Contestaţie la executare. Mandat european de arestare. Predare amânată
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziţii comune
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- contestaţie la executare
C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c)
Legea nr. 302/2004, art. 58 alin. (1), art. 112 alin. (1)
În cazul în care, prin hotărârea pronunţată în procedura de executare a mandatului european de arestare, instanţa a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare emitente până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei, iar în cursul executării acesteia persoana condamnată a formulat o cerere de contopire care a fost admisă de instanţă, amânarea predării persoanei solicitate până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei aplicate ca efect al contopirii se poate realiza pe calea contestaţiei la executare, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1103 din 22 noiembrie 2017
Prin sentinţa nr. 160/F din 12 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală împotriva sentinţei nr. 287 din 13 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
A fost amânată predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare germane până la punerea acesteia în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei de 8 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 179/PI din 6 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă prin decizia penală nr. 692 din 6 iulie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A fost anulat mandatul de arestare în vederea predării din 13 octombrie 2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
A fost emis un nou mandat de arestare în vederea predării.
S-a constatat că prin sentinţa nr. 287 din 13 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dispunându-se punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14 aprilie 2012 de Judecătoria Heidelberg faţă de cetăţeanul român A.
Totodată, s-a reţinut că s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare germane până la punerea acesteia în libertate, ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei (de 7 ani închisoare), aplicată prin sentinţa penală nr. 1026 din 5 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad, precum şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile judiciare germane, pe o perioadă de 30 de zile de la data încarcerării, dispoziţia devenind executorie la data punerii în libertate a acesteia din executarea pedepsei anterior menţionate. Deopotrivă, s-a constatat că a fost emis mandatul de arestare în vederea predării din data de 13 octombrie 2014.
De asemenea, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 179/PI din 6 martie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 692 din 6 iulie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnat şi s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 1026 din 5 aprilie 2011 a Judecătoriei Arad, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din data de 11 iulie 2017, pentru o pedeapsă de 8 ani închisoare.
Faţă de acest aspect, s-a apreciat că se impune modificarea perioadei pentru care s-a dispus amânarea predării, precum şi indicarea noii hotărâri judecătoreşti prin care s-a modificat pedeapsa în a cărei executare se află persoana solicitată A.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie persoana solicitată A., prin care a solicitat admiterea contestaţiei, fiind nemulţumită de perioada pentru care s-a dispus amânarea predării sale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia formulată sub toate aspectele, apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 58 şi art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013, în ipoteza în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin sentinţa nr. 287 din 13 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dispunându-se punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14 aprilie 2012 de Judecătoria Heidelberg faţă de cetăţeanul român A.
Totodată, se reţine că s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare germane până la punerea acesteia în libertate, ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei (de 7 ani închisoare), aplicată prin sentinţa penală nr. 1026 din 5 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad, precum şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile judiciare germane, pe o perioadă de 30 de zile de la data încarcerării, dispoziţia devenind executorie la data punerii în libertate a acesteia din executarea pedepsei anterior menţionate, în cauză fiind emis mandatul de arestare în vederea predării din data de 13 octombrie 2014.
De asemenea, întrucât prin adresa din data de 25 iulie 2017 a Penitenciarului Rahova s-a comunicat că prin sentinţa penală nr. 179/PI din 6 martie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 692 din 6 iulie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă cererea de contopire formulată de condamnat şi s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 1026 din 5 aprilie 2011 a Judecătoriei Arad, fiind emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii, respectiv din data de 11 iulie 2017 pentru o pedeapsă de 8 ani închisoare, se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul modificării perioadei pentru care s-a dispus amânarea predării, precum şi al indicării noii hotărâri judecătoreşti prin care s-a modificat pedeapsa în a cărei executare se află persoana solicitată.
Deopotrivă, în acord cu opinia exprimată de către instanţa de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că intenţia legiuitorului este în sensul că, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Ca atare, faţă de modificările intervenite în legătură cu pedeapsa în a cărei executare se află persoana solicitată urmare a admiterii cererii de contopire, amânarea predării se dispune până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen în raport cu pedeapsa de 8 ani, stabilită prin sentinţa penală nr. 179/PI din 6 martie 2017 a Curţii de Apel Timişoara.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei nr. 160/F din 12 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală.