Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

Contestaţie la executare. Mandat european de arestare. Predare amânată 

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziţii comune

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie la executare

 

                       C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c)

Legea nr. 302/2004, art. 7, art. 58 alin. (1), art. 112 alin. (1)

           

1. În conformitate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile art. 598 C. proc. pen. privind contestaţia la executare sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în domeniile reglementate în Legea nr. 302/2004, inclusiv în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia mandatului european de arestare. 

2. În ipoteza în care instanţa a dispus executarea mandatului european de arestare şi amânarea predării până la soluţionarea definitivă a unei cauze aflate pe rolul instanţelor române, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, cercetarea persoanei solicitate într-un nou dosar penal constituie, în accepţiunea dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., o împiedicare la executarea dispoziţiei de predare a persoanei solicitate la data soluţionării definitive a cauzei care a determinat amânarea iniţială a predării (sau la data punerii în libertate ca urmare a liberării condiţionate ori a executării pedepsei la termen) - dispoziţie cuprinsă în hotărârea definitivă de executare a mandatului european de arestare. În consecinţă, contestaţia la executare întemeiată pe cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., formulată împotriva hotărârii definitive de executare a mandatului european de arestare şi amânare a predării, prin care se invocă cercetarea persoanei solicitate într-un nou dosar penal, este admisibilă.        

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1032 din 7 noiembrie 2017

 

Prin sentinţa nr. 95/PI din 22 septembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 63/PI din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Oradea.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 18 septembrie 2017, petentul A. a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. X./P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în care persoana solicitată are calitatea de persoană cercetată, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În motivare s-a arătat că, prin hotărârea nr. 63/PI din 15 mai 2017 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, s-a dispus admiterea cererii formulată de autorităţile judiciare din Franţa cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de la Tribunalul de Mare Instanţă din Bordeaux, la data de 29 martie 2017, faţă de persoana solicitată A. Constatând că există un motiv de amânare a predării, instanţa a statuat, în temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, că se impune amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. Y./83/2014, aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat apelant, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării sau până la executarea ei la termen.

S-a mai arătat că, în prezent, persoana solicitată A. este cercetată în dosarul nr. X./P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, motiv pentru care există un nou impediment legal în ceea ce priveşte predarea acesteia, sens în care s-a apreciat că este incident un nou motiv de împiedicare a executării hotărârii anterior enunţate, motiv pentru care se impune amânarea predării.

Din actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Oradea a constatat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 63/PI din 15 mai 2017, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Franţa cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de la Tribunalul de Mare Instanţă din Bordeaux la data de 29 martie 2017 şi a dispus predarea persoanei solicitate A., pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, la care a fost condamnată prin sentinţa pronunţată în absenţă la data de 7 septembrie 2015 de Tribunalul de Mare Instanţă Bordeaux, Franţa, rămasă definitivă la data de 15 decembrie 2015, condamnare dispusă pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat şi furt calificat, prevăzute şi pedepsite de art. 311 şi art. 450 C. pen. francez.

În temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanţa a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. Y./83/2014, aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat apelant, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării sau până la executarea ei la termen.

În şedinţa publică din data de 21 septembrie 2017, a fost invocată, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, excepţie pe care Curtea de Apel Oradea a considerat-o întemeiată pentru următoarele motive:

Contestaţia formulată de A. vizează o hotărâre pronunţată în procedura specială a executării mandatelor europene de arestare prevăzută de Legea nr. 302/2004 şi nu o hotărâre pronunţată asupra fondului cauzei. Or, Legea nr. 302/2004 nu prevede o astfel de procedură.

Este adevărat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004, prevederile acestei legi se completează cu cele ale Codului de procedură penală, dar s-a apreciat că în acest caz nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 597, art. 598 şi urm. C. proc. pen., câtă vreme Curtea de Apel Oradea este doar o instanţă de executare a unui mandat european de arestare şi nu o instanţă de executare în sensul acestor prevederi.

De altfel, s-a reţinut că se poate formula contestaţie la executare împotriva unei hotărâri penale definitive doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute în lege, respectiv în art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., iar motivul invocat de către contestatorul A. nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care se poate formula contestaţie la executare.

Mai mult, în această procedură nu se poate dispune în sensul celor solicitate, şi anume ca amânarea predării persoanei solicitate să opereze până la soluţionarea definitivă a unui alt dosar penal decât cel stabilit definitiv de către instanţa de judecată prin hotărârea contestată, întrucât, dacă s-ar proceda în acest fel, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Împotriva sentinţei nr. 95/PI din 22 septembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie A.

În susţinerea căii de atac, contestatorul a arătat că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 302/2004 prevăd că această lege se completează, în ipotezele nereglementate, cu dispoziţiile Codului de procedură penală, apreciind că motivul invocat, prevăzut în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este aplicabil în prezenta cauză.

Analizând sentinţa, din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Aşa cum rezultă din hotărârea contestată, în principal, Curtea de Apel Oradea a considerat inadmisibilă contestaţia la executare, apreciind că acest mijloc procedural nu poate fi folosit în privinţa mandatului european de arestare, iar, în subsidiar, s-a arătat că oricum cererea contestatorului nu s-ar putea încadra în niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare.

În ceea ce priveşte prima problemă de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta a primit o rezolvare în jurisprudenţa instanţei supreme, în sens contrar celor statuate de Curtea de Apel Oradea.

Astfel, prin decizia nr. 1499 din 6 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că, în ipoteza în care instanţa dispune, prin hotărârea pronunţată în procedura de executare a mandatului european de arestare, amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare emitente până la soluţionarea definitivă a procesului penal desfăşurat în faţa autorităţilor judiciare române, lămurirea dispozitivului hotărârii, în sensul că amânarea predării persoanei solicitate operează până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, aşa cum se prevede în art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se poate realiza pe calea contestaţiei la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, prin decizia nr. 892 din 26 septembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia la executare formulată de parchet, constatând existenţa unui impediment la punerea în executare a hotărârii de extrădare către autorităţile solicitante, dat de împrejurarea că în cauză nu se dispusese arestarea persoanei extrădate în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare solicitante, ci fusese menţinută măsura controlului judiciar.

Această jurisprudenţă a fost dezvoltată în aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 302/2004, care statuează că cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. Cum legea specială nu cuprinde dispoziţii în baza cărora să fie soluţionate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materiile reglementate de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 (de exemplu, punerea în executare a unei hotărâri care nu este încă definitivă; incidente privind executarea; nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută etc.), în mod evident sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute în art. 598 C. proc. pen.

Referitor la cel de-al doilea motiv de inadmisibilitate, neîncadrarea cererii în niciunul din cazurile prevăzute în art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că se invocă de către contestator un caz suplimentar de amânare a predării, ivit, astfel cum se susţine, ulterior rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 63/PI din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Oradea, respectiv faptul că acesta este cercetat în dosarul penal nr. X./P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Potrivit art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În raport cu aceste prevederi legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că situaţia invocată se circumscrie unei împiedicări la punerea în executare a dispoziţiei din sentinţa penală nr. 63/PI/2017 a Curţii de Apel Oradea de predare a persoanei solicitate A. la data soluţionării definitive a cauzei ce face obiectul dosarului penal nr. Y./83/2014 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea sau, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, la punerea în libertare ca urmare a liberării sau prin executarea la termen.

Ca atare, nici cel de-al doilea motiv de inadmisibilitate a contestaţiei la executare nu poate fi primit, criticile formulate în calea de atac fiind întemeiate.

S-a susţinut de către Ministerul Public, cu ocazia dezbaterilor, că nu s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, deşi Curtea de Apel Oradea a respins contestaţia ca inadmisibilă, totuşi a făcut şi o analiză pe fondul său.

Sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, într-adevăr, prima instanţă, după ce a expus argumentele care susţineau concluzia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, a făcut şi o succintă analiză a motivului invocat de contestator, însă tot din perspectiva admisibilităţii, arătând că nu se poate dispune amânarea predării întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale nr. 63/PI din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Oradea.

Drept urmare, în raport cu considerentele expuse, având în vedere şi faptul că instanţa de fond nu a efectuat niciun demers pentru a verifica motivul invocat de către contestator (în sensul că este cercetat penal în dosarul nr. X./P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 95/PI din 22 septembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A desfiinţat sentinţa penală contestată şi a trimis cauza la Curtea de Apel Oradea spre rejudecarea contestaţiei la executare.