Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 674 din 7 octombrie 2011, Tribunalul Galaţi, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art 197 alin. (1), (3) teza. I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M.), în trei infracţiuni, respectiv două infracţiuni de viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi o infracţiune de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul G.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: 1) viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M.); 2) viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M.); 3) viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin.(1) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată T.V.M.), în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată N.D.A.).
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.A., dacă nu este arestat în altă cauză. A constatat că inculpatul G.A. a fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 10 februarie 2011, ora 16.30 şi până la zi şi că părţile vătămate V.M. şi T.V.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză. S-au respins ca nefondate pretenţiile civile formulate de partea vătămată N.D.A. În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi alin. (4) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat: - suma de 500 RON de către partea vătămată V.M. prin reprezentanţi legali V.R. şi G.G.; - suma de 400 RON de către partea vătămată T.V.M. prin reprezentanţi legali T.V. şi G.E.; - suma de 325 RON de către partea vătămată N.D.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, nr. 48/P/2011 din 4 martie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul G.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: - art. 197 alin. (1), (3), teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M.); - art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată T.V.M.); - art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen. ( parte vătămată N.D.A.); - toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de inculpare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul G.A. locuieşte fără forme legale în comuna T.V. judeţul G., la domiciliul mamei sale M.I. şi trăieşte în concubinaj cu martora G.G. Aceasta are o fiică dintr-o altă relaţie de concubinaj cu numitul V.R. din comuna F., judeţul Galaţi, respectiv pe partea vătămată V.M. Mama părţii vătămate V.M., martora G.G., nu are serviciu, motiv pentru care periodic pleacă la muncă în Italia. În aceste condiţii, partea vătămată V.M. locuia la tatăl său în satul V., comuna F., judeţul Galaţi.
În vara anului 2008, martora G.G. a sunat pe partea vătămată V.M. şi i-a spus să meargă la domiciliul inculpatului, deoarece în câteva zile urma să vină în România şi dorea să petreacă timpul împreună.
Astfel, partea vătămată V.M. a venit la domiciliul inculpatului unde acesta mai are, dintr-o relaţie cu martora G.G. doi copii minori în vârstă de 9 ani şi respectiv 10 ani. Până la sosirea în ţară a martorei G.G., într-una din seri, în timp ce partea vătămată dormea singură într-un pat în a doua cameră, a venit inculpatul G.A. care s-a urcat în pat lângă ea şi i-a propus să întreţină raport sexual. Deşi partea vătămată s-a opus spunându-i că este virgină, inculpatul a început să o mângâie pe sâni, partea vătămată ameninţându-l că îi va spune mamei. Inculpatul a insistat, a ameninţat-o cu bătaia şi a continuat activitatea infracţională din punct de vedere sexual, dezvirginând-o cu degetul.
Conform celor precizate de partea vătămată, la primul contact de acest gen petrecut în acea seară, avea vârsta de 13 ani şi nu-i venise menstruaţia. A constatat că a fost dezvirginată deoarece a început să-i curgă sânge. Când a venit mama sa, martora G.G. în ţară, partea vătămată nu i-a spus acesteia ce a păţit, deoarece fusese ameninţată de inculpat cu bătaia, acesta având de regulă o atitudine foarte agresivă. Intuind şi fiindu-i teamă că partea vătămată V.M. i-ar spune mamei sale că a fost dezvirginată, inculpatul G.A., a spus martorei G.G. că fiica sa ar fi fost violată în satul V., fapt neconform cu realitatea. După plecarea martorei G.G. în Italia, partea vătămată V.M. a revenit din nou la domiciliul tatălui său martorul V.R., în comuna F., judeţul G.
Prin toamna anului 2008, martora G.G. a sunat pe partea vătămată şi i-a spus să meargă în comuna T.V. la domiciliul inculpatului deoarece i-a trimis bani din Italia pentru a merge împreună să cumpere obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Deşi îi era un pic teamă, partea vătămată a venit în Galaţi unde s-a întâlnit cu inculpatul pentru a merge la cumpărături, însă acesta nu i-a cumpărat nimic, zicându-i să vină la el în comuna T.V. de unde vor merge în zilele următoare pentru a face cumpărături în comuna L.
La câteva zile, inculpatul şi partea vătămată au mers în comuna L. şi la întoarcere, inculpatul a dus pe partea vătămată într-un bar unde i-a cumpărat băuturi alcoolice, îndemnând-o să bea, spunându-i că nu mai este un copil. De asemenea inculpatul i-ar fi dat să şi fumeze o ţigară ce i s-a părut neobişnuită după reacţiile avute, în comparaţie cu situaţiile când a fumat alt gen de ţigări. întrucât i s-a făcut rău, inculpatul a dus pe partea vătămată într-o cameră la motelul de la H.C. unde, împotriva voinţei acesteia, a întreţinut cu ea raport sexual normal. Şi la acea dată partea vătămată avea vârsta de 13 ani, fapt pe care inculpatul G.A. îl cunoştea, ştiind că aceasta era elevă în clasa a V- a. După această dată, partea vătămată a venit la domiciliul inculpatului unde a mai stat o perioadă de timp şi fiindu-i teamă, dormea cu fetele fratelui inculpatului, motiv pentru care inculpatul îi reproşa mereu că nu doarme cu el în cameră şi că nu vrea să întreţină raport sexual. Revenind în ţară martora G.G., nu a aflat nimic despre cele întâmplate, motivat de faptul că partea vătămată fusese ameninţată de inculpat şi sub acest pretext a fugit în comuna F., judeţul Galaţi şi i-a spus tatălui său martorul V.R. că a fost constrânsă să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul.
Neavând condiţii de locuit la tatăl său, partea vătămată a plecat în comuna V. şi a locuit o perioadă de timp la mătuşa sa, martora P.T., căreia i-a povestit că a fost constrânsă de inculpat să întreţină raporturi sexuale cu el. Cu inculpatul G.A. locuia şi fiul acestuia, numitul G.I.N. în vârstă de circa 18 ani, care în cursul lunii aprilie 2009 a fost arestat în municipiul B., fiind depus ulterior în Penitenciarul Jilava. Mama acestuia este tot martora G.G., astfel că acesta şi partea vătămată V.M. sunt fraţi după mamă.
În cursul lunii octombrie 2010 martora G.G. se afla în Italia şi a trimis bani inculpatului G.A. pentru a merge la Penitenciarul Jilava cu pachet la fiul său, rugând-o şi pe fiica sa partea vătămată V.M. să meargă cu inculpatul. Aceasta a venit în comuna T.V. şi a plecat cu inculpatul G.A. cu trenul de seară (ora 17,00) ajungând în municipiul T. în jurul orei 18,00. Întrucât trenul din municipiul T. spre municipiul B. era în jurul orei 24,00, inculpatul G.A. i-a propus părţii vătămate V.M. să meargă la un hotel din municipiul T. pentru a se odihni până vine trenul. Partea vătămată a mers cu inculpatul la un hotel din centrul municipiului T. (posibil Hotel M.), unde acesta a închiriat o cameră la etajul 2 al hotelului. În camera de hotel, inculpatul i-a propus din nou părţii vătămate să întreţină raport sexual, însă aceasta s-a opus ameninţându-l că îi va spune mamei sale. Inculpatul a replicat că oricum mama sa nu o va crede şi, sub ameninţări, a întreţinut raport sexual normal cu partea vătămată. După aproximativ două săptămâni, inculpatul G.A. i-a propus părţii vătămate să meargă din nou cu el la Penitenciarul Jilava, partea vătămată V.M. refuzând de teamă să nu fie constrânsă să întreţină din nou raporturi sexuale. După ce inculpatul a asigurat-o că nu se va mai întâmpla nimic, aceasta a acceptat şi au plecat în aceleaşi condiţii ca şi data anterioară, cu acelaşi tren din comuna T.V. În aceleaşi condiţii şi la acelaşi hotel, inculpatul a închiriat o altă cameră la acelaşi etaj, unde, sub ameninţări a întreţinut din nou raport sexual cu partea vătămată V.M. Inculpatul a negat că ar fi dus-o pe partea vătămată la acest hotel, precizând că doar a trecut pe lângă acest hotel în municipiul T. cu concubina sa martora G.G., de faţă fiind şi partea vătămată şi i-a arătat concubinei hotelul unde închiriase cameră pentru a întreţine raport sexual cu alte femei, în urma unor certuri cu concubina sa.
Contrar celor susţinute de inculpat, martora G.G. a precizat că nu a fost niciodată în municipiul T. cu inculpatul şi că i s-ar fi arătat vreun hotel.
În cursul anului 2008, partea vătămată N.D.A. locuia la căminul de copii de pe strada Radu Negru, fiind elevă. Aceasta a rămas fără părinţi de la o vârstă fragedă (4 ani), fiind crescută o perioadă de către bunici, iar de la 12 ani a fost încredinţată Centrului de plasament din municipiul Galaţi.
Prin vara - toamna anului 2009, prin intermediul unei colege l-a cunoscut pe numitul G.I.N. şi ulterior pe tatăl acestuia, inculpatul G.A. Părţii vătămate i s-a propus de mai multe ori să vină în comuna T.V. pentru a trăi în concubinaj cu G.I.N., însă aceasta a refuzat de fiecare dată.
Într-una din zile, inculpatul G.A. şi numitul G.I.N. profitând de un moment în care partea vătămată N.A.D. era singură, în timp ce se deplasa de la şcoală spre cămin, au luat-o de pe stradă şi au dus-o în comuna T.V. cu un autoturism marca D.
Aici părţii vătămate i s-a făcut cunoştinţă cu mama inculpatului, căreia i-a spus că ar fi fost luată cu forţa, însă aceasta i-a spus că nu are ce face deoarece fiul său, inculpatul G.A. este foarte violent. Partea vătămată a trăit în concubinaj o perioadă cu numitul G.I.N., mai precis până în luna aprilie 2009, când a fost arestat şi depus în Penitenciarul Jilava. Acesta a locuit mai mult în municipiul B. şi avea ca ocupaţie săvârşirea de fapte penale, astfel că în comuna T.V. a stat efectiv, puţin timp. De fapt, inculpatul G.A. o adusese pe partea vătămată pentru a avea grijă de cei doi copii minori ai săi şi pentru a întreţine raporturi sexuale cu ea.
După arestarea numitului G.I.N., partea vătămată a fost readusă la Centrul de plasament din municipiul Galaţi, fiind depistată în municipiul B. împreună cu numitul G.I.N.
În perioada următoare, inculpatul G.A. a luat din nou pe partea vătămată N.D.A. din Centrul de plasament şi a dus-o în comuna T.V. Inculpatul intenţiona să cumpere o casă, ceea ce a şi făcut şi ulterior s-a mutat în aceasta împreună cu cei doi copii minori şi cu partea vătămată N.D.A. Abia după această dată inculpatul G.A. a început să abuzeze de partea vătămată N.D.A., în sensul că o bătea şi întreţinea raporturi sexuale cu aceasta împotriva voinţei ei, de fiecare dată fără a se proteja.
Partea vătămată N.D.A. a precizat că a intenţionat de multe ori să fugă de la locuinţa inculpatului, dar acesta a ameninţat-o că o va găsi oriunde s-ar duce şi o va omorî. În perioada cât a locuit cu inculpatul a venit şi martora G.G., căreia inculpatul i-a spus că este concubina lui G.I.N. Partea vătămată N.D.A. a precizat că a fost constrânsă să întreţină raporturi sexuale în această perioadă cu inculpatul G.A. de circa 20 ori, fapt pe care i l-a adus la cunoştinţă martorei G.G., însă aceasta nu a crezut-o.
De asemenea, şi partea vătămată V.M. a precizat că a văzut cum inculpatul G.A. a întreţinut de mai multe ori raporturi sexuale cu partea vătămată N.D.A. împotriva voinţei acesteia, fiind ameninţată cu bătaia. Prin lunile septembrie - octombrie 2009, în urma raporturilor sexuale întreţinute de inculpat fără a se proteja, partea vătămată N.D.A. a rămas însărcinată, fapt pe care i l-a adus la cunoştinţă inculpatului, iar acesta o trimitea în curte pentru a ridica o nicovală în scopul de a se declanşa avortul. Ulterior, partea vătămată N.D.A. a reuşit să plece de la domiciliul inculpatului ca urmare a faptului că acesta plecase în Italia cu concubina sa, martora G.G. A revenit la Centrul de plasament în municipiul Galaţi şi după un timp a fost sunată de inculpat, care a întrebat-o de copil, de faţă fiind o colegă de cameră, martora M.E.I.
La data de 15 iunie 2010 partea vătămată N.D.A. a născut. Partea vătămată N.D.A. a împlinit vârsta de 15 ani la data de 21 iunie 2008, astfel că faptele comise de inculpat faţă de această parte vătămată se circumscriu dispoziţiilor de art. 197 alin. (1) C. pen.
Atât partea vătămată N.D.A. cât şi partea vătămată V.M. au precizat că inculpatul G.A. era foarte violent, şi pe motiv că martora G.G. ar fi trăit în concubinaj cu un italian, a luat-o pe aceasta într-o seară şi a dus-o în comuna P. unde a bătut-o, i-a tăiat părul cu cuţitul şi a urinat pe ea. Prin lunile februarie sau martie 2009, inculpatul G.A. l-a adus la domiciliul său pe martorul G.P. (frate cu martora G.G.) şi sub pretextul că acesta ar fi întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată N.D.A. (fapt neadevărat), l-a bătut cu o secure şi apoi l-a pus să exercite acte cu caracter obscen asupra părţii vătămate N.D.A. şi asupra numitului G.I.N.
Partea vătămată T.V.M. (verişoară cu partea vătămată V.M.), în vara anului 2010 era elevă la Liceul Industrial nr. 3 şi locuia în căminul de la Liceul Energetic. Mama acesteia, G.E. este despărţită de concubinul său, T.V. şi a plecat la muncă în Italia, iar partea vătămată T.V.M. este crescută de bunica sa martora G.F., care are şi calitatea de reprezentant legal al acesteia. Partea vătămată îşi vizitează din când în când tatăl, locuind şi la acesta în mod sporadic. T.V. trăieşte în concubinaj cu numita A.A., fiind amândoi mari consumatori de băuturi alcoolice.
În luna octombrie 2010, partea vătămată T.V.M. a fost internată în spital ca urmare a unor probleme de sănătate (a fost operată pe cord având afecţiuni ale inimii).
La data externării, aceasta a fost sunată de numitul R.S. care i-a spus că este trimis de inculpatul G.A. să o ducă la cămin. Acesta a dus-o la cămin, iar a doua zi a revenit, spunându-i că a fost rugat de inculpatul G.A. să o ducă în comuna T.V., deoarece avea ceva important să-i spună. Iniţial partea vătămată a refuzat încercând să-l sune pe inculpat, însă R.S. i-a spus că nu mai este nevoie. A plecat cu autoturismul acestuia. Numitul R.S., pe motiv că doreşte să ia nişte haine, a dus pe partea vătămată T.V.M. în apartamentul de pe str. F., despre care i-a spus că ii aparţine. Aici făptuitorul R.S. i-a propus să întreţină raport sexual. Partea vătămată T.V.M. s-a opus, motiv pentru care făptuitorul i-a pus mâna la gură şi a dezbrăcat-o cu forţa, după care a întreţinut raport sexual normal cu ea. După consumarea raportului sexual, partea vătămată s-a îmbrăcat şi împreună au coborât în faţa blocului, unde făptuitorul a băgat-o cu forţa în autoturism şi a dus-o în comuna T.V., la domiciliul inculpatului G.A.
Date fiind afecţiunile cardiace pe care partea vătămată le prezenta, aceasta nu rezista la şocuri, fiind nevoită astfel sub ameninţarea cu bătaia să cedeze constrângerilor la care era supusă de către făptuitor şi inculpat. Partea vătămată T.V.M. i-a spus inculpatului G.A. că a fost violată de făptuitorul R.S., însă acesta nu a reacţionat în nici un fel. În continuare, partea vătămată l-a rugat să o ducă la bunica sa, martora G.F. în comuna B. Au plecat cu autoturismul inculpatului spre comuna B., dar au trecut prin municipiul Galaţi, sub pretextul că trebuie să alimenteze autoturismul cu combustibil. Aici au trecut din nou pe la apartamentul făptuitorului R.S., unde partea vătămată a urcat, crezând că fiind cu unchiul său, inculpatul, nu i se poate întâmpla nimic. În apartament partea vătămată a fost constrânsă să întreţină raporturi sexuale, prima dată cu inculpatul G.A., şi ulterior cu făptuitorul R.S. De aici au plecat în comuna B., la domiciliul martorei G.F., unde au lăsat pe partea vătămată. Aceasta nu a spus nimic bunicii, fiind ameninţată de către cei doi că dacă va spune, va păţi ce a păţit martora G.G. În cursul urmăririi penale partea vătămată a condus în teren organele de poliţie indicând apartamentul în care a fost constrânsă să întreţină raporturi sexuale cu cei doi. De asemenea, în urma verificărilor s-a constatat că apartamentul aparţine martorei C.V., care îl închiriase martorului T.D., iar acesta îi lăsase cheia făptuitorului R.S. În zilele următoare, inculpatul G.A. a tot sunat pe partea vătămată T.V.M., insistând să vină la domiciliul său unde se afla şi verişoara sa.
În zilele următoare, inculpatul a venit în comuna B., cu autoturismul său, însoţit fiind de făptuitorul T.V. (tatăl părţii vătămate) şi partea vătămată V.M. şi au luat pe partea vătămată T.V.M., pentru a merge în comuna T.V. unde urmau să sărbătorească aniversarea zilei numelui părţii vătămate V.M. De fapt, făptuitorul T.V. a mers în comuna B. pentru a o convinge pe martora G.F. să o lase pe fiica sa să plece. Au mers la domiciliul inculpatului G.A., unde au aniversat ziua părţii vătămate V.M., iar în zilele următoare partea vătămată T.V.M. a rămas la acesta, deoarece nu vroia să o ducă în comuna B., motivând că nu are bani de benzină. În această perioadă, partea vătămată T.V.M. a dormit în acelaşi pat cu partea vătămată V.M. şi cei doi copii minori ai inculpatului, iar în fiecare seară inculpatul G.A. o trăgea din pat pe partea vătămată T.V.M. şi sub ameninţări, o obliga să întreţină raporturi sexuale normale, anale şi orale, sub privirile părţii vătămate V.M.
De asemenea, într-una din seri, la îndemnul inculpatului G.A., făptuitorul N.C.I. (nepot al inculpatului), cu domiciliul în comuna I., judeţul Galaţi, a întreţinut şi el un raport sexual normal cu partea vătămată T.V.M., cercetarea activităţii infracţionale desfăşurate de acesta nefiind finalizată motiv pentru care şi faţă de aceste acte materiale s-a dispus disjungerea cauzei.
În zilele următoare, inculpatul G.A. a dus pe partea vătămată T.V.M. în comuna P. jud.Galaţi, la domiciliul tatălui său, T.V. Partea vătămată a precizat că şi tatăl său, fiind în stare de ebrietate a forţat-o şi a întreţinut raport sexual normal, de faţă fiind şi concubina acestuia, A.A., care se afla la o masă şi consuma băuturi alcoolice. După circa două zile, în comuna P., au venit inculpatul G.A. şi partea vătămată V.M., cărora partea vătămată T.V.M. le-a povestit că a fost abuzată sexual chiar de tatăl ei. Inculpatul G.A. a luat-o la domiciliul său în comuna T.V. unde a stat circa trei zile, perioadă în care, pe timpul nopţii, inculpatul G.A. a întreţinut din nou în fiecare seară raporturi sexuale normale, anale şi orale cu partea vătămată.
După trei zile, inculpatul G.A. i-a dat părţii vătămate T.V.M. suma de 25 RON cu care aceasta a plecat la tatăl său în comuna P., de aici fiind luată de bunica sa, martora G.F.
La câteva zile a fugit de la domiciliul inculpatului G.A. şi partea vătămată V.M. la mătuşa sa P.T., amândouă povestindu-le acesteia şi bunicii, faptul că au fost violate în repetate rânduri de către inculpatul G.A. Ulterior, martora G.F. a luat legătura şi cu partea vătămată N.D.A., care şi aceasta a confirmat faptul că a fost violată de inculpat şi că a rămas însărcinată. Martora G.F. a formulat plângere penală la Postul de poliţie al comunei T.V. judeţul Galaţi, în termenul legal prevăzut de lege. Mama părţii vătămate, T.V.M. nu a mai putut fi audiată deoarece este plecată în Italia. Partea vătămată T.V.M. a împlinit vârsta de 15 ani la data de 17 ianuarie 2010, astfel că la momentul comiterii faptelor, aceasta avea împlinită vârsta de 15 ani.
În cursul urmăririi penale, părţile vătămate V.M. şi T.V.M. au fost examinate medico-legal, concluziile fiind că acestea prezintă deflorare completă, mai veche de 14 zile, nu prezintă semne de violenţă şi nu s-a mai recoltat secreţie vaginală datorită prezentării tardive la examenul medico-legal. Având în vedere faptul că bunica părţilor vătămate V.M. şi T.V.M. a formulat plângere penală numai pentru acestea, în cauză răspunderea penală a inculpatului G.A. este antrenată pentru toate cele trei părţi vătămate, respectiv şi pentru partea vătămată N.D.A., conform disp. art. 131 alin. (3) C. pen.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului G.A. care în perioada 2008 - 2010 a întreţinut în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (pentru fiecare parte vătămată) raporturi sexuale cu părţile vătămate: V.M. (în vârstă de 13 ani la momentul comiterii primei fapte), T.V.M. (peste 15 ani) şi N.A.D. (peste 15 ani, dar care a rămas însărcinată şi a şi născut), profitând de imposibilitatea acestora de a-şi exprima consimţământul (fapta fiind comisă prin constrângere morală), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de viol în formă continuată (3 fapte în concurs real), prevăzute de: - art. 197 alin. (13) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M., în vârstă de 13 ani la momentul comiterii primelor fapte); - art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată T.V.M., în vârstă de 15 ani ); - art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată N.A.D., în vârstă de 15 ani, care a rămas însărcinată şi a născut); - toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Analizând şi coroborând probele administrate în cauză prima instanţă a constatat următoarele:
Referitor la încadrarea juridică a faptei de viol comisă, conform rechizitoriului, asupra părţii vătămate V.M., s-a reţinut că activităţile presupus a fi infracţionale reţinute în sarcina inculpatului G.A. sunt săvârşite la distanţe mari în timp, de ordinul lunilor sau anilor, cu excepţia ultimelor două acte din octombrie 2010. Prin urmare, nu poate fi vorba de aceeaşi rezoluţie infracţională, de esenţa căreia e tocmai curgerea unor intervale mici de timp între acţiunile care realizează conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Nefiind îndeplinită această condiţie esenţială, prima instanţa a considerat că nu mai prezintă relevanţă juridică identitatea de parte vătămată sau circumstanţele de loc.
Prin urmare, în opinia primei instanţe încadrarea juridică a infracţiunii de viol în care parte vătămată este V.M. este greşită, neputând fi vorba de o singură infracţiune în formă continuată, ci de trei infracţiuni. Având în vedere că în vara şi în toamna anului 2008 această parte vătămată avea 13 ani, iar în octombrie 2010 împlinise 15 ani, instanţa a constatat că descrierea din rechizitoriu a activităţilor infracţionale ale inculpatului G.A. asupra părţii vătămate V.M., se circumscriu următoarelor infracţiuni: două infracţiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi o infracţiune de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen.
Pentru această din urmă infracţiune forma continuata subzistă fiind în discuţie două acţiuni din octombrie 2010, comise la intervale mici de timp, care pun în evidenţă aceeaşi rezoluţie infracţională.
Analizând mijloacele de probă care stau la baza acuzaţiilor aduse inculpatului G.A. prin rechizitoriu, prima instanţă a constatat că acestea conduc cu certitudine la concluzia că faptele de viol asupra părţilor vătămate V.M. şi T.V.M. nu există, fiind incident temeiul legal prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar faptei de viol asupra părţii vătămate N.D.A. îi lipseşte un element constitutiv sub aspectul laturii obiective, respectiv lipseşte constrângerea care ar fi trebuit exercitată de inculpat, fiind vorba de acte sexuale liber-consimţite care atrag incidenţa temeiului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Instanţa a reţinut că întreg ansamblul probatoriu a fost construit pe declaraţiile celor trei părţi vătămate,V.M., T.V.M. şi N.D.A., neexistând alte probe directe sau indirecte, care să conducă în vreun fel la conturarea unei certitudini privitoare la comiterea infracţiunilor menţionate.
Sesizările la organele judiciare au fost făcute la distanţe foarte mari de timp de datele pretinse pentru începerea activităţii infracţionale, de ordinul anilor, fără a exista în vreun fel posibilitatea ca prin examinări medico-legale să se constate leziuni care să pună în evidenţă o eventuală constrângere fizică, exercitată asupra părţilor vătămate.
În ceea ce priveşte constrângerea morală constatând în ameninţări exercitate asupra părţilor vătămate, prima instanţă a constatat că aceasta, pe de o parte, nu reiese din probele administrate, iar pe de altă parte e necredibilă o astfel de versiune, atât timp cât acestea au continuat, fie să locuiască cu inculpatul după aşa-zisele agresiuni sexuale, fie să se afle în anturajul acestuia. S-a mai reţinut că în locuinţa inculpatului G.A. erau mai multe persoane, iar realizarea unor agresiuni sexuale în prezenţa acestora, aşa cum au relatat iniţial părţile vătămate în faza de urmărire penală, este greu de crezut, atât din perspectiva reacţiei celorlalte persoane în cazul unor atitudini de refuz ale părţilor vătămate, cât şi din perspectiva consumării acestor acte sexuale care, cu atât mai mult cu cât sunt realizate prin constrângere au nevoie de un cadru izolat fără potenţiali martori.
Prima instanţă a reţinut că părţile vătămate V.M. şi T.V.M. au creat o versiune asupra evenimentelor, pe care au comunicat-o imediat unor persoane din familie, respectiv martorilor G.F., P.T., V.R. şi G.G., care au relatat organelor judiciare strict ceea ce au auzit de la aceste părţi vătămate, fără ca ei să fi remarcat în vreun fel elementele unei astfel de activităţi infracţionale sau să aibă suspiciuni în acest sens.
Versiunea celor două părţi vătămate sprijină într-o mică măsură acuzaţiile părţii vătămate N.D.A., bazându-se tot pe informaţiile comunicate de aceasta din urmă.
S-a mai reţinut că în faza de judecată, părţile vătămate V.M. şi T.V.M. şi-au schimbat declaraţiile, arătând că nu au fost violate şi nici nu au avut relaţii sexuale liber consimţite cu inculpatul G.A., sursa acestor informaţii fiind martora G.G., concubina inculpatului, care dorea să se căsătorească cu o altă persoană.
Aceste declaraţii au fost luate în considerare de instanţă întrucât se sprijină pe toate celelalte elemente de fapt care exclud sub o formă sau alta comiterea infracţiunilor de viol.
Pe de o parte, s-a reţinut că declaraţiile părţilor vătămate V.M. şi T.V.M., date în faza de urmărire penală sunt complet nereale deoarece, aşa cum s-a arătat anterior, contextul în care s-ar fi comis faptele nu este în măsură să facă credibilă activitatea infracţională, iar din altă perspectivă T.V.M. a făcut acuzaţii de viol, susţinute de V.M. şi împotriva altor persoane, respectiv T.V., R.S. şi N.C.I., în strânsă legătură cu faptele inculpatului G.A. Pentru toate aceste persoane parchetul a dispus neînceperea urmării penale. Întrucât faptele nu există, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. fie prin rechizitoriu, fie prin Rezoluţia nr. 279/P/2011 din 21 iunie 2011.
De asemenea, prima instanţă a considerat că explicaţia oferită de cele două părţi vătămate în sensul că martora G.G. ar fi fost sursa acuzaţiilor, întrucât dorea să se căsătorească cu o altă persoană este pe deplin credibilă şi se sprijină şi pe celelalte elemente de fapt din dosar.
Această martoră, mama lui V.M., arată că trăieşte în concubinaj cu inculpatul G.A. de circa 20 de ani şi au împreună trei copii. Cu toate acestea, martora nu a sesizat la inculpat vreun comportament infracţional de tipul celui menţionat, iar amănunte despre faptele din prezenta cauză ar fi aflat de la P.T., iar ulterior şi de la părţile vătămate. Situaţia conflictuală dintre această martoră care era în Italia şi inculpat rezultă şi din declaraţia martorului H.P., şoferul inculpatului, care arată că în anul 2010, în luna decembrie, a fost cu acesta în Italia, inculpatul certându-se cu G.G. Trebuie remarcat şi faptul că martora G.G. a avut un comportament asemănător şi în trecut, în sensul că în timp ce inculpatul G.A. ispăşea o pedeapsă, aceasta a trăit în concubinaj cu V.R. cu care o are pe V.M., aspecte care au fost prezentate chiar de martora G.G. în declaraţia ei dată în faza de urmărire penală. În opinia primei instanţe, lipsa de fundament probator a acuzaţiilor de viol comise asupra părţilor vătămate V.M. şi T.V.M. rezultă şi din declaraţia martorei G.F. dată în faza de judecată care arată că G.G. trăieşte în concubinaj în Italia cu un român, iar cele două părţi vătămate, la un termen anterior, i-au spus faptul că nu este adevărat că le-ar fi violat inculpatul, motiv pentru care martora le-a spus să zică în faţa instanţei adevărul.
Prin urmare, instanţa a concluzionat că faptele de viol împotriva părţilor vătămate V.M. şi T.V.M. nu există, fiind incident temeiul legal prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În ceea ce o priveşte pe partea vătămată N.A.D., aceasta şi-a menţinut în faza de judecată declaraţiile date la urmărire penală. Şi cu privire la această parte vătămată s-a arătat anterior că nu există probe care să conducă la conturarea unei constrângeri fizice sau morale asupra acesteia. În acest caz însă, inculpatul G.A. a recunoscut în faţa instanţei că a avut relaţii cu partea vătămată N.A.D. cu acordul acesteia. Prima instanţă a considerat că declaraţiile acestei părţi vătămate sunt nesincere. În faza de urmărire penală aceasta a declarat că de când l-a cunoscut pe G.I.N. (fiul inculpatului) şi până când acesta a fost prins şi arestat de Poliţie la Bucureşti nu a întreţinut niciodată raporturi sexuale cu el, nici de bună voie şi nici forţată. Probele administrate au condus la concluzia că această parte vătămată a trăit în concubinaj cu G.I.N. în locuinţa inculpatului, relevante în acest sens fiind declaraţiile părţilor vătămate T.V.M., V.M. date în faza de judecată şi declaraţiile martorilor G.F. şi A.P., G.G. şi T.L. Instanţa a considerat că declaraţiile martorei M.E.I. nu au relevanţă, în cauză, întrucât informaţiile despre pretinsa agresiune sexuală asupra părţii vătămate N.A.D. le ştie de la aceasta din urmă, iar precizările acestei martore în sensul că ar fi auzit o discuţie telefonică între partea vătămată şi inculpat şi că aceasta din urmă ar fi făcut referiri la fapte de viol nu sunt credibile, având la bază o poziţie subiectivă a acestei martore care a fost colegă cu partea vătămată la un centru de plasament. Nu se poate auzi în mod concret discuţia purtată de celălalt interlocutor al părţii vătămate, în speţă inculpatul, în condiţiile în care martora nu a avut la ureche în mod efectiv receptorul mobil.
Totuşi, declaraţiile părţii vătămate N.A.D. care vizează existenţa unor raporturi sexuale cu inculpatul, coroborate cu declaraţia din faţa instanţei a acestuia care recunoaşte aceste acte sexuale liber consimţite, conduc la probarea existenţei acestor raporturi sexuale, lipsind însă constrângerea, ca element constitutiv al infracţiunii de viol pe latură obiectivă, fiind incident temeiul legal prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În opinia primei instanţe, declaraţiile martorilor T.D., C.V. şi G.P. nu oferă nici un fel de elemente faptice referitoare la comiterea infracţiunilor de viol de care este acuzat inculpatul, prin mărturia lui G.P. dorind să se contureze un anumit comportament violent al acestuia, însă fără relevanţă juridică concretă cu privire la faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul.
Referitor la G.E., mama părţii vătămate T.V.M., a reţinut că aceasta dă o declaraţie la organul de urmărire penală dar nu în calitate de martor, ci ca o plângere împotriva inculpatului. În această declaraţie se fac referiri la informaţii cu privire la faptele de viol pe care le-a aflat de la fiica ei, care însă şi-a clarificat poziţia în faţa instanţei.
În ceea ce priveşte cea de-a doua schimbare de încadrare juridică pusă în discuţie de instanţă, la termenul din 5 octombrie 2011, dintr-o infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen., asupra părţii vătămate V.M., în trei infracţiuni, respectiv două infracţiuni de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. şi o infracţiunea de viol în formă continuată prev. de art 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen., această încadrare a fost exclusă de prima instanţă şi prezentată anterior. Diferenţa dintre cele două încadrări juridice puse în dezbatere se referă la cele două infracţiuni din de vara şi toamna anului 2008, în condiţiile în care s-a arătat că faptele de viol din acea perioadă nu există, ipoteza faptelor de act sexual cu un minor rămâne practic fără obiect, fiind exclusă ca şi analiză. Prin concluziile scrise în apărarea inculpatului s-a precizat că în situaţia în care acesta va fi găsit vinovat să nu i se reţină starea de recidivă, conform art. 38 alin. (2) C. pen., întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare.
Prima instanţă a considerat că reţinerea disp. art. 37 lit. b) C. pen. la toate încadrările juridice este corectă, în condiţiile în care inculpatul este acuzat de comiterea unor infracţiuni de viol din vara şi toamna anului 2008, din interiorul termenului de reabilitare. Soluţiile de achitare au condus, potrivit art 350 alin. (2) C. proc. pen., la punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. S-a mai reţinut că părţile vătămate V.M. şi T.V.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză, aspecte relatate la termenul din 1 iunie 2011 astfel încât instanţa a constatat acest lucru. Partea vătămată N.A.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5 000 RON reprezentând daune morale.
După cum s-a arătat, instanţa a reţinut că între inculpat şi această parte vătămată au existat raporturi sexuale de comun acord, nefiind vorba de o faptă ilicită de viol comisă cu violenţă de inculpat, aptă să producă un prejudiciu moral. Prin urmare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. (faptă ilicită, vinovăţie, prejudiciu, legătură de cauzalitate), pretenţiile civile formulate de partea vătămată N.A.D. fiind nefondate.
Împotriva Sentinţei penale nr. 674/2011 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Galaţi a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi criticând-o ca nelegală în ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului G.A. pentru infracţiunile de viol deduse judecăţii.
Sub acest aspect s-a susţinut că probele administrate în cauză fac dovada vinovăţiei inculpatului, astfel că s-ar fi impus condamnarea acestuia.
Printr-un motiv suplimentar de apel, procurorul de şedinţă a criticat ca nelegală schimbarea încadrării juridice dispusă de prima instanţă în ceea ce priveşte faptele de viol privind partea vătămată V.M., susţinând că încadrarea corectă este cea stabilită prin rechizitoriu.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a apreciat că este fondat, dar nu sub toate criticile formulate.
1. Referitor la infracţiunea de viol având ca parte vătămată pe V.M., s-a reţinut prin rechizitoriu că activitatea infracţională a inculpatului G.A. a constat în săvârşirea unor acte materiale repetate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada anilor 2008 - 2010, după cum urmează: - într-o zi, în vara anului 2008, inculpatul G.A. a mângâiat-o pe sâni, a ameninţat-o că o bate, după care i-a introdus degetul în vagin, deflorând-o; - în toamna anului 2008, partea vătămată V.M. a fost dusă de inculpatul G.A. la motelul din H.C., într-o cameră, unde a forţat-o să întreţină cu el un raport sexual normal; - în luna octombrie 2010, partea vătămată a fost dusă de inculpat într-un hotel din T., unde a fost constrânsă, prin ameninţare, să întreţină cu el un raport sexual normal; după circa două săptămâni, inculpatul a dus-o la acelaşi hotel, unde a constrâns-o din nou să întreţină cu el un raport sexual.
Prin rechizitoriu s-a reţinut că faptele inculpatului G.A., săvârşite în modalitatea şi în împrejurările mai sus-menţionate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. Reţinerea formei agravate a infracţiunii, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., este determinată de faptul că la data când se presupune că au fost săvârşite primele două acte materiale ale infracţiunii (în cursul anului 2008), partea vătămată V.M. avea vârsta de 13 ani. Aceleaşi acte materiale, presupus a fi săvârşite în cursul anului 2008, au atras şi reţinerea în sarcina inculpatului a stării de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., în raport cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1500 din 13 iunie 2000 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 919/2000 a Tribunalului Galaţi.
Mai înainte de a trece la o analiză asupra existenţei faptelor descrise în rechizitoriu, Curtea a observat că încadrarea juridică dată acestora este greşită.
Având în vedere intervalul foarte mare de timp, de circa doi ani, care s-a scurs între primele fapte de viol, presupus a fi săvârşite în vara şi respectiv în toamna anului 2008, şi celelalte două fapte de viol, comise în luna octombrie 2010, a trecut o perioadă de circa doi ani, Curtea şi-a format convingerea că nu poate fi vorba de acte materiale săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice, ci au existat rezoluţii distincte pentru fiecare grup de câte două fapte.
Prin urmare, în opinia Curţii, corecta încadrare juridică a faptelor de viol având ca parte vătămată pe V.M. este următoarea: - infracţiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cele două acte materiale presupus a fi comise în anul 2008, când partea vătămată avea 13 ani); - infracţiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (actele materiale din toamna anului 2010, când partea vătămată depăşise vârsta de 15 ani).
Schimbarea încadrării juridice - în sensul de a se face distincţie între cele două grupuri de fapte şi a se constata că ele nu au la bază o rezoluţie infracţională unică a fost pusă în discuţie de prima instanţă care însă, în mod nejustificat, a fragmentat activitatea infracţională presupus a fi desfăşurată în vara - toamna anului 2008, reţinând două infracţiuni distincte de viol şi nu o singură infracţiune în formă continuată, aşa cum este corect.
În ce priveşte existenţa faptelor, Curtea, în consens cu prima instanţă, a considerat că nu s-a făcut dovada, dincolo de orice dubiu, a vinovăţiei inculpatului cu privire la primele două acte materiale, presupus a fi săvârşite în vara şi respectiv în toamna anului 2008.
Astfel, s-a reţinut că, privitor la aceste fapte, organele de urmărire penală au fost sesizate după mai bine de doi ani, (în luna noiembrie 2010), iar cercetările efectuate nu au fost în măsură să identifice existenţa unor probe certe şi concludente, care să confirme declaraţiile părţii vătămate V.M., date în cursul urmăririi penale.
Singurele probe care confirmă susţinerile părţii vătămate în sensul că în cursul anului 2008 a fost violată de tatăl său vitreg, inculpatul G.A., sunt declaraţiile unor rude apropiate (martora G.G. - mama părţii vătămate, martora G.F. - bunica părţii vătămate şi martora P.T. - mătuşa părţii vătămate) care sunt însă probe indirecte, redând informaţiile pe care martorii le-au aflat de la partea vătămată, după aproximativ doi ani de la data presupusei săvârşiri a faptelor.
Deşi prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale partea vătămată a afirmat că l-a informat pe tatăl său, martorul V.R., despre faptul că a fost violată de inculpatul G.A. şi că, împreună cu acesta, au mers la Postul de Politie F., unde i s-a luat o declaraţie, relaţiile transmise de I.P.J.Galaţi - Secţia 4 Poliţia Rurală Tg.Bujor (de care aparţine com. F.) nu confirmă această afirmaţie.
Împrejurarea că declaraţiile inculpatului conţin contradicţii şi inconsecvenţe s-a apreciat că nu constituie, prin ea însăşi, o dovadă a vinovăţiei acestuia, deoarece, potrivit prevederilor art. 66 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, sarcina probei, inclusiv dovedirea vinovăţiei inculpatului, revenind organelor judiciare.
Având în vedere că, în cauza de faţă, materialul probator nu este în măsură să dovedească cu certitudine faptele de viol presupus a fi comise de inculpatul G.A. în anul 2008, împotriva părţii vătămate V.M., s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului cu privire la infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen.
Curtea a considerat însă că probele administrate în cauză fac dovada săvârşirii de către inculpatul G.A., în luna octombrie 2010, a celor două fapte de viol împotriva acelei părţi vătămate.
Astfel, din declaraţiile date de partea vătămată V.M. în faza urmăririi penale, a rezultat că în cursul lunii octombrie 2010, mama sa, martora G.G., care se afla în Italia, i-a trimis o sumă de bani concubinului ei, inculpatul G.A., pentru a merge în vizită la Penitenciarul Jilava, unde era deţinut fiul lor, numitul G.I.N. Totodată martora G.G. i-a cerut fiicei sale,V.M., care locuia în com.V. la mătuşa sa martora P.T., să se deplaseze în comuna T.V., pentru a merge împreună cu inculpatul G.A. la Penitenciarul Jilava.
Când au ajuns în mun.T., de unde urmau să ia trenul spre Bucureşti, inculpatul i-a propus părţii vătămate să meargă la un hotel, pentru a se odihni până vine trenul. Partea vătămată a acceptat propunerea şi a mers cu inculpatul într-o cameră de hotel, unde acesta prin ameninţare, a constrâns-o să aibă cu el un raport sexual normal. După aproximativ două săptămâni, inculpatul a convins-o din nou pe partea vătămată să se deplaseze împreună cu el la Penitenciarul Jilava - asigurând-o că nu o va mai constrânge la raport sexual - dar, odată ajunşi în mun.T., a procedat ca şi anterior, conducând-o pe partea vătămată la un hotel, unde a forţat-o să aibă cu el raport sexual.
Declaraţiile date de partea vătămată V.M. în cursul urmăririi penale se coroborează cu fapte şi împrejurări care au rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză, făcând dovada vinovăţiei inculpatului.
Astfel, din declaraţiile martorei P.T., mătuşa părţii vătămate, rezultă că la sfârşitul lunii octombrie 2010 (la scurt timp după consumarea faptelor), partea vătămată a venit la domiciliul său din com.V., jud.Galaţi şi i-a spus că a fost violată de inculpatul G.A. S-a observat că, în condiţiile în care mama părţii vătămate, martora G.G., locuia în Italia, iar tatăl acesteia, martorul V.R., care locuia în com. F., nu era capabil să-i asigure nici mijloacele de trai şi nici educaţia şi supravegherea corespunzătoare, partea vătămată, aflată la vârsta adolescenţei, pleca în mod frecvent de la locuinţa tatălui său pentru a locui diferite perioade de timp la mătuşa sa P.T., ori la bunica sa, martora G.F., în com. B., jud.Galaţi. Aceasta este şi explicaţia faptului că, după ce a fost violată de inculpat, partea vătămată i s-a destăinuit mai întâi martorei P.T., (care a informat-o despre cele întâmplate pe sora sa, martora G.G.), iar ulterior bunicii sale, martora G.F., căreia i-a relatat şi despre violul săvârşit de inculpat asupra verişoarei sale, partea vătămată T.V.M.
Deşi nu a recunoscut că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată V.M., inculpatul G.A. a confirmat prin declaraţiile sale că partea vătămată a locuit la domiciliul său, în com. T.V., jud.Galaţi, diferite perioade de timp şi că a fost împreună cu aceasta de mai multe ori la Penitenciarul Jilava, în vizită la fiul său G.I.N. - fratele vitreg al părţii vătămate.
Coroborând faptele şi împrejurările rezultate din mijloacele de probă mai sus-menţionate cu concluziile raportului de constatare medico-legală, întocmit la data de 29 noiembrie 2010 (din care rezultă că partea vătămată V.M. prezintă deflorare completă, mai veche de 14 zile, a cărei dată nu se mai poate preciza), Curtea şi-a format convingerea că sunt reale susţinerile părţii vătămate, în sensul că, în cursul lunii octombrie 2010, inculpatul G.A. a întreţinut cu ea, în mod repetat, raporturi sexuale.
Astfel se explică şi faptul că partea vătămată V.M. a cunoscut şi a relatat în declaraţiile sale despre un detaliu al organului sexual al inculpatului (faptul că şi-a introdus trei bile din plastic în penis), detaliu pe care inculpatul l-a recunoscut prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale. În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată a relatat că inculpatul a constrâns-o să întreţină cu el raporturi sexuale, ameninţând-o cu acte de violenţă îndreptate atât împotriva sa, cât şi împotriva mamei sale. Aceste susţineri ale părţii vătămate sunt credibile în condiţiile în care din declaraţiile mai multora dintre martorii audiaţi în cauză rezultă comportamentul deosebit de violent al inculpatului (sens în care avem în vedere declaraţiile martorilor G.G., G.P., P.T. şi G.F.).
Ţinând cont de vârsta părţii vătămate (de numai 15 ani), de educaţia precară de care aceasta a beneficiat şi de lipsa oricărui sprijin moral din partea părinţilor, Curtea a reţinut că ameninţările inculpatului, chiar dacă nu au fost urmate de acte de violenţă, au fost suficiente pentru a-i înfrânge voinţa şi a o împiedica să se opună raporturilor sexuale la care acesta a supus-o. Lipsa totală a sprijinului material şi moral din partea părinţilor au determinat-o pe partea vătămată V.M. ca, şi după arestarea inculpatului G.A. în prezenta cauză, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, să locuiască sporadic la domiciliul acestuia, împreună cu cei doi copii minori (fraţii săi vitregi) şi cu celelalte rude ale inculpatului. Această împrejurare explică pe deplin faptul că, prin declaraţiile date în cursul judecăţii în fond şi în apel, partea vătămată V.M. şi-a schimbat declaraţiile anterioare, susţinând că a fost sfătuită de mama sa G.G., să-l acuze pe nedrept pe inculpat, deoarece urmărea să întrerupă relaţia de concubinaj cu acesta.
În realitate, Curtea a considerat că, prin această schimbare de atitudine, partea vătămată, aflată la vârsta adolescenţei, doreşte să "sancţioneze" lipsa de interes pe care mama sa a manifestat-o pentru creşterea şi educarea ei.
Prin urmare, Curtea nu a luat în considerare declaraţiile date de partea vătămată V.M. în faza judecăţii, ci a reţinut din coroborarea celorlalte probe administrate în cauză, că în luna octombrie 2010 în împrejurările mai sus-arătate, inculpatul G.A. a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale, în mod repetat, prin constrângere, faptă care, aşa cum s-a arătat mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
La încadrarea juridică a faptei nu a fost reţinută starea de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., reţinută prin rechizitoriu, pentru următoarele considerente:
Inculpatul G.A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1500 din 13 iunie 2000 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 919 din 12 octombrie 2000 a Tribunalului Galaţi, la o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 ref. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.
În urma aplicării art. 34 lit. b) şi art. 61 alin. (1) teza II C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare, fiind arestat la data de 29 ianuarie 1999 şi eliberat condiţionat la 27 iulie 2011, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 489 zile închisoare.
Durata pedepsei s-a împlinit la 28 noiembrie 2002, dată de la care curge termenul de reabilitare. Ţinând cont de Decizia nr. 3/2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, Curtea a avut în vedere, la calcularea termenului de reabilitare, pedeapsa cea mai grea care intră în componenţa pedepsei rezultante - respectiv pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare. În raport de această pedeapsă termenul de reabilitare calculat în baza art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., este de 5 ani şi 9 luni şi s-a împlinit la data de 28 august 2008. Prin urmare, la data săvârşirii infracţiunii de viol având ca parte vătămată pe V.M. (în luna octombrie 2010) inculpatul era reabilitat de drept, astfel că nu trebuie reţinută în sarcina acestuia starea de recidivă.
2. Privitor la infracţiunea de viol având ca parte vătămată pe T.V.M., Curtea a constatat de asemenea, că din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat săvârşirea de către inculpat a faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.
Astfel, din declaraţiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale şi reconfirmate prin declaraţia dată la judecata în apel, rezultă că în luna octombrie 2010, în timp ce se afla internată în spital, partea vătămată T.V.M. (care este fiica lui G.E., sora lui G.G., concubina la acea dată a inculpatului G.A.) a fost sunată de numitul R.S., care i-a spus că a fost rugat de inculpat ca, la externare, să o transporte cu autoturismul său la domiciliul inculpatului în com. T.V., pentru că are ceva important să-i spună.
Potrivit susţinerilor părţii vătămate, mai înainte de a o duce în com.T.V., numitul R.S. a dus-o într-un apartament din mun.Galaţi, unde a violat-o. Apoi, partea vătămată a fost dusă de numitul R.S. la domiciliul inculpatului, de unde, la solicitarea sa, au plecat cu autoturismul inculpatului spre comuna B., unde îşi avea domiciliul bunica sa, martora G.F. De menţionat că martora G.F. este cea care a crescut-o şi care are calitatea de reprezentant legal al părţii vătămate, în condiţiile în care mama acesteia, G.E., este plecată de mai mulţi ani în Italia. Din declaraţiile părţii vătămate a rezultat că, mai înainte de a fi dusă în com. B., a fost dusă din nou în apartamentul numitului R.S. din mun.Galaţi, unde a fost violată de acesta şi de inculpatul G.A.
În zilele următoare, inculpatul G.A. a transportat-o pe partea vătămată T.V.M. cu autoturismul în com. B., fiind însoţiţi de partea vătămată V.M. şi de T.V. (tatăl părţii vătămate T.V.M.). Cu ajutorul acestora din urmă inculpatul a convins-o pe martora G.F. să o lase pe partea vătămată T.V.M. să meargă în com. T.V., pentru a sărbători împreună onomastica părţii vătămate V.M.
După ziua onomastică a părţii vătămate V.M., T.V.M. a fost nevoită să rămână mai multe zile în locuinţa inculpatului G.A., deoarece acesta a pretextat că nu mai are bani pentru benzină. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate T.V.M., în această perioadă, când a dormit în acelaşi pat cu partea vătămată V.M. şi cu cei doi copii minori ai inculpatului G.A., acesta o trăgea jos din pat în fiecare noapte şi o obliga să întreţină cu el raporturi sexuale. Ulterior, inculpatul a dus-o pe partea vătămată T.V.M. cu autoturismul în com. P., la domiciliul tatălui său, T.V., unde a stat câteva zile (timp în care susţine că a fost violată şi de tatăl său). După aceea, a fost luată din nou de inculpat şi dusă la domiciliul său, în com. T.V., unde a stat circa trei zile - perioadă în care inculpatul a constrâns-o în fiecare seară să aibă cu el raporturi sexuale. La câteva zile după ce a fugit de la domiciliul inculpatului, s-a întors la locuinţa bunicii sale, martora G.F., din com. B., unde a venit şi partea vătămată V.M. - context în care cele două minore i-au destăinuit bunicii lor faptele de viol la care au fost supuse de către inculpat. Aşa cum s-a arătat mai sus, partea vătămată V.M. o informase anterior pe mătuşa sa, martora P.T. despre abuzurile sexuale exercitate de inculpat asupra sa.
Declaraţiile părţii vătămate T.V.M. se coroborează cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale de partea vătămată V.M. în prezenţa căreia au avut loc o parte dintre actele de viol la care a fost supusă prima parte vătămată (în condiţiile în care locuiau în aceeaşi cameră), cu declaraţiile martorelor G.F., P.T. şi G.E. precum şi, în parte cu declaraţiile tatălui părţii vătămate, T.V. Aceste ultime probe, chiar dacă sunt indirecte, confirmă realitatea unor fapte şi împrejurări colaterale care fac să fie credibile declaraţiile părţii vătămate. Cel mai important dintre faptele colaterale dovedite prin mijloacele de probă mai sus-menţionate este acela că inculpatul G.A. a făcut demersuri repetate pentru a o aduce pe partea vătămată, în vârstă de 15 ani, la domiciliul său, sub diferite pretexte, deşi între ei nu existau relaţii de rudenie sau de afinitate care să justifice în vreun fel interesul pe care i-l purta.
Singura explicaţie plauzibilă a acestui interes este acela că inculpatul, ca şi în cazul părţii vătămate V.M., a profitat de faptul că partea vătămată T.V.M. era lipsită atât de supraveghere, cât şi de sprijin material şi moral din partea părinţilor, fiind astfel vulnerabilă din punct de vedere psihic şi incapabilă să se opună abuzurilor sexuale exercitate de inculpat asupra sa. Din Raportul de constatare medico-legală întocmit la data de 29 noiembrie 2010 rezultă că minora T.V.M. prezintă deflorare completă, mai veche de 14 zile, a cărei dată nu se mai poate preciza.
Prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, partea vătămată T.V.M. a oferit, ca şi partea vătămată V.M., un detaliu privind organul sexual al inculpatului, care confirmă, odată în plus, că a întreţinut cu acesta raporturi sexuale. Ca şi în cazul părţii vătămate V.M., partea vătămată T.V.M. a relatat în declaraţiile sale că inculpatul a constrâns-o să întreţină cu el raporturi sexuale ameninţând-o cu acte de violenţă - ameninţare care s-a dovedit a fi aptă pentru a-i înfrânge rezistenţa, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul era cunoscut ca o persoană deosebit de violentă, iar partea vătămată, în vârstă de numai 15 ani şi bolnavă (suferind de o afecţiune cardiacă), era lipsită de orice posibilitate de a se apăra.
Faptul că la judecata în primă instanţă partea vătămată T.V.M. şi-a retractat declaraţiile din cursul urmăririi penale, pentru ca ulterior - fiind audiată în apel - în condiţiile în care a fost asistată de un apărător şi de un psiholog - să confirme realitatea celor declarate în cursul urmăririi penale, relevă vulnerabilitatea psihică a părţii vătămate şi explică uşurinţa cu care aceasta a căzut victimă abuzurilor sexuale exercitate de inculpat asupra sa. Împrejurarea că alte fapte de viol reclamante de partea vătămată T.V.M. nu au putut fi dovedite, dispunându-se de către procuror neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii R.S., T.V. şi N.IC., s-a apreciat că nu este de natură să provoace îndoieli cu privire la existenţa faptei de viol săvârşită de inculpatul G.A., atâta vreme cât vinovăţia acestuia este dovedită, dincolo de orice dubiu, prin coroborarea probelor administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatului G.A., care în luna octombrie 2010, în mod repetat, a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată T.V.M., prin constrângerea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. În încadrarea juridică nu trebuie reţinute prevederile art. 37 lit. b) C. pen., deoarece faptele au fost comise după data de 28 august 2008 când s-a împlinit termenul de reabilitare, aşa cum s-a arătat mai sus.
3. Referitor la infracţiunea de viol având ca parte vătămată pe N.D.A., Curtea a reţinut, de asemenea, că probele administrate în cauză fac dovada vinovăţiei inculpatului. Astfel, din declaraţiile părţii vătămate N.D.A. a rezultat că în vara - toamna anului 2008, în timp ce se afla la Căminul de copii din mun. Galaţi (unde a fost internată la vârsta de 12 ani - fiind orfană) l-a cunoscut pe numitul G.I.N., fiul inculpatului G.A. Într-una din zilele următoare, partea vătămată, potrivit susţinerilor sale, a fost luată cu forţa de cei doi şi dusă în com. T.V., la domiciliul inculpatului G.A., pentru a trăi în concubinaj cu numitul G.I.N. În luna aprilie 2009, numitul G.I.N. a fost arestat pentru săvârşirea unor furturi în mun. Bucureşti, prilej cu care partea vătămată N.D.A., care se afla împreună cu el, a fost readusă în Centrul de plasament din mun.Galaţi.
În perioada următoare, inculpatul G.A. a luat-o din nou pe partea vătămată şi a dus-o în com. T.V., pentru a avea grijă de cei doi copii minori ai săi. Inculpatul a cumpărat o casă în com. T.V., unde s-a mutat împreună cu partea vătămată şi cu cei doi copii minori, moment din care a început să o constrângă pe partea vătămată, prin violenţe şi ameninţare, pentru a întreţine cu el raporturi sexuale. Potrivit propriilor susţineri, partea vătămată N.D.A. a intenţionat de mai multe ori să fugă de la locuinţa inculpatului, dar acesta a ameninţat-o că o va găsi oriunde şi o va omorî. Despre faptul că a fost în mod repetat violată de inculpatul G.A., i-a povestit părţii vătămate V.M. în perioada în care aceasta a locuit la domiciliul inculpatului, fapt pe care partea vătămată V.M. îl confirmă prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale. De asemenea, martorele P.T. şi G.F. au confirmat că partea vătămată V.M. le-a relatat despre faptele de viol săvârşite de inculpatul G.A. asupra părţii vătămate N.D.A.
În urma acestor raporturi sexuale, partea vătămată a rămas însărcinată. Ulterior, profitând de faptul că inculpatul plecase în Italia, a reuşit să plece de la domiciliul acestuia şi a revenit în Centrul de plasament din mun. Galaţi. Martora M.I., colegă cu partea vătămată N.D.A. în centrul de plasament, confirmă că, după revenirea părţii vătămate, aceasta i-a povestit că a rămas însărcinată în urma violului săvârşit asupra ei de către inculpatul G.A. În perioada următoare, inculpatul a căutat-o pe partea vătămată la telefon, ameninţând-o că o va viola din nou şi interesându-se de cursul sarcinii. La data de 15 iunie 2010 partea vătămată a născut.
Prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul G.A. a susţinut că partea vătămată N.D.A. a fost adusă la domiciliul său de către G.I.N., fiul său, pentru a trăi în concubinaj cu ea. Inculpatul a mai susţinut că după arestarea fiului său, partea vătămată a revenit şi a rămas de bună voie în locuinţa sa, fără însă a recunoaşte că a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale. Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată N.D.A. - fapt pe care nu putea să-l mai nege, în condiţiile în care din aceste raporturi sexuale a rezultat un copil - dar a afirmat că nu a constrâns-o în niciun fel.
În dovedirea acestor susţineri inculpatul a solicitat audierea martorului H.P., care a lucrat pentru inculpat ca şofer şi T.L., vecină cu inculpatul - martori care confirmă că părţile vătămate V.M. şi N.D.A. au locuit anumite perioade de timp la domiciliul inculpatului, care se purta frumos cu ele, fără însă a cunoaşte despre relaţiile sexuale avute de inculpat cu acestea.
Având în vedere întregul context al derulării faptelor, Curtea a considerat că sunt perfect plauzibile susţinerile părţii vătămate N.D.A., în sensul că relaţiile sexuale avute cu inculpatul nu au fost liber consimţite, ci a fost constrânsă.
Sub acest aspect, Curtea a remarcat în primul rând, numeroasele demersuri făcute de inculpat pentru a o aduce şi a o ţine pe partea vătămată N.D.A. la domiciliul său, după ce fiul acestuia, fiind arestat, a întrerupt relaţia de concubinaj cu partea vătămată. Interesul manifestat de inculpat în acest sens nu poate fi explicat decât prin faptul că inculpatul urmărea să profite de situaţia vulnerabilă în care se găsea partea vătămată - fiind orfană la vârsta adolescentei şi lipsită de orice sprijin material şi moral - în scopul de a o folosi la îngrijirea celor doi copii minori şi de a întreţine cu ea relaţii sexuale. Ca şi în cazul celorlalte două părţi vătămate, notorietatea comportamentului violent al inculpatului a contribuit în mod determinant la înfrângerea voinţei părţii vătămate N.D.A., aceasta fiind incapabilă să se opună în mod eficient abuzurilor sexuale exercitate de inculpat asupra sa.
Aşa fiind, Curtea a reţinut, în urma faptelor şi împrejurărilor care rezultă din întregul material probator, că este dovedită săvârşirea de către inculpatul G.A. a infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. având ca parte vătămată pe N.D.A. Nici în cazul acestei infracţiuni nu trebuie reţinută starea de recidivă, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. deoarece faptele au fost comise după data de 28 august 2008, când a intervenit reabilitarea de drept.
Prin urmare, s-a reţinut că în mod nelegal prima instanţă, făcând o greşită apreciere asupra probelor administrate în cauză, a dispus achitarea inculpatului G.A. pentru întreaga activitate infracţională.
Faţă de aceste considerente, văzând şi disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 674/2011 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul G.A., în sensul mai sus arătat.
Pentru considerentele mai sus arătate, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului G.A. pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi 3 teza. I C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M.).
S-a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni de viol, prev. de art. 197 alin. (1), cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., săvârşite împotriva părţilor vătămate V.M., N.D.A. şi T.V.M. la pedeapsa cu închisoare, la individualizarea cărora s-a ţinut cont, în contextul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea şi de împrejurările în care au fost săvârşite - prin constrângerea celor trei părţi vătămate minore, facilitată de faptul că acestea nu au beneficiat de un cadru familial adecvat, ci au trăit în condiţii care nu le-au asigurat o dezvoltare intelectuală şi morală corespunzătoare - de conduita procesuală nesinceră a inculpatului, precum şi de faptul că acesta are antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă.
În raport cu toate aceste criterii, Curtea a apreciat că scopul şi funcţiile prevăzute de art. 52 C. pen. pot fi atinse prin aplicarea unor pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite.
Totodată, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite, care îl fac nedemn pentru exercitarea unora dintre drepturile prevăzute de lege, Curtea a considerat că se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Conform prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35, s-a dispus contopirea pedepselor principale şi a pedepselor complementare, adăugând un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Din pedeapsa rezultantă s-a dedus, conform prevederilor art. 88 C. pen., durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 10 februarie 2011 şi până la 7 octombrie 2012.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că, în cursul judecăţii în primă instanţă, partea vătămată N.D.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 RON, reprezentând daune morale. '
Având în vedere că, în mod indiscutabil, faptele inculpatului, de a o constrânge pe partea vătămată N.D.A. să întreţină cu el raporturi sexuale, au fost de natură să-i cauzeze acesteia o importantă suferinţă psihică, au fost admise pretenţiile părţii vătămate şi a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 5000 RON cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 ref. la art. 189 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul G.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul G.A.
Parchetul, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a criticat decizia sub aspectul greşitei achitări a inculpatului G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M. - fapta din vara-toamna anului 2008).
Inculpatul G.A., prin apărătorul ales, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 18 şi în subsidiar pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că decizia este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Cu privire la presupusele fapte de viol săvârşite de recurentul inculpat asupra părţilor vătămate V.M. şi T.V.M., apărarea a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistenţa faptelor, susţinând că:
- Tribunalul Galaţi a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză şi şi-a fundamentat în mod corect soluţia de achitare pe declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpatului, apreciind că martorii din cauză sunt subiectivi, întrucât la urmărirea penală au fost audiaţi martori care fac parte din familiile părţilor vătămate V. şi T., iar martorii pe care se bazează rechizitoriul au diferite legături de rudenie cu aceste două părţi vătămate, excepţie făcând cei doi martori propuşi de inculpat şi care au fost audiaţi la instanţa de fond, numiţii H.P. şi T.L. În opinia apărării, tribunalul a stabilit în concret situaţia de fapt în raport de aceste probatorii, a luat în considerare anumite declaraţii de martori iar pe altele le-a exclus din ansamblul probator. Partea vătămată V., deşi iniţial la urmărirea penală a declarat că a fost violată de către inculpatul G.A., la instanţa de fond a revenit şi a arătat că nu a fost violată şi cunoaşte faptul că nici T.V. nu a fost violată, că a fost vorba despre o răzbunare împotriva inculpatului pusă la cale de ea împreună cu mama sa, G.G., care trăia în concubinaj cu inculpatul G.A. şi dorea să se căsătorească cu o altă persoană.
- la dosarul de fond se află şi un memoriu depus de V.M. în susţinerea schimbării sale de atitudine, aceasta menţinându-şi şi în faţa instanţei de apel declaraţia de la fond, susţinere care se coroborează şi cu declaraţia mamei sale, martora G.G., care deşi a trăit în concubinaj 20 de ani cu G.A., nu a observat ca V.M. să fi suferit vreun şoc şi nu a avut motive să bănuiască că aceasta ar fi fost supusă la agresiuni sexuale din partea concubinului ei de la acea dată, astfel că nu se poate reţine faptul că partea vătămată V.M. a fost violată, iar Curtea de Apel Galaţi a făcut o netemeinică şi incorectă reapreciere a probatoriului, stabilind că declaraţia părţii vătămate V.M. de la instanţa de fond nu ar corespunde realităţii.
În ceea ce o priveşte pe partea vătămată T.V.M., apărarea a subliniat că ea a făcut mai multe plângeri penale şi împotriva tatălui său, T.V. şi a numiţilor R.S. şi N.I.C., plângeri soluţionate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi cu neînceperea urmăririi penale, întrucât faptele nu există. La instanţa de fond, partea vătămată T.V.M. a susţinut declaraţia părţii vătămate V.M. şi a arătat că nu a fost violată de inculpatul G.A., iar la instanţa de apel şi-a modificat declaraţia şi a afirmat că a fost violată de către inculpatul G.A. S-a susţinut că poziţia părţii vătămate în faţa instanţei de apel este nesinceră, având în vedere că aceasta a mai făcut încă trei plângeri penale pentru săvârşirea infracţiunii de viol, inclusiv asupra tatălui său, iar această schimbare survenită în faţa curţii de apel nu ar trebui să fie o probă directă şi determinantă pentru condamnarea recurentului inculpat G.A. pentru infracţiunea de viol.
Referitor la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului cu privire la partea vătămată N.D.A., a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pe fond achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, şi anume constrângerea care ar fi trebuit să fie exercitată de recurentul inculpat. Partea vătămată N.D.A. a locuit la domiciliul inculpatului G.A. în calitate de concubină a fiului acestuia, iar din situaţia de fapt expusă în scris nu rezultă probe directe sau indirecte din care să reiasă faptul că inculpatul a constrâns-o pe partea vătămată să întreţină în mod repetat relaţii sexuale cu el. Declaraţiile martorilor au confirmat faptul că partea vătămată a locuit la locuinţa inculpatului o perioadă îndelungată, iar atunci când era dusă la centrul de plasament, se reîntorcea imediat acasă la inculpat.
A mai arătat apărarea că împrejurările relatate de martora M.E. nu se referă la situaţia de fapt, ea a redat în declaraţia sa o situaţie pe care a aflat-o de la partea vătămată N.D.A., motiv pentru care a solicitat înlăturarea din materialul probator a declaraţiei acesteia.
Cu privire la latura civilă a cauzei, a arătat că, întrucât nu există fapta ilicită de viol săvârşită de inculpat în dauna părţii vătămate N.D.A., nu sunt îndeplinite condiţiile art. 998 C. civ. şi a solicitat respingerea pretenţiilor acesteia ca nefondate.
În subsidiar a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei sub minimul special şi aplicarea art. 81 C. pen. ca modalitate de executare, considerând că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie, având în vedere că inculpatul nu este recidivist, are doi copii minori în întreţinere şi este singurul întreţinător al familiei.
Examinând decizia atacată atât prin prisma motivelor invocate de parchet şi inculpatul G.A., cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi este fondat, urmând a fi admis, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
I. În ce priveşte recursul declarat de parchet, Înalta Curte constată, în acord cu concluzia la care a ajuns procurorul, că decizia pronunţată de instanţa de apel este netemeinică întrucât, în mod greşit s-a concluzionat de către instanţa de prim control judiciar în sensul inexistenţei infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi 3 teza I C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului G.A. ca fiind săvârşită în anul 2008, parte vătămată fiind V.M., care la data faptelor nu împlinise vârsta de 15 ani.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada, dincolo de orice dubiu, a vinovăţiei inculpatului în săvârşirea infracţiunii sus-menţionate.
În concret, instanţa de prim control judiciar a reţinut în motivarea soluţiei de achitare a inculpatului, perioada mare de timp scursă de la data comiterii presupusei fapte până la sesizarea organelor de urmărire penală, lipsa unor probe directe care să ateste realitatea celor sesizate de partea vătămată V.M. în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, anumite aspecte neconforme cu realitatea, relatate de aceeaşi parte vătămată în declaraţiile date la procuror.
Argumentele mai sus arătate, în opinia Înaltei Curţi, nu sunt în măsura să conducă la concluzia că infracţiunea de viol reţinută în sarcina inculpatului G.A. în actul de sesizare a instanţei ca fiind săvârşită asupra părţii vătămate V.M. în perioada vara - toamna anului 2008, nu există.
Din probele administrate în cauză rezultă că în vara anului 2008, martora G.G., mama părţii vătămate V.M. a sunat-o pe aceasta şi i-a spus să meargă la domiciliul inculpatului, deoarece în câteva zile urma să vină în România şi dorea să petreacă timpul împreună.
Astfel, partea vătămată V.M. a venit la domiciliul inculpatului unde acesta mai are cu martora G.G. doi copii minori în vârstă de 9 ani şi respectiv 10 ani. Până a sosi în ţară martora G.G., într-una din seri, în timp ce partea vătămată dormea singură în a doua cameră a imobilului, a venit inculpatul G.A. care s-a urcat în pat lângă ea şi i-a propus să întreţină raport sexual. Deşi partea vătămată s-a opus spunându-i că este virgină, inculpatul a început să o mângâie pe sâni, partea vătămată ameninţându-l că îi va spune mamei sale. Inculpatul a insistat, a ameninţat-o cu bătaia şi a continuat activitatea infracţională din punct de vedere sexual, dezvirginând pe partea vătămată cu degetul. La primul contact de acest gen, partea vătămată avea vârsta de 13 ani şi nu-i venise menstruaţia. A constatat că a fost dezvirginată deoarece a început să-i curgă sânge. Când a venit mama sa, martora G.G. în ţară, partea vătămată nu i-a spus acesteia ce a păţit, deoarece fusese ameninţată de inculpat cu bătaia, acesta având de regulă o atitudine foarte agresivă. Intuind şi fiindu-i teamă că partea vătămată V.M. îi va spune mamei sale că a fost dezvirginată, inculpatul G.A. a spus martorei G.G. că fiica sa ar fi fost violată în satul V., fapt neconform cu realitatea. După plecarea martorei G.G. în Italia, partea vătămată V.M. a revenit din nou la domiciliul tatălui său, martorul V.R., în comuna F., judeţul Galaţi.
În toamna anului 2008, martora G.G. a sunat pe partea vătămată şi i-a spus să meargă în comuna T.V. la domiciliul inculpatului deoarece i-a trimis bani din Italia şi să meargă împreună cu acesta să cumpere obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Deşi îi era teamă, partea vătămată a venit în Galaţi unde s-a întâlnit cu inculpatul pentru a merge la cumpărături, însă acesta nu i-a cumpărat nimic, cerându-i să meargă la el în comuna T.V. şi de acolo vor pleca în zilele următoare pentru a face cumpărături în comuna L.
La câteva zile, inculpatul şi partea vătămată au mers în comuna L. şi la întoarcere, inculpatul a dus pe partea vătămată într-un bar unde i-a cumpărat băuturi alcoolice, îndemnând-o să bea, zicându-i că nu mai este un copil. De asemenea, inculpatul i-a dat să fumeze o ţigară care părţii vătămate i s-a părut neobişnuită după reacţiile avute, diferite de situaţiile când a fumat alt gen de ţigări. Întrucât i s-a făcut rău, inculpatul a dus pe partea vătămată într-o cameră la motelul de la H.C. unde, împotriva voinţei acesteia, a întreţinut raport sexual normal cu ea. Şi la acea dată, partea vătămată avea vârsta de 13 ani, fapt pe care inculpatul G.A. îl cunoştea, ştiind că aceasta era elevă în clasa a V-a.
După această dată, partea vătămată a venit la domiciliul inculpatului unde a mai stat o perioadă de timp. Fiindu-i teamă de el, a dormit cu fetele fratelui inculpatului, acesta din urmă reproşându-i mereu că nu doarme cu el în cameră şi că nu vrea să întreţină raport sexual cu el.
Revenind în ţară, martora G.G. nu a aflat nimic de cele întâmplate, deoarece partea vătămată fusese ameninţată de inculpat, fapt ce a determinat-o să fugă în comuna F., judeţul Galaţi la tatăl său, martorul V.R., căruia i-a spus că a fost constrânsă să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul.
Neavând condiţii de locuit la tatăl său, partea vătămată a plecat în comuna V. şi a locuit o perioadă de timp la mătuşa sa, martora P.T., căreia i-a povestit că a fost constrânsă de inculpat să întreţină raporturi sexuale cu el.
Împrejurarea că sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la infracţiunea comisă de inculpat în perioada vara - toamna anului 2008 s-a făcut la începutul anului 2011, nu constituie un impediment pentru constatarea existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului în contextul în care există argumente care să justifice atitudinea părţii vătămate de a nu sesiza organele de urmărire penală imediat după săvârşirea infracţiunii.
Ameninţările permanente exercitate de inculpat asupra părţii vătămate - minoră care la data comiterii faptei avea vârsta de 13 ani - de a nu relata mamei sale, concubina inculpatului, care la vremea respectivă era plecată la muncă în Italia, sau vreunei alte persoane că fusese constrânsă la raporturi sexuale, au avut efect în condiţiile în care partea vătămată cunoştea caracterul violent al inculpatului, despre care fac referire pe parcursul procesului penal şi partea vătămată T.V.M., precum şi martorii G.F., G.G., P.T. şi G.P.
Pe de altă parte, din probele administrate rezultă că atunci când partea vătămată V.M. i-a relatat mamei sale, martora G.G., ce i s-a întâmplat, nu a fost crezută de aceasta, aspect confirmat şi de martora P.T. în declaraţiile sale.
Contrar celor reţinute de instanţa de apel, în sensul că singurele probe din care rezultă săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de viol în dauna părţii vătămate V.M., în perioada vara - toamna anului 2008 sunt declaraţiile martorelor G.G., G.F. şi P.T., Înalta Curte constată că aspectele relatate de partea vătămată în declaraţiile date în cursul urmăririi penale sunt confirmate şi de declaraţiile părţilor vătămate N.D.A. şi T.V.M.
Chiar dacă declaraţiile sus-menţionate au caracterul unor probe indirecte (martorele şi părţile vătămate aflând, ulterior, de la partea vătămată V.M. faptul că în perioada vara - toamna anului 2008 a fost constrânsă să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul), ele nu pot fi înlăturate din materialul probator administrat în cauză în condiţiile în care, pe de o parte, se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, iar pe de altă parte, relatările acestora, cu privire la faptele reţinute a fi comise în anul 2010 (având acelaşi caracter de probe indirecte) au fost apreciate de instanţa de fond ca fiind corespunzătoare adevărului şi determinante pentru condamnarea inculpatului.
Credibilitatea declaraţiilor date de partea vătămată în cursul urmăririi penale rezultă şi din consistenţa amănuntelor pe care aceasta le-a oferit organelor de cercetare penală referitor la raporturile sexuale la care a fost supusă de către inculpat, constituind astfel un argument pentru înlăturarea apărării inculpatului în sensul că relatările părţii vătămate nu reprezintă altceva decât o înscenare şi o răzbunare a ei şi a mamei sale.
În consecinţă, reţinând că probele administrate în cursul urmăririi penale şi readministrate de instanţa de fond şi de instanţa de prim control judiciar conduc la concluzia existenţei infracţiunii de viol reţinută în sarcina inculpatului ca fiind comisă în perioada vara - toamna anului 2008 şi a vinovăţiei acestuia în săvârşirea şi a acestei fapte penale, Înalta Curte, cu majoritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet, va casa în parte decizia şi rejudecând, va înlătura achitarea inculpatului G.A. pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (faptă comisă în perioada vara - toamna anului 2008, parte vătămată V.M.), va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, înlăturând sporul de 6 luni.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. îl va condamna pe inculpat la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedepsele aplicate inculpatului prin decizia recurată urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1 an, în total, 13 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce reţinerea şi arestarea preventivă, de la data de 10 februarie 2011, la data de 7 octombrie 2011.
Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei recurate se vor menţine restul dispoziţiilor acesteia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de viol comisă asupra părţii vătămate V.M. în perioada vara - toamna anului 2008, Înalta Curte va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv modul şi împrejurările comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social concret determinat de perioada mare de timp în care inculpatul a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, precum şi de vârsta fragedă a părţii vătămate - 13 ani - şi nu în ultimul rând, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi), şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. Referitor la acest din urmă aspect, Înalta Curte reţine că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, este o fire violentă, a recurs la ameninţări faţă de partea vătămată pentru ca aceasta să nu spună nici mamei sale, nici altor persoane că a întreţinut raporturi sexuale cu el, a săvârşit infracţiuni de viol şi asupra părţilor vătămate T.V.M. şi N.D.A., tot minore.
O eventuală susţinere a recurentului inculpat în sensul că nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi primită în condiţiile în care, asistat fiind de către avocatul ales, în faţa instanţei de recurs nu a înţeles să solicite probe noi în apărare sau readministrarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi readministrat de instanţa de fond şi de cea de apel.
II. În recursul inculpatului, Înalta Curte constată că deşi acesta a invocat şi cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. - neîntrunirea elementelor constitutive ale unei infracţiuni - criticile nu vizează elementele constitutive ale infracţiunii, ci inexistenţa faptei, aspect confirmat şi de temeiul în baza căruia se solicită achitarea - art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Inexistenţa faptei poate fi pusă în discuţie prin intermediul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt.
Grava eroare de fapt nu poate fi însă confundată cu greşita apreciere a probelor.
Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu priveşte dreptul suveran de apreciere a probelor, ci, exclusiv, discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă fără dubiu săvârşirea de către inculpatul G.A., în luna octombrie 2010, a faptelor de viol comise împotriva părţilor vătămate V.M., T.V.M. şi N.D.A.
În mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel că, din declaraţiile date de partea vătămată V.M. în faza urmăririi penale, rezultă că în cursul lunii octombrie 2010, mama sa, martora G.G., care se afla în Italia, i-a trimis o sumă de bani concubinului ei, inculpatul G.A., pentru a merge în vizită la Penitenciarul Jilava, unde era deţinut fiul lor, numitul G.I.N. Totodată martora G.G. i-a cerut fiicei sale, V.M., care locuia în com.V. la mătuşa sa, martora P.T., să se deplaseze în com.T.V., pentru a merge împreună cu inculpatul G.A. la Penitenciarul Jilava. în momentul în care au ajuns în municipiul T., de unde urmau să ia trenul spre Bucureşti, inculpatul i-a propus părţii vătămate să meargă la un hotel, pentru a se odihni până vine trenul. Partea vătămată a acceptat propunerea şi a mers cu inculpatul într-o cameră de hotel, unde acesta, prin ameninţare, a constrâns-o să aibă cu el un raport sexual normal.
După aproximativ două săptămâni, inculpatul a convins-o din nou pe partea vătămată să se deplaseze împreună cu el la Penitenciarul Jilava - asigurând-o că nu o va mai constrânge la raport sexual - dar, odată ajunşi în municipiul T., a procedat ca şi anterior, conducând-o pe partea vătămată la un hotel, unde a forţat-o să aibă cu el un nou raport sexual.
Corect s-a reţinut împrejurarea că, declaraţiile date de partea vătămată V.M. în cursul urmăririi penale se coroborează cu fapte şi împrejurări care rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză şi fac dovada vinovăţiei inculpatului. Astfel, din declaraţiile martorei P.T., mătuşa părţii vătămate, rezultă că la sfârşitul lunii octombrie 2010 (la scurt timp după consumarea faptelor) partea vătămată a venit la domiciliul său din com. V., jud.Galaţi şi i-a spus că a fost violată de inculpatul G.A. În condiţiile în care mama părţii vătămate, martora G.G., locuia în Italia, iar tatăl acesteia, martorul V.R., care locuia în satul V., com.F., nu era capabil să-i asigure nici mijloacele de trai şi nici educaţia şi supravegherea corespunzătoare, partea vătămată, aflată la vârsta adolescenţei, pleca în mod frecvent de la locuinţa tatălui său pentru a locui diferite perioade de timp la mătuşa sa P.T., ori la bunica sa, martora G.F., în com. B., jud.Galaţi. Aceasta este şi explicaţia faptului că, după ce a fost violată de inculpat, partea vătămată i s-a destăinuit mai întâi martorei P.T., (care a informat-o despre cele întâmplate pe sora sa, martora G.G.), iar ulterior bunicii sale, martora G.F., căreia i-a relatat şi despre violul săvârşit de inculpat asupra verişoarei sale, partea vătămată T.V.M. Deşi nu a recunoscut că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată V.M., inculpatul G.A. a confirmat prin declaraţiile sale că partea vătămată a locuit la domiciliul său, în com. T.V., jud.Galaţi, diferite perioade de timp şi că a fost împreună cu aceasta de mai multe ori la Penitenciarul Jilava, în vizită la fiul său G.I.N. - fratele vitreg al părţii vătămate.
Coroborând faptele şi împrejurările rezultate din mijloacele de probă mai sus-menţionate cu concluziile Raportului de constatare medico-legală, întocmit la data de 29 noiembrie 2010 (din care rezultă că partea vătămată V.M. prezintă deflorare completă, mai veche de 14 zile, a cărei dată nu se mai poate preciza), Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod corect a reţinut că sunt reale susţinerile părţii vătămate, în sensul că, în cursul lunii octombrie 2010, inculpatul G.A. a întreţinut cu ea, în mod repetat, raporturi sexuale.
Astfel se explică şi faptul că partea vătămată V.M. a cunoscut şi a relatat în declaraţiile sale despre un detaliu al organului sexual al inculpatului (faptul că şi-a introdus trei bile din plastic în organul sexual), detaliu pe care inculpatul l-a recunoscut prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată a relatat că inculpatul a constrâns-o să întreţină cu el raporturi sexuale, ameninţând-o cu acte de violenţă, îndreptate atât împotriva sa, cât şi împotriva mamei sale. Aceste susţineri ale părţii vătămate sunt credibile, în condiţiile în care din declaraţiile mai multora dintre martorii audiaţi în cauză rezultă comportamentul deosebit de violent al inculpatului (în acest sens sunt declaraţiile martorilor G.G., G.P., P.T. şi G.F.).
Prin urmare, Înalta Curte, în aprecierea vinovăţiei inculpatului are în vedere declaraţiile date de partea vătămată V.M. în faza de urmărire penală care se coroborează cu celelalte declaraţii ale martorilor şi ale celorlalte părţi vătămate, concluzie la care în mod judicios a ajuns şi instanţa de apel.
Privitor la infracţiunea de viol având ca parte vătămată pe T.V.M., Înalta Curte constată că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă vinovăţia inculpatului în săvârşirea acestei fapte penale.
Astfel, din declaraţiile date de partea vătămată T.V.M. (care este fiica lui G.E., sora lui G.G., concubina la data faptelor a recurentului inculpat) în cursul urmăririi penale şi reconfirmate prin declaraţia dată la judecata în apel, rezultă că în luna octombrie 2010, în timp ce se afla internată în spital, partea vătămată T.V.M. a fost sunată de numitul R.S., care i-a spus că a fost rugat de inculpat ca, la externare, să o transporte cu autoturismul său la domiciliul inculpatului, în com.T.V., pentru că are ceva important să-i spună.
Potrivit susţinerilor părţii vătămate, mai înainte de a o duce în com.T.V., numitul R.S. a dus-o într-un apartament din mun. Galaţi, unde a violat-o. Apoi, partea vătămată a fost dusă de numitul R.S. la domiciliul inculpatului, de unde, la solicitarea sa, au plecat cu autoturismul inculpatului spre comuna B., unde îşi avea domiciliul bunica sa, martora G.F. De menţionat că martora G.F. este cea care a crescut-o şi care are calitatea de reprezentant legal al părţii vătămate, în condiţiile în care mama acesteia, G.E., este plecată de mai mulţi ani în Italia. Din declaraţiile părţii vătămate rezultă că, mai înainte de a fi dusă în com.B., a fost dusă din nou în apartamentul numitului R.S. din mun.Galaţi, unde a fost violată de acesta şi de inculpatul G.A. În zilele următoare, inculpatul G.A. a transportat-o pe partea vătămată T.V.M. cu autoturismul în com. B., fiind însoţiţi de partea vătămată V.M. şi de T.V. (tatăl părţii vătămate T.V.M.). Cu ajutorul acestora din urmă inculpatul a convins-o pe martora G.F. să o lase pe partea vătămată T.V.M. să meargă în com. T.V., pentru a sărbători împreună onomastica părţii vătămate V.M.
După ziua onomastică a părţii vătămate V.M., T.V.M. a fost nevoită să rămână mai multe zile în locuinţa inculpatului G.A., deoarece acesta a pretextat că nu mai are bani pentru benzină. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate T.V.M. în această perioadă, când a dormit în acelaşi pat cu partea vătămata V.M. şi cu cei doi copii minori ai inculpatului G.A., acesta o trăgea jos din pat în fiecare noapte şi o obliga să întreţină cu el raporturi sexuale. Ulterior, inculpatul a dus-o pe partea vătămată T.V.M. cu autoturismul în com. P., la domiciliul tatălui său, în com. T.V., unda a stat circa trei zile - perioadă în care inculpatul a constrâns-o în fiecare seară să aibă cu el raporturi sexuale. La câteva zile după ce a fugit de la domiciliul inculpatului, s-a întors la locuinţa bunicii sale, martora G.F., din com. B., unde a venit şi partea vătămată V.M. - context în care cele două minore i-au destăinuit bunicii lor faptele de viol la care au fost supuse de către inculpat. Aşa cum s-a arătat mai sus, partea vătămată V.M. o informase anterior pe mătuşa sa, martora P.T. despre abuzurile sexuale exercitate de inculpat asupra sa.
Declaraţiile părţii vătămate T.V.M. se coroborează cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale de partea vătămată V.M., în prezenţa căreia au avut loc o parte dintre actele de viol la care a fost supusă prima parte vătămată (în condiţiile în care locuiau în aceeaşi cameră), cu declaraţiile martorelor G.F., P.T. şi G.E. precum şi, în parte cu declaraţiile tatălui părţii vătămate, T.V.
Aceste ultime probe, chiar dacă sunt indirecte, sunt apte a confirma realitatea unor fapte şi împrejurări colaterale care fac să fie credibile declaraţiile părţii vătămate. Cel mai important dintre faptele colaterale dovedite prin mijloacele de probă mai sus-menţionate este acela că inculpatul G.A. a făcut demersuri repetate pentru a o aduce pe partea vătămată, în vârstă de 15 ani, la domiciliul său, sub diferite pretexte, deşi între ei nu existau relaţii de rudenie sau de afinitate care să justifice în vreun fel interesul pe care i-l purta.
Singura explicaţie a acestui interes este acela că inculpatul, ca şi în cazul părţii vătămate V.M. a profitat de faptul că partea vătămată T.V.M. era lipsită atât de supraveghere, cât şi de sprijin material şi moral din partea părinţilor, fiind astfel vulnerabilă din punct de vedere psihic şi incapabilă să se opună abuzurilor sexuale exercitate de inculpat asupra sa. Din Raportul de constatare medico-legală întocmit la data de 29 noiembrie 2010 rezultă că minora T.V.M. prezintă deflorare completă, mai veche de 14 zile, a cărei dată nu se mai poate preciza.
Prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, partea vătămată T.V.M. a oferit, ca şi partea vătămată V.M., un detaliu privind organul sexual al inculpatului, care confirmă, odată în plus, că a întreţinut cu acesta raporturi sexuale.
Ca şi în cazul părţii vătămate V.M., partea vătămată T.V.M. a relatat în declaraţiile sale că inculpatul a constrâns-o să întreţină cu el raporturi sexuale ameninţând-o cu acte de violenţă - ameninţare care s-a dovedit a fi aptă pentru a-i înfrânge rezistenţa în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul era cunoscut ca o persoana deosebit de violentă, iar partea vătămată, în vârstă de numai 15 ani şi bolnavă (suferind de o afecţiune cardiacă), era lipsită de orice posibilitate de a se apăra. Faptul că la judecata în primă instanţă partea vătămată T.V.M. şi-a retractat declaraţiile din cursul urmăririi penale pentru ca ulterior - fiind audiată în apel - în condiţiile în care a fost asistată de un apărător şi de un psiholog - să confirme realitatea celor declarate în cursul urmăririi penale, a relevat vulnerabilitatea psihică a părţii vătămate şi a explicat uşurinţa cu care aceasta a căzut victimă abuzurilor sexuale exercitate de inculpat asupra sa.
Împrejurarea că alte fapte de viol reclamante de partea vătămată T.V.M. nu au putut fi dovedite, dispunându-se de către procuror neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii R.S., T.V., şi N.I.C., nu este aptă să provoace îndoieli cu privire la existenţa faptei de viol săvârşită de inculpatul G.A., atâta vreme cât vinovăţia acestuia a fost dovedită, dincolo de orice dubiu, prin coroborarea probelor administrate în cauză.
Referitor la infracţiunea de viol având ca parte vătămată pe N.D.A., Înalta Curte reţine, în acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de apel, că probele administrate în cauză fac dovada vinovăţiei inculpatului.
Astfel, din declaraţiile părţii vătămate N.D.A. rezultă că în vara - toamna anului 2008, în timp ce se afla la Căminul de copii din mun. Galaţi (unde a fost internată la vârsta de 12 ani - fiind orfană), l-a cunoscut pe numitul G.I.N., fiul inculpatului G.A. Într-una din zilele următoare, partea vătămată, potrivit susţinerilor sale, a fost luată cu forţa de cei doi şi dusă în com. T.V., la domiciliul inculpatului G.A., pentru a trăi în concubinaj cu numitul G.I.N.
În luna aprilie 2009, numitul G.I.N. a fost arestat pentru săvârşirea unor furturi în mun.Bucureşti, prilej cu care partea vătămată N.D.A., care se afla împreună cu el, a fost readusă în Centrul de plasament din mun.Galaţi.
În perioada următoare, inculpatul G.A. a luat-o din nou pe partea vătămată şi a dus-o în com. T.V., pentru a avea grijă de cei doi copii minori ai săi. Inculpatul a cumpărat o casă în com. T.V., unde s-a mutat împreună cu partea vătămată şi cu cei doi copii minori, moment din care a început să o constrângă pe partea vătămată, prin violenţe şi ameninţare, pentru a întreţine cu el raporturi sexuale. Potrivit propriilor susţineri, partea vătămată N.D.A. a intenţionat de mai multe ori să fugă de la locuinţa inculpatului, dar acesta a ameninţat-o că o va găsi oriunde şi o va omorî. Despre faptul că a fost în mod repetat violată de inculpatul G.A., i-a povestit părţii vătămate V.M., în perioada în care aceasta a locuit la domiciliul inculpatului, fapt pe care partea vătămată V.M. îl confirmă prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale. De asemenea, martorele P.T. şi G.F. au confirmat că partea vătămată V.M. le-a relatat despre faptele de viol săvârşite de inculpatul G.A. asupra părţii vătămate N.D.A. În urma acestor raporturi sexuale, partea vătămată a rămas însărcinată. Ulterior, profitând de faptul că inculpatul plecase în Italia, a reuşit să plece de la domiciliul acestuia şi a revenit în Centrul de plasament din mun. Galaţi.
Martora M.I., colegă cu partea vătămată N.D.A. în centrul de plasament, a confirmat că, după revenirea acesteia în centru, i-a povestit că a rămas însărcinată în urma violului săvârşit asupra ei de către inculpatul G.A. În perioada următoare, inculpatul a căutat-o pe partea vătămată la telefon, ameninţând-o că o va viola din nou şi interesându-se de cursul sarcinii. La data de 15 iunie 2010 partea vătămată a născut.
Prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul G.A. a susţinut că partea vătămată N.D.A. a fost adusă la domiciliul său de către G.I.N., fiul său, pentru a trăi în concubinaj cu ea. Inculpatul a mai susţinut că după arestarea fiului său, partea vătămată, a revenit şi a rămas de bună voie în locuinţa sa - fără însă a recunoaşte că a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată N.D.A. - fapt pe care oricum nu-l mai putea nega, în condiţiile în care din aceste raporturi sexuale a rezultat un copil - dar a afirmat, mincinos, că nu a constrâns-o în niciun fel. Aceste declaraţii de recunoaştere a săvârşirii infracţiunii de viol, de către inculpat, s-au coroborat cu declaraţiile date de victima minoră N.D.A. în cursul urmăririi penale şi al judecăţii şi cu celelalte probe administrate în cauză. În dovedirea acestor susţineri inculpatul a solicitat audierea martorului H.P., care a lucrat pentru inculpat ca şofer şi T.L., vecină cu inculpatul - martori care au confirmat că părţile vătămate V.M. şi N.D.A. au locuit anumite perioade de timp la domiciliul inculpatului, care se purta frumos cu ele, fără însă a cunoaşte despre relaţiile sexuale avute de inculpat cu acestea, astfel încât aceste susţineri nu pot fi primite.
Având în vedere întregul context al derulării faptelor, Înalta Curte apreciază că sunt perfect plauzibile susţinerile părţii vătămate N.D.A., în sensul că relaţiile sexuale avute cu inculpatul nu au fost liber consimţite, ci a fost constrânsă.
Astfel, inculpatul a făcut numeroase demersuri pentru a o aduce şi a o ţine pe partea vătămată N.D.A. la domiciliul său, după ce fiul acestuia, fiind arestat, a întrerupt relaţia de concubinaj cu partea vătămată. Interesul manifestat de inculpat în acest sens nu a putut fi explicat decât prin faptul că inculpatul urmărea să profite de situaţia vulnerabilă în care se găsea partea vătămată - fiind orfană, la vârsta adolescenţei şi lipsită de orice sprijin material şi moral - în scopul de a o folosi la îngrijirea celor doi copii minori şi de a întreţine cu ea relaţii sexuale. Ca şi în cazul celorlalte două părţi vătămate, notorietatea comportamentului violent al inculpatului a contribuit în mod determinant la înfrângerea voinţei părţii vătămate N.D.A., aceasta fiind incapabilă să se opună în mod eficient abuzurilor sexuale exercitate de inculpat asupra sa.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Înalta Curte reţine că, nici această critică nu este fondată. În cursul judecăţii în primă instanţă, partea vătămată N.D.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 RON, reprezentând daune morale. Având în vedere că, în mod indubitabil, faptele inculpatului, de a o constrânge pe partea vătămată N.D.A. să întreţină cu el raporturi sexuale în urma cărora aceasta a şi dat naştere unui copil, au fost de natură să-i cauzeze acesteia o importantă suferinţă psihică, în mod temeinic au fost admise pretenţiile părţii vătămate şi a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 5000 RON cu titlu de daune morale.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpat, prin care a solicitat reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte constată, de asemenea, că nu este incident.
Faptele concrete săvârşite de inculpat sunt foarte grave.
Raporturile sexuale asupra victimelor minore s-au exercitat prin violenţă fizică şi psihică. Ca atare, victimele minore erau constrânse de inculpat, prin violenţe şi ameninţare, să întreţină cu el raporturi sexuale, iar în urma acestor raporturi sexuale, partea vătămată N.D.A. a rămas însărcinată şi a născut la data de 15 iunie 2010.
Pedepsele aplicate sunt adecvate gravităţii faptelor săvârşite şi circumstanţelor personale ale inculpatului, iar în raport de cuantumul acestora, aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei nu este posibilă.
O reducere a cuantumului acestora ar conduce la înfrângerea scopurilor trasate pentru sancţiunea penală în art. 52 C. pen. - prevenţia specială şi prevenţia generală.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu majoritate, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat, şi va admite recursul declarat de parchet, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 128/A din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală recurată şi rejudecând:
Înlătură achitarea inculpatului G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M. - fapta din anul 2008).
Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., aplicată inculpatului, în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., aplicată inculpatului pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată V.M. - fapta din anul 2010);
- 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., aplicată inculpatului pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată T.V.M. - fapta din anul 2010);
- 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., aplicată inculpatului pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată N.D.A. - fapta din perioada 2009-2010), pedepse pe care le repune în individualitatea lor şi înlătură sporul de 6 luni închisoare.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) teza I-a C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul G.A., la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a), lit. b) şi lit. e) C. pen. (parte vătămată V.M. - fapta din anul 2008).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele principale de 12 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare şi dispune ca inculpatul G.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 12 (doisprezece) ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare, în total, 13 (treisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 10 februarie 2011, la data de 7 octombrie 2011.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei hotărâri.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 750 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales şi suma de câte 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate V.M., N.D.A. şi T.V.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rămân în sarcina statului
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2013.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursurilor declarate, casării deciziei penale şi reţinerii pentru judecata pe fond cu privire la fapta de viol asupra părţii vătămate minore V.M., în condiţiile administrări de probe.
În urma schimbării de încadrare juridică, prima instanţă a scos din infracţiunea continuată referitoare la partea vătămată menţionată, actul de executare comis în anul 2008, pentru care a pronunţat o soluţie de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., soluţie menţinută de instanţa de apel.
În apel s-a procedat la audierea părţilor vătămate T.V.M., V.M., care au revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, a inculpatului G.A. care a negat comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi a martorei G.F., bunica părţii vătămate V.M. În consens cu instanţa de fond şi instanţa de apel a apreciat că pentru actele de executare reţinute a fi săvârşite în cursul anului 2008 probatoriile administrate nu au făcut dovada dincolo de orice dubiu a vinovăţiei sale astfel încât au reţinut incidenţa principiului în dubio pro reo.
Martora G.F. în cursul judecării apelului a menţionat următoarele "(...) inculpatul a luat-o pe fiica mea G.G. spunând că o aduce la mine în B. însă a dus-o la P. şi a bătut-o, i-a tăiat părul şi a dus-o la el acasă. Fiica mea a trimis-o pe V.M. să îmi spună să anunţ poliţia, însă V.M. i-a spus inculpatului acest lucru întrucât avea o relaţie cu acesta."
În cursul urmăririi penale, în declaraţiile olografe partea vătămată V.M. a susţinut că a fost obligată de inculpat să întreţină relaţii sau raporturi sexuale cu acesta după anul 2009.
În cursul judecării recursului inculpatul audiat a declarat că în anul 2008 nu a întreţinut raporturi sexuale prin ameninţare cu partea vătămată vătămată V.M. Nu au fost administrate alte probe.
Reapreciere probelor administrate în faze anterioare ale procesului penal, cu consecinţa condamnării direct în calea de atac, conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO şi art. 171 C. proc. pen., astfel cum acesta a fost definit de jurisprudenţă.
În cauzele Mircea, Spînu, Dănilă, Moldoveanu împotriva României, Curtea de la Strasbourg a stabilit că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţie privind dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care instanţa supremă a pronunţat soluţii de condamnare fără a-l audia pe inculpat şi fără să administreze probe în recurs.
În Hotărârea din 29 martie 2007, în cauza Mircea împotriva României, Curtea a considerat că această condamnare a reclamantei, pronunţată fără ca partea să fi avut posibilitatea să fie audiată personal şi mai ales după achitarea sa de către cele două instanţe inferioare, este contrară cerinţelor unui proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţie CEDO a completat arătând că procedura în faţa instanţei de recurs era o procedură de jurisdicţie deplină care trebuia să urmeze aceleaşi reguli ca ale unei proceduri în fond. Într-adevăr, instanţa de recurs putea, după ce a făcut o apreciere completă a problemei vinovăţiei sau nevinovăţiei interesatei, administrând, la nevoie, noi mijloace de probă, fie să decidă achitarea reclamantei fie să o declare vinovată.
În Hotărârea din 8 martie 2007, în cauza Dănăilă împotriva României, CEDO a reţinut că deşi Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat în cadrul unei proceduri de recurs împotriva unei sentinţe care făcuse obiectul unui apel, trebuie să procedeze la propria sa apreciere asupra faptelor spre a cerceta dacă erau suficiente spre a permite condamnarea reclamantului. Ca urmare, jurisdicţia de recurs trebuia să aibă cunoştinţă de cauză în fapt şi în drept şi să studieze în ansamblu chestiunea vinovăţiei sau nevinovăţiei. CEDO a conchis şi în această cauză în sensul că soluţia de condamnare a reclamantului, pronunţată fără ca acesta din urmă să fie audiat în persoană şi mai ales după achitarea sa de cele două jurisdicţii inferioare, este contră cerinţelor unui proces echitabil în sensul articolului 6 § 1 al Convenţiei.
Când unei instanţe de control judiciar i se devoluează o cauză în fapt şi în drept, aceasta trebuie să analizeze în ansamblul său chestiunea vinovăţiei şi nu poate, din motive de echitate ale procesului, să decidă asupra acestor aspecte fără aprecierea directă a mărturiilor prezentate personal de acuzatul care susţine că nu a comis fapta reţinută în sarcina sa (Hotărârile Ekbatani împotriva Suediei din 26 mai 1988; Constantinescu împotriva României; cauza Mircea împotriva României).
Ca urmare, se impunea, în urma admiterii recursurilor, reţinerea cauzei pentru judecata pe fond cu privire la fapta de viol (anul 2008), asupra părţii vătămate minore V.M., în condiţiile audierii părţii vătămate şi martorilor, respectiv mama, tatăl, bunica sau mătuşa părţii vătămate, precum şi administrării oricărei alte probe a cărei utilitate ar fi rezultat din dezbateri.