Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 294 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpații:
- S.C.C. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., precum și la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a computat detenția preventivă de la 20 mai 2003 la zi.
- C.P. și P.O. la pedeapsa de 4 ani și respectiv 9 ani închisoare tot pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor civile și distinct la plata cheltuielilor judiciare.
S-a reținut că la propunerea inculpatului P.O., care mai comisese fapte penale, ceilalți doi inculpați au hotărât să sustragă prin violență, lănțișoarele de aur de la gâtul unor persoane întâlnite întâmplător pe stradă. Astfel în dimineața zilei de 20 mai 2003 cei trei s-au deplasat pe raza municipiului Râmnicu – Vâlcea cu autoturismul condus de S.C.C., până în apropierea Pieței Ostroveni. Ajunși în piață, inculpatul P.O. și fratele său C.P. au coborât, deplasându-se în vederea identificării unor potențiale victime, în timp ce inculpatul S.C.C. a rămas în mașină.
Observând că partea vătămată T.R., care purta la gât un lănțișor cu medalion din aur, avea mâinile ocupate cu două sacoșe, astfel că nu se putea apăra, inculpatul P.O., a acționat singur, lovind-o cu palma în piept și smulgându-i bijuteria de la gât. Imediat a reușit să dispară prin fugă, deși partea vătămată a alertat cetățenii din jur prin strigăte de ajutor.
Ulterior inculpatul împreună cu ceilalți doi prieteni au amanetat bijuteria în schimbul sumei de 900.000 lei, pe care au cheltuit-o împreună. În cursul cercetărilor penale bijuteria a fost ridicată de la casa de amanet și restituită părții vătămate.
În aceeași zi, inculpații au ajuns pe raza municipiului Târgu-Jiu, deplasându-se apoi pe jos pe strada 9 Mai, de asemenea, manieră încât să ocupe toată lățimea trotuarului și să poată potențialele victime. Întâlnind-o pe partea vătămată G.P., care purta la gât un lănțișor cu medalion din aur, inculpații au înconjurat-o, împiedicând-o să-și continue drumul, au îmbrâncit-o de la unul la altul, iar C.P. a trântit-o, smulgându-i bijuteriile de la gât.
Prin intervenția cetățenilor alertați de victimă, inculpații care au fugit de la locul faptei, au fost reținuți, mai puțin P.O. care a dispărut, fiind dat în urmărire generală.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza plângerilor părților vătămate, proceselor-verbale de cercetare la fața locului, a celor de identificare din grup, contractului de amanet, planșelor fotografice, raportului de constatare medico-legală cu privire la leziunile suferite de partea vătămată G.P., dovezilor privind restituirea bunurilor.
Apelurile declarate de inculpații S.C.C. și C.P. împotriva sentinței penale nr. 294/2003, au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia penală nr. 520/2003 a reținut că instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpaților și a individualizat corespunzător pedepsele aplicate.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul S.C.C., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, întrucât el nu a comis nici o violență asupra victimei, precum și recunoașterea unor circumstanțe atenuante cu efect de reducere a pedepsei.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârile pronunțate, în raport de probele dosarului, Curtea constată că faptelor comise de inculpați li s-au dat o corectă încadrare juridică, iar pedepsele au fost judicios individualizate, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că inculpații au participat în mod diferit la realizarea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie comisă în dauna părții vătămate G.P., atâta timp cât au acționat în baza unei înțelegeri anterioare și au desfășurat în mod concordant activitățile materiale prin care s-a realizat deposedarea victimei.
Recurentul S.C.C. a cooperat în mod nemijlocit la exercitarea violențelor împotriva victimei, împingând-o pe aceasta către ceilalți inculpați, după ce toți au înconjurat-o. Chiar dacă nu a luat parte la acțiunea de smulgere a lanțului de la gâtul victimei, în raport de înțelegerea intervenită anterior între el și ceilalți inculpați și la săvârșirea violenței, inculpatul este coautor la infracțiunea complexă de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (3) lit. a) C. pen.
Așa fiind, în cauză nu poate opera schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, se poate observa că instanțele au analizat atât modalitatea inculpatului recurent, de a participa la săvârșirea faptelor, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea în cursul urmăririi penale, dar și pericolul social ridicat al faptelor comise, împrejurare care nu poate determina recunoașterea unor circumstanțe atenuante.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa detenția preventivă de la 20 mai 2003 la 20 februarie 2004.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.C. împotriva deciziei penale nr. 520 din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 mai 2003 la 20 februarie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2004.