Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 45 din 14 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c), raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat două cazmale, corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 39.862.494 lei cu dobânda legală aferentă către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București.
A luat act că părțile civile M.F. și M.V. nu s-au constituit părți civile.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul C.F. a cunoscut-o pe numita N.A. în cursul anului 1998, dată la care aceștia au devenit prieteni, iar ulterior concubini, cu mențiunea că începând din anul 2001, inculpatul s-a mutat la adresa acesteia, situată pe str. Baracolei. La data de 2 octombrie 2001, împreună cu concubina sa, cu sora și fratele acesteia, inculpatul a fost la Biserica Sf. Anton unde au asistat la slujba religioasă, iar după ieșirea de la biserică aceștia s-au despărțit, inculpatul mergând la domiciliul concubinei sale unde s-a culcat.
La scurt timp, respectiv, în jurul orelor 15,00, au sosit din oraș și celelalte persoane menționate, care au pregătit cafeaua după care au ieșit în curte, unde au stat de vorbă. După câteva minute și-au făcut apariția pe stradă, venind dinspre Sos. Industriilor din apropiere, numiții M.I. și M.F., tată și fiu, vecini cu frații N. și cu care se cunoșteau. În condițiile în care numitul N.G., zis „C.” îl împrumutase cu câteva zile înainte cu suma de 500.000 lei pe M.F., l-a întrebat pe acesta când îi restituie banii, situație în care sus-numiții au intrat în curte unde au avut o atitudine lipsită de respect față de frații N., pe care i-au insultat și îmbrâncit, cel mai recalcitrant fiind M.I.
Aceste scene au fost surprinse și de către numitul B.A., un alt vecin, care a intrat și el în curte și a încercat să-i liniștească pe M.I. și M.F., dar nu a reușit, motiv pentru care a părăsit locul conflictului și s-a îndepărtat spre locuința sa.
Aflat sub influența băuturilor alcoolice, M.I. a continuat să se manifeste recalcitrant față de surorile N.A. și M. pe care le-a prins de păr și a tras de îmbrăcămintea acestora, ceea ce a determinat-o pe concubina inculpatului să strige după ajutor. În aceste împrejurări, inculpatul s-a trezit astfel că a ieșit afară, sumar îmbrăcat, desculț și cu mâinile libere, surprinzând scenele care aveau loc, motiv pentru care le-a cerut celor în cauză să părăsească curtea.
Văzându-l pe inculpat, M.F. a luat din gardul porții o bucată de scândură cu care l-a lovit pe inculpat peste corp. La rândul său, M.I. a luat din mâna fiului său bucata de scândură cu care a amenințat, moment în care M.F. a pus mâna pe o cazma cu coadă metalică cu care l-a lovit pe inculpat în partea stângă a capului și în cotul mâinii stângi.
Cu toate acestea, inculpatul a reușit să-i determine pe M.I. și M.F. să iasă din curte, moment în care i-a cerut concubinei sale să-i dea un obiect pentru a se apăra, sens în care aceasta i-a adus o altă cazma cu coadă din lemn.
Inculpatul și numitul M.I. au continuat să se amenințe cu cazmalele pe care le aveau în mâini, dar fără să se lovească, împrejurare în care M.I. s-a îndreptat spre inculpat cu intenția de a-l lovi.
Astfel, văzându-l pe M.I. că se îndreaptă spre el și cu toate că acesta avea mâinile libere, inculpatul C.F., aflat într-o puternică stare de tulburare, i-a aplicat acestuia o lovitură cu ajutorul cazmalei pe care o avea în mână. Lovitura a fost aplicată cu putere, în plan orizontal și de la stânga spre dreapta și a vizat capul numitului M.I. aflat că prim și instantaneu efect dezechilibrarea și căderea acestuia pe spate, pe suprafața pietruită a străzii unde a rămas nemișcat.
Dându-și seama de gravitatea loviturii aplicate și văzându-l pe M.I. că a început să sângereze, inculpatul a renunțat să-l mai lovească, după care, fiind urmărit de către fiul părții vătămate a abandonat cazmaua și s-a îndepărtat de locul faptei.
Din raportul medico-legal nr. A 1/12.428/2001 din 1 noiembrie 2001 a rezultat că „moartea a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale; leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur; între ele și deces există legătură directă necondiționată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.F.
Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică pentru:
- greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului;
- greșita soluționare a laturii civile:
- greșita confiscare a cazmalei cu coadă din fier.
Inculpatul în apelul său a solicitat desființarea sentinței penale și pe fond redozarea pedepsei, în sensul micșorării cuantumului acesteia, având în vedere atitudinea sa sinceră și faptul că a fost provocat de victimă.
Împotriva soluției instanței de fond Parchetul de pe lângă Tribunalul București a declarat apel pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei, că s-a soluționat greșit latura civilă și că s-a confiscat greșit și o cazma cu coadă de fier.
Prin decizia penală nr. 237 din 7 mai 2003, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate și a desființat sentința parțial cu privire la cheltuielile de spitalizare pe care le-a redus la jumătate în raport de starea de provocare reținută de instanță, precum și cu privire la confiscarea unei cazmale, dispoziție pe care a înlăturat-o.
A apreciat ca fiind nefondată critica privind individualizarea pedepselor, aceasta fiind făcută cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
Examinând cauza, în raport de motivul invocat, cât și din oficiu, constată că recursurile sunt nefondate, întrucât, astfel cum corect au reținut instanțele, individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se eficiență tuturor criteriilor de individualizare astfel că nu se impune nici reducerea și nici majorarea pedepsei.
Cum, nici din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de parchet și de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul C.F. împotriva deciziei nr. 237 din 7 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 2 octombrie 2001, la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2004.