Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 234 din 7 august 2002 a Tribunalului Ialomița, inculpatul B.D. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada arestării preventive din pedeapsa aplicată de la 20 februarie 2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 33.082.127 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată Ș.S. către partea civilă Spitalul Slobozia.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei coase.
S-a dispus restituirea către partea vătămată Ș.S. a unui topor aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Ialomița.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei este suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În după-amiaza zilei de 23 decembrie 2001, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, între frații B.D. și B.P., pe de o parte, și frații Ș.T. și Ș.S., pe de altă parte, a izbucnit un conflict, în timpul căruia combatanții s-au înarmat cu bețe și unelte.
Partea vătămată Ș.S., tatăl lui Ș.T., speriat de posibilele consecințe ale faptului că fiul său luase cu sine un topor, l-a urmărit pe acesta și l-a ajuns în dreptul gardului locuinței familiei B., rugându-l să se lase dezarmat și să se întoarcă în domiciliu.
În momentul în care partea vătămată și fiul său s-au întors cu spatele pentru a pleca acasă, inculpatul B.D. a ridicat coasa peste gard și l-a lovit pe Ș.S. în zona hemitoracelui drept.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 133 din 13 februarie 2002, întocmit de Serviciul medico-legal Ialomița rezultă că Ș.S. a suferit o plagă înjunghiată la baza hemitoracelui drept cu deschiderea pleurei și interesarea ficatului, hemocoleperitoneu. Leziunile de violență au fost produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, au necesitat 35-40 zile de îngrijire medicală și i-au pus viața în primejdie.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile părții vătămate Ș.S., declarațiile martorilor M.R., R.A., Ș.T., Ș.S., C.B., C.I., declarațiile inculpatului.
Acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că martorul Ș.T. a pătruns în curtea locuinței sale, amenințându-l cu toporul și l-a împins pe tatăl său Ș.S. care s-a împiedicat și a intrat cu corpul în lama coasei, unealtă cu care inculpatul se înarmase pentru a se apăra de agresiunea ce se desfășura împotriva sa.
Această apărare a fost verificată de instanța de fond și înlăturată ca nereală pe baza depozițiilor martorilor oculari coroborate cu datele rezultate din actele medico-legale.
Curtea de Apel București, prin decizia penal nr. 699 din 24 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, deducând prevenția la zi și dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Instanța de judecată a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., individualizând pedeapsa aplicată în funcție de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea și condițiile concrete în care aceasta a fost comisă, de consecințele suportate de partea vătămată.
Totodată, instanța de judecată a avut în vedere datele despre persoana inculpatului, faptul că acesta este tânăr, este infractor primar, dar și poziția procesuală nesinceră a acestuia.
Pentru aceste considerente, orientarea instanței de judecată la o pedeapsă privativă de libertate, la limita minimă specială prevăzută de lege este justă și în măsură să asigure și realizarea scopului pedepsei prevăzut de articolul 52 C. pen., acela de reeducare și prevenire a săvârșirii de alte fapte antisociale de către inculpat.
Constatând că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 20 februarie 2002 la zi.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 699/ A din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2002 la 5 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2003.