Asupra recursului de faţă,
Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 149 din 30 mai 2013 a Tribunalului Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea formulată de Ministerul Public şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul A. prin rechizitoriu din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada prevenţiei de la 7 februarie 2012 (data arestării în Marea Britanie în vederea predării către România în baza M.E.A.) la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 116 C. pen. s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în Municipiul Braşov pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea inculpatului din penitenciar.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi 1003 C. civ. a fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpaţii B., C., D. şi E. (cu datele de identificare din Sentinţa penală nr. 158/2012 a Tribunalului Braşov) să plătească părţilor civile F., G., H. sumele stabilite prin Sentinţa penală nr. 158/S din 20 iunie 2012 a Tribunalului Braşov, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 106/AP din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov.
S-a constatat că părţile vătămate I., J. şi K. nu au pretenţii de la inculpatul A.
S-a dispus restituirea către inculpat a autovehiculelor: marca B1 cu număr de înmatriculare X1, cu seria de şasiu pansonată pe amortizorul dreapta şi cheia de contact tip B1, marca P1 cu număr de înmatriculare X2 având seria de şasiu pansonată pe grila din faţă a parbrizului, aflate în posesia Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din data de 2 noiembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecata în stare de arest preventiv a inculpaţilor B., C., D. şi E. şi a inculpatului A. în lipsă (fiind dat în urmărire internaţională), pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu reţinerea art. 37 lit. b) pentru inculpatul D.
În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare că în data de 11 august 2011 în jurul orelor 1900 cei 5 inculpaţi au agresat victima L., care a sosit din Italia cu autocarul împreună cu inculpatul B. în Autogara M. din municipiul Braşov, cu obiecte tăietor-înţepătoare (cuţite, bricege) şi corpuri contondente (bâte, coş de gunoi tip scrumieră, pumni şi picioare), cauzând multiple leziuni victimei şi în final decesul acesteia.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov cu nr. x/2011. Prin Încheierea de dezbateri de la termenul din 14 iunie 2012 raportat la adresele Interpol din care rezulta că inculpatul A. era la acel moment arestat în Marea Britanie în temeiul M.E.A. emis de Tribunalul Braşov, în baza art. 38 rap. la art. 33 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 314 C. pen. instanţa a disjuns cauza faţă de acest inculpat, formându-se Dosarul penal nr. x/2012, cu primul termen de judecată la data de 25 iulie 2012.
Dosarul penal nr. x/2011 a fost soluţionat, pronunţându-se Sentinţa penală nr. l58/S din 20 iunie 2012 a Tribunalului Braşov, modificată în apel prin Decizia penală nr. 106/AP din 9 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov.
Prin Sentinţa penală nr. 158/2012 a Tribunalul Braşov s-a dispus:
1. În baza articol 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor B., C., D., E. din infracţiunea de omor calificat prev de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. a), i) C. pen. cu reţinerea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplicarea articol 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat fiecare din cei 4 inculpaţi (B., C., D., şi E.) la pedeapsa principală de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Pentru inculpatul D. s-a reţinut şi aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 350 C. proc. pen. rap la art. 136, 143, 148 lit. f) C. proc. pen. a fost menţinută pentru fiecare inculpat arestarea preventivă.
2. În baza art 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999, 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii să plătească următoarele despăgubiri civile: - părţii civile I. suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale, respingând restul pretenţiilor; - părţii civile F., suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale, respingând restul pretenţiilor, - părţilor civile minore G. şi H., prin reprezentant legal F., suma de câte 150.000 RON cu titlu de daune morale şi suma de câte 200 RON lunar pentru fiecare parte civilă minoră cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data de 11 august 2011 şi până la majorat sau alte dispoziţii ale instanţei, respingând restul pretenţiilor.
S-a constatat că părţile vătămate K. (deţinut în Penitenciarul Mărgineni), J. (deţinut în Penitenciarul Mărgineni), N. şi O. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a bunurilor - corp delict utilizate la săvârşirea infracţiunii şi ridicate de la inculpatul B. bunuri aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Braşov. Celelalte bunuri aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Braşov respectiv cele din coletele 1 - 3, 11, 12, 14 - 16, 18 - 68 şi 74 - 78 s-a reţinut că reprezintă mijloace materiale de probă şi s-a stabilit să rămână ataşate dosarului cauzei.
În baza articol 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către martorul P. a bunurilor ridicate respectiv: colet 69, colet 70, colet 71, colet 72, colet 73.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii B., C., D. şi E. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea inculpaţilor din penitenciar.
În baza art. 191 alin. (1), (4) C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare.
Prin Decizia penală nr. 106/AP din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov s-a admis apelul declarat de Ministerul Public împotriva sentinţei sus-menţionate şi în baza art. 116 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor B., C., D. şi E. măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în Municipiul Braşov pe o durată de 3 ani după executarea pedepselor principale. În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998, 999 şi 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., C., D. şi E. să plătească următoarele despăgubiri civile: părţii civile I., suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale, părţii civile F., suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale, părţilor civile minore G. şi H., prin reprezentant legal F., câte 150.000 RON cu titlu de daune morale. Au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., C., D. şi E. să plătească pentru fiecare dintre părţile civile minore, G. şi H., câte 2.800 RON cu titlu de prestaţii periodice datorate pentru perioada 11 august 2011 până la data pronunţării prezentei hotărâri şi în continuare câte 200 RON lunar începând cu luna noiembrie 2012 şi până la majorat sau alte dispoziţii ale instanţei. Au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate în cauză. S-a constatat că părţile vătămate K. (deţinut în Penitenciarul Mărgineni), J. (deţinut în Penitenciarul Ploieşti), N. şi O. nu s-au constituit părţi civile. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate. S-a luat act de retragerea apelului formulat de partea vătămată J. Au fost respinse, ca nefondate apelurile formulate împotriva aceleiaşi sentinţe de inculpaţii D., E., C., B. În baza art. 381 şi 383 alin. (1) C. proc. pen., a fost adăugată la durata prevenţiei inculpaţilor C., B., E. şi D. timpul scurs începând cu data de 20 iunie 2012 la zi şi a fost menţinută în continuare starea de arest a inculpaţilor.
La soluţionarea prezentei cauze instanţa de fond a avut în vedere atât probele administrate în faza de urmărire penală, cât şi cele administrate în Dosarul penal nr. x/2011, precum şi cele administrate în faza cercetării judecătoreşti desfăşurate în prezentul dosar. Din faza de urmărire penală instanţa a reţinut următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi fotografii judiciare; concluziile raportului de constatare medico-legală autopsie din 12 august 2011, CD privind necropsia, fotografii judiciare şi concluziile suplimentului la raportul de constatare medico-legală autopsie din 3 februarie 2011, proces-verbal examinare cadavru, ridicare obiecte îmbrăcăminte şi fotografii judiciare, procese-verbale şi fotografii judiciare, procese-verbale de ridicare imagini video, procese-verbale de vizualizare imagini video, foto judiciare stop cadru, 2 DVD-uri şi 7 CD-uri cu imagini video, proces-verbal din 24 octombrie 2011, privind experimentul judiciar, fotografii judiciare şi un CD, procese-verbale de ridicare probe materiale, examinare bagaje, ridicare bagaje, ridicare scrumiere exterioare, depistare şi examinare şi fotografii judiciare, procese-verbale de examinare criminalistică a autoturismelor B1 şi P1, fotografii judiciare şi CD, procese-verbale de ridicare imagini video, vizualizare imagini şi foto stop-cadru Autogara Braşov, R. şi SC Q. din care rezultă vestimentaţia purtată de către inculpaţi şi învinuiţii iniţiali astfel: foto 1 - martorul P., tricou culoare albă, pantaloni 3/4 culoare neagră, adidaşi albi; foto 2 - martora S., foto 3 - inculpatul C., bluză albă cu mâneci lungi, pantalon lung de culoare neagră, adidaşi albi, foto 4 - martorul C., tricou alb cu mânecă scurtă, inscripţionat pe umărul drept cu cifra 3, pantalon tip bermude culoare bleu, pantofi sport culoare neagră, foto 5 - martorul Ş., tricou alb mânecă scurtă, pantaloni tip bermude de culoare albastră, pantofi sport culoare negru cu alb, foto 6 - inculpatul A., tricou cu mânecă scurtă de culoare albastru închis, pantaloni tip bermude culoare albastru închis, şapcă şi adidaşi de culoare albă, foto 7 - inculpatul D., bluză mânecă lungă cu glugă, de culoare neagră, tricou de culoare albă, pantalon lung de culoare albastră, pantofi sport de culoare neagră cu talpă albă, foto 8 - inculpatul E., maieu de culoare roz, pantalon lung de culoare verde deschis, adidaşi albi, date privind percheziţia informatică, 2 CD-uri şi proces-verbal precum şi harta relaţională a apelurilor şi SMS-urilor identificate prin percheziţia informatică a aparatelor telefonice şi a unei cartele SIM aparţinând inculpatului C. În ceea ce priveşte probatoriul administrat în Dosarul penal nr. x/2011 instanţa a constatat că se impune a fi avut în vedere la soluţionarea cauzei, neexistând nici un motiv de nulitate absolută sau relativă care să împiedice recunoaşterea valorii probatorii a mijloacelor de probă din acest dosar, întrucât inculpatul A. a fost reprezentat de avocat ales pe parcursul întregii cercetări judecătoreşti. Instanţa învestită cu soluţionarea cauzei după disjungere a dispus readministrarea probei testimoniale şi a vizionat din nou imaginile înregistrate de camerele de supraveghere din incinta autogării pentru a garanta în mod suplimentar exerciţiul drepturilor procesuale ale inculpatului, raportat la prevederile art. 5221 C. proc. pen., ţinând seama de faptul că inculpatul a fost adus în ţară prin punerea în executare a mandatului european de arestare emis în baza mandatului de arestare preventivă în lipsă. Au fost avute în vedere declaraţiile inculpaţilor trimişi în judecată în dosarul din care a fost disjuns prezentul dosar, respectiv inculpaţilor B., C., D., E. date în faza de urmărire penală şi cu prilejul soluţionării propunerilor de arestare preventivă şi ale martorilor din faza de urmărire penală: P., Ş., T., Ţ., U., V., W., X., Z. şi Y. Dintre declaraţiile relevante date în faţa instanţei în Dosarul nr. x/2011 au fost reţinute cele ale inculpaţilor martorilor J., U., T., Ş. X., W., Z., Y. Numerotarea este cea dată copiilor xerox ale dosarului, copii care nu includ dovezile de îndeplinire a procedurilor de citare şi duplicatele actelor depuse.
În faţa instanţei învestite cu soluţionarea cauzei privindu-l pe inculpatul A. au fost audiaţi nemijlocit martorii B. - inculpat în dosarul disjuns, E. - inculpat în dosarul disjuns, C. - inculpat în dosarul disjuns, D. - inculpat în dosarul disjuns, S., AA., AB. şi AC., şi martorii audiaţi cu identitate protejată AD., AE., AF., AG., AH. şi AI.. Martorii Ş. şi P., s-au prevalat de dispoziţiile art. 80 C. proc. pen. şi nu au dat declaraţii fiind rude apropiate ale inculpatului. Cu privire la martorele oculare T. şi U. s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., întrucât după citarea în mod repetat cu mandate de aducere cu executare efectivă şi executarea mandatelor s-a constatat imposibilitatea administrării directe a probei. Au fost depuse planşele foto color existente la dosarul de urmărire penală şi dosarul cu care instanţa a fost iniţial învestită din care rezultă vestimentaţia purtată de către inculpaţi şi învinuiţii iniţiali şi momentul deplasării spre locul comiterii infracţiunii a unei persoane purtând aceleaşi obiecte de vestimentaţie cu cele ale inculpatului A.
Inculpatul a fost audiat de instanţă şi a declarat că a condus autovehiculul marca B1 cu care au venit la Braşov B., E., C. şi, D., că din perspectiva lui a fost o plimbare făcută cu scopul de a-l aduce pe fratele lui B. acasă, că nu a cunoscut intenţia de a aplica vreo corecţie victimei L. şi nu a participat în nici un fel la agresarea victimei, că la momentul agresiunii se afla în apropierea autovehiculului, la o distanţă de 10 metri de acesta când i-a văzut venind în fugă dinspre autogara pe C. şi B.; concomitent, dar din altă direcţie i-a văzut venind pe E. şi D. şi cu toţii au urcat în maşină şi au pornit spre casă. Inculpatul a negat orice implicare în săvârşirea infracţiunii de omor calificat, iar cu prilejul dezbaterilor a fost de acord să-şi asume cel mult comiterea infracţiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. pentru ajutorul dat inculpaţilor B., E., C. şi D., pe care i-a transportat cu autovehiculul personal.
Analizând cauza privindu-l pe inculpatul A. tribunalul a reţinut următoarele:
Declaraţiile date de cei patru inculpaţi condamnaţi prin Sentinţa penală nr. 158 din 20 iunie 2012 a Tribunalul Braşov şi de martorii care le sunt rude conţin descrieri ale situaţiei de fapt cu totul diferite de la o declaraţie la alta, practic în fiecare depoziţie, în fiecare completare sau continuare este prezentată o altă versiune a evenimentelor. Instanţa a reţinut numai acele aspecte care prezintă caracter de constanţă, şi care se coroborează şi cu declaraţiile martorilor oculari obiectivi. Instanţa a avut în vedere şi faptul că cei patru inculpaţi au adoptat o poziţie nesinceră în cadrul audierii lor nemijlocite în prezentul dosar, fiind influenţaţi de sentinţa de condamnare, chiar nedefinitivă, pronunţată împotriva lor şi cu scopul de a obţine exonerarea de răspundere penală a inculpatului A., cu care o parte din ei împărţeau la momentul audierii aceeaşi celulă în penitenciar, au făcut declaraţii în mod evident contrare situaţiei ce rezulta din ansamblul probelor administrate. Analizând coroborat ansamblul probator instanţa reţine în fapt următoarele:
În data de 10 august 2011 în acelaşi autocar au pornit din Italia (Padova) spre România: B. - inculpat în dosarul disjuns, împreună cu concubina sa T. şi o parte din rudele acesteia, printre care se aflau şi victima L. şi fratele său J. Din primele declaraţii date de inculpaţii din dosarul disjuns şi martorii care le sunt rude rezultă că între B. şi rudele concubinei sale exista o stare conflictuală veche (în acest sens sunt, declaraţia olografă a martorului P., declaraţiile martorului AJ. dată în Dosarul x/2011, toate declaraţiile numitului B. declaraţia inculpatului A. dată în faţa instanţei); pe durata întregului drum spre casă, din Italia, care a durat două zile (10 - 11 august 2011), între victimă şi B. au avut loc schimburi de replici care l-au deranjat pe B. Acesta a afirmat că a fost îmbrâncit, lovit şi scuipat de victimă, care l-ar fi ameninţat că în momentul în care autocarul va ajunge în Ploieşti va fi bătut sau chiar omorât de familia sa. Existenţa unui conflict între B. şi L. este confirmată de martorii T., U., AK., AL., V., însă amploarea conflictului este prezentată diferit de martori în funcţie de gradul de rudenie cu părţile implicate sau posibilităţile martorilor de a percepe fiecare etapă a conflictului şi conţinutul discuţiilor dintre cei doi, având în vedere că aceste discuţii nu s-au purtat în totalitate în limba română. Este evident, însă, că B. a fost deranjat de atitudinea victimei şi a decis să apeleze la fratele său, C., pe care l-a contactat telefonic de mai multe ori, cerându-i să vină după el şi să-l ducă spre casă înainte ca autocarul să ajungă în Ploieşti. Din declaraţiile martorului AL. rezultă şi faptul că B. a proferat ameninţări la adresa victimei ("las' că te fac eu"). Totodată B. l-a contactat şi pe tatăl său, martorul P., care era la curent cu faptul că fiul său care se întorcea din Italia este implicat într-un conflict cu rudele concubinei sale şi că şi-a chemat fratele în ajutor. Deşi inculpatul A. a negat împrejurarea că deplasarea sa spre Braşov avea drept scop aplicarea unei "corecţii" victimei L., negând chiar că ar fi cunoscut conflictul care s-a desfăşurat în drumul spre casă între B. şi L., din probatoriul administrat la scurt timp după derularea evenimentelor rezultă cu evidenţă că inculpatul cunoştea scopul deplasării la Braşov şi intenţia de răzbunare a familiei inculpatului B. Astfel, probele relevă că după ce a fost contactat telefonic de fratele său B., C., (potrivit declaraţiei lui P. din 16 septembrie 2011) "a plecat în ţigănie să-şi caute tovarăşi de drum şi a găsit pe A., D. şi E.". Martorul P. arată în continuare: "când C. a venit cu cei trei, atunci m-am hotărât să merg şi eu cu fiul meu T., cu soţia mea şi l-am luat şi pe nepotul Ş. Am plecat aşa de mulţi în autoturismele spre Braşov pentru că aşa obişnuim noi, ţiganii, să mergem grupaţi". Acelaşi martor în declaraţia din 26 septembrie 2011 arată "după ce C. i-a adus din ţigănie pe A., D. şi E. şi eu am aflat că vor să meargă la Braşov, ca la popasul autocarului să-l ia pe A. şi să-l bată pe B., eu nu am fost de acord să-l bată pe B. şi le-am spus că sunt de acord doar să-l ia pe A. şi apoi să apelăm la judecata ţigănească". În acelaşi sens sunt declaraţiile martorului Ş. şi ale martorei S., care a arătat în ultimele declaraţii din faza de urmărire penală şi în declaraţia dată în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză că P. s-a certat cu cei care se deplasau cu autovehiculul marca B1, le-a cerut să se întoarcă acasă şi a luat cuţitele de la A., D. şi E.
Intenţia inculpaţilor de a-l răzbuna pe B. pentru neplăcerile suferite în timpul drumului spre casă rezultă chiar din declaraţiile inculpatului C. date în faza de urmărire penală în data de 19 septembrie 2011 când a arătat că în autovehiculul condus de A. s-a discutat în drum spre Braşov despre aplicarea "unei corecţii" lui L. şi J., şi din declaraţiile inculpatului E. date în prezenta cauză, acesta afirmând că ştia de la P. că B. se certase cu cineva şi în acest context au fost chemaţi atât el cât şi ceilalţi care s-au deplasat spre Braşov să îi însoţească pe C. şi tatăl acestuia la Braşov. Atât inculpaţii cât şi martorii au încercat să acrediteze ideea că s-au deplasat spre Braşov cu intenţia de a vinde inele în ţară, însă această susţinere nu este credibilă, câtă vreme toate persoanele care au venit spre Braşov în cele două autoturisme deţinute de inculpatul A. erau la curent cu incidentele din autocar şi cu faptul că B. a solicitat ajutorul fratelui său atât pentru a fi adus acasă înainte ca victima să-şi pună în executare ameninţările, cât şi pentru a se răzbuna. Deşi au ajuns în autogara cu două ore înainte de sosirea autocarului în care se aflau B. şi victima niciunul dintre inculpaţi sau martori este prezentat în înregistrările de pe camerele de supraveghere ca oferind spre vânzare inele. Însuşi faptul că rudele lui B. au venit în număr atât de mare este o dovadă a intenţiilor acestora de a impresiona şi de a se manifesta agresiv. C. a arătat în declaraţia dată în acest dosar că a comunicat tuturor celor care l-au însoţit că se deplasează spre Braşov pentru a-l lua pe fratele său din autocar şi a-l aduce acasă, arătând că a apelat la ei pentru că sunt neamuri şi merg peste tot împreună. Prin urmare susţinerile inculpaţilor în sensul că ar fi venit spre Braşov pentru a vinde inele sunt infirmate chiar prin declaraţiile unora dintre ei. După ce a demarat ancheta penală inculpaţii şi martorii care le sunt rude au încercat să prezinte evenimentele în aşa fel încât să minimalizeze gradul de implicare şi forma de vinovăţie cu care a acţionat fiecare, prezentând faptele ce nu au putut fi contestate în mod obiectiv, în mod distorsionat, însă contradicţiile dintre declaraţiile date de fiecare, faptul că fiecare inculpat şi martor şi-a modificat propriile depoziţii de mai multe ori nu poate fi interpretat decât ca încercare de a disimula realitatea; inclusiv susţinerea potrivit căreia inculpaţii obişnuiesc să se deplaseze în grup pentru că sunt "neamuri" trădează o atmosferă de susţinere în caz de conflict, o coeziune care se manifestă în scop de intimidare şi descurajare a posibililor adversari. Intenţia de a-i aplica victimei o "corecţie" rezultă şi din faptul că inculpaţii au avut asupra lor cuţite şi bâte, instrumente care au şi fost utilizate împotriva victimei. Negarea împrejurării că a existat o înţelegere între ocupanţii celor două maşini care s-au deplasat spre Braşov, constituie o dovadă a lipsei de sinceritate a declaraţiilor date. Este evident că nici faptul că au pornit din Mogoşoaia spre Braşov opt persoane şi nici opririle, întâlnirile şi discuţiile care au avut loc între ocupanţii celor două maşini nu au fost întâmplătoare.
În Sentinţa penală nr. 158/2012 a Tribunalul Braşov se reţine că S. a colectat la un moment dat toate instrumentele tăietor-înţepătoare de la membrii grupului care s-a deplasat spre Braşov. De asemenea s-a susţinut în declaraţiile martorilor S. şi P., Ş. că P. s-ar fi opus continuării drumului spre Braşov de către ocupanţii autoturismului B1, or o astfel de opoziţie nu putea fi manifestată dacă nu ar fi existat intenţiile agresive împotriva victimei.
În concluzie, instanţa a reţinut că în data de 11 august 2011 au pornit spre Braşov 8 persoane în două autovehicule: inculpatul A. conducea autoturismul B1 în care se mai aflau C., D. şi E., iar în celălalt autovehicul, marca P1, care aparţinea tot inculpatului A., şi era condus de P., se mai aflau S., Ş. şi T. Inculpatul A. avea cu el un cuţit, aspect pe care nu l-a contestat, dar a precizat că briceagul era multifuncţional şi era păstrat lângă mâncare. Au ajuns cu toţii în Autogara M. cu aproximativ două ore înainte de sosirea autocarului în care se afla victima, timp în care s-au plimbat prin autogara, au cumpărat apă şi produse alimentare. Autoturismul B1 a fost parcat în zona autogării, în zona opusă complexului comercial din aceasta, iar inculpatul A. împreună cu C., D., E., a rămas prin autogara. Autoturismul P1 condus de către martorul T. a fost parcat în benzinăria R., aflată vis-a-vis de autogară, în zona de ieşire din benzinărie şi în acest autoturism au rămas acest martor împreună cu martorii P., S. şi Ş. În jurul orei 19:00, autocarul în care se afla B. şi victima L., a ajuns în autogara Braşov.
Victima a coborât din autocar şi s-a îndreptat spre complexul de magazine, iar când a ajuns în faţa acestuia a fost atacat de inculpatul B., care purta un tricou ca de marinar şi bermude portocalii şi care a dat cu cuţitul, cu pumnii şi cu picioarele şi imediat, de către inculpaţii A., care purta tricou cu mânecă scurtă de culoare albastru închis, pantaloni tip bermude (pantalonii erau lungi, însă erau ridicaţi şi strânşi cu un şiret sub genunchi) culoare albastru închis, şapcă şi adidaşi de culoare albă, E., care purta maieu roz şi pantaloni verzi şi care a lovit cu bata şi picioarele şi D., ce purta bluză mânecă lungă cu glugă, de culoare neagră, tricou de culoare albă, pantalon lung de culoare albastră, acesta lovind cu cuţitul. Victima L. practic a fost înconjurat de cei 5 bărbaţi "toţi dădeau odată în L., cu picioarele, cuţitele, bâte, mai rău decât într-un animal", agresorii tăbărând direct pe victimă fără ca înainte să existe vreo ceartă. Victima, la rândul ei, a avut propriul cuţit cu care a lovit şi ea, încercând să se apere, pe inculpatul B. pe braţe şi în zona abdomenului, dar a fost dezarmată de ceilalţi inculpaţi şi a fost lovită şi cu propriul cuţit. Probele administrate au stabilit cu certitudine că nu victima a iniţiat agresiunea, aceasta a încercat doar să se apere, însă în raportul de forţe inegal a fost învinsă. Inculpatul C. care purta o bluză albă cu mânecă lungă şi pantalon lung negru, având în mână o bâtă de baseball iniţial s-a dus spre toaletă cu intenţia de a-i aplica o corecţie martorului J., însă din eroare, confundând persoana l-a lovit cu pumnul fără nici un motiv şi fără să îi spună nimic pe martorul AK., după care observându-l pe fratele său B. lovind victima, s-a apropiat şi el în fugă şi a lovit victima cu bâta în zona capului. Inculpaţii au mai folosit la agresarea victimei potrivit declaraţiilor martorilor oculari bâte de baseball, o scrumieră exterioară (coş de gunoi metalic, tip scrumieră), pumnii şi picioarele. Agresiunea concertată a celor 5 inculpaţi a durat foarte puţin, aproximativ 1 minut, fără o discuţie, fără o ceartă, a avut loc mult mai în spatele autocarului parcat, cam la aproximativ 5 metri de la intrarea în magazin şi în imediata apropiere a toaletei publice iar victima L. a căzut pe pavajul din faţa complexului de magazine. Cei 5 inculpaţi au fugit imediat la autoturismul B1, inculpatul C. s-a întors şi a mai aplicat o lovitură victimei peste picior, după care au părăsit municipiul Braşov, urmând ruta Piteşti - Bucureşti. Autoturismul P1 a plecat primul, apoi s-a luat legătura cu cei din autoturismul B1 care după un timp i-au urmat. Victima L. care rămăsese căzut pe jos, cu multiple leziuni sângerânde, a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, în vederea acordării îngrijirilor medicale, unde la scurt timp a decedat.
Conform raportului de constatare medico-legală, moartea numitului L. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiilor interne şi externe consecutive multiplelor plăgi tăiate-înţepate cu leziuni de plămân stâng, colon transvers, mezenter şi musculatură gambieră. Leziunile cu caracter tanatogenerator au fost plăgile tăiate-înţepate de pe hemitoracele stâng posterior şi plăgile tăiate-înţepate de pe gamba dreaptă. Leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin loviri directe şi repetate cu instrumente tăietoare-înţepătoare şi loviri cu corpuri dure, aplicate de persoane diferite când victima era căzută pe plan dur. Sângele recoltat de la cadavru nu a conţinut alcool. Potrivit concluziilor suplimentului la raportului de constatare medico-legală autopsie din 3 februarie 2011: - plăgile de pe regiunea parietală stângă au fost produse prin lovire cu lama de instrument tăietor-înţepător şi sunt superficiale, plăgile de pe hemitoracele stâng posterior au fost produse prin lovire cu instrument tăietor-înţepător de tipul cuţit sau briceag, cu lăţimea maximă a lamei de 2,1 cm, - plaga din hipocondrul stâng a fost produsă cu instrument tăietor înţepător de tipul cuţit sau briceag, cu lăţimea lamei până la 3,8 cm, - plăgile de pe gamba dreaptă au fost produse prin lovire cu instrument tăietor-înţepător de tipul cuţit sau briceag, fără a se putea pronunţa asupra lăţimii lamei, - cu privire la lungimile lamelor instrumentelor tăietoare-înţepătoare, nu au fost suficiente elemente obiective pentru a fi stabilite, însă şi plăgile toraco-abdominale şi plăgile gambiere au pătruns cel puţin 5 - 7 cm în corpul victimei, - în ceea ce priveşte leziunile traumatice produse prin loviri cu corpuri dure, cu siguranţă leziunile produse prin acestea nu au avut rol tanatogenerator. Potrivit adresei emisă de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti - Comisia de Avizare şi Control, deşi este deficitar din punct de vedere al descrierii, comisia a aprobat raportul medical de autopsie din 12 august 2011 şi completarea la raport din 3 februarie 2012 efectuate de S.J.N. Braşov cu următoarele precizări: - nu există elemente cu valoare criteriologică medico-legală care să permită stabilirea poziţiei în care a fost lovită victima, cele menţionate în raport având numai caracter de ipoteză, - în ceea ce priveşte dimensiunile propuse ale cuţitelor folosite niciodată nu se poate aprecia lăţimea maximă ci numai lăţimea minimă.
Inculpatul A. a negat aplicarea oricărei lovituri victimei, susţinând că nu s-a aflat în imediata apropiere a acesteia, ci s-a aflat în momentul derulării agresiunii la o distanţă de 10 metri de autovehiculul cu care inculpaţii au părăsit autogara.
Instanţa de fond a reţinut că prezenţa inculpatului A. în grupul persoanelor care au aplicat lovituri victimei rezultă din următoarele mijloace de probă:
- declaraţia inculpatului D. dată în Dosarul penal nr. x/2011 cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă, în care arată că imediat după sosirea autocarului cu care trebuia să sosească A. a auzit ţipete şi apoi i-a văzut venind în fugă pe C., A. şi B. şi l-a auzit ulterior pe A. afirmând că "a dat şi el";
- declaraţia inculpatului E. dată în Dosarul penal nr. x/2011 cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă, în care acesta precizează că l-a auzit pe inculpatul A. spunând că a dat în L. şi a arătat că a fost ameninţat de B., A. şi Ş. că "va dispărea din Mogoşoaia dacă va spune ceva";
- declaraţia inculpatului E. din 17 octombrie 2011 în care acesta arată că l-a văzut pe A. lovindu-l pe L. "cu pumnii în gură" şi că "după ce l-a lovit A., L. a căzut"; cu acelaşi prilej inculpatul arată că atunci "când s-a plecat din Braşov, A. avea sânge pe adidaşi";
- declaraţia inculpatului D. din 26 septembrie 2011 în care arată că l-a auzit pe A. spunând că "a dat şi el cu piciorul şi cu pumnul" şi declaraţia din 17 octombrie 2011 în care se arată "înainte de a veni C., A. l-a lovit pe L. cu ceva ce semăna coş de gunoi metalic, în zona capului, apoi a apărut C. şi L. a căzut". "C., A. şi B. au venit în fugă spre B1 care era parcat dincolo de magazinul de haine, şi ne-au zis şi nouă haideţi (...)";
- declaraţia inculpatului T. din 16 septembrie 2011 în care acesta arată că în drumul dinspre Braşov spre Mogoşoaia cele două maşini s-au oprit într-o benzinărie şi atunci i-a auzit pe A., D. şi E. spunând că "l-au lovit pe L. cu picioarele";
- declaraţia inculpatului C. din 19 septembrie 2011 în care se arată că după ce D. şi E. au aplicat lovituri lui L., şi "A. i-a dat un pumn în gură"; după încheierea incidentului i-a văzut pe B., D., E. şi A. că fug şi atunci a fugit şi el; au ajuns cu toţii la B1 şi "au plecat foarte repede de acolo".
- declaraţiile inculpatului B. care arată în data de 12 august 2011: "după ce am coborât din autocar şi din parcarea din faţa peroanelor de garare a autocarelor a venit A., amândoi ne-am dus la L. A. nu avea nimic în mână. Când L. a căzut jos, A. i-a dat un picior în zona feţei"; în declaraţia din 17 octombrie 2011 acelaşi inculpat declară: "când am ajuns la Braşov şi autocarul a oprit în autogara, pe geam, lângă autocar l-am văzut pe A. care aştepta, iar A. avea pe cap o şapcă albă cu cozoroc, un bluzon negru cu mâneci scurte, în picioare avea adidaşi albi şi bermude de culoarea bleumarin închis. I-am spus lui L., foarte repede şi în ţigăneşte care este problema mea cu L. După ce i-am spus lui A. ce probleme am cu neamurile nevestei, acesta, furios, a întrebat unde este L. Când noi vorbeam acolo, lângă noi a venit L. care nu îl cunoştea pe A., şi acesta m-a întrebat de ce nu îi dau banii. Atunci L. a scos un briceag alb cu buton şi m-a tăiat la mâini şi la burtă. Atunci A. l-a lovit pe L. cu pumnul, i-a răsucit mâna şi i-a luat cuţitul din mân, l-a lovit de mai multe ori cu cuţitul pe L., respectiv cu cuţitul acestuia". "A. a fugit primul spre locul unde era parcat B1. Pe aceeaşi direcţie au fugit C., D şi E. şi bineînţeles, eu".
Instanţa a constatat că deşi în declaraţia dată în acest dosar inculpatul B. a prezentat cu totul altă versiune, întrebat fiind de ce dat declaraţii în faza de urmărire penală împotriva inculpatului A. a arătat că a fost convins de către concubina sa (martora oculară T.) să facă declaraţiile împotriva inculpatului A., concubina ameninţându-l că dacă nu spune adevărul nu va mai sta de vorbă cu el toată viaţa. Rezultă, deci, din cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţei că declaraţia care îl incriminează pe inculpatul A. reprezintă adevărul. Instanţa a remarcat şi faptul că susţinerile din cadrul primei declaraţii în sensul că inculpatul A. s-a aflat lângă autocar chiar la momentul sosirii acestuia în autogara, acest inculpat fiind primul dintre cei sosiţi de la Mogoşoaia care a ajuns la locul unde s-a desfăşurat incidentul, se coroborează cu imaginile înregistrate de camerele de supraveghere din autogară, care redau o persoană îmbrăcată cu obiectele de vestimentaţie identice cu cele ale inculpatului A. şi de statura inculpatului îndreptându-se în fugă spre locul faptei şi numai după câteva secunde sunt redate imagini cu alte persoane care se îndreaptă spre aceeaşi zonă, în grabă, printre acesta aflându-se şi inculpatul C.;
- declaraţia martorei U., care l-a identificat pe inculpatul A. ca fiind una dintre cele 5 - 6 sau 7 persoane care l-au lovit pe L., după planşa fotografică, precizând că persoana în dreptul căreia este trecută cifra 6 este un alt agresor care a lovit victima;
- declaraţia martorei T. care arată atât în declaraţia din faza de urmărire penală cât şi în cea dată în Dosarul nr. x/2011 că în grupul celor care l-au lovit pe L. se afla şi o rudă a inculpatului B., A.;
- declaraţiile martorelor oculare, Z., Y., care au arătat fie că l-au văzut pe inculpatul A. plecând în alergare de lângă victimă şi urcând în autovehiculul marca B1, fie că l-au văzut pe inculpatul A. (pe care l-au identificat după obiectele de vestimentaţie şi după planşele fotografice de la dosar ca fiind persoana în dreptul căreia este trecut numărul 6), printre agresorii victimei. Astfel martora Z. a arătat în faza de urmărire penală că a văzut un "grup de trei bărbaţi dintre care unul era lovit de ceilalţi doi, astfel: bărbatul mic de statură, gras şi brunet îl lovea pe un alt bărbat, mai înalt, în zona abdomenului. Iniţial, înainte de a-l lovi cu pumnii, bărbatul mai mic de statură îl ţinea cu mâinile pe cel lovit, de haine. În acelaşi timp un alt bărbat cu şapcă albă, mai înalt decât primul şi care purta pantaloni negri trei sferturi îl lovea cu o bâtă pe acelaşi bărbat în care dădea şi cel mic şi gras". Aceeaşi martoră a mai arătat după ce bărbatul a căzut s-au adunat mai mulţi oameni în jur şi nu a putut observa derularea evenimentelor însă a precizat că cei doi care îl loviseră şi când era în picioare au continuat să dea în el cu picioarele şi după ce victima a căzut. Aceleaşi susţineri le-a reiterat martora şi în cadrul audierii în fata instanţei în Dosarul x/2011. Instanţa a reţinut că inculpatul A. purta pe cap o şapcă albă şi pantaloni închişi la culoare trei sferturi şi că această depoziţie se coroborează cu prima declaraţie dată de B. care a arătat că inculpatul A. a fost prima persoană pe care a văzut-o din autocar şi căreia i-a relatat problemele pe care le are cu L. şi împreună cu care l-a agresat pe L. Martora Y. a declarat că a văzut prin geamul de sticlă al magazinului, pe pavajul din faţa magazinului în care se afla, un bărbat căzut la pământ, iar lângă el erau alţi 4 bărbaţi bruneţi care îl loveau, unul dintre ei fiind "brunet, cu şapcă deschisă la culoare, posibil maiou alb sau tricou fără mâneci, pantaloni trei sferturi de culoare închisă, şi în mână avea un cuţit cu care a lovit bărbatul căzut jos"; martora a arătat că nu ştie de câte ori a dat, dar crede că l-a lovit în zona pieptului. În continuare arată că bătaia a durat foarte puţin şi ulterior cei 4 au fugit spre partea dreaptă şi a aflat de la alte persoane că au urmat într-o maşină cu numere străine. În declaraţia dată în Dosarul nr. x/2011 martora a arătat că a văzut că victima era lovită de 4 sau 5 bărbaţi, dintre care unul purta şapcă albă şi că acesta lovea victima cu pumnii, dar a precizat că îşi menţine declaraţia din faza de urmărire penală, când evenimentele îi erau mai proaspete în memorie.
- declaraţia martorei W. care a arătat că a văzut îndepărtându-se în alergare dinspre locul faptei spre un autoturism gri marca B1 un număr de 4 - 5 persoane îmbrăcate sport, că a văzut cum acestea au urcat toate în maşină, care a demarat imediat, presupunerea martorei fiind aceea că şoferul era în maşină, întrucât pornirea acesteia a avut loc în timp foarte scurt;
- declaraţia martorului audiat nemijlocit în condiţiile art. 861 C. proc. pen., cu identitate protejată sub numele AG., martor care a indicat printre agresori al căror număr l-a precizat ca fiind 4 - 5, o persoană care purta şapcă de culoare deschisă şi care a lovit victima căzută la pământ cu o bâtă de baseball în zona capului şi pieptului şi care l-a recunoscut din planşa foto pe inculpat, identificând printre agresori pe cel cu numărul 6 din imaginea de la volumul II.
Raportat la conţinutul acestor mijloace de probă tribunalul a constatat că susţinerile inculpatului în sensul că nu ar fi făcut parte din grupul de agresori şi că ar fi aşteptat în maşină sau în apropierea acesteia întoarcerea celorlalţi inculpaţi vor fi înlăturate.
Este adevărat că au existat martori care au declarat că în momentul în care ultimii doi bărbaţi cu bâte în mână s-ar fi apropiat de maşina cu care s-au îndepărtat de autogară, şoferul ar fi fost în maşină, însă tribunalul a constatat că aceste depoziţii nu contrazic fundamental cele reţinute mai sus, existând posibilitatea ca primii trei dintre inculpaţi să se fi deplasat spre autovehicul cu câteva secunde mai repede şi în momentul în care ultimii doi au intrat în autovehicul, acesta să fi demarat imediat. În orice caz, aşa cum am precizat mai sus, din vizionarea CD-ului care conţine imaginile din momentul în care cronometrul indică 19 ianuarie 29 rezultă că inculpatul A. a fost primul care s-a deplasat spre locul unde a parcat autocarul cu care a sosit victima, fiind urmat la câteva secunde de inculpatul C., acesta din urmă recunoscând comiterea faptei, pe care a plasat-o în timp după o altă altercaţie avută cu martorul AK. pe care l-a confundat cu fratele victimei, martorul J. Această realitate obiectiv demonstrată contrazice susţinerea inculpatului care arată că nu s-a apropiat de locul faptei şi că nu a avut timp să ajungă în apropierea locului în care era agresată victima întrucât după ce a auzit ţipete şi s-a îndreptat spre acel loc i-a văzut pe ceilalţi inculpaţi alergând spre el şi spunându-i să se îndrepte spre maşină pentru că sunt urmăriţi de rudele victimei. De altfel inculpatul A. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că a ajuns la maşină în acelaşi timp cu B. şi C. şi aproape simultan s-au apropiat din altă direcţie D. şi E.
În drept instanţa a constatat că faptele inculpatului A. care împreună cu C., D., E. a plecat din Mogoşoaia spre Braşov cu intenţia de a se răzbuna prin acte de violenţă pe victima L. pentru neplăcerile create vărului său B., scop în care au fost aduse cuţite tip briceag şi bâte de baseball şi împreună cu cei patru sus enumeraţi a aplicat lovituri cu pumnii, picioarele, bâta şi cuţitul victimei L., în incinta Autogării M. din Braşov, în prezenţa unui număr mare de persoane, cauzându-i leziuni care au determinat decesul acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Intenţia de a suprima viaţa rezultă din faptul că cei cinci inculpaţi au acţionat conjugat, prin lovituri repetate aplicate cu pumnii, picioarele, dar şi din utilizarea de obiecte tăietor-înţepătoare (cel puţin două cuţite au fost folosite în agresiunea exercitată de inculpaţi: cel al victimei şi cel al inculpatului B.) şi obiecte contondente şi din zonele corpului în care au fost aplicate loviturile: cap, zona toracică, gambe.
Datorită modului diferit în care au fost percepute evenimentele de către martorii audiaţi, datorită inconsecvenţelor din declaraţiile coinculpaţilor, datorită poziţiei procesuale nesincere adoptate de inculpatul A., instanţa s-a găsit în imposibilitatea de a determina cu certitudine câte lovituri a aplicat acest inculpat victimei, care au fost zonele vizate şi ce instrumente au fost utilizate de acest inculpat, însă tribunalul reţine că sunt acte de coautorat loviturile aplicate de mai multe persoane victimei, în cadrul unei hotărâri infracţionale comune de suprimare a vieţii unei persoane, chiar dacă nu toate au fost mortale. Acordând credibilitate sporită primelor declaraţii date de coinculpaţi şi declaraţiile martorilor oculari care nu se află în nici un fel de legături cu părţile din proces instanţa reţine că inculpatul A. a aplicat cu certitudine victimei lovituri cu pumnii în zona feţei şi cu picioarele în diferite părţi ale corpului după ce victima a căzut la pământ. Există un grad mare de probabilitate ca inculpatul să fi aplicat şi lovituri cu cuţitul în zona pieptului, ţinând seama de primele declaraţii date de inculpatul B., dar şi de declaraţiile martorei C., care nu poate fi suspectată de subiectivitate. Acţiunile inculpatului, au contribuit, alături de acţiunile celorlalţi inculpaţi la suprimarea vieţii victimei.
Premeditarea activităţii infracţionale este dedusă din gruparea unui număr mare de persoane care s-au deplasat spre Braşov având asupra lor instrumente tăietor-înţepătoare şi respectiv corpuri contondente cu care au pătruns în incinta autogării şi din declaraţiile martorilor indicaţi mai sus care au arătat că intenţia expres exprimată de cei cinci inculpaţi a fost aceea de a-l bate pe L. şi pe fratele acestuia J., precum şi din maniera în care s-a desfăşurat incidentul, fără existenţa unor discuţii sau certuri, prin asaltarea şi agresarea concertată a victimei, imediat ce aceasta a coborât din autocar.
Prin urmare, prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în condiţiile art. 334 C. proc.ă pen. s-a reţinut şi circumstanţa agravantă a premeditării prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., cum de altfel s-a procedat şi în cazul celorlalţi 4 inculpaţi prin Sentinţa penală nr. 158/2012 a Tribunalului Braşov.
Condiţia săvârşirii faptei în public este îndeplinită, prin raportare la prevederile art. 152 lit. a) şi b) C. pen. întrucât autogara este un loc care prin natura şi destinaţia sa este totdeauna accesibil publicului, iar fapta a fost comisă în prezenţa unui număr mare de persoane, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor oculari audiaţi în cauză.
Tribunalul a constatat că se impune şi reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. "săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună", întrucât fapta a fost comisă de inculpatul A. împreună cu cei 4 inculpaţi condamnaţi prin Sentinţa penală nr. 158/2012 a Tribunalului Braşov: C., D., E. şi B. Şi această circumstanţă a fost reţinută prin schimbarea încadrării juridice a faptei potrivit art. 334 C. proc. pen.
Cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. a fost respinsă, întrucât instanţa a reţinut pe baza probelor administrate că inculpatul a săvârşit şi acţiuni de lovire a victimei cu pumni, picioare şi posibil bâtă sau cuţit, care alături de acţiunile celorlalţi inculpaţi au contribuit la decesul victimei. Inculpatul nu a recunoscut această componentă a activităţii infracţionale imputate prin rechizitoriu, însă probatoriul administrat a confirmat şi acţiunile care au contribuit la suprimarea vieţii victimei L. Prin urmare, nu se poate reţine că inculpatul ar fi acordat ajutor autorilor infracţiunii de omor, câtă vreme s-a aflat el însuşi printre coautori, situaţia în care acţiunile recunoscute de punere la dispoziţie a mijlocului de transport spre locul faptei şi ulterior de la locul faptei spre domiciliu şi de conducere a autovehiculului B1 cu care au plecat de la locul faptei inculpaţii C., D., E. şi B., sunt absorbite în infracţiunea consumată de omor calificat astfel cum s-a reţinut în sarcina inculpatului A.
Fapta prevăzută de lege ca infracţiunea de omor calificat reţinută în sarcina inculpatului a fost comisă cu vinovăţie sub forma intenţiei directe şi prezintă pericolul social specific infracţiunii, urmând să atragă răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă, pericolul social ridicat al faptei rezultat din modul concret în care a fost comisă, respectiv cu premeditare, de către 5 persoane împreună, prin utilizarea de lovituri repetate cu pumnii, picioarele, obiecte contondente şi tăietor-înţepătoare, raportat la contribuţia acestui inculpat la comiterea faptei, constând în punerea la dispoziţie a celor autovehicule pe care le deţinea pentru deplasarea celor 8 persoane la Braşov, conducerea unuia dintre autovehicule, aplicarea de lovituri repetate şi ţinând seama de circumstanţele personale ale inculpatului (are 25 de ani - avea 23 la data comiterii faptei - fără studii, este necăsătorit, dar are o relaţie stabilă de concubinaj, din care au rezultat trei copii minori, nu are ocupaţie sau loc de muncă, nu are antecedente penale, a avut o poziţie nesinceră) dar şi de pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi pentru aceeaşi faptă, instanţa i-a aplicat aceeaşi pedeapsă inculpatului A.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale şi faţă de acest inculpat, astfel că în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi 1003 C. civ., instanţa l-a obligat pe inculpatul A., în solidar cu inculpaţii B., C., D. şi E. (cu datele de identificare din Sentinţa penală nr. 158/2012 a Tribunalului Braşov) să plătească părţilor civile F., G., H. sumele stabilite prin Sentinţa penală nr. 158/S din 20 iunie 2012 a Tribunalului Braşov, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 106/AP din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov.
Întrucât autoturismele marca B1, de culoare gri metal cu număr de înmatriculare X1 şi respectiv marca P1, de culoare negru cu număr de înmatriculare X2, au fost ridicate în cursul cercetărilor în vederea examinării lor din punct de vedere criminalistic, aşa cum rezultă din înscrisurile de la volumul al doilea de urmărire penală, şi în prezent, conform menţiunilor din rechizitoriu se găsesc în posesia Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, dar nu constituie nici mijloace materiale de probă şi nici nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 118 C. pen. pentru confiscare, instanţa a dispus restituirea acestora către inculpat. Nu există la dosar înscrisuri din care să rezulte dreptul de proprietate (sau folosinţă) al inculpatului asupra autovehiculelor, însă martorul Ş. şi inculpatul E. au confirmat faptul că acestea aparţin inculpatului, iar bunurile în discuţie sunt bunuri mobile, care deşi sunt supuse regimului de înmatriculare nu sunt înmatriculate în România.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., prin care a solicitat achitarea în baza art. 11 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece probele administrate în cauză nu confirmă comiterea faptei şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. deoarece probele administrate duc la concluzia că nu a avut intenţia de a săvârşi infracţiunea de omor, ci doar a transportat cu autoturismul proprietatea sa persoanele care au săvârşit infracţiunea de omor, fără a şti de intenţia lor.
În apel a fost reaudiat inculpatul A., la solicitarea acestuia la termenul de judecată din data de 3 septembrie 2013, şi au fost depuse înscrisuri de către acesta, constând într-o copie a caracterizare a inculpatului de către Poliţia Municipiului Roşiorii de Vede şi trei scrisori care ar fi fost adresate inculpatului de către C. Prin Decizia penală nr. 115/AP din 8 octombrie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 149 din 30 mai 2013 a Tribunalului Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, pe care a menţinut-o.
În baza art. 381 C. proc. pen., a adăugat la durata prevenţiei inculpatului A., timpul de arestare scurs începând cu data de 30 mai 2013 şi până la zi.
În baza art. 383 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că starea de fapt a fost reţinută în mod corect de prima instanţă care a avut în vedere toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe la săvârşirea faptei şi încadrarea juridică a acestei fapte, indicând probele care au condus la reţinerea vinovăţiei inculpatului A.
Relevante în acest sens au fost considerate declaraţiile martorilor B., C., AA.., AB., capturi ale camerelor de supraveghere din staţia cap linie din autogara M. cu camerele din incinta staţiei.
Deosebit de relevantă la stabilirea vinovăţiei sub forma intenţiei directe cu care inculpatul a săvârşit infracţiunea a fost apreciată de către instanţa de apel ca fiind declaraţia martorei cu identitate protejată AG., care a confirmat lovirea victimei de către 4 - 5 persoane, agresiune care nu a durat mai mult de 5 minute, martora amintindu-şi că unul dintre agresori avea şapcă de culoare deschisă şi dând detalii despre acţiunile persoanei care purta şapcă, declarând că aceasta avea în mână o bâtă de baseball şi a lovit victima cu pumnii şi cu picioarele, ultima lovitură fiind aplicată cu bâta de baseball în zona capului şi a pieptului, bâta de baseball fiind folosită de doi agresori, precum şi atunci când a lovit persoana cu şapcă, victima se afla căzută la pământ.
De asemenea a fost apreciată ca fiind importantă şi declaraţia martorului J., fratele victimei L., care a declarat de asemenea la termenul din 20 ianuarie 2012 în faţa instanţei de fond că l-a văzut pe A. care purta un tricou mulat, mai închis la culoare, lovindu-l pe fratele său, dar nu a văzut cu ce, că atunci când fratele său era în picioare, l-a văzut pe A. lovindu-l cu mâinile, recunoscându-l pe inculpatul A., în planşa foto de la înregistrarea video.
S-a reţinut că şi martora U. a declarat în faţa primei instanţe, la termenul din 20 ianuarie 2012, că victima era înconjurată de 5 - 6 sau 7 bărbaţi care toţi dădeau în L. cu picioarele, cuţitele, bâte, recunoscând în planşele foto, un alt agresor care a lovit victima în persoana care poartă numărul 6, inculpatul A.
Instanţa de control judiciar a constatat că probele indicate se coroborează şi cu declaraţiile martorei Z. care a indicat în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe, că a văzut un grup de trei bărbaţi care îl agresau pe altul, unul dintre agresori având şapcă albă, acesta lovind victima cu o bâtă în zona picioarelor, martora recunoscând în planşele foto la poziţia 6 pe bărbatul cu şapcă albă, poziţie la care figura inculpatul A. De asemenea, s-a mai reţinut că martora Y. a indicat în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond la termenul din data de 14 februarie 2012 faptul că a văzut un bărbat căzut, iar lângă el 4 sau 5 bărbaţi care îl loveau, unul dintre bărbaţi purtând şapcă albă. Martora T., în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din data de 13 martie 2012, a indicat faptul că printre agresorii victimei se afla şi A., bărbatul cu şapca albă de la poziţia 6.
S-a mai reţinut totodată că, unii dintre coinculpaţi au dat declaraţii prin care i-au incriminat pe ceilalţi inculpaţi, încercând să ascundă propria lor participare, aspecte care se coroborează cu probele mai sus prezentate, cum ar fi de exemplu inculpatul E. declarând în 30 septembrie 3011 în faţa Curţii de Apel în Dosarul nr. x/2011 faptul că A. se lăuda că a dat cu cuţitul şi a omorât-o pe partea vătămată şi de asemenea şi A., Ş. şi C. se lăudau că i-au mai dat câte un picior sau un pumn, şi în data de 27 septembrie 2011, în faţa Tribunalului Braşov în Dosarul nr. x/2011 faptul că A., Ş., C. şi B. au spus că au dat în L., toţi indicând amănunte, cum au lovit cu un picior, un pumn sau o bâtă, A. având în mână un cuţit. Şi inculpatul D. indică, în 27 septembrie 2011 în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Braşov şi data de 30 septembrie 3011 în faţa Curţii de Apel în Dosarul nr. x/2011, faptul că i-a văzut venind în fugă pe C., A. şi B., care era plin de sânge, a spus că a tăiat pe cineva, s-a răzbunat, iar ceilalţi au spus că au dat şi ei, A. spunând că a dat şi el, C. având în mână o bâtă de baseball. Declaraţiile martorului E., date la termenul din 25 septembrie 2012, în faţa instanţei de fond, apar de asemenea ca fiind subiective, nerecunoscând implicarea sa în incident şi neprezentând explicaţii despre modul în care a fost lovită victima, confirmând doar că în maşina condusă la plecare de către inculpatul A. se aflau D. şi C., iar la întoarcere în maşina condusă de inculpatul A. se mai aflau B., C. şi D.
Faţă de toate mijlocele de probă prezentate şi analizate mai sus, Curtea a constatat că sunt nefondate criticile aduse de către inculpatul A. în sensul că acesta nu ar fi participat la agresarea victimei L. şi în consecinţă, prima instanţă ar fi trebuit să dispună achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea a mai constatat că încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul A., de omor calificat, este corectă în condiţiile în care alături de inculpaţii cercetaţi în dosarul disjuns, B., C., D. şi E., inculpatul A. a aplicat lovituri victimei L., reţinându-se de către instanţa de fond că inculpatul A. a aplicat cu certitudine victimei lovituri cu pumnii în zona feţei şi cu picioarele în diferite părţi ale corpului după ce victima a căzut la pământ, existând un grad mare de probabilitate ca inculpatul să fi aplicat şi lovituri cu cuţitul în zona pieptului.
Astfel, loviturile inculpaţilor aplicate în aceeaşi împrejurare şi într-o perioadă foarte scurtă de timp erau de natură să producă moartea victimei, din modalitatea de săvârşire a faptei reieşind că rezultatul acţiunii era cert, că inculpatul A. a săvârşit în mod nemijlocit fapta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, inculpatul prevăzând moartea victimei şi acţionând nemijlocit pentru realizarea lui, şi că acţiunile tuturor inculpaţilor s-au aflat într-o unitate indivizibilă. Acţiunile inculpatului A. de lovire a victimei au avut loc sub forma coautoratului la infracţiunea de omor calificat, aceasta neputând fi considerate ca fiind doar un simplu ajutor dat celorlalţi inculpaţi pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, caz în care cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului A., prima instanţă de control judiciar a reţinut că instanţa de fond a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei săvârşite de inculpat şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv condiţiile concrete şi împrejurările în care a fost comisă fapta, numărul agresorilor, săvârşirea faptei într-un loc public, caracterul premeditat al infracţiunii, de urmările faptelor comise, vârsta victimei precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului.
S-a apreciat că lipsa antecedentelor penale, existenţa familiei şi a unui comportament bun în societate, toate acestea nu pot conduce automat la reţinerea unor circumstanţe atenuante în privinţa inculpatului A., pedeapsa de 18 ani închisoare fiind aplicată de către prima instanţă spre minimul special al infracţiunii de omor calificat, în condiţiile în care limitele de pedeapsă pentru această infracţiune sunt de la 15 la 25 ani închisoare.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionate a declarat recurs inculpatul A.
Apărătorul inculpatului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât acesta nu a participat la săvârşirea infracţiunii.
În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., acelaşi apărător a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel în vederea administrării complete a probelor în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, pentru a fi vizionate înregistrările de la locul săvârşirii faptei şi pentru ca probele administrate în cauză să fie corect interpretate.
În subsidiar, apărătorul a solicitat aplicarea art. 5 C. pen., apreciind că legea penală mai favorabilă este noul C. pen. care nu mai reglementează agravanta "săvârşirea faptei într-un loc public."
Totodată se constată că prin motivele scrise de recurs, fără a indica vreun caz de casare, inculpatul a solicitat, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen., în infracţiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele care urmează.
Prealabil analizării motivelor de recurs, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursului, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 38510 alin. (2) şi (21) C. proc. pen. instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., prin urmare, verificarea instanţei de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. ).
Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., scopul urmărit prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.
Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 8 octombrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prioritar, Înalta Curte va analiza motivele de recurs care se circumscriu cazului de casare care, în situaţia în care ar fi incident, ar conduce, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., la casarea hotărârii şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.
Astfel, se reţine că recurentul inculpat a solicitat restituirea cauzei la instanţa de apel pentru administrarea completă a probatoriului în condiţii de oralitate şi contradictorialitate şi pentru interpretarea corectă a acestuia. Cererea este fundamentată pe dispoziţiile cazului de casare prev de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen.
Potrivit acestui caz de casare hotărârile sunt supuse casării când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie.
Instanţa de recurs constată că argumentele invocate de inculpat în susţinerea acestei critici nu pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., întrucât aceste dispoziţii devin incidente strict în situaţia în care apărătorul ales nu a fost prezent la judecarea cauzei, în speţa de faţă probabil în faza apelului, nu şi în cazul în care instanţa nu a interpretat corect şi complet probatoriul administrat într-o cauză.
Întrucât pe parcursul întregii cercetări judecătoreşti inculpatul a fost asistat de apărător ales, instanţele de judecată au administrat corect şi complet probele, dându-le acestora o interpretare corespunzătoare, Înalta Curte constată că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Ca atare, critica este nefondată.
În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen., în infracţiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., instanţa de recurs constată că aceasta nu poate fi primită.
Potrivit art. 264 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de favorizarea infractorului "ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii".
Din redactarea textului rezultă că, ajutorul dat autorului săvârşirii nemijlocite a faptei penale este posterior momentului săvârşirii infracţiunii.
Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel, a relevat faptul că inculpatul A. nu numai că a transportat persoanele care au săvârşit infracţiunea de omor dar a şi contribuit nemijlocit la comiterea acestei fapte.
Probatoriul amplu administrat în cauză, a demonstrat fără putinţă de tăgadă că inculpatul A. a săvârşit în mod nemijlocit fapta, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prevăzând moartea victimei, astfel că în mod corect instanţa de apel a apreciat că acţiunile inculpatului A. de lovire a victimei nu pot fi considerate ca fiind doar un simplu ajutor dat celorlalţi inculpaţi pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, mai ales că acţiunile tuturor coinculpaţilor s-au aflat într-o unitate indivizibilă.
Instanţa de recurs reţine că schimbarea încadrării juridice a faptei este o chestiune de drept, în condiţiile în care prin acesta nu se atinge fondul, deoarece chestiunea de fond rezidă în constatarea existenţei sau inexistenţei faptei săvârşite de inculpat, precum şi a tuturor împrejurărilor de fapt.
Reprezentând o chestiune de drept, încadrarea juridică a faptei poate fi supusă controlului de legalitate în recurs şi poate fi modificată pe această cale, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. cu condiţia, însă, ca fapta sau faptele să fie primite de instanţa de ultim control judiciar aşa cum au fost stabilite în mod suveran de instanţele de fond, examinarea situaţiei de fapt deja reţinută în cauză (constatarea existenţei sau inexistenţei faptei, precum şi a tuturor împrejurărilor de fapt) şi eventuala modificare a acesteia nemaiputând forma obiectul judecăţii în recurs, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013.
Instanţa de recurs constată, însă, că prin cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. se tinde, în realitate, la modificarea situaţiei de fapt reţinută în rechizitoriu, însuşită de către tribunal şi curtea de apel, recurentul încercând, practic, să acrediteze ideea că nu a participat la comiterea faptei, examen care nu mai poate forma obiectul cenzurii instanţei de recurs.
Cu privire la solicitarea formulată de inculpat prin apărător de a fi achitat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat reţinută în sarcina sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a participat la săvârşirea infracţiunii, solicitare circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., având în vedere considerentele expuse anterior, se constată că nici această cerere nu poate fi examinată de instanţa de ultim control judiciar, întrucât vizează chestiuni de fapt care ar fi putut fi examinate doar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în prezent abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Judecata în recurs se limitează, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăseşte şi eroarea gravă de fapt invocată de inculpat.
Raportat la stabilirea legii penale mai favorabile, se constată că de la data pronunţării deciziei din apel, respectiv 8 octombrie 2013, şi până la data soluţionării recursului declarat de inculpat, a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.
În această situaţie, fiind vorba de o succesiune de legi penale în timp intervenită între momentul săvârşirii faptelor şi data soluţionării definitive a cauzei, se impune, din perspectiva art. 5 C. pen., stabilirea şi aplicarea acelei legi care este mai favorabilă inculpatului, ceea ce presupune o comparare a prevederilor din ambele coduri şi din legea specială în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţă şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat în cazul infracţiunii deduse judecăţii.
Astfel se constată că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., faptă sancţionată cu pedeapsă cuprinsă între 15 - 25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit dispoziţiilor art. 174 C. pen. anterior, uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit disp. art. 175 lit. i) C. pen. anterior - omorul săvârşit în public se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit disp. art. 175 lit. a) C. pen. anterior - omorul săvârşit cu premeditare se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În noul C. pen. omorul este incriminat în dispoziţiile art. 188 C. pen., având acelaşi conţinut ca şi în vechea reglementare, precum şi aceleaşi limite de pedeapsă. Totodată se constată că în noua reglementare, omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conţine elementul circumstanţial referitor la omorul săvârşit în public. Prin urmare, omorul săvârşit în această împrejurare nu mai este încriminat sub imperiul noii legi, fapta devenind astfel un omor simplu, cu limite de pedeapsă mai scăzute.
Însă, omorul săvârşit cu premeditare este preluat în dispoziţiile art. 189 lit. a) C. pen., fiind menţinute limitele de pedeapsă între 15 - 25 ani închisoare.
De asemenea, se observă că circumstanţa agravantă a săvârşirii unei faptei de trei sau mai multe persoane împreună prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. anterior se regăseşte în dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., efectul reţinerii acestei circumstanţe, sub imperiul ambelor legi este acelaşi, respectiv posibilitatea aplicării pedepsei până la maximul special iar dacă acesta nu e îndestulător se poate adăuga un spor care nu poate depăşi o treime din acest maxim.
În consecinţă, Înalta Curte constată că fapta inculpatului, astfel cum a fost reţinută, continuă să fie incriminată, chiar dacă a fost eliminat elementul circumstanţial referitor la omorul săvârşit în public.
Comparând efectele legilor asupra sancţiunilor rezultă că legea nouă nu este mai favorabilă şi nu poate retroactiva.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. 757/12.11.2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
Faţă de considerentele expuse recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 115/AP din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va deduce prevenţia la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 115/AP din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 februarie 2012 la 14 martie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2014.
Procesat de GGC - MI