Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1033/2016

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 august 2016.

Decizia penală nr. 1033/2016

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 226/PI din data de 25 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 01 iulie 2016 de Tribunalul de executare a pedepselor din Evora, Portugalia, în Dosarul nr. x/13.3/TXEVR/A, față de persoana solicitată A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Portugalia.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către organele judiciare din Portugalia și nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost prelungită starea de arest a persoanei solicitate dispusă prin mandatul de arestare nr. 96/PI/ME din 20 iulie 2016, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04 august 2016 până la data de 02 septembrie 2016, inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Portugalia.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că, la data de 20 iulie 2016 a fost înregistrată pe rolul instanței sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 01 iulie 2016, de către Tribunalul de executare a pedepselor din Evora, Portugalia, în Dosarul nr. x/13.3/TXEVR/A, pe numele persoanei solicitate A., pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt (din locuință) prevăzute și sancționate de art. 210 nr. 1 și 2 alin. (b) și art. 204 nr. 2 alin. (e) C. pen. portughez.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut că la baza emiterii mandatului european de arestare s-a aflat decizia Tribunalul de executare a pedepselor din Evora din 05 aprilie 2016, definitivă la data de 09 mai 2016, prin care a fost revocată liberarea condiționată, hotărându-se executarea unui rest de pedeapsă de 2 (doi) ani, 5 (cinci) luni și 11 (unsprezece) zile de închisoare

În fapt, s-a reținut că, persoana solicitată, în noaptea de 17/18 aprilie 2011, însoțit de încă 4 persoane, s-a deplasat la proprietatea denumită „Monte Cariad das Oliveiras” situată în Azinheira dos Barros, cu intenția de a pătrunde înăuntru și de a-și însuși obiecte de valoare. Conform planului stabilit, trei dintre respectivele persoane au intrat în locuință, s-au îndreptat spre camera în care dormeau proprietarii și i-au amenințat pe aceștia cu o armă de foc și o spadă, însușindu-și astfel diverse piese de orfevrărie, o colecție de bancnote provenite din diverse țări, un carnet de cec-uri, un laptop „acer”, un aparat fotografic digital „sony”, diverse valize de călătorie, diverse sticle de băuturi alcoolice, diverse sticluțe de parfum, aproximativ 800 de dolari americani în numerar și 3 carduri bancare, precum și un autoturism, albastru.

Prin încheierea din 20 iulie 2016 Curtea de Apel Timișoara, a dispus, în temeiul art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile, începând cu data de 20 iulie 2016 până la data de 03 august 2016, inclusiv, în acest sens fiind emis mandatul de arestare nr. 96/PI/ME din 20 iulie 2016, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen și mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Portugalia.

Fiind audiată în fața instanței, persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Portugalia și că nu renunță la beneficiul regulii specialității și nu este de acord cu executarea pedepsei în statul emitent.

Instanța de fond a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește cerințele de conținut și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar la dosar a fost depusă traducerea în limba română a mandatului.

Astfel, infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului este pedepsită de legislația statului emitent cu închisoarea de cel puțin 3 ani și este menționată de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 printre infracțiunile care nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări și nu este incident niciunul din motivele obligatorii de refuz al executării, prevăzute de art. 98 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004.

În legătură cu motivele facultative de refuz, instanța de fond a arătat că persoana solicitată a invocat cazul prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și anume: „ când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent”.

Curtea a reținut că, în speță, sunt îndeplinite cerințele textului de lege anterior menționat (mandatul european a fost emis în scopul executării unui rest de pedeapsă de 2 ani 5 luni și 11 zile închisoare; persoana solicitată este cetățean român; persoana solicitată a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent), însă simpla îndeplinire a acestor cerințe nu obligă instanța să refuze executarea mandatului, motivul invocat fiind unul facultativ și nu obligatoriu (imperativ).

În acest context, s-a subliniat că pedeapsa principală aplicată persoanei solicitate a fost de 6 ani închisoare, din care aceasta a executat mai mult de jumătate în sistemul penitenciar din Portugalia - împrejurare ce denotă că persoana condamnată s-a adaptat mediului carceral din statul emitent și nu a considerat necesar transferul în statul de origine, după cum nici statul emitent nu solicitat transferul persoanei condamnate în România (apreciindu-se, prin urmare, că procesul de reeducare și reintegrare socială are șanse reale de reușită în statul de condamnare).

Pe de altă parte, s-a arătat că, este de notorietate faptul că sistemul penitenciar din statul de origine este în prezent suprapopulat iar România riscă pronunțarea unei hotărâri pilot din partea Curții Europene a Drepturilor Omului pentru imposibilitatea de a asigura condiții decente pentru persoanele deținute - or, executarea unei pedepse de aproape 2 ani și jumătate în mediul carceral din statul de origine implică cu mare probabilitate supunerea persoanei solicitate la condiții de detenție ce ar putea fi caracterizate drept tratamente inumane sau degradante în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că nu se impune refuzul executării mandatului european de arestare pentru motivul facultativ invocat de persoana solicitată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, solicitând admiterea cererii de recunoaștere atât a hotărârii de condamnare la pedeapsa de 6 ani închisoare, cât și a celei de revocare a liberării condiționate pronunțate de instanțele din Portugalia, și respingerea cererii de predare către autoritățile judiciare din Portugalia, arătând că este cetățean român, locuiește în România și nu și-a dat consimțământul pentru predare.

Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede cadrul legislativ referitor la procedura de executare a mandatului european de arestare:

(3) După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

(4) În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul membru emitent.

(5) În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.

(6) În cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 107, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

(7) Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

(8) În cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

Din conținutul semnalării Biroului Sirene din data de 13 iulie 2016 și mandatului european de arestare emis în cauză, rezultă că față de persoana solicitată A. a fost demarată o procedură judiciară de către Tribunalul de executare a pedepselor din Evora, Portugalia, în vederea executării unui rest de pedeapsă de 2 (doi) ani, 5 (cinci) luni și 11 (unsprezece) zile de închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt din locuință prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 210 nr. 1 și 2 alin. (b) și art. 204 nr. 2 alin. (e) C. pen. portughez.

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că faptele imputate persoanei solicitate A. constau în aceea că, în noaptea de 17/18 aprilie 2011, însoțit de încă 4 persoane, s-a deplasat la proprietatea denumită „Monte Cariad das Oliveiras” situată în Azinheira dos Barros, cu intenția de a pătrunde înăuntru și de a-și însuși obiecte de valoare. Conform planului stabilit, trei dintre respectivele persoane au intrat în locuință, s-au îndreptat spre camera în care dormeau proprietarii și i-au amenințat pe aceștia cu o armă de foc și o spadă, însușindu-și astfel diverse piese de orfevrărie, o colecție de bancnote provenite din diverse țări, un carnet de cec-uri, un laptop „acer”, un aparat fotografic digital „sony”, diverse valize de călătorie, diverse sticle de băuturi alcoolice, diverse sticluțe de parfum, aproximativ 800 de dolari americani în numerar și 3 carduri bancare, precum și un autoturism, albastru.

Faptele menționate fac parte din categoria celor care exclud verificarea condiției dublei incriminări, însă se constată că sunt incriminate și în legea penală română, regăsindu-se în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 228 C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. c) C. pen., fiind sancționate cu pedeapsa închisorii.

Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, în conformitate cu dispozițiile art. 101 din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut persoana solicitată pe o perioadă de 24 de ore în baza Ordonanței de reținere nr. 7478/II/5/2016 din 19 iulie 2016, după ce, fiind audiată de procuror, aceasta a declarat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare portugheze. Prin încheierea din 20 iulie 2016, Curtea de Apel Timișoara a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând din data de 20 iulie 2016, până la data de 03 august 2016, inclusiv.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte observă că, atât în fața procurorului, cât și în fața instanței de fond persoana solicitată a declarat că nu dorește să fie predată autorităților portugheze, solicitând, totodată, aplicarea regulii specialității.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.

În cauză, persoana solicitată A. a precizat că se opune predării către autoritățile judiciare portugheze, arătând că este cetățean român și locuiește pe teritoriul României.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Or, persoana solicitată A. nu a făcut dovada rezidenței legale și continue pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani.

Mai mult, se observa ca situațiile prevăzute în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciara română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) si nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. În aceste condiții, se constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres si limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 si, ca atare, criticile apărării din aceasta perspectivă nu pot fi primite.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Tribunalul de executare a pedepselor din Evora, Portugalia, în Dosarul nr. x/13.3/TXEVR/A, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în scopul executării unui rest de pedeapsă de 2 ani 5 luni și 11 zile de închisoare, cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, precum și faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialității potrivit art. 115 alin. (2) același act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declarația dată.

Pentru motivele mai sus arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 226/PI din data de 25 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 226/PI din data de 25 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 august 2016.