Asupra cererii de revizuire de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 516 din 11 septembrie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 15 decembrie 2006 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în Dosarul nr. 1316/P/2006.
În motivare s-a reţinut că în raport de actele şi lucrările dosarului soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale este corectă, întrucât intimaţii nu au folosit în mod abuziv prerogativele funcţiei şi nu şi-au depăşit atribuţiile de serviciu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul 9 judecători, prin decizia penală nr. 729 din 3 decembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 8806/1/2007 a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei sus-menţionate.
Prin cererea înregistrată la 14 martie 2008 petentul A.I. a solicitat revizuirea deciziei menţionată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul 9 judecători, constatând că în raport de prevederile art. 401 C. proc. pen. nu are competenţa materială să soluţioneze cererea de revizuire prin încheierea nr. 330 din 19 mai 2008 pronunţată în Dosarul nr. 2417/1/2008 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea dosarului Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 1498 din 9 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5070/1/2008 în baza dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen. a trimis cererea de revizuire formulată de petent la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea efectuării actelor de cercetare, prev. de art. 399 C. proc. pen.
După efectuarea actelor de cercetare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a format Dosarul nr. 2405/1/2009.
Cererea de revizuire formulată de petent împotriva sentinţei penale nr. 516 din 11 septembrie 2006 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, iar în art. 394 alin. (1) C. proc. pen., sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi de atac.
În speţă, petentul, a formulat o cerere de revizuire a hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva unei sentinţe de respingere, ca nefondată a plângerii formulată împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe disp. art. 2781 C. proc. pen.
Atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară, s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile pot exercita căile de atac în condiţiile legii”.
Ca atare, faţă de cele ce preced cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petiţionarul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 516 din 11 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1391/1/2007.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2009.