru cele întâmplate.
Conform art. 3201 alin. (7), astfel cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, în cazul recunoaşterii vinovăţiei instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. În speţa de faţă, inculpatul poate beneficia de această dispoziţie, întrucât pedeapsa pentru lovituri cauzatoare de moarte este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Faţă de aceste considerente, instanţa va aplica inculpatului A.C.Ş. o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat - în raport de gravitatea faptei comise şi periculozitatea socială a inculpatului, conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.; cum inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracţiunii de vreo funcţie, profesie sau altă activitate pe care o desfăşura, se apreciază că în cauză nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., incluse de legiuitor în conţinutul pedepsei accesorii.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a avut în vedere circumstanţele personale ale acestuia, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este la primul contact cu legea, a conştientizat gravitatea faptelor sale, a recunoscut şi regretat sincer săvârşirea faptei. De asemenea, instanţa va avea în vedere faptul că, aşa cum rezultă din actele depuse în circumstanţiere, inculpatul are un loc de muncă stabil, fiind bine integrat în societate. În consecinţă, raportat la toate aceste considerente, instanţa a reţinut că pentru a se atinge scopul educativ al pedepsei nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenţie fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la art. 861 - 862 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul A.C.Ş., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului procurorului s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost just individualizată sub aspectul modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., instanţa interpretând în mod greşit dispoziţiile art. 861 C. pen., întrucât aspectele legate de scopul pedepsei sunt prevăzute ca o condiţie de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi nu a posibilităţii aplicării art. 861 C. pen.
Potrivit art. 861 C. pen., instanţa poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei dacă se apreciază, ţinând cont de persoana inculpatului, de comportamental său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Or, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă riscul săvârşirii de noi infracţiuni, acesta săvârşind fapta în stare de ebrietate, fapt ce demonstrează caracterul violent al acestuia în condiţiile consumului de alcool şi că nu există garanţii că într-o împrejurare asemănătoare, inculpatul nu va avea aceleaşi manifestări de violenţă.
Instanţa trebuia să aprecieze caracterul violent al inculpatului raportat şi la comportamentul său în timpul şi după săvârşirea faptei. Din declaraţiile martorilor rezultă că după lovirea victimei în faţă şi după ce a căzut la pământ, inculpatul a continuat să agreseze victima, aplicându-i alte lovituri cu piciorul în zona toracelui şi a spatelui (declaraţii martori A.P.V., D.M.).
Inculpatul a lovit victima fără motiv şi fără să fi fost provocat de acesta, încercând să-şi justifice acţiunea prin provocarea sa de victimă, însă probele cauzei nu dovedesc aceasta.
Faţă de gravitatea deosebită a faptei săvârşită de inculpat, aflat în stare de ebrietate şi faţă de rezultatul deosebit de grav pe care l-a avut (moartea victimei P.V.), lipsa antecedentelor penale, caracterul relativ sincer al inculpatului şi caracterizările depuse la dosar nu pot circumstanţia favorabil persoana inculpatului şi nu pot oferi date certe despre comportamentul inculpatului şi nici garanţii că acesta nu va săvârşi noi infracţiuni în condiţii similare.
În apelul său, inculpatul a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., deoarece pedeapsa aplicată cu suspendarea sub supraveghere a executării îl împiedică să se reintegreze în societate. A susţinut că a săvârşit fapta în stare de ebrietate, că este un act singular în viaţa sa, a recunoscut comiterea infracţiunii săvârşită pe fondul consumului de alcool, însă nu pe un fond de violenţă. A subliniat că nu are antecedente penale şi are un loc de muncă.
Prin Decizia penală nr. 156 din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpatul A.C.Ş. împotriva Sentinţei penale nr. 275 din 20 iunie 2013 a Tribunalului Iaşi.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul A.C.Ş. care, invocând pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. a solicitat să se aibă în vedere circumstanţele sale personale, caracterizările favorabile depuse la dosar, faţă de care se apreciază că puteau fi reţinute şi circumstanţe atenuante, solicitându-se, astfel, reindividualizarea pedepsei, în condiţiile în care legea mai favorabilă este cea veche.
Astfel, având în vedere că în cursul soluţionării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân, în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speţă se aplică legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul inculpatului A.C.Ş. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Recurentul a criticat decizia în principal cu privire la individualizarea sancţiunii prin nereţinerea circumstanţelor atenuante, făcând referire, în subsidiar, la aplicarea legii penale mai favorabile.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de prevederile C. pen. anterior, instanţa constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclude posibilitatea analizei criticii formulate.
Astfel, după data de 16 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina aplicabilitatea sau nu a circumstanţelor atenuante sub aspectul reducerii pedepsei potrivit dispoziţiilor C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept.
În sensul Legii nr. 2/2013, orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este strict legată de aplicarea legii. Astfel, având în vedere că înlăturarea pct. 14 din textul de lege al art. 3859 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată se invocă situaţia descrisă de art. 5 C. pen. şi anume - aplicarea legii, penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Analizând sub acest aspect recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent, instanţa urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este, acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Examinarea încadrării juridice dată faptei, ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă, pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege, cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală.
Pentru a compara cele două legi, instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte era sancţionată potrivit art. 183 C. pen. anterior, cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar noua incriminare, art. 195 C. pen., sancţionează fapta cu închisoare de la 6 la 12 ani.
Este, astfel, esenţial că, nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă.
Aşadar, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă, stabilirea legii penale mai favorabile făcându-se în raport de sancţiune.
Astfel, stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de minimul pedepsei închisorii, limita mai favorabilă regăsindu-se în forma prevăzută de legea veche, criteriu în raport de care şi instituţia prevăzută de art. 3201 din vechiul C. proc. pen., identificată ca fiind mai favorabilă prin prisma componentei de drept material penal (din cadrul naturii sale duale), va păstra efecte, de reducere a pedepsei, mai favorabile.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2014.
Procesat de GGC - AS