Decizia nr. 904/2017
Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1404 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. x/327/2014* s-au hotărât următoarele:
În baza art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 cu aplicarea art. 41 alin. (2) V.C.P. a fost condamnat inculpatul A., pentru infracțiunea de folosire fără drept a denumirilor „B.”, „C.”, ori „D.” sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, în forma continuată la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 în ref. la art. 281 V.C.P. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, respectiv a profesiei de avocat în forma continuată la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 și art. 34 alin. (1) lit. b) V.C.P. au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea și a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 V.C.P. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. cu art. 5 C. pen. nou s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 404 alin. (4) în ref. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: împuternicire avocațială din 16 octombrie 2013, contract de asistență juridică din 16 octombrie 2013, împuternicire avocațială din 9 iulie 2013, împuternicirile avocațiale din 9 septembrie 2013, din 9 septembrie 2013, din 28 august 2013 din 27 februarie 2013, din 20 decembrie 2013, din 11 noiembrie 2013.
În baza art. 404 alin. (4) în ref. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-au anulat înscrisurile consemnate în procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 22 ianuarie 2014 și aflate în custodia Inspectoratului Poliției Județului Tulcea - Serviciul de Investigații Criminale-filele 8 și 9, vol. II din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2013.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. nou s-a dispus confiscarea specială a bunurilor folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunilor consemnate în procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 22 ianuarie 2014 și aflate în custodia Inspectoratului Poliției Județene Tulcea, respectiv o ștampilă rotundă cu inscripția C. - B. București - A. și o ștampilă dreptunghiulară cu inscripția „Cabinet individual de avocatură av. A.”
În baza art. 272 C. proc. pen. s-a dispus avansarea onorariului în sumă de 200 lei apărătorului din oficiu Deac Mihai Cătălin din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 1404 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. x/327/2014* au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, inculpatul A. și E.
Prin Decizia penală nr. 123/P din 03 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/327/2014*, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de către E. împotriva sentinței penale nr. 1404 din 24 noiembrie 2015 a Judecătoriei Constanța.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat E. la plata sumei de 1.500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 1404 din 24 noiembrie 2015 a Judecătoriei Constanța.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 1.500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța.
S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 1404 din 24 noiembrie 2015 a Judecătoriei Constanța și rejudecând:
În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului A., din infracțiunea prevăzută de 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 cu referire la art. 281 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 cu referire la art. 348 C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen.
În baza 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 cu referire la art. 348 C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 38 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare.
În final, s-a stabilit că inculpatul A. are de executat pedeapsa privativă de libertate de 7 luni închisoare conform art. 60 C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin deciziei pronunțate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de Parchetul de pe lângă judecătoria Constanța, au rămas în sarcina statului.
În sarcina inculpatului A. s-a reținut că, în perioada 20 mai 2013 - 26 martie 2014, a folosit fără drept a denumirilor „B.", „C.", ori „D." sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat. De asemenea, s-a reținut că în perioada 20 mai 2013 - 26 martie 2014 a exercitat fără drept profesia de avocat.
Împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 03 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/327/2014*, A. a formulat contestație în anulare, la data de 06 februarie 2017, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/36/2017.
Prin Decizia penală nr. 256/P din 09 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/36/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 03 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/327/2014*.
La data de 24 martie 2017, A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 03 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/327/2014*.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că judecătorii care au pronunțat decizia penală contestată erau incompatibili, membrii completului de apel au formulat declarații de abținere, care au fost respinse. În cauză, au fost formulate de către contestator mai multe cereri de recuzare care au fost respinse. S-a susținut incidența cazului de incompatibilitate prev. de art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în condițiile în care unul din membrii completului de apel are calitatea de avocat suspendat în cadrul C., iar împotriva celuilalt membru contestatorul formulase o plângere penală, astfel că, din punctul de vedere al contestatorului, aparența de imparțialitate a membrilor completului de apel era afectată.
De asemenea, s-a susținut incidența unei cauze de încetare a procesului penal, lipsa audierii contestatorului de către instanța de apel și condamnarea sa fără a exista probe care să dovedească existența certă a infracțiunilor reținute în sarcina sa, faptul că nu erau îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunilor și că a fost încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac.
În drept, a invocat art. 426 alin. (1) lit. b), d), h) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 727/P din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.
De asemenea, în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 03 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/327/2014*.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat F., în sumă de 260 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea B. Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., cu motivarea că lipsa unui control exercitat prin intermediul unei căi de atac împotriva încheierii prin care se soluționează declarațiile de abținere sau cererile de recuzare determină neconstituționalitatea textului menționat, cu referire la art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Curtea a reținut că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale trebuie analizată din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, urmând ca instanța de contencios constituțional să fie sesizată în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate atunci când excepția este invocată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, excepția privește dispoziții din legi sau ordonanțe în vigoare, care au legătură cu cauza dedusă judecății, iar prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
S-a considerat că art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 obligă instanțele să verifice îndeplinirea unei condiții prealabile sesizării și anume aspectul legat de cerința ca textul de lege criticat ca neconstituțional, să aibă legătura cu soluționarea cauzei. Acțiunea în declararea unui text de lege ca neconstituțional nu este o „actio popularis”, aceasta nu este admisibilă dacă textul a cărui neconstituționalitate este invocată nu a provocat într-o cauză pendinte pe rolul instanțelor o restrângere a drepturilor părții, contrară principiilor enunțate de Constituție. O cerere de declarare a unui text de lege ca neconstituțional bazată pe un interes trecut sau eventual ori pe salvgardarea legii în general nu îndeplinește cerința prevăzuta de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, privind existenta unei legături cu soluționarea cauzei. În consecință, instanțele sunt obligate să verifice existența unui interes în examinarea textului presupus neconstituțional, legat de soluționarea cauzei pendinte.
Instanța a notat că interesul trebuie să se regăsească la baza oricărei cereri în justiție, chiar dacă el nu se corelează cu un drept subiectiv și trebuie justificat de partea care a formulat-o.
Curtea a reținut că a fost investită cu soluționarea unei contestații în anulare, iar nu cu soluționarea unei căi de atac împotriva unei încheieri prin care a fost soluționată declarația de abținere sau cererea de recuzare. S-a arătat că, în prezenta cauză, petentul a invocat neconstituționalitatea unui text de lege referitor la lipsa unei căi de atac, or promovarea unei asemenea căi reprezintă un drept eventual, neavând legătură directă cu soluționarea contestației în anulare.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, de textul criticat nedepinzând soluționarea contestației în anulare, curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.
La data de 03 iulie 2017, A. a declarat apel împotriva dispozițiilor din Decizia penală nr. 727/P din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen. și a contestației în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 03 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul penal nr. x/327/2014*.
La data de 27 septembrie 2017, Înalta Curte a reținut spre soluționare calea de atac recalificată de instanță ca fiind recurs, declarat de A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 727/P din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.
Prin cererea formulată, apelantul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen. apreciind admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României și art. 6 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Convenția Europeană.
Potrivit art. 68 alin. (7) C. proc. pen.: ”Încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac”.
Verificarea admisibilității excepției de neconstituționalitate de către judecătorul în fața căruia este ridicată are ca efect evitarea încărcării inutile a Curții Constituționale și eliminarea încercărilor de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanțelor.
Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.
Conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.
Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege. Această analiză presupune, concret, verificarea următoarelor cerințe cumulative:
- calitatea de parte în proces a autorului excepției;
- identificarea exactă a normei legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii; sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de mijlocul procedural al excepției;
- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate;
- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.
În analiza condițiilor enumerate anterior, instanța constată că excepția a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel chemată să se pronunțe cu privire la contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 03 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul penal nr. x/327/2014*, are în vedere neconstituționalitatea unei dispoziții legale, iar textul criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Recurentul A. a formulat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen. care ar veni în contradicție cu dispoziții legale de rang constituțional și european.
Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, în funcție de stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția, înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță și incidența prevederilor a căror constituționalitate se contestă, deci influența asupra soluționării cauzei.
În acord cu cele reținute de curtea de apel, se constată că acțiunea ce a fost adresată instanței este reprezentată de o contestație în anulare, mijloc procesual reglementat de dispozițiile art. 426 și urm. C. proc. pen. Numai în situația în care curtea de apel era învestită cu soluționarea unei căi de atac îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care se rezolvă o cerere de abținere sau o cerere de recuzare, nu s-ar fi putut considera că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen. nu are legătură cu cauza.
Împrejurarea că unul dintre cazurile de contestație în anulare a vizat presupusa existență a incompatibilității judecătorilor care au pronunțat, în apel, Decizia nr. 123 din 03 februarie 2017, nu înseamnă că dispoziția potrivit cu care încheierea prin care se soluționează abținerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac (art. 68 alin. (7) C. proc. pen.) avea legătură cu admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței, în fața căreia se invocă excepția, posibilitatea examinării constituționalității propriu-zise a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.
Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.
În mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 727/P din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 727/P din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Trimite spre repartizare aleatorie apelul declarat de contestatorul A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 727/P din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, de respingere, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 03 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/327/2014*.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017.