Decizia nr. 1069/2017
Deliberând asupra recursului de față, din analiza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1276/A din 04 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2017, în baza art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 43 C. pen., formulată de apelantul-revizuent A.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuent A., împotriva sentinței penale nr. 481 din 22 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 2 București.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul, la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se reține astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 481 din 22 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria sector 2 în Dosarul nr. x/300/2017, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 429 din 14 august 2015, a Judecătoriei sectorului 2 București, astfel cum a fost modificată și a rămas definitivă prin Decizia pen. nr. 225 din 10 februarie 2016, a Curții de Apel București.
Examinând în principiu admisibilitatea cererii de revizuire, cu a cărei soluționare a fost învestită, potrivit art. 459 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, s-a observat că petentul nu a invocat nici unul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen., aceasta fiind o condiție pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 456 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 459 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., subliniindu-se că motivele invocate de către petent putând face eventual obiectul unei căi ordinare de atac, cale de care petentul a uzat, de altfel, apelul formulat de către acesta împotriva sentinței penale cu nr. 429 din 14 august 2015 a Judecătoriei sectorului 2 București, fiind respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 225 din 10 februarie 2016 a Curții de Apel București.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 429 din 14 august 2015, a Judecătoriei sectorului 2 București, astfel cum a fost modificată și a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 225 din 10 februarie 2016, a Curții de Apel București, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul-condamnat A., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire cu consecința rejudecării cauzei în care revizuentul a fost condamnat.
De asemenea, la termenul de judecată, din apel, din data de 03 octombrie 2017, apelantul-revizuent a invocat necesitatea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 43 N.C.P., apreciind că îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, sens în care a solicitat admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 43 N.C.P., arătând că excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei.
Examinând cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale, prin prisma disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel București, a constatat următoarele:
Apelantul-condamnat A., a solicitat sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța cu privire la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 43 N.C.P., invocând în esență aceleași apărări de fond, menționate și în cererea de revizuire formulată, respectiv împrejurarea că i s-a adăugat în mod eronat un rest de pedeapsă de 1563 de zile, fiind vorba despre o greșeală de redactare în Mandatul de Executarea Pedepsei cu Închisoare trimis către penitenciar.
Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată, instanța a reținut că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 stipulează următoarele: „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile„.
S-a mai reținut că din analiza prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea următoarelor condiții:
- excepția a fost ridicată în fața instanței judecătorești;
- excepția privește neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei;
- excepția a fost ridicată la cererea uneia dintre părți;
- excepția vizează prevederi legale ce nu au constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 instituie obligația instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocate în fața sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, subiectul sesizării sau temeiul constituțional al acesteia. Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci se limitează exclusiv la analiza pertinenței excepției, în sensul constatării unei legături cu soluționarea cauzei, precum și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.
În cauză, excepția a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești, la cererea uneia dintre părți, iar textul legal cu referire la care s-a formulat excepția de neconstituționalitate este în vigoare și nu a fost constatat ca fiind neconstituțional.
În ceea ce privește condiția de admisibilitate privind faptul că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, aceasta vizează incidența prevederii legale asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, adică asupra obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești și a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată.
Întrucât excepția de neconstituționalitate reprezintă o chestiune prejudicială, un incident apărut în cursul judecății, invocarea excepției de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul excepției, iar stabilirea acestui interes se face de către instanță, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și efectul pe care decizia Curții Constituționale l-ar putea produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză. Altfel spus, cerința relevanței reprezintă expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu, iar irelevanța reprezintă situația în care excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată. Noțiunea de relevanță este subsumată ideii de interes al părții de a invoca excepția de neconstituționalitate, iar un element în aprecierea relevanței îl reprezintă caracterul material sau procesual al normei contestate.
În acest context, Curtea de Apel București a constatat că apelantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții de drept penal care vizează soluționarea pe fond a cauzei în care a fost condamnat definitiv.
În raport de prezentul cadru procesual, respectiv apel împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o cerere de revizuire, Curtea de Apel București a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea prezentului litigiu.
Pe cale de consecință, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de apelantul-condamnat A., Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.
Cu referire la cererea de revizuire respinsă ca inadmisibilă de către judecătorul fondului, a reținut Curtea de Apel București că, practic, nu au fost invocate fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, iar susținerea revizuentului A. potrivit căreia i s-a adăugat în mod eronat un rest de pedeapsă de 1563 de zile, fiind vorba despre o greșeală de redactare în Mandatul de Executarea Pedepsei Închisorii, trimis către penitenciar, rest de pedeapsă adăugat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare dispusă în baza Deciziei penale nr. 225 din 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, nu dovedește nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare.
Curtea de Apel București a reținut totodată că eventualele critici cu privire la hotărârea de condamnare referitoare la aspectele din cererea de revizuire, puteau fi invocate în căile de atac și nu constituie motive care să ducă la admisibilitatea cererii de revizuire, în condițiile în care eventualele fapte sau împrejurări necunoscute de instanță care să determine o revizuire, trebuie să îndeplinească condiția impusă de art. 453 alin. (4) C. proc. pen., respectiv ca pe baza acestora să se poate dovedi nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare.
Ținând seama că revizuirea este o cale extraordinară de atac care vizează cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, Curtea de Apel București a apreciat că nu poate efectua o reanalizare a modului de aplicare a legii penale mai favorabile conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, de către prima instanță învestită cu soluționarea fondului cauzei (așa cum solicită revizuentul), această instanță fiind ținută să examineze strict măsura în care motivele invocate în cererea formulată de acesta se încadrează în cazurile reglementate în art. 453 C. proc. pen.
Pentru toate aceste motive, Curtea de Apel București, în baza art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 43 C. pen., formulată de apelantul-revizuent A., iar în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuent A., împotriva sentinței penale nr. 481 din 22 iunie 2017 a Jud. sectorului 2 București.
Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 1276/A din 04 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2017 a declarat recurs revizuentul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 06 noiembrie 2017, sub nr. x/1/2017, acordându-se termen de judecată la data de 15 noiembrie 2017.
În cererea declarată împotriva Deciziei penale nr. 1276/A din 04 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2017, revizuentul nu a motivat în vreun fel calea de atac formulată.
În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. a solicitat admiterea recursului, susținând că sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 43 C. pen.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru a sesiza instanța de contencios constituțional trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;
- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;
- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
a) Excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți
Prima condiție a fost îndeplinită având în vedere că excepția a fost invocată de către apelantul revizuent A., în fața judecătorului, în faza de judecată a apelului împotriva unei hotărâri având ca obiect cerere de revizuire, care de altfel, a fost respinsă ca inadmisibilă.
b) Excepția să vizeze neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege în vigoare;
Având în vedere că s-a invocat neconstituționalitatea unor dispoziții C. proc. pen., respectiv dispozițiile art. 43 C. pen., și această condiție este îndeplinită.
c) Excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Față de faptul că instanța de contencios constituțional nu a admis anterior critici ale art. 43 C. pen., condiția ca excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, este, la rândul ei, îndeplinită.
d) Excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia
În fine, ultima condiție privind legătura cu soluționarea cauzei, se constată că nu a fost îndeplinită, având în vedere că sunt invocate critici legate de dispozițiile art. 43 C. pen., obiectul inițial al cauzei de față formându-l soluționarea unei cereri de revizuire (care a fost respinsă ca inadmisibilă), declarată împotriva unei hotărâri definitive de condamnare. Revizuentul a invocat faptul că i s-a adăugat în mod eronat un rest de pedeapsă de 1.563 de zile la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare dispuse în baza Deciziei penale nr. 225 din 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în opinia revizuentului fiind vorba despre o greșeală de redactare în mandatul de executare a pedepsei închisorii. A mai arătat revizuentul că disp. art. 43 C. pen. sunt în neconcordanță cu disp. art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 124 alin. (2) din Constituția României.
Astfel, dispozițiile art. 43 C. pen. a căror neconstituționalitate se solicită, au fost invocate în cadrul soluționării unei căi extraordinare de atac, respectiv revizuire, urmare a existenți unei hotărâri definitive de condamnare privind pedeapsa aplicată inculpatului A.
Or, o astfel de cerere putea fi solicitată în cadrul soluționării cauzei pe fond privind soluția de condamnare a inculpatului.
Față de cele analizate, se constată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale.
Textele de lege incidente:
Constituția României;
„Art. 1, Statul român;
(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.
Art. 16, Egalitatea în drepturi;
(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Art. 15 Universalitatea;
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Art. 124 Înfăptuirea justiției
(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.„
C. pen.
Art. 43 C. pen.;
Pedeapsa în caz de recidivă.
„Art. 43. - (1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
(2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
(3) Dacă prin însumarea pedepselor în condițiile alin. (1) și alin. (2) s-ar depăși cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață.
(4) Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă este detențiunea pe viață, se va executa pedeapsa detențiunii pe viață.
(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
(6) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile alin. (1)-(5).
(7) Dispozițiile alin. (6) se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.„
Contextul concret al cauzei;
Prin sentința penală nr. 429 din 14 august 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în Dosarul nr. x/300/2015, printre alte, s-au reținut următoarele:
În baza 213 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. îl a fost condamnat inculpatul A.; arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventiva nr. 78 din 05 iunie 2014 emis de Judecătoria sectorului 2 București, secția penală, în Dosarul nr. x/300/2014) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum și dreptul de comunicare cu persoanele vătămate B., C. și D. ori de a se apropia de acestea, toate pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum și dreptul de comunicare cu persoanele vătămate B., C. și D. ori de a se apropia de acestea, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de act sexual cu un minor (față de B.).
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum și dreptul de comunicare cu persoanele vătămate B., C. și D. ori de a se apropia de acestea, toate pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum și dreptul de comunicare cu persoanele vătămate B., C. și D. ori de a se apropia de acestea, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de act sexual cu un minor (față de C.).
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum și dreptul de comunicare cu persoanele vătămate B., C. și D. ori de a se apropia de acestea, toate pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum și dreptul de comunicare cu persoanele vătămate B., C. și D. ori de a se apropia de acestea, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 104 alin. (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 20 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 365/D/2012 a Tribunalului Cluj și dispune executarea restului de pedeapsă de 1.563 zile.
S-a constatat concursul de infracțiuni și în baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite. S-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu o treime din celelalte două pedepse - 8 luni, inculpatul A., rezultând 3 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 43 alin. (1) și (2) C. pen. s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare restul de 1.563 zile, inculpatul având de executat 3 ani, 8 luni și 1.563 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum și dreptul de comunicare cu persoanele vătămate B., C. și D. ori de a se apropia de acestea, toate pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (5) și art. 65 alin. (1) raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum și dreptul de comunicare cu persoanele vătămate B., C. și D. ori de a se apropia de acestea, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. rap. s-a menținut măsura arestării preventive luată cu privire la inculpatul A.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 04 iunie 2014 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2007 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Prin Decizia penală nr. 225/A din 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/300/2015 (nr. x/2015), printre altele, s-a respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 429 din 14 august 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în Dosarul nr. x/300/2015.
Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că în mod judicios Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu disp. art. 43 C. pen.
Se reține că, într-adevăr, obiectul cauzei de față ce a constituit învestirea instanței de fond, îl vizează cererea de revizuire a revizuentului A. formulată împotriva unei soluții definitive de condamnare.
Or, ceea ce critică revizuentul prin sesizarea Curții Constituționale sunt dispozițiile art. 43 C. pen. care vizează pedeapsa în caz de recidivă, respectiv adăugarea în mod eronat a unui rest de pedeapsă de 1563 de zile la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare dispuse în baza Deciziei penale nr. 225 din 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, dispoziții care au legătură cu fondul cauzei (soluționat deja definitiv), dar nu au legătură cu prezenta cale extraordinară de atac a revizuirii.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod judicios s-a respins ca inadmisibilă cererea revizuentului A. privind sesizarea Curții Constituționale cu disp. art. 43 C. pen., de către Curtea de Apel București, astfel încât va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A., împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 1276/A din 04 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2017.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A., împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 1276/A din 04 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2017.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2017.