Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 130 din 15 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de Biroul Procurorului Public din Haga - în Dosarul nr. 15002014070658 privitor la persoana solicitată G.R.I., iar, în baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea sa către autorităţile olandeze, cu respectarea regulii specialităţii.
A fost revocată măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea din data de 01 iulie 2015, iar, în baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate G.R.I., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută în cauză 24 ore de la data de 30 iunie 2015 la data de 01 iulie 2015 şi s-a dispus emiterea mandatului de arestare.
Cheltuielile judiciare în sumă de 420 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, au rămas în sarcina statului, urmând a se vira din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul de Avocaţi Dolj. Totodată, cheltuielile judiciare reprezentând contravaloarea lucrării de traducere, au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că, la data 30 iunie 2015, a fost înregistrată adresa nr. 8760/JJ/5/2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea 1506175/SIRENE/BAR din 25 iunie 2015, instanţa de fond fiind sesizată în procedura prevăzută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, cu privire la arestarea provizorie a persoanei G.R.I., faţă de care s-a emis mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare olandeze la data de 23 iunie 2015 în Dosarul nr. 15002014070658.
Totodată, au fost înaintate procesul verbal încheiat la data de 30 iunie 2015 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi ordonanţa de reţinere nr. 31/2015 din 30 iunie 2015, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate G.R.l. pentru 24 ore, cu începere de la 30 iunie 2015, ora 10:50, până la 01 iulie 2015, ora 10:50.
Prin încheierea din 1 iulie 2015 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă propunerea de arestare provizorie în vederea extrădării, iar în baza art. 101 alin. (5) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 211, art. 214, art. 215 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar, faţă de persoana solicitată G.R.l. pe o durată de 15 zile, începând din 01 iulie 2015 până la 15 iulie 2015, inclusiv. în baza art. 215 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-a dispus ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana solicitată să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemată; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei; c) să se prezinte la organul de poliţie - Poliţia Podari, jud Dolj, - desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemată; d) să nu depăşească limita teritorială a comunei Podari, jud Dolj, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia.
A fost fixat termen pentru prezentarea mandatului european tradus în limba română la data de 15 iulie 2015.
La data de 10 iulie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european emis de autorităţile judiciare olandeze, privind pe G.R.l., tradus în limba română, în cuprinsul acestuia arătându-se că persoana solicitată este urmărită pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 310, 311 şi 140 C. pen. olandez, maximul pedepsei fiind de 6 ani închisoare.
Din descrierea faptelor a rezultat că persoana solicitată G.R.l., la datele de 18 şi 19 februarie 2015, împreună cu alte persoane a sustras din magazinele companiilor V şi D, parfumeria D. şi de la un magazin de articole sportive, aflate în oraşele Hoorn, Apeldoorn, Deventer şi Almelo din Olanda mai multe bunuri. Ancheta a arătat că în perioada 09 februarie - 31 martie 2015, persoana solicitată G.R.l. a făcut parte dintr-un grup organizat care avea obiectivul de a fura. Această anchetă a arătat de asemenea, că persoana solicitată, împreună cu alte persoane, a trimis bunurile furate în România pentru a fi vândute acolo şi că este implicată în transferuri de bani, provenind din aceste infracţiuni, din Olanda în România.
Văzând dispoziţiile art. 86 şi art. 96, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare preventivă, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, că au fost respectate drepturile persoanei solicitate, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Totodată, s-a apreciat că motivele invocate de persoana solicitată referitoare la împrejurarea că are în îngrijire un copil de 11 luni nu se încadrează între cele de refuz de executare a mandatului european de arestare prevăzute de dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, însă ar putea constitui temei pentru a se putea dispune eventual amânarea predării conform art. 58 alin. (2) lit. b) din lege, până la împlinirea vârstei de 1 an a minorului. Cu toate acestea, s-a apreciat că nu se impune amânarea predării, faţă de durata de timp scurtă rămasă până la împlinirea vârstei de 1 an a minorului, respectiv o lună, minorul fiind născut la data de ... 2014, cu atât mai mult cu cât, potrivit anchetei sociale aflate la dosar şi adresei nr. 2760/11/5/2015 întocmită de CJ Dj - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, rezultă că minorul se află în grija bunicilor materni, în ocrotirea acestora aflându-se minorul şi anterior, la o vârstă mai fragedă, respectiv la vârsta de 5 luni, când persoana solicitată nu s-a aflat în ţară, fiind în Olanda.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana solicitată G.R.I. a formulat contestaţie, arătând că mama sa are probleme de sănătate şi are în îngrijire atât pe fiul său în vârstă de 10 luni, cât şi pe fiul sorei sale, în vârstă de un an şi jumătate.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare.
Aşa cum a reţinut chiar instanţa de fond, din conţinutul semnalării Biroului Naţional Sirene nr. 1506175/SIRENE/BAR din 25 iunie 2015 şi al mandatului european de arestare emis de autorităţile olandeze, rezultă că faţă de persoana solicitată G.R.I. a fost demarată o procedură de urmărire penală de către Biroul Procurorului Public din Haga pentru comiterea infracţiunilor de furt, furt calificat, participare la grup infracţional organizat şi spălare de bani, prevăzute de art. 310, 311, 140 şi 420 bis din C. pen. olandez, realizate în participaţie şi care figurează în enumerarea faptelor penale pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări.
Se constată că, în vederea efectuării cercetărilor în Dosarul nr. 15002014070658, la data de 23 iunie 2015, a fost emis de către autorităţile judiciare olandeze mandatul european de arestare ce face obiectul prezentei cauză. Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că faptele imputate persoanei solicitate G.R.I. constau în aceea că, la datele de 18 şi 19 februarie 2015, împreună cu alte persoane a sustras din magazinele companiilor V şi D, parfumeria D. şi de la un magazin de articole sportive, aflate în oraşele Hoorn, Apeldoorn, Deventer şi Almelo din Olanda mai multe bunuri, iar, în perioada 09 februarie - 31 martie 2015, a făcut parte dintr-un grup organizat care avea obiectivul de a fura. A mai rezultat că persoana solicitată, împreună cu alte persoane, a trimis bunurile furate în România pentru a fi vândute acolo, fiind implicată în transferuri de bani, provenind din aceste infracţiuni, din Olanda în România.
Faptele menţionate fac parte din categoria celor care exclud verificarea condiţiei dublei incriminări, însă se constată că sunt incriminate şi în legea penală română, regăsindu-se în conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 228 C. pen., art. 367 C. pen. şi art. 29 din Legea nr. 656/2002, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii.
Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, prin ordonanţa nr. 31 din 30 iunie 2015, reţinerea pentru 24 de ore, începând cu 30 iunie 2015 - ora 10:50, după ce, fiind audiată de procuror, persoana solicitată a declarat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare olandeze. Prin încheierea din 1 iulie 2015, Curtea de Apel Craiova a respins propunerea formulată de Parchet de arestare provizorie în vederea predării, şi a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de persoana solicitată pe o durată de 15 zile, începând din 01 iulie 2015 până la 15 iulie 2015, inclusiv.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte observă că, atât în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului din oficiu, cât şi în faţa instanţei de fond, persoana solicitată a precizat că nu doreşte să fie predată autorităţilor olandeze întrucât este nevinovată, mama sa este bolnavă şi are în îngrijire doi minori, fiul şi nepotul său. Totodată, în declaraţia dată în faţa instanţei persoana solicitată a solicitat aplicarea regulii specialităţii.
Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din acelaşi act normativ, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiaşi art. dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziţia acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare.
Totodată, se constată că dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanţa română poate refuza executarea acestuia.
Întrucât dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează exclusiv situaţia executării unei pedepse cu închisoare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări în cauză, deci în faza de urmărire penală, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile persoanei solicitate G.R.I. Pe de altă parte, situaţiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. Mai mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, aşa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Biroul Procurorului Public din Haga cu privire la persoana solicitată G.R.I., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea de cercetări, cuprinde faptele pentru care se solicită predare şi nu există niciun impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialităţii potrivit art. 115 alin. (2) acelaşi act normativ, astfel cum a precizat contestatoarea în declaraţia dată.
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată G.R.I. împotriva sentinţei penale nr. 130 din 15 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatoarea persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată G.R.I. împotriva sentinţei penale nr. 130 din 15 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iulie 2015.