Decizia nr. 977/2017
Deliberând asupra contestațiilor formulate, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 108/F din 03 octombrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2017, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 25 iulie 2017 de către Tribunalul Districtual din Krosno, Divizia Penală II, referința Dosarului nr. x și predarea către autoritățile judiciare din Polonia a persoanei solicitate A.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată către autoritățile judiciare din Polonia, conform mandatului european de arestare emis la data de 25 iulie 2017 de către Tribunalul Districtual din Krosno, Divizia Penală II, referința Dosarului x.
În conformitate cu art. 103 alin. (5)-(6) și art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A., către autoritatea judiciară poloneză.
S-a luat act că persoana solicitată dorește să beneficieze de drepturile conferite de regula specialității.
S-a constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând de la 12 septembrie 2017, orele 13.15, până la data de 13 septembrie 2017, orele 13.15.
Prin Încheierea nr. 99/F din 13 septembrie 2017, Curtea de Apel Pitești, în baza art. 101 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, a aplicat persoanei solicitate măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 13 septembrie 2017 până la data de 27 septembrie 2017, măsură care a fost prelungită prin încheierea din data de 26 septembrie 2017.
Conform art. 103 alin. (6) și (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, și în temeiul disp. art. 218 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de persoana solicitată A., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile începând cu data de 3 octombrie 2017 și până la data de 3 noiembrie 2017, inclusiv.
În temeiul art. 221 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca, pe durata aplicării măsurii arestului la domiciliu, persoana solicitată A. să nu părăsească imobilul în care locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura.
În temeiul art. 221 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul să se prezinte în fața organului de urmărire penală și a instanței de judecată ori de câte ori este chemat.
S-a dispus că autoritatea care va executa supravegherea măsurii arestului la domiciliu aplicată persoanei solicitate este Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea - prin Biroul de Supravegheri Judiciare.
Pe durata executării măsurii arestului la domiciliu, s-a stabilit că persoana solicitată poate beneficia de drepturile la care se referă art. 218 alin. (4) C. proc. pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 221 alin. (4) și (11) C. proc. pen.
S-a dispus ca hotărârea să fie comunicată persoanei solicitate, autorității judiciare poloneze, Centrului de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus plata sumei de 300 lei reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat persoanei solicitate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 12 septembrie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a înaintat, prin adresa din 2017, Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Shengen de către autoritățile judiciare competente din Polonia, prin care s-a solicitat arestarea provizorie a persoanei urmărite A., față de care autoritățile judiciare din Polonia au emis un mandat european de arestare, pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare de acte oficiale, uz de acte oficiale falsificate și înșelăciune.
Din conținutul semnalării transmise a rezultat că persoana solicitată A. este acuzată că, la data de 29 ianuarie 2014, pe teritoriul Poloniei, folosind un document falsificat (respectiv un pașaport din Republica Elenă eliberat pe numele B.), a deschis un cont bancar la C., iar, ulterior, în perioada 1 - 11 decembrie 2014, a postat pe internet o ofertă falsă de vânzare pentru un tractor agricol, utilaj pentru care numitul D. a plătit suma de 35.000 pln în contul mai sus indicat, fără a i se vira bunul, fapte care în legislația română sunt incriminate ca infracțiunile de fraudă informatică (art. 249 C. pen.), fals material în înscrisuri oficiale (art. 320 C. pen.) și uz de fals (art. 323 C. pen.).
Persoana solicitată a fost căutată, localizată, identificată, audiată și reținută prin Ordonanța nr. 7174/II/5/2017 din data de 12 septembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pentru 24 de ore, începând cu data de 12 septembrie 2017, ora 13:15, și până la data de 13 septembrie 2017, ora 13:15.
Pe rolul Curții de Apel Pitești a fost înregistrat Dosarul nr. x/46/2017 în care a fost stabilit termen de judecată la 13 septembrie 2017. La acest termen s-a procedat la audierea persoanei solicitate, prezentată în stare de reținere. Persoana solicitată a arătat că nu are obiecțiuni în legătură cu datele de identitate personală, așa cum sunt consemnate în Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Shengen. A mai arătat că nu este autorul infracțiunii de înșelăciune, deoarece în perioada menționată de autoritățile judiciare solicitante ca fiind intervalul de timp în care s-a comis infracțiunea era arestat în Ungaria. A precizat că a folosit un document fals pentru a deschide un cont la o bancă, așa cum se arată în documentele existente la dosar.
Prin Încheierea penală nr. 99/F din 13 septembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2017, Curtea de Apel Pitești a respins propunerea formulată de Parchet, de luare a măsurii arestării față de persoana solicitată A., în vederea predării și, în baza art. 101 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, i-a aplicat persoanei solicitate măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 15 zile, de la data de 13 septembrie 2017 până la data de 27 septembrie 2017, măsură care a fost prelungită prin încheierea din data de 26 septembrie 2017. Totodată, a fost fixat un nou termen de judecată pentru ca Parchetul să depună la dosar mandatul european de arestare în original, însoțit de traducerea în limba română.
La data de 15 septembrie 2017, mandatul european de arestare a fost depus la dosar de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Fiind audiată, persoana solicitată a declarat că nu are obiecții privind identitatea și are cunoștință de conținutul mandatului european de arestare. De asemenea, a arătat că a luat la cunoștință despre posibilitatea de a consimți la predare și consecințele consimțământului astfel exprimat, precum și de regula specialității.
A precizat, totodată, că nu consimte la predarea sa autorităților judiciare poloneze, dar, în situația în care va fi predat, înțelege să beneficieze de regula specialității.
În raport cu probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru a se admite cererea formulată de către Parchet și a se dispune executarea mandatului european de arestare.
Astfel, s-a reținut că infracțiunile pentru care persoana solicitată este urmărită de către autoritățile judiciare poloneze au corespondent în legislația română, respectiv: infracțiunile de fraudă informatică (art. 249 C. pen.), fals material în înscrisuri oficiale (art. 320 C. pen.) și uz de fals (art. 323 C. pen.).
De asemenea, s-a constatat că nu există obiecții privind identitatea persoanei solicitate și, totodată, în cauză nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare a mandatului european de arestare.
Totodată, s-a reținut că aspectele invocate de către persoana solicitată constituie apărări de fond și nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege privind neexecutarea mandatului european de arestare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 107 din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 25 iulie 2017 de către Tribunalul Districtual din Krosno, Divizia Penală II, referința Dosarului x și predarea către autoritățile judiciare din Polonia a persoanei solicitate A.
În continuare, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (6) și art. 107 din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie să se pronunțe, în ipoteza în care a dispus executarea mandatului european de arestare, și asupra arestării persoanei solicitate.
În ceea ce privește măsura de prevenție care se aplică persoanei solicitate în vederea predării, Curtea de Apel Pitești a constatat că sunt incidente și dispozițiile art. 53 din Constituția României, potrivit cărora orice restrângere a exercitării unui drept trebuie să respecte, printre altele, cerințele principiului proporționalității și să fie necesară în vederea scopului legitim urmărit. Aceste cerințe rezultă și din jurisprudența constantă a Curții Constituționale a României, dar și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
S-a mai constatat că actualele dispoziții ale C. proc. pen. reglementează și instituția arestului la domiciliu, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 740/2015, publicată în M. Of. nr. 927 din 15 decembrie 2015, a statuat, printre altele, că există identitate de natură juridică între măsura arestului preventiv și măsura arestului la domiciliu, având în vedere în mod deosebit conținutul acestor măsuri și finalitatea lor. Or, instanța a subliniat că decizia Curții Constituționale este general obligatorie.
În consecință, Curtea de Apel Pitești a reținut că, interpretarea și aplicarea dispozițiilor normative cuprinse în Legea nr. 302/2004, privind măsura de prevenție care se aplică persoanei solicitate în vederea predării, trebuie să se realizeze în raport cu dispozițiile normelor constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi, dar și cu jurisprudența Curții Constituționale a României, în speță, Decizia nr. 740/2015.
Or, în raport cu situația de fapt reținută, natura infracțiunilor pentru care A. este solicitat de către autoritățile judiciare poloneze, datele existente la dosar, privind conduita persoanei solicitate, lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a constatat că aplicarea măsurii arestului preventiv are un caracter excesiv, depășind ceea ce este necesar pentru atingerea scopului pe care legea îl are în vedere și, în concret, în cazul aplicării acestei măsuri nu sunt respectate cerințele prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală.
Așadar, având în vedere interpretarea dispozițiilor din Legea nr. 302/2004, referitoare la măsurile de prevenție aplicate în aceste situații, și în baza Deciziei nr. 740/2015 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat identitatea de natură juridică dintre arestarea preventivă și arestul la domiciliu, Curtea de Apel Pitești a constatat că, în raport cu cerințele proporționalității, se poate aplica persoanei solicitate măsura arestului la domiciliu.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată și în temeiul dispozițiilor art. 218 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de persoana solicitată A., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, de la data de 3 octombrie 2017 și până la data de 3 noiembrie 2017, inclusiv.
Împotriva sentinței penale nr. 108/F din 03 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au formulat contestații Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și persoana solicitată A., motivele fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Analizând încheierea contestată, atât potrivit susținerilor orale ale reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului persoanei solicitate, cât și în raport de conținutul actelor și lucrărilor dosarului, dar și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
I. Contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești este întemeiată și urmează a fi admisă.
Astfel, se observă că, deși a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Polonia pe numele persoanei solicitate A., prima instanță a dispus, contrar dispozițiilor legale incidente, luarea măsurii arestului la domiciliu, în vederea predării, pe motiv că arestul preventiv ar avea un caracter excesiv, în raport de scopul pe care legea îl are în vedere.
Analizând dispozițiile din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 103 alin. (1)1: „În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune față de aceasta măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauțiune sau arestului la domiciliu, dispozițiile art. 211-222 C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă”.
De asemenea, se observă că aceste dispoziții se completează cu cele ale art. 103 alin. (1)3 din legea anterior menționată, conform cărora: ”După întocmirea sentinței prevăzute la art. 107 (...), judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător”.
Rezultă, așadar că, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională (în acest sens este și Decizia nr. 1011 din 2 august 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).
Mai mult, Înalta Curte a statuat prin Deciziile nr. 3157 din 17 decembrie 2014 și nr. 263 din 10 martie 2017, că dispozițiile art. 103 alin. (1)3 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăd imperativ arestarea persoanei solicitate în vederea predării, atunci când prin sentință s-a dispus punerea în executare a mandatului, fiind exclusă, prin urmare, în această fază finală, alternativa dispunerii unei măsuri neprivative de libertate.
Prin urmare, dispozițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, exclud marja de apreciere a instanței de executare în ceea ce privește aplicarea unei alte măsuri reglementate de legea internă (arestul la domiciliu sau controlul judiciar), pentru a se asigura că persoana solicitată nu se va sustrage de la executarea mandatului, aceasta având obligația de a lua măsura arestării în vederea predării, odată cu încuviințarea executării mandatului european de arestare.
În contextul acestor argumente de principiu, Înalta Curte reține că, în speță, instanța de fond a luat, în mod nelegal, măsura arestului la domiciliu în vederea predării, față de persoana solicitată A., în condițiile în care a admis, în mod corect de altfel, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 25 iulie 2017 de către Tribunalul Districtual din Krosno, Divizia Penală II, referința Dosarului x și predarea către autoritățile judiciare din Polonia a persoanei solicitate.
Instanța de fond trebuia, așadar, să dispună arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, întrucât, așa cum s-a menționat anterior, prin hotărârea de predare nu se poate lua o altă măsură preventivă (arestul la domiciliu sau controlul judiciar).
II. În ceea ce privește contestația formulată de persoana solicitată A., aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă.
Astfel, trebuie subliniat că, din economia dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare (art. 85 și următoarele), care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române de executare în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare pe care aceasta, eventual, le invocă.
În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind conținutul și forma mandatului. În acest sens, se observă că Tribunalul Districtual din Krosno, Divizia Penală II a emis la data de 25 iulie 2017 un mandat european de arestare față de cetățeanul român A., pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare de acte oficiale, uz de acte oficiale falsificate și înșelăciune. Cu privire la faptele imputate persoanei solicitate, în conținutul mandatului de arestare s-a reținut, în esență, că la data de 29 ianuarie 2014, pe teritoriul Poloniei, folosind un document falsificat (respectiv un pașaport din Republica Elenă, eliberat pe numele B.), a deschis un cont bancar la C., iar, ulterior, în perioada 1 - 11 decembrie 2014, a postat pe internet o ofertă falsă de vânzare pentru un tractor agricol, utilaj pentru care numitul D. a plătit suma de 35.000 pln în contul mai sus indicat, fără a i se vira bunul. Aceste fapte sunt incriminate în legislația română ca infracțiuni de fraudă informatică (art. 249 C. pen.), fals material în înscrisuri oficiale (art. 320 C. pen.) și uz de fals (art. 323 C. pen.).
De asemenea, se observă că A. nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Polonia, iar potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.
Or, instanța de fond l-a audiat pe A. la termenul din 26 septembrie 2017, iar acesta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, admițând că este persoana menționată în mandat, însă a precizat că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Polonia și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.
În ceea ce privește susținerea persoanei solicitate, că nu dorește să fie predată autorităților din Polonia întrucât în perioada de referință menționată în mandat era încarcerat în Ungaria și, prin urmare, nu avea cum să săvârșească infracțiunea, Înalta Curte constată că aceasta nu poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 302/2004. Mai mult, aceste critici vizează fondul cauzei (existența faptei), asupra căruia urmează să se pronunțe autoritățile poloneze, instanța română neputând examina aspecte legate de împrejurările în care au fost comise faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare, ci doar îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, se observă că A. nu a indicat vreun alt motiv care să determine respingerea cererii de predare, iar instanța de fond, în mod corect, a dispus executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, fiind îndeplinite toate condițiile legale.
De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect s-a luat act că persoana solicitată dorește să beneficieze de drepturile conferite de regula specialității.
În ceea ce privește susținerea contestatorului referitoare la menținerea arestului la domiciliu, Înalta Curte constată că este nefundamentată, în condițiile în care, așa cum s-a menționat anterior, în stadiul actual al procedurii, independent de comportamentul persoanei solicitate (s-a susținut că nu a avut niciodată intenția de a părăsi țara), instanța trebuie să dispună arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură preventivă.
Având în vedere toate aceste aspecte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, va desființa, în parte, hotărârea atacată și va înlătura dispozițiile referitoare la măsura arestului la domiciliu, iar în rejudecare, va dispune arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile din Polonia, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.
De asemenea, va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Totodată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 108/F din 03 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2017.
Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., persoana solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 108/F din 03 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2017.
Desființează în parte sentința mai sus-menționată și înlătură dispozițiile referitoare la măsura arestului la domiciliu.
Rejudecând, dispune arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile din Polonia, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești rămân în sarcina statului.
II. Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 105 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 octombrie 2017.