Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din 10 februarie 2003, Tribunalul Caraș Severin a condamnat pe inculpatul P.D. la 3 ani și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. e) din același cod, la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. e) din același cod, și la 5 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 298 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. e) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 65 alin. (1), (2) și (3) din același cod, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, suma de 3.847.200.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, la această sumă adăugându-se dobânda legală aferentă.

În baza art. 348 și a art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv centralizatoarele, facturile fiscale și cupoanele agricole identificate de organul de urmărire penală.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 1998, inculpatul a înființat SC D.C. SRL Plugova, obiectul de activitate al acesteia fiind comerțul cu diferite produse, sens în care el își propusese să deschidă mai multe puncte de desfacere a alimentelor, intenția sa rămânând fără transpunere în practică, mai mult, societatea nedesfășurând actele de comerț menționate în statut.

Odată cu intrarea în vigoare a O.G. nr. 9/1998, act normativ prin care a fost instituit sistemul de cupoane agricole, acesta ulterior fiind reglementat și pentru anii 1999 și 2000, inculpatul a achiziționat astfel de cupoane de la persoanele fizice cărora le fuseseră eliberate.

Regimul juridic al cupoanelor, bonuri de valoare acordate gratuit celor ce dețineau terenuri agricole pentru procurarea de semințe, îngrășăminte chimice sau plata serviciilor specializate oferite de prestatori, impune ca prin decontare, unitățile bancare ce încheiaseră convenții cu Ministerul Agriculturii, să primească un centralizator al facturilor întocmite la livrarea produselor sau efectuarea serviciilor specializate.

În acest context, inculpatul, administrator al SC D.C. SRL Plugova a achiziționat cupoane agricole și a prezentat B.C.R., Agenția Orșova, documente contabile susținut a fi fost rezultatele comercializării de îngrășăminte chimice, astfel el obținând încasarea contravalorii cupoanelor.

În acest sens, în perioada 13 iulie – 17 iulie 2001, inculpatul a prezentat 7 facturi fiscale, privind vânzarea de îngrășăminte chimice unor persoane nenominalizate, și 10 centralizatoare în care a înscris seriile unor facturi privind astfel de vânzări, la acestea el atașând cupoanele agricole în vederea decontării. În baza acestora, inculpatul a încasat contravaloarea cupoanelor prin contul „Credite cupoane”, respectiv 67.200.000 lei în perioada 19 aprilie – 20 aprilie 1999 și suma de 3.780.000.000 lei în perioada 19 mai – 19 iulie 2000, ambele sume fiind virate ulterior în contul nr. 407235421, cont disponibil (în total 3.847.200.000 lei).

La controlul efectuat de Garda Financiară a județului Caraș-Severin, inculpatul nu a prezentat nici o factură care să ateste că SC D.C. SRL s-a aprovizionat cu îngrășăminte chimice în cursul anilor 1999-2000 și nici înregistrări contabile care să evidențieze contabil asemenea facturi, el declarând că în vara anului 2000 a pierdut multe documente de evidență primară și contabilă că a publicat în M. Of., pierderea respectivelor evidențe, că nu mai deține astfel de evidențe și nici nu și-a reconstituit documentația, deși cunoștea că era obligat să procedeze la reconstituirea ei.

Verificarea facturilor fiscale depuse la bancă, a evidențiat că beneficiarii menționați ca fiind din județele Dolj, Mehedinți și Gorj, nu au fost nominalizați, documentele nu erau completate cu sumele și datele de identitate ale delegatului, nu au fost menționate mijloacele de transport cu care s-au livrat cantitățile de îngrășăminte, toate acestea în condițiile în care cea mai mică cantitate de îngrășăminte chimice susținut a fi fost vândută producătorilor agricoli, a fost 1.050 de saci.

Societatea administrată de inculpat nu a livrat îngrășăminte chimice odată ce nici nu s-a aprovizionat cu astfel de produse.

Raportul de expertiză contabilă a reținut că facturile întocmite și depuse pentru a fi decontate de unitatea bancară, nu prezentau operațiuni reale și nu au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale incidente și activitatea cu cupoane agricole nu a fost înregistrată în contabilitatea societății comerciale administrată de inculpat.

Raportul de constatare tehnico-științific a stabilit că facturile fiscale emise de SC D.C. SRL Plugova au fost scrise și semnate de inculpat, tot el fiind cel care a scris și semnat centralizatoarele documentelor financiare.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, precum și inculpatul.

Partea civilă a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că prejudiciul adus prin săvârșirea, de către inculpat, a faptelor pentru care a fost condamnat, nu cuprinde folosul nerealizat constând din penalități de întârziere.

Inculpatul, în apel, a criticat hotărârea pentru greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, a vinovăției sale.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 338 din 18 septembrie 2003 a admis apelul declarat de partea civilă, a desființat sentința și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.874.200.000 lei despăgubiri civile la aceasta adăugându-se dobânda legală aferentă.

Prin aceeași hotărâre, apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.

Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, sens în care a cerut achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din același cod.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Din verificarea materialului probator administrat în ambele faze ale procesului penal, se reține că instanțele au stabilit o situație de fapt certă, căreia i-au dat încadrare juridică legală.

Astfel, inculpatul și-a atribuit în mod nereal calitatea de furnizor de îngrășăminte chimice necesare agriculturii, singura în baza căreia era îndreptățit să beneficieze de contravaloarea prețurilor livrărilor.

În acest mod, depunând documentația cerută de lege, el a indus în eroare banca, aceasta achitându-i în cont sume necuvenite odată ce nu s-a aprovizionat cu îngrășăminte chimice și nu a livrat astfel de produse beneficiarilor cupoanelor agricole.

Facturile fiscale folosite de inculpat au fost false, iar cele prin care atesta fictiv, că s-a aprovizionat cu îngrășăminte chimice pretins a le fi livrat, nu există.

Paguba creată părții civile este certă, banii încasați fiind dobândiți nelegal, fără realizarea obligațiilor stabilite prin O.G. nr. 32/1999, O.G. nr. 219/1999, H.G. nr. 102/1999 și nr. 98/2000 de aprobare a normelor metodologice privind acordarea, distribuirea, utilizarea și decontarea cupoanelor agricole.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 338/ A din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2004.