Decizia nr. 935/2016
Deliberând asupra contestaţiilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11/F din data de 18 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis cererea de contopire a pedepselor, formulate de petentul-condamnat A., în Dosarul nr. x/2/2016.
S-a luat act că pedepsele aplicate petentului-condamnat A. prin sentinţa penală nr 497 din 2 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia nr 104/A din 8 aprilie 2016 din 18 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt concurente cu pedeapsa aplicată petentului-condamnat A. prin sentinţa penală nr 93 din 23 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă prin Decizia nr 52/A din 18 aprilie 2016 din 10 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. şi ped. în disp. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.
A descontopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr 497 din 2 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia nr 104/a din 18 aprilie 2016 din 18 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente, după cum urmează:
- 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev.şi ped.în disp. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev.şi ped.în disp. 288 alin. (1) art. C. pen. de la 1968,
S-a luat act că petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr 497 din 2 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia nr 104/a din 18 aprilie 2016 din 18 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor civile, cu referire la exercitarea profesiei de avocat.
S-a luat act că petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr 93 din 23 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă prin Decizia nr 52/A din 18 aprilie 2016 din 10 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g), cu referire la exercitarea profesiei de avocat.
În baza art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968 s-au contopit pedepsele de - 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. şi ped. în disp. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev.şi ped. în disp. 288 alin. (1) art. C. pen. de la 1968, cu pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. şi ped. în disp. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. la care petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr 93 din 23 09 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă prin Decizia nr. 52/A din 8 aprilie 2016 din 10 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, condamnatul urmând să execute o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. din 1968 s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1968 până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen. din 1968 s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a Ii-a şi lit. b), c C. pen. din 1968 pe perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 95/2015 din 11 februarie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea şi Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 613/2013 din 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti şi dispune emiterea unui nou mandat de executare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
La data de 23 februarie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost înregistrată cererea de contopire formulată de petentul - condamnat A., sub nr. x/2/2016(675/2016).
Condamnatul arată că este arestat în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 613 din data de 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, iar în baza art. 585 alin. (1) lit. a), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen. din 1968, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, art. 35 alin. (2), alin. (3) C. pen. 1968, art. 36 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. a formulat cererea de contopire a pedepselor principale şi complementare la care a fost condamnat prin hotărâri penale definitive astfel:
Prin sentinţa penală nr. 497/F din 02 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 104/A/18 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi sancţionată de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ni închisoare cu executare, iar pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută şi sancţionată de art. 228 alin. (1) C. pen. - 1968, la executarea pedepsei de 2 ani închisoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a contopit aceste două pedepse aplicate în conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen. - 1968 stabilind pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare cu executare.
De asemenea, în conformitate cu art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. - 1968 a fost condamnat la 3 ani interzicerea drepturilor civile ( cu referire la exercitarea profesiei de avocat).
Prin sentinţa penală nr. 93/2015 din data de 23 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 52/A din data de 10 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi sancţionată de art. 244 alin. (1) C. pen., la executarea pedepsei de 6 luni închisoare.
De asemenea, s-a dispus şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
A solicitat instanţei să aibă în vedere următoarele aspecte cu privire la contopirea celor 3 pedepse privative de libertate aplicate prin cele două hotărârii judecătoreşti de condamnare:
- infracţiunile de înşelăciune pentru care a fost condamnat au fost săvârşite în timpul exercitării profesiei de avocat, motiv pentru care a fost exclus din Barou începând cu data de 19 mai 2014;
- a contactat cele două părţi civile pentru a acoperi prejudiciul material şi moral creat;
- în momentul aflării primei hotărârii de condamnare s-a prezentat la Secţia 1 Poliţie Bucureşti, respectând astfel hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
- în timpul executării pedepsei (aproximativ 2 ani) a avut un comportament pozitiv, respectând în totalitate regulile stabilite, acumulând 7 recompense şi 44 zile prin prestarea de activităţi lucrative în Penitenciarul Rahova;
La individualizarea pedepsei de 6 luni închisoare, Curtea de Apel Oradea a avut în vedere antecedentele penale ce au decurs din Decizia penală nr. 104/A din data de 18 aprilie 2014;
- a recunoscut integral acuzaţiile ce au constituit obiectul Dosarului nr. x/35/2014 judecat la Curtea de Apel Oradea în conformitate cu art. 375 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. în procedură simplificată;
- pe parcursul executării pedepsei a formulat 3 denunţuri penale, în urma cărora s-au constituit dosare de cercetare penală, nebeneficiind de nici o diminuare a pedepselor aplicate: Dosarul nr. x/VIII-l/2015 aflat pe rolul Direcţia Naţională Anticorupţie (vizează fapte de corupţie şi conexarea infracţiunilor de corupţie); Dosarul nr. x/VIII-1/2015 - aflat pe rolul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti (vizează infracţiuni informatice cu un prejudiciu de aproximativ 500.000 euro); Dosarul nr. x/VIII-l/2015- aflat pe rolul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti (vizează infracţiuni de evaziune fiscală cu un prejudiciu de aproximativ 2.000.000 euro).
Având în vedere faptul că cel de-al doilea dosar în care a fost condamnat a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a fost judecat în fond de Curtea de Apel Oradea iar el îşi execută pedeapsa la Penitenciarul Rahova, din cauza deselor transferării pentru a participa la procesul penal, începând cu luna august 2014 nu a mai putut participa la activităţi lucrative.
Petentul a solicitat instanţei să constate faptul că pedeapsa de 4 ani în a cărei executare se află este suficientă pentru a conştientiza gravitatea faptelor săvârşite, pe care le regretă şi a căror consecinţe materiale le va îndrepta.
Având în vedere cele prezentate a solicitat admiterea cererii de contopire în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (3), art. 36 alin. (1), (2), (3) C. pen. - 1968 să fie contopite pedepsele privative de libertate aplicate stabilind pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat), art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele: Mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 613/2013 din data de 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală; Mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 95/2015 din data de 11 februarie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori; minuta Deciziei penale nr. 52/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 10; februarie 2016 în Dosarul nr. x/35/2014; minuta Deciziei penale nr. 104/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 18 aprilie 2014 în Dosarul nr. x/2/2012; sentinţa penală nr. 93/PI/2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în data de 23 septembrie 2015 în Dosarul nr. x/35/2014; adresa din 30 aprilie 2015 emisă de Administraţia Naţională a Penitenciarelor care atestă faptul că a semnalat problema modului în care sunt elaborate lucrările ştiinţifice de către deţinuţi; comunicare din partea Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală care atestă faptul că denunţul formulat a fost înregistrat sub nr. x/VIII-l/2015; comunicare din partea Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală care atestă faptul că denunţul formulat a fost înregistrat sub nr. x/VIII-l/2015:
Curtea a constatat ca infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat la pedepsele aplicate petentului-condamnat A. prin sentinţa penală nr. 497 din 2 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 104/A din 18 aprilie 2016 din 18 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost aplicată pedeapsa petentului-condamnat A. prin sentinţa penală nr 93 din 23 09 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă prin Decizia nr 52/A din 18 aprilie 2016 din 10 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. şi ped. în disp. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., sunt concurente, fiind săvârşite de acelaşi subiect activ înainte de rămânerea definitivă a hotărârilor de condamnare, astfel încât se impune contopirea celor două pedepse.
Întrucât ambele infracţiuni au fost comise sub imperiul C. pen. din 1968, dar pedepsele au fost aplicate una în baza C. pen. din 1968 şi alta în baza N.C.P., în aplicarea Deciziei nr. 29/2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa va identifica legea penală mai favorabilă sub aspectul tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni. Astfel, având în vedere că potrivit art. 34 lit. b) C. pen. din 1968, în cazul concursului de infracţiuni se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor facultativ de pana la 5 ani peste maximul special, iar potrivit art. 39 lit. b) N.C.P., la pedeapsa cea mai grea se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, legea penală mai favorabilă inculpatului este C. pen. din 1968, urmând a efectua operaţiunea de contopire în baza acestui act normativ.
Având în vedere numărul infracţiunilor şi natura similară a acestora, de natură a indica o specializare infracţională, urmărindu-se a se evita o eventuală aparenţă de impunitate pe care ar putea-o crea aplicarea sistemului cumulului juridic şi aplicarea unei singure pedepse pentru o pluralitate infracţională, instanţa va aplica și un spor.
Totodată, având în vedere Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, urmează a aplica pedepsele accesorii si complementare prevăzute de legea identificată mai favorabilă în raport de tratamentul sancţionator aplicabil concursului de infracţiuni.
Curtea a luat act că, la acest moment procesual, nu rezultă din înscrisurile transmise de către penitenciar numărul zilelor efectiv executate de petent conform mandatelor de executare a pedepselor Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 95/2015 din 11 februarie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea şi Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 613/2013 din 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti. In consecinţă, a reţinut că deducerea perioadei executate conform acestor mandate va avea loc pe calea procedurii prev. de art. 598 C. proc. pen, petentul urmând să solicite, urmând această procedură, reducerea pedepsei aplicate cu perioada efectiv executată conform Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 95/2015 din 11 februarie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea şi Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 613/2013 din 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti.
Totodată, Curtea a luat act că a procedat la acest termen de judecată la soluţionarea cauzei având în vedere solicitările participanţilor la procesul penal, deoarece clarificarea situaţiei juridice a cazierului inculpatului nu se poate definitiva până la rămânerea definitivă a soluţiei ce se va pronunţa în Dosarul nr. x/42/2015, aflat pe rolul Tribunalului Buzău, iar scopul contopirii pedepselor nu poate fi deturnat în vederea obţinerii posibilităţii antamării admisibilităţii unei viitoare cereri de liberare condiţionată.
Împotriva sentinţei penale nr. 71/F din data de 18 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a formulat contestaţie, atât de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cât şi de către condamnatul A., solicitându-se admiterea contestaţiei şi deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei executate, de la 23 aprilie 2014 la zi.
Totodată, condamnatul A. a solicitat înlăturarea sporului de 6 luni închisoare aplicat în urma contopirii pedepselor pronunţate prin hotărârile menţionate mai sus (concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind în sensul că nu se impunea aplicarea acestuia), apreciind că nu se justifică aplicarea unui spor egal cu una dintre pedepsele care s-au contopit, rezultând astfel un cumul aritmetic al celor două pedepse. In acest sens, a arătat că, legiuitorul a lăsat la aprecierea instanţei dacă se impune aplicarea unui spor de pedeapsă în funcţie de gravitatea faptelor şi periculozitatea infractorului, însă instanţa de fond nu a argumentat aplicarea sporului de 6 luni închisoare pe aceste considerente, ci prin dorinţa de a evita o eventuală aparenţă de impunitate.
Analizând contestaţiile formulate, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în raport cu cele susţinute atât de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cât şi de către condamnatul A., Înalta Curte reţine următoarele:
În mod corect, prima instanţă a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 497 din 2 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti (Dosar nr. x/2/2012), rămasă definitivă prin Decizia nr. 104/A din 18 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi respectiv, prin sentinţa penală nr. 93 din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, rămasă definitivă prin Decizia nr. 52/A din 10 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sunt concurente, operaţiunea de contopire fiind realizată în baza dispoziţiilor art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968, acest act normativ fiind considerat legea penală mai favorabilă inculpatului.
Însă, având în vedere că, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, sporul de până la 5 ani care poate fi adăugat, în cazul stabilirii pentru infracţiunile concurente a unor pedepse numai cu închisoare, nu este obligatoriu, acesta fiind o posibilitate pentru instanţă în situaţia în care apreciază, în raport cu împrejurările concrete ale cauzei, precum natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, datele care caracterizează persoana inculpatului, că maximul special al acesteia nu este îndestulător, Înalta Curte consideră că nu se justifică, în speţă, pe lângă pedeapsa ce mai grea de 4 ani închisoare, şi aplicarea unui spor.
Totodată, contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că, în cauză, se impune deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei 23 aprilie 2014 la zi, ca perioadă executată, în temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., existând suficiente date referitoare la acest aspect.
Astfel, aşa cum a detaliat şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în susţinerea contestaţiei formulată în favoarea condamnatului A., este cert că data de 23 aprilie 2014 reprezintă prima zi de încarcerare a acestuia. în acest sens, se constată că, în Încheierea nr. 130 din 7 martie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 de judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Focşani, având ca obiect plângerea condamnatului A. împotriva hotărârii comisiei de individualizare a regimului de executare, se precizează că petentul executase deja 22 luni în regim închis, cu începere de la 23 aprilie 2014, executarea pedepsei urmând să expire la 22 octombrie 2018.
Se observă că, în cererea de contopire formulată, condamnatul A. menţionează că se află încarcerat în Penitenciarul Rahova - Bucureşti, în baza mandatului de executare nr. 613 din 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti în temeiul sentinţei penale nr. 497 din 2 octombrie 2013 (fila 8 dos. fond); or, data menţionată anterior, 23 aprilie 2014, este imediat ulterioară datei emiterii Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 613/2013 din 22 aprilie 2014, de punere în executare a pedepsei de 4 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 497 din 2 octombrie 2013, aspect ce confirmă susţinerea condamnatului că se află în executarea respectivei pedepse.
În plus, din adresa din 30 aprilie 2015 trimisă condamnatului A. de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor (fila 16 dos.fond), ca răspuns la memoriul acestuia din data de 20 aprilie 2015, reiese că, la data răspunsului, acesta se afla încarcerat în Penitenciarul Rahova. Totodată, starea de arest în care s-a aflat condamnatul reiese şi din încheierea din 9 septembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în Dosarul nr. x/35/2014, conform căreia condamnatul A. a fost prezentat, astfel, în instanţă.
În consecinţă, înalta Curte va admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 71/F din data de 18 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată şi, în fond:
Va înlătura sporul de 6 luni închisoare aplicat condamnatului A. prin sentinţa penală nr. 71/F din data de 18 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
Va anula Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 95/2015 din 11 februarie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea şi Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 613/2013 din 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti şi va dispune emiterea noilor forme de executare.
Va deduce din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată condamnatului A., perioada executată de la 23 aprilie 2014 la 29 iunie 2016
Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 71/F din data de 18 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată şi, în fond:
Înlătură sporul de 6 luni închisoare aplicat condamnatului A. prin sentinţa penală nr. 71/F din data de 18 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
Anulează Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 95/2015 din 11 februarie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea şi Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 613/2013 din 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti şi dispune emiterea noilor forme de executare.
Deduce din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată condamnatului A., perioada executată de la 23 aprilie 2014 la 29 iunie 201.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2016.