Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 878 din 7 octombrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului Y.K.R. din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., reținute față de inculpații Y.K.R. și E.N., în raport de infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Y.K.R., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept pentru consum propriu.
În baza art. 5 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul Y.K.R., va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 88 C. pen., a computat timpul prevenției față de inculpatul Y.K.R. de la 27 noiembrie 2002 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive de la 13 octombrie 2003, la 12 noiembrie 2003 (inclusiv).
În baza art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.N. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri, pentru consum propriu.
În baza art. 5 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri.
În baza art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) și art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri pentru consum propriu.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul E.N. va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 88 C. pen., a computat timpul prevenției față de inculpatul E.N. de la 27 noiembrie 2002 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive de la 13 octombrie 2003, la 12 noiembrie 2003 (inclusiv).
În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 179.760 grame opiu, 32,780 grame opiu și 42.800 grame opiu (găsite în locuința inculpatului Y.K.R., indisponibilizate la I.G.P., Direcția Cazier Judiciar și Evidența Operativă, conform dovezii din 2 decembrie 2002, droguri care conform art. 18 alin. (1) din Legea 143/2000 vor fi distruse, cu păstrarea de contraprobe.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 și art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea cantității de 20,20 grame opiu, 8,630 grame opiu și 7,490 grame opiu (găsite în locuința inculpatului E.N. și indisponibilizate la I.G.P., Direcția Cazier Judiciar și Evidența Operativă, conform dovezii din 2 decembrie 2002, droguri care, conform art. 18 alin. (1) din Legea 143/2000 vor fi distruse, cu păstrarea de contraprobe.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui vas de ceramică și a unei narghilele care au servit la săvârșirea infracțiunii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15 noiembrie 2002, în baza autorizației emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, colaboratorul H. a cumpărat de la inculpatul Y.K.R. un pachet ce conținea opiu, cu 6 dolari S.U.A./ gram, pe care l-a predat investigatorului sub acoperire M., constatându-se că pachetul conținea cantitatea de 1.02 grame opiu, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică din 20 noiembrie 2002, întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P.
La data de 27 noiembrie 2002, cu ocazia unei percheziții efectuate la locuința inculpatului Y.K.R. de către lucrători de poliție din cadrul I.G.P., Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, Biroul Antidrog împreună cu un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, au fost găsite în dormitorul inculpatului următoarele: un baton de aproximativ 10 cm lungime ce conținea o substanță de culoare maronie, solidă, împachetată în scotch transparent, o pungă din plastic de culoare verde împachetată în scotch transparent ce conținea o substanță solidă, o punguță din plastic transparent sigilată prin ardere la un capăt, ce conținea o substanță de culoare neagră, aceasta fiind găsită în buzunarul unei haine a inculpatului, tot în buzunarul unei haine o pungă din plastic transparent înfășurată în scotch ce conținea o substanță solidă de culoare neagră și tot în aceeași haină încă două punguțe din plastic transparent, sigilate la capăt prin ardere, ce conținea o substanță de culoare neagră; o pungă de culoare portocalie ce conținea o substanță solidă de culoare neagră și două pungi din plastic de culoare portocalie ce conțineau o substanță solidă.
În urma examinării fizico-chimice din cadrul I.G.P. s-a stabilit că probele ridicate de la domiciliul inculpatului Y.K.R. (pungile ce conțineau o substanță de culoare neagră), conțin cantitatea de 287,10 grame opiu, substanță ce face parte din Tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000.
În baza autorizației nr. 365/P/2002 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, tot la data de 27 noiembrie 2002 a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința inculpatului E.N., sub tabla de la pervazul geamului din bucătărie a fost găsită o pungă din material plastic de culoare albă, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare bej și două componente ale unei narghilele, iar sub pervazul geamului din dormitor au fost găsite patru punguțe din material plastic, transparent, ce conțineau o substanță solidă de culoare neagră.
În urma examinării fizico-chimice din cadrul I.G.P. s-a stabilit că probele ridicate de la domiciliul inculpatului E.N. conțin cantitatea de 39,50 grame opiu, substanță ce face parte din Tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000, iar în narghileaua și vasul de ceramică ridicate din locuința inculpatului, s-au pus în evidență urme de opiu.
La data de 3 decembrie 2002 cu ocazia efectuării unei percheziții corporale asupra inculpatului E.N., aflat în arestul I.G.P., Direcția Cercetări Penale, s-au găsit mai multe comprimate, prin raportul de constatare tehnico-științifică din 7 decembrie 2002 stabilindu-se că 5 comprimate conțin ca substanță activă metadona, iar un comprimat conține diazepam.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces verbal de percheziție domiciliară la locuințele inculpaților Y.K.R. și E.N., procesul verbal de sesizare din oficiu și actele care atestă efectuarea activităților specifice de investigare, planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică din 7 decembrie 2002, întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P., adresa și procesul verbal din 3 decembrie 2002 întocmite ca urmare a depistării inculpatului E.N., care deținea la locul de detenție metadona, raport de constatare tehnico-științifică din 20 noiembrie 2002 întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P., raport de constatare tehnico-științifică din 27 noiembrie 2002 și din 28 noiembrie 2002, întocmit de același laborator din cadrul I.G.P., dovada din 2 decembrie 2002 de indisponibilizare la I.G.P., DGJEO a cantității de opiu rămase în urma efectuării analizelor fizico-chimice, declarațiile martorilor asistenți.
În faza de cercetare judecătorească, fiind audiat, inculpatul Y.K.R. a declarat că este consumator de opiu de aproximativ 16 ani, pe care îl procura de la numitul B.S., că nu are nici un fel de implicare în vreo activitate ilicită de comercializare a drogurilor și că nu a pus la dispoziția vreunei persoane locuința proprie pentru consumul acestora, el consumând singur opiu, fără ca nici familia sa să știe.
Deși din declarația dată de inculpatul E.N. în cursul urmăririi penale a rezultat că împreună cu inculpatul Y.K.R., a consumat opiu fie la locuința sa fie la locuința acestuia din urmă, audiat fiind de către instanța de fond, inculpatul E.N. a revenit asupra declarației sale, arătând că este consumator de opiu, însă de fiecare dată consuma singur, motivând această revenire pe considerentul că în cursul urmăririi penale nu a beneficiat de prezența unui translator, fapt ce a făcut greoaie comunicarea cu organele de urmărire penală, motivare înlăturată de instanță, întrucât astfel cum rezultă din examinarea declarațiilor date de inculpat în faza de urmărire penală, audierea acestuia s-a realizat în prezența unui translator autorizat.
Prin decizia penală nr. 722/ A din 3 decembrie 2003 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații Y.K.R. și E.N., împotriva sentinței penale nr. 878 din 7 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
A desființat în parte sentința și rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului Y.K.R. în pedepsele componente de 7 ani închisoare, un an și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000.
A înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și a majorat pedepsele aplicate inculpatului de la 7 ani închisoare, la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de la un an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de un an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului E.N. în pedepsele componente de un an și 6 luni și un an și 8 luni închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000.
A înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și a majorat pedepsele aplicate inculpatului de la un an și 6 luni la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și de la un an și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A dedus prevenția pentru inculpați, de la 27 noiembrie 2002, la zi.
A menținut starea de arest a inculpaților.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Instanța de apel a reținut că din probele administrate în cauză, faptei prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000, îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv caracterul organizat al punerii la dispoziție a locuinței, întrucât inculpații, conaționali fiind, se vizitau reciproc, ocazional, prilej cu care consumau droguri (opiu), fără să existe intenția directă de a folosi locuințele pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000.
Totodată, instanța de apel a mai constatat că în raport de atitudinea procesuală a inculpaților, de gradul de pericol social sporit al infracțiunilor reținute în sarcina lor, prima instanță a reținut în mod greșit, în favoarea acestora dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații: E.N. solicitând redozarea pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., care în mod netemeinic i-au fost înlăturate de instanța de apel, arătând că se afla în tratament de dezintoxicare, în momentul când i-au fost depistate tabletele de metadonă și că acestea îi fuseseră prescrise de doctor și Y.K.R., solicitând, în principal, achitarea pentru infracțiunea de trafic de droguri, urmând a se reține în sarcina lui doar infracțiunea de consum de droguri, recunoscând că este fumător de opiu de 16 ani, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, iar vinovăția ambilor inculpați, pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Apărarea inculpatului E.N., în sensul că pastilele de metadonă găsite supra sa în arestul poliției îi fuseseră prescrise de doctor, este infirmată de declarația acestuia, în care arată că aceste pastile le procurase pentru consum propriu de la o cunoștință și le avea asupra sa în momentul introducerii în arest, deoarece nu fusese percheziționat.
Cât privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpatul E.N., că deși acesta recunoscând faptele comise, prin declarațiile sale a încercat, în mod evident, să evite implicarea și a altor persoane din comunitatea iraniană de la care își cumpăra drogurile, precum și împrejurarea că inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, chiar și după arestarea sa (fiind depistat în arest cu droguri asupra sa).
Analizând decizia atacată prin prisma motivului principal de recurs invocat de inculpatul Y.K.R., respectiv achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, se constată că din probele aflate la dosar, respectiv procesul verbal, încheiat la percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului Y.K.R., rezultă că s-au găsit mai multe doze de opiu, împrăștiate în mai multe locuri, astfel încât coroborate cu alte probe, respectiv cantitatea mare de opiu depistată (peste 250 gr.), precum și modalitatea în care era ambalată această cantitate, în mai multe pachețele, împreună cu procese verbale, întocmite de investigatorul sub acoperire M. și colaboratorul acestuia H., în care se menționează faptul că acesta din urmă a cumpărat un pachețel ce conținea opiu de la inculpatul Y.K.R., duc la concluzia că drogurile găsite la domiciliul acestuia erau destinate înstrăinării către alte persoane, concluzie față de care Curtea apreciază că încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului a fost corect stabilită, iar vinovăția acestuia pe deplin dovedită.
Sub aspectul redozării pedepsei, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată de către instanța de apel, care a avut în vedere atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului Y.K.R., gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de-a lungul mai multor ani, precum și urmările socialmente periculoase ale acestor fapte.
Împrejurările că inculpații sunt infractori primari și că anterior arestării desfășurau o activitate utilă, nu constituie automat circumstanțe atenuante, acestea trebuind a fi analizate și au celelalte circumstanțe personale ale inculpaților.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate Curtea urmează a le respinge, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Y.K.R. și E.N., împotriva deciziei penale nr. 722/ A din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Compută din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 27 noiembrie 2002, la 20 februarie 2004, pentru ambii inculpați.
Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul pentru interpretul de limbă persană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2004.