Decizia nr. 1017/2015
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/57/2011, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 şi a încheierii de şedinţă din data de 18 decembrie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi în totalitate încheierea din 18 decembrie 2013 şi, rejudecând în fond, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969) şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă - după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 290 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969), art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă de 10 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 2531 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 3 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 2531 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969) şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B., C., D., A. şi E. şi de părţile responsabile civilmente SC F. SRL Deva şi Asociaţia Misionar Umanitară G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Au fost obligaţi inculpaţii B., C., D., A. şi E. şi părţile responsabile civilmente SC F. SRL Deva şi Asociaţia Misionar Umanitară G. la plata cheltuielilor de judecată către intimata parte civilă Municipiul Hunedoara prin Consiliul Local al Municipiului Hunedoara, în cuantum de câte 707 RON.
Au fost obligate părţile responsabile civilmente SC F. SRL Deva şi Asociaţia Misionar Umanitară G. la plata sumei de câte 600 RON, cheltuieli de judecată către stat.
Au fost obligaţi inculpaţii B., C., D., A. şi E. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 900 RON, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, la data de 15 mai 2015, condamnatul B. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 C. proc. pen., arătând, în esenţă, că instanţa de apel nu a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 04 octombrie 2013 la zi.
Cererea formulată de condamnatul B. a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. x/57/2015, cu termen la 02 iunie 2015, când, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales a apreciat incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., instanţa investită la acel moment arătând, însă, că, în raport cu solicitarea petentului, respectiv deducerea pedepsei executate, este aplicabil cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi nu cel indicat de apărare, situaţie în care competenţa de soluţionare a cauzei revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa care a pronunţat decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.
Astfel investită, examinând contestaţia la executare formulată de condamnatul B., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestaţie când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanţa care a pronunţat respectiva hotărâre.
Din cererea formulată reiese că, în cauză, nelămurirea ivită cu ocazia punerii în executare a hotărârii (sentinţa penală nr. 201 din 11 decembrie 2013) se datorează omisiunii instanţei de apel de a deduce perioada executată în baza sentinţei penale nr. 117 din 03 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, rămasă definitivă prin decizia nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Verificând actele dosarului se constată că, urmare a condamnării numitului B., prin sentinţa penală nr. 117 din 03 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, rămasă definitivă prin decizia nr. 3002 din 03 octombrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 136 din 04 octombrie 2013, executarea pedepsei arătate începând cu această dată.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 201 din 11 decembrie 2013, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 18 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus condamnarea contestatorului B. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, în baza acestei hotărâri fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 229 din 08 mai 2015.
Astfel, prin sentinţa menţionată a fost condamnat inculpatul B. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) - după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C .pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 3 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă de 10 ani, în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 253 C. pen. (1969) - după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). S-a constatat că faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969) prin sentinţa penală nr. 117 din 03 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală menţionată în elementele componente care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv 5 ani închisoare pentm săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); 3 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 2531 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatului prin sentinţa sus-menţionată şi cele aplicate în prezenta cauză în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul B. să execute pedeapsa de 5 închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969) şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale, fără aplicarea vreunui spor. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. (1969).
Totodată, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 136 din 04 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia pe numele inculpatului şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a sentinţei. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 04 octombrie 2013 şi până la data de 11 decembrie 2013, data pronunţării sentinţei din prezenta cauză.
Analizând, însă, decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/57/2011, prin care a rămas definitivă sentinţa anterior menţionată, se constată că, deşi la momentul pronunţării B. se afla încarcerat ca urmare a condamnării pentru fapte concurente, în dispozitivul acesteia s-a omis a se deduce durata pedepsei deja executate în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 136 din 04 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia, respectiv perioada de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 36 alin. (3) C. pen. (1969), lege apreciată mai favorabilă în cauză [având corespondent în art. 40 alin. (3) C. pen.], în conformitate cu care, în cazul infracţiunilor concurente, dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa stabilită prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate. Or, în lipsa deducerii corespunzătoare a pedepsei executate anterior, nu este lămurită durata sancţiunii rămase de executat.
În consecinţă, constatând incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 599 C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (3) C. pen. (1969), va admite contestaţia la executare formulată de condamnatul B. împotriva deciziei penale nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/57/2011.
Va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului B. perioada executată de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015, va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, definitivă prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei la executare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul B., în sumă de 130 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia la executare formulată de condamnatul B. împotriva deciziei penale nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/57/2011.
Deduce din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului B. perioada executată de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, definitivă prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei la executare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul B., în sumă de 130 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iulie 2015.