Decizia nr. 966/2016
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75/MEA din 22 iunie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate, în vederea predării A., pentru o durată de 30 zile, începând cu data punerii în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 36/2015 a Curţii de Apel laşi, definitivă la 13 octombrie 2015.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea formulată de Procuratura Nurnberg-Furth, privind executarea mandatului european de arestare, emis la data de 06 mai 2016, împotriva persoanei solicitate A., deţinut în Penitenciarul Bacău.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Persoana solicitată A. este urmărit penal de către autorităţile judiciare din Germania.
În fapt, în mandatul european de arestare s-au reţinut următoarele:
La data de 24 august 2010 învinuiţii A. și B. și urmăriţii separat C. și D., în colaborare conştienta și intenţionata în banda, au sustras din spațiile comerciale ale firmei E., DianastraBe 23, 90441 Nurnberg, 24 articole cosmetice, 4 MP3-Player, 1 stick USB, 1 soluţie de curăţare și 2 sorturi boxer în valoare totala de 569,28 euro, în scopul de a păstra marfa pentru sine fără a achita contravaloarea acesteia.
La data de 06 septembrie 2010, în jurul orei 14:15 invinuitii A. și F. și urmăritul separat D., în colaborare conştienta și intenţionata în bandă, au sustras din spatiile comerciale ale firmei E. și 3 sticle de cognac în valoare totala de 106,95 euro, in scopul de a păstra marfa pentru sine fără a achita contravaloarea acesteia.
La data de 27 septembrie 2010 in jurul orei 14:30 invinuiții G., H., F. si A. și urmăritul separat D., în colaborare conştienta si intenţionata în banda, au sustras din spatiile comerciale ale firmei E. sticle de băuturi alcoolice de Înalta calitate, în mod special E. în valoare totala de 345,98 euro, în scopul de a păstra marfa pentru sine fără achita contravaloarea acesteia.
La data de 20 septembrie 2010 in jurul orei 16:00 invinuitii A., G., H. și F. precum și urmăritul separat D., în colaborare conştienta și intenţionata în banda, s-au deplasat in spatiile comerciale ale firmei E., în scopul de a sustrage de acolo din nou băuturi alcoolice de calitate. Cu scurt timp înainte de a introduce marfa din raft în rucsacul adus cu sine, cei implicaţi au fost deranjaţi de un lucrator al firmei E.E., au renunţat la planul lor iniţial şi s-au deplasat în direcţia casei. Acolo, învinuitul G. a sustras în baza unei decizii spontane produse de tutun și dulciuri în valoare de 14,60 euro, în scopul de a păstra marfă pentru sine fără a achita contravaloarea acesteia.
Infracţiunile pentru care a fost condamnată persoana solicitată fac parte dintre infracţiunile prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004.
Persoana solicitată se afla în Penitenciarul Bacău, fiind în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 36/2015 a Curţii de Apel Iaşi - definitivă la 13 octombrie 2015.
În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanţei şi i s-a adus la cunoştinţă despre existenţa mandatului european de arestare, asupra conţinutului acestuia, a posibilităţii de a consimţi la predare către statul solicitant şi de a renunţa la regula specialităţii.
Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă.
De asemenea, instanţa i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004 şi aceasta a declarat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, nefiind de acord cu predarea în baza prezentului mandat european de arestare.
În temeiul art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, Curtea de apel a procedat la ascultarea persoanei solicitate.
Instanţa investită cu soluţionarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penale, precum şi cele din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât şi cele opţionale, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 şi nicidecum să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autorităţile judiciare germane şi a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii arestării.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004. Curtea de apel, ca instanţă de executare a mandatului european de arestare, nu este competentă să se pronunţe nici asupra oportunităţii emiterii unui asemenea mandat.
La aprecierea statului în care să fie executată o eventuală pedeapsă privativă de libertate aplicată după emiterea unui mandat european de arestare, instanţa de executare a mandatului trebuie să aibă în vedere prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, precum şi care sunt posibilităţile cele mai bune de reintegrare socială a persoanei solicitate, în raport şi de locul unde se află familia sa şi legăturile acesteia cu familia, cu limba şi cultura statului de executare a pedepsei, etc.
Faptul că infracţiunile au fost săvârşite pe teritoriul unui anumit stat european nu exclude executarea pedepsei în statul al cărui cetăţean este persoana solicitată, cu deosebire atunci când posibilităţile de reintegrare socială sunt mai bune în statul de origine şi al cărui cetăţean este.
Pentru aceste motive, Curtea de apel, apreciind că o mai bună reintegrare socială a persoanei solicitate se poate realiza prin executarea eventualei pedepse în România a dispus predarea acesteia autorităţilor judiciare din Germania sub condiţia prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. în sensul că dacă se va pronunţa împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Aşa fiind, în baza art. 103 şi art. 107 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea formulată de Procuratura Nurnberg-Furth, privind executarea mandatului european de arestare, emis la data de 06 mai 2016, împotriva persoanei solicitate A.
Întrucât persoana solicitată a fost condamnată de autorităţile judiciare române la pedepsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 36/2015 a Curţii de Apel Iaşi-defnitivă la 13 octombrie 2015, fiind în cursul executării, impunându-se amânarea predării persoanei solicitate, Curtea de apel a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Germania până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autorităţile din Germania, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data încetării situaţiei care a determinat amânarea predării.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a formulat contestaţie persoana solicitată A.
Examinând actele şi lucrările dosarului. Înalta Curte constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, contestaţia fiind nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.
Examinând actele dosarului, instanţa de control judiciar constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile privind executarea mandatului european de arestare, prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi cele din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi nu este incident niciunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.
În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanţei şi i s-a adus la cunoştinţă despre existenţa mandatului european de arestare, conţinutul acestuia, posibilitatea de a consimţi la predare către statul solicitant şi de a renunţa la regula specialităţii.
Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare. îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă.
Prima instanţă i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004, aceasta declarând că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, nefiind de acord cu predarea în baza prezentului mandat european de arestare. Totodată, a dispus audierea acesteia consemnând poziţia sa faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Sub acest ultim aspect, persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni, în ceea ce priveşte identitatea.
În ce priveşte motivele de refuz al executării mandatului european de arestare invocat de persoana solicitată, instanţa a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, deoarece nu sunt incidente dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, care prevăd, în mod expres şi limitativ, motivele obligatorii şi opţionale de refuz al executării.
În acest sens, instanţa a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunţat şi de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.
Pentru respectarea drepturilor persoanei solicitate, instanţa a dispus în mod corect amânarea predării persoanei solicitate - care se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 36/2015 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă la 13 octombrie 2015 - cu respectarea regulii specialităţii, precum şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei dacă se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate.
În raport cu dispoziţiile legal mai sus-menţionate, se constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 75/MEA din 22 iunie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu obligarea contestatoarei la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 75/MEA din 22 iunie 2016 Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/32/2016.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2016.