Decizia nr. 1025/2014
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 62 din 26 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/84/2013 a Tribunalului Sălaj în baza art. 11, pct. 2, lit. b) raportat la art. 10 lit. C. proc. pen. și art. 10 din Legea nr. 241/2005 s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9, alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă de 500 lei, ce se va trece în cazierul fiscal.
A fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost trimis în judecată inculpatul A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se ca în calitate de administrator al SC B. SRL Șimleu Silvaniei, de a vinde în perioada 2005 - 2007 un număr de 20 autoturisme la diferite persoane din țară și de a consemna în facturile emise sume mai mici decât cele plătite în realitate de către cumpărători, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului în sumă de 36.051 lei și a impozitului pe profit în sumă de 20.827 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La data de 13 februarie 2013 Agenția de Administrare Fiscala Sălaj s-a constituit parte civilă în cauza cu suma de 3.349 lei despăgubiri civile fila 8. Inculpatul, pana la începerea cercetării judecătorești a achitat această suma fila 28, fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 din Legea 241/2005.
La data de 16 aprilie 2013 partea civilă a depus un înscris din care rezultă ca inculpatul ar mai avea de achitat suma de 945 lei dobândă profit. Or, din conținutul tabelului anexat fila 23 se poate observa că inculpatul a achitat și dobânda pentru impozitul pe profit în suma de 2.456 lei, anterior achitării debitului. Din înscrisul depus la dosar nu s-a putut stabili cu certitudine dacă inculpatul mai datorează și suma de 954 lei în condițiile în care el a achitat o parte din dobânda, iar ulterior, când s-a deplasat la Trezorerie în vederea achitării prejudiciului i s-a înmânat chitanța din 15 mai 2013 în care s-a menționat la natura obligației de plată - prejudiciu jud. Dosar nr. x/2013, fără a se specifica ca anume a plătit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - ANAF - prin DGFP Sălaj solicitând instanței de control judiciar a dispune obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă de 3.349 lei, reprezentând debit impozit pe profit, precum și la plata de dobânzi, majorări de întârziere, și penalități de întârziere aferente acestui credit, calculate de la data scadenței și până la plata efectivă a întregului prejudiciului, precum și menținerea măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpatului, A., până la concurența sumei respective, deoarece din prejudiciul cauzat bugetului statului, inculpatul nu a achitat suma totală de 4303 lei, sumă ce reprezintă debitul de 3349 lei și majorări aferente de 954 lei.
Prin Decizia penală nr. 203/A din data de 28 octombrie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFP Sălaj și a dispus obligarea inculpatului A. în solidar cu intimata parte responsabilă civilmente SC B. SRL la plata sumei de 954 lei, reprezentând dobânzi aferente impozitului pe profit datorat de inculpat de la 10 aprilie 2013 până la achitarea acestuia 15 mai 2013. S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispus prin ordonanța din 6 august 2012 asupra imobilului.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că instanța fondului în mod legal și temeinic constatând recuperat prejudiciul, a dispus încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/P/2009 reținându-se în sarcina sa, că în calitatea de administrator al SC B. SRL Șimleu Silvaniei, în perioada 2005 - 2007, a vândut un număr de 20 de autoturisme la diferite persoane din țară și a consemnat în facturile emise sume mai mici decât cele plătite în realitate de către cumpărători, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului și a impozitului pe profit.
Inculpatul A. nu a contestat starea de fapt reținută în sarcina sa și a achitat, până la trimiterea sa în judecată, cea mai mare parte din prejudiciul cauzat, rămânând neachitată suma de 3349 lei din impozitul pe profit datorat, precum și dobânda aferentă acestui debit, de 954 lei calculată conform adresei de la dosar fond, până la data de 10 aprilie 2013.
Prin chitanța din 15 mai 2013 inculpatul a achitat suma de 3349 lei, omițând însă a achita și dobânda aferentă.
Curtea de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 în cauzele având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, este obligatorie instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților, pentru a asigura recuperarea prejudiciului cauzat.
Măsura sechestrului asigurător a fost dispusă prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din 6 august 2012 în Dosarul nr. x/P/2009, instituindu-se sechestru asigurător asupra imobilului proprietara inculpatului situat în Șimleu Silvaniei, înscris în CF Șimleu Silvaniei nr. top x/9/1/III până la concurența sumei stabilite prin prezenta.
Împotriva hotărârii sus-menționate inculpatul A. a declarat recurs, întemeiat pe disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) rap. la art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii instanței de fond, întrucât în mod greșit a fost obligat la plata sumei de 954 lei, reprezentând dobânzi aferente impozitului pe profit pentru suma de 3.349 lei. De asemenea a solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii.
Examinând recursul declarat de inculpatul A. prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la 28 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.
Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen. se constată că recurentul a motivat în termen recursul, motivele fiind depuse la dosarul cauzei în scris, la 14 martie 2014, respectând obligațiile impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Critica inculpatului circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. se referă la greșita aplicare a legii în sensul că în mod greșit a fost obligat la plata sumei de 954 lei, reprezentând dobânzi aferente impozitului pe profit pentru suma de 3.349 lei, este nefondată.
La fila 8 a dosarului de fond este constituirea de parte civilă a ANAF Sălaj (adresa din 11 februarie 2013) cu suma de 3349 lei, reprezentând impozit pe profit. Prin același act partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata debitului precizat împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data plății efective a prejudiciului.
Totodată, se constată că la data de 11 aprilie 2013 partea civilă a înaintat instanței de fond, Adresa nr. 12788/2013 reprezentând situația plăților efectuate de către inculpatul A., dar și a debitelor neachitate.
Analizând conținutul acestei adrese, instanța de recurs constată că la data de 11 aprilie 2013 inculpatul datora suma de 3349 lei reprezentând impozit pe profit, precum și suma de 954 lei reprezentând dobânda și penalități de întârziere, deci un total de 4303 lei.
În cuprinsul încheierii de ședință din data de 17 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj este consemnat că, în prezența inculpatului, apărătorul ales al acestuia a solicitat acordarea unui termen pentru achitarea prejudiciului, fără a contesta vreuna din sumele datorate înscrise în Adresa nr. 12788/2013 a ANAF Sălaj.
Este adevărat că inculpatul, la data de 15 mai 2013, a achitat însă numai o parte din debitul datorat, respectiv suma de 3349 lei, astfel cum rezultă din chitanța din aceeași dată, nu și accesoriile în sumă de 945 lei.
Ca atare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii prin obligarea inculpatului și la plata sumei de 945 lei.
Referitor la solicitarea recurentului inculpat de ridicare a sechestrului asigurător Înalta Curte constată că și în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005, poate fi instituit sechestrul asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente, astfel că măsura dispusă prin Ordonanța nr. 114/P/2009 din 6 august 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj până la recuperarea integrală a prejudiciului este legală.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. lit. b) C. proc. pen. anterior va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 203/A din data de 28 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 203/A din data de 28 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2014.
Procesat de GGC - NN