Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60/PI/2017 din 2 mai 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 597 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a dispus obligarea contestatorului la plata sumei de 150 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 02 martie 2017 sub Dosar nr. x/296/2017, contestatorul A. a solicitat a se constata incidenţa cazului prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen., respectiv existenţa unei cauze de stingere a pedepsei, şi în consecinţă, să se dispună punerea sa de îndată în libertate, fiind reîncarcerat în data de 14 februarie 2017 în baza vechiului mandat din 25 noiembrie 2015, după liberarea condiţionată în baza sentinţei penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă la data de 29 noiembrie 2016 şi pusă în executare la data de 30 noiembrie 2016, în absenţa unei dispoziţii care să valoreze act de executare, emis de către organul competent, judecătorul delegat cu executarea penală din cadrul Judecătoriei Satu Mare.
Contestatorul a susţinut că prin sentinţa penală nr. 20 din 9 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, modificată prin decizia penală nr. 434/A din 25 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani. În baza hotărârii menţionate anterior a fost emis mandatul de executare din 25 noiembrie 2015, fiind dispusă arestarea şi depunerea sa la penitenciar în vederea executării pedepsei, fiind încarcerat în data de 25 noiembrie 2015.
S-a mai susţinut că prin sentinţa penală nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Satu Mare s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului, hotărâre care a rămas definitivă prin necontestare la data de 30 noiembrie 2016, iar prin adresa emisă la data de 30 noiembrie 2016 Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare a înştiinţat Penitenciarul Satu Mare în legătură cu rămânerea definitivă a hotărârii şi a solicitat punerea de îndată în libertate a condamnatului. În aceeaşi zi unitatea de deţinere a dispus punerea în libertate a condamnatului, astfel cum rezultă din adresa comunicată Judecătoriei Satu Mare în data de 5 decembrie 2016.
S-a mai învederat că, la data de 5 decembrie 2016 Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea a formulat contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016, apreciind că aceasta nu este definitivă în condiţiile în care minuta hotărârii nu a fost comunicată acestei unităţi de parchet, ci doar Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare din cadrul căruia făcea parte procurorul care a participat la judecarea cererii de liberare condiţionată, apreciindu-se că la judecarea acestei cereri era obligatorie participarea unui procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar hotărârea trebuia comunicată unităţii de Parchet competente. Contestatorul a mai arătat că prin decizia penală nr. 8/C din 14 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate în cauză, a fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei formulate în cauză şi în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. A fost admisă contestaţia formulată în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, împotriva sentinţei penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, care a fost desfiinţată în întregime. În baza art. 587 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 59 alin. (1) C. pen. din 1969, raportat la art. 6 C. pen. a fost respinsă cererea formulată de petentul condamnat A., privind liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 20/2015 a Curţii de Apel Cluj. În baza art. 587 alin. (2) C. proc. pen. a fost fixat un termen de 3 luni (calculat de la data reîncarcerării) după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită.
S-a mai arătat că, ulterior pronunţării acestei decizii, Tribunalul Satu Mare a comunicat Compartimentului de Executări Penale al Judecătoriei Satu Mare extrasul deciziei pentru a fi efectuate cuvenitele menţiuni în registrul de punere în executare a hotărârilor, iar Judecătoria Satu Mare a confirmat primirea extrasului prin adresa emisă în data de 14 februarie 2017. În data de 14 februarie 2017 Compartimentul de Executări Penale al Judecătoriei Satu Mare a emis o adresă către IPJ Bihor, prin care a comunicat că hotărârea de liberare condiţionată pronunţată iniţial în cauză a fost desfiinţată prin decizia penală nr. 8/C din 14 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Satu Mare şi s-a solicitat să fie prezentat condamnatul la penitenciar, în vederea reîncarcerării sale.
În baza adresei emise de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare, în data de 14 februarie 2017 petentul condamnat a fost reîncarcerat în Penitenciarul Oradea, aspect comunicat ulterior de această unitate de deţinere Curţii de Apel Cluj, prin adresa emisă în data de 15 februarie 2017. S-a mai arătat că în momentul încarcerării acestuia i s-a înmânat copia mandatului de executare a pedepsei emis de Curtea de Apel Cluj, pe care acesta a consemnat că se consideră lipsit de libertate ilegal. S-a susţinut şi faptul că prin punerea sa în libertate în data de 30 noiembrie 2016 de către Penitenciarul Satu Mare, în baza formelor de executare emise de judecătorul delegat şi penitenciar, conform dispozitivului sentinţei penale 1832 din 24 noiembrie 2016, s-a dispus liberarea condiţionată a sa de sub puterea mandatului de executare a pedepsei a Curţii de Apel Cluj, astfel că începând cu 30 noiembrie 2016 contestatorul nu mai era sub puterea mandatului, fiind stinsă executarea pedepsei cu închisoarea. S-a mai arătat că doar în cazurile prevăzute de art. 104, 105 C. pen. se poate anula sau revoca liberarea condiţionată, adică dacă ar fi săvârşit o faptă penală după 30 noiembrie 2016 sau ar fi fost anterior condamnat definitiv pentru alte fapte. Condamnatul a mai susţinut că Direcţia Naţională Anticorupţie a ales calea contestaţiei, peste termenul prevăzut de lege - după 11 zile de la comunicare, Tribunalul Satu Mare nu a repus în termen contestaţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru că procurorul de şedinţă nu a solicitat şi nici nu putea fi admisă o astfel de cerere de repunere în termen de instanţă, dacă nu exista cererea şi motivarea ei.
Prin urmare, s-a solicitat a se reţine că în aceste condiţii soluţia Tribunalului Satu Mare era de respingere ca tardivă a contestaţiei Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fiind incidente dispoziţiile art. 411 C. proc. pen. - care menţin caracterul definitiv al unei hotărâri atacate peste termen, sens în care anexează şi decizia penală nr. 5902/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care stipulează că o eventuală imposibilitate a condamnatului (nu procuror) de a exercita calea de atac a recursului în termen nu înlătură caracterul definitiv al hotărârii puse în executare, ci temeiul unei cereri de repunere în termenul de recurs. S-a menţionat că dispunerea de către judecătorul delegat de la Judecătoria Satu Mare printr-o adresă administrativă către IPJ Bihor - să se prezinte de îndată la Penitenciarul Oradea în vederea reîncarcerării este o procedură care nu este prevăzută de lege, arestarea şi depunerea se face în baza unei ordonări a judecătorului consfinţită într-un mandat de executare, care este dispus printr-o hotărâre judecătorească. Astfel, s-a arătat că procedura judecătorului delegat al Judecătoriei Satu Mare este ilegală, iar în adresă s-au inserat afirmaţii care nu corespund adevărului, pentru inducerea în eroare, întrucât prin sentinţa penală nr. 1832 din 24 noiembrie 2016, judecătorul a dispus admiterea cererii sale privind liberarea condiţionată şi a dispus liberarea condiţionată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis de către Curtea de Apel Cluj. De asemenea, s-a mai arătat faptul că, deşi prima instanţă a admis cererea sa a dispus şi cu privire la mandatul de executare, Tribunalul Satu Mare, deşi a desfiinţat hotărârea, a dispus numai cu privire la respingerea cererii privind liberarea condiţionată. Astfel, nu au fost anulate formele de executare în baza cărora contestatorul a fost liberat condiţionat (acte judecător delegat şi director Penitenciar Satu Mare) în baza sentinţei penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016. S-a mai susţinut că nu s-a dispus repunerea în situaţia anterioară a mandatului de executare, prin punerea sa sub puterea acestui mandat, or numai în aceasta situaţie, se putea pune problema unei reînvieri a efectelor iniţiale ale mandatului de executare a pedepsei. S-a menţionat că numai un judecător poate în condiţiile legii, prin hotărâre, a dispune reîncarcerarea unei persoane, or, judecătorul delegat trebuia să respecte legea, iar dispoziţiile art. 554 C. proc. pen. constituiau cadrul legal pentru sesizarea instanţei de executare, cu privire la imposibilitatea punerii mandatului în executare în condiţiile arătate şi nu printr-o adresă pe cale administrativă să dispună prezentarea condamnatul la Penitenciarul Oradea în vederea reîncarcerării sale.
Contestatorul a arătat că a fost reîncarcerat în lipsa unui nou mandat, începând din nou să-şi execute pedeapsa de 3 ani (carantina, apoi încadrarea la un regim de executare) în condiţiile în care C. proc. pen. şi Legea nr. 254/2013 prevăd modul în care se pune în executare un mandat. Totodată, a invocat de asemenea caracterul definitiv al sentinţei penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu Mare, arătând că hotărârea Tribunalului Satu Mare nr. 8/C/2017 nu poate aduce atingere caracterul definitoriu al unei hotărâri puse în executare şi protejată de art. 411 C. proc. pen., astfel că este împiedicat să execute în continuare liberarea condiţionată, de care beneficiază prin punerea în executare a sentinţei penale nr. 1832/2016 a Judecătoriei Satu Mare, în care sens arată că însăşi dispoziţia de scoatere de sub puterea mandatului de executare subzistă şi este evident, tocmai prin întocmirea unei adrese de către judecătorul delegat al Judecătoriei Satu Mare la care s-a anexat copia mandatului de executare, cât şi minuta deciziei penale nr. 8/C/2017 a Tribunalului Satu Mare pentru prezentarea sa (nu arestare) în vederea reîncarcerării, acte de executare care nu au la baza o hotărâre aptă să fie pusă în executare.
Pe cale de consecinţă, a solicitat, pentru a putea beneficia de liberarea condiţionată legală şi definitiv câştigată (excepţii - revocare sau anulare), a se dispune anularea formelor de executare a judecătorului delegat de la Compartimentul executări penale a Judecătoriei Satu Mare şi punerea de îndată a sa în libertate, reţinând că a fost lipsit de libertate ilegal din data de 14 februarie 2017 şi până în prezent. Prin precizările depuse la termenul de judecată din data de 07 martie 2017, în faţa Judecătoriei Satu Mare, contestatorul A., faţă de motivarea deciziei penale nr. 8/C din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu Mare, a arătat că judecătorul a reţinut că nu este aplicabilă în cerere instituţia repunerii în termen şi că, faţă de comunicarea minutei către Direcţia Naţională Anticorupţie în 15 februarie 2017 şi data contestaţiei, hotărârea nefiind definitivă datorită necomunicării soluţiei cu Direcţia Naţională Anticorupţie, calea de atac este în termen, or dacă aceasta ar fi fost situaţia, judecătorul trebuia să reţină că respectiva contestaţie era de fapt o contestaţie la executare - art. 598 lit. a) C. proc. pen., în cauză fiind emise formele de executare şi numai pe această cale se putea discuta despre caracterul definitiv al sentinţei nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 şi legalitatea punerii în libertate, respectiv a formelor de executare şi nu se ajungea la lipsirea sa de libertate în mod ilegal (Dosarul nr. x/296/2017 al Judecătoriei Satu Mare).
S-a mai precizat că o hotărâre nelegală nu poate fi pusă în executare, efectele ei neavând atingere asupra unei hotărâri definitive şi pusă în executare şi a căror efecte nu au fost anulate şi nici nu mai pot fi numai prin contestaţie la executare (art. 598 lit. a) C. proc. pen.). Astfel, s-a solicitat a fi anulate toate actele întocmite de judecătorul delegat de la Judecătoria Satu Mare, respectiv solicitarea mandatului şi cererea de reîncarcerare, adresa către I.P.J. pentru ridicarea sa, procesele verbale ale poliţiei şi penitenciarului de prezentare şi reţinerea sa, procesul verbal de depistare al I.P.J., actul de reîncarcerarea a sa în Penitenciarul Oradea, şi a se dispune punerea sa de îndată în libertate. O hotărâre de condamnare fără mandat nu produce efecte, or neanulându-se punerea în executare a mandatului (formele de executare), mandatul îşi produce efectele.
Prin sentinţa penală nr. 530/2017 din data de 8 martie 2017, Judecătoria Satu Mare, în baza art. 47 alin. (3) C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Satu Mare invocată din oficiu, iar în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de petentul A. în favoarea Judecătoriei Oradea.
Judecătoria Satu Mare a reţinut, în esenţă că, temeiul contestaţiei îl constituie art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocându-se existenţa unei cauze de stingere a pedepsei. S-a reţinut că la alin. (2) art. 598 C. proc. pen. se prevede că:
" în cazurile prevăzute de alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face după caz, la instanţa prevăzută de art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută. S-a reţinut faptul că, la data formulării contestaţiei, contestatorul se afla încarcerat în Penitenciarul Oradea, iar la data soluţionării cererii, cu toate că a fost stabilit regimul de executare ca fiind semideschis, care s-a specificat că nu este specific Penitenciarului Oradea, acesta figurează încarcerat şi în data de 08 martie 2017, tot în Penitenciarul Oradea. Raportat la dispoziţiile de mai sus şi la faptul că la data formulării şi soluţionării contestaţiei contestatorul era încarcerat în Penitenciarul Oradea, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Satu Mare invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de petentul A., în favoarea Judecătoriei Oradea, dosarul fiind trimis acestei instanţe, acesta fiind instanţa în raza căreia se află Penitenciarul Oradea.
La data de 13 martie 2017 sub Dosar nr. x/296/2017 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea, ca urmare a declinării de la Judecătoria Satu Mare, prin sentinţa penală nr. 530/2017, contestaţia formulată de condamnatul A.
Prin completările la cererea de contestaţie la executare formulată (dosarul Judecătoriei Oradea), condamnatul a arătat că solicită să se constate că în executarea pedepsei de 3 ani în baza mandatului de executare al Curţii de Apel Cluj a executat durata 25 noiembrie 2015-29 noiembrie 2016, cât şi de la 14 februarie 2017 şi până la zi şi în continuare până la liberare, şi deducerea acestor perioade din pedeapsa de 3 ani. A mai solicitat să se constate că cele trei luni stabilite prin decizia nr. 8 din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu Mare ca termen pentru înaintarea cererii de liberare condiţionată trebuie raportate la art. 6 din vechiul C. pen., -1/3 din cele trei luni, adică o lună în care sens s-a solicitat a se dispune că cele trei luni echivalează cu o lună. De asemenea, a mai solicitat să se constate că acesta se află în executarea pedepsei începută în data de 25 noiembrie 2015, urmând a se stabili termenul pentru comisie în data de 15 mai 2017 şi nu cum a stabilit Penitenciarul Oradea.
Prin sentinţa penală nr. 312/2017 din 29 martie 2017, Judecătoria Oradea, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (1), (6) C. proc. pen. a declinat contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A., în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Judecătoria Oradea a reţinut, în esenţă că, având în vedere că petentul critică modul în care s-a pus în executare hotărârea de respingere a liberării condiţionate, acesta fiind reîncarcerat în baza aceluiaşi mandat de executare din 25 noiembrie 2015 emis de Curtea de Apel Cluj, această instanţă, respectiv Curtea de Apel Cluj rămâne în continuare instanţă de executare şi doar aceasta sau o instanţă egală în grad corespunzătoare locului de deţinere se poate pronunţa cu privire la contestaţia la executare formulată, inclusiv cu privire la deducerea perioadelor executate în baza aceluiaşi mandat anterior de către condamnat, precum şi cu privire la termenul la care ar fi acesta propozabil pentru liberarea condiţionată, astfel cum a solicitat acesta prin completarea la contestaţie depusă în şedinţa din 27 martie 2017.
De asemenea, s-a apreciat că, întrucât condamnatul invocă aspecte ce ţin de modul de punere în executare a pedepsei aplicate printr-o sentinţă a Curţii de Apel Cluj, contestaţia la executare vizând o hotărâre a curţii de apel, iar la data formulării contestaţiei era încarcerat în Penitenciarul Oradea, faţă de prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 597 alin. (1), (6) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea este competentă a se pronunţa asupra contestaţiei la executare. Dosarul nr. x/296/2017 al Judecătoriei Oradea s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, sub dosar cu nr. unic x/296/2017, la data de 19 aprilie 2017. La data de 24 aprilie 2017 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, Dosarul nr. x/35/2017 al Curţii de Apel Cluj, având ca obiect contestaţie la executare, formulată de către condamnatul A.
Prin sentinţa penală nr. 74 din 20 aprilie 2017, Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 597 alin. (6) şi art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Oradea. S-a reţinut că prin contestaţia la executare formulată în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul a solicitat deducerea din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 20/2015 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 434/A/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a perioadelor executate de către acesta, respectiv de reţinere de 24 h, din 01 martie 2012, şi apoi a perioadei 25 noiembrie 2015-30 noiembrie 2016, când a fost eliberat condiţionat şi respectiv din 14 februarie 2017, data reîncarcerării la zi, să se anuleze formele de executare emise şi să se imită un nou mandat de executare, cu motivarea că aceste deduceri nu s-au putut realiza ulterior reîncarcerării. Curtea de Apel Cluj a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., competenţa în cazul prev. de art. 598 lit. d) C. proc. pen. este cea prevăzută de art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., după caz, adică în cazul în care condamnatul este încarcerat potrivit alin. (6) al textului de lege invocat, competenţa revine instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în speţă de faţă Penitenciarul Satu Mare. S-a arătat că având în vedere aceste dispoziţii, precum şi prevederile art. 585 alin. (2) C. proc. pen. se impune declinarea competenţei în favoarea instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în speţă Curtea de Apel Oradea.
Prin cererea având ca obiect contestaţie la executare şi înaintată Curţii de Apel Cluj, condamnatul a solicitat, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) raportat la art. 597 C. proc. pen. admiterea contestaţiei la executare privind sentinţa penală nr. 20/2015 din 09 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 434/A/2015 din 25 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să se constate că din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 20/2015 din 09 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 434/A/2015 din 25 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis la 25 noiembrie 2015 de Curtea de Apel Cluj a executat următoarele perioadei martie 2012, reprezentând durata reţinerii de 24 ore, 25 noiembrie 2015 - 30 noiembrie 2016, respectiv 14 februarie 2017 şi până la zi. În baza art. 88 C. pen. să se dispună deducerea din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 20/2015 din 09 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 434/A/2015 din 25 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie perioadele executare, respectiv 1 martie 2012, reprezentând durata reţinerii de 24 ore, 25 noiembrie 2015 - 30 noiembrie 2016 dată la care contestatorul a fost liberat condiţionat în baza sentinţei penale nr. 1832/2016 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în Dosar nr. x/296/2016, respectiv 14 februarie 2017, încarcerat din nou în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis la 25 noiembrie 2015 de Curtea de Apel Cluj şi până la zi şi să se dispună anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Curtea de Apel Cluj şi emiterea unui nou mandat de executare pe numele condamnatului A., conform celor de mai sus.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Oradea şi înregistrată la data de 28 aprilie 2017, în Dosar nr. x/35/2017 condamnatul a precizat contestaţia la executare şi a arătat că îşi menţine cererea privind stabilirea perioadei executate în penitenciar ca fiind 25 noiembrie 2015-30 noiembrie 2016 şi respectiv 14 februarie 2017 până în prezent, renunţând la deducerea acesteia întrucât aceasta este executată pentru altă faptă şi alt mandat cât şi la anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii întrucât este stabilită pedeapsa de 3 ani, care se execută. A mai solicitat a se stabili că perioada 01 decembrie 2016-13 februarie 2017 este perioadă petrecută în liberare condiţionată, executată din pedeapsa de 3 ani închisoare, conform art. 61 C. pen. din 1969.
La termenul de judecată din 2 mai 2017, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 45 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (3) C. proc. pen. a dispus reunirea Dosarului nr. x/33/2017 la Dosarul nr. x/296/2017, având în vedere faptul că cele două dosare au acelaşi obiect.
Apărătorul ales al inculpatului, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, cu privire la cererea care a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub Dosar nr. x/33/2017, a solicitat a se avea în vedere precizările formulare de condamnat, prin care acesta a arătat că renunţă la deducerea perioadei 25 noiembrie 2015-30 noiembrie 2016 şi respectiv din 14 februarie 2017 până în prezent precum şi la cea de anulare a mandatului de executare a pedepsei închisorii, solicitând ca perioada mai sus menţionată să fie considerată ca executată din pedeapsa în a cărei executare se află în prezent. În temeiul art. 61 C. pen. din 1969 a solicitat ca perioada 1 decembrie 2016 - 13 februarie 2017 să fie considerată perioadă executată în liberare condiţionată.
Cu privire la cererea care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, sub nr. 2152/296/2017, a solicitat anularea formelor de executare a pedepsei închisorii emise pe numele condamnatului A. A arătat că situaţia în care se află condamnatul A. este una total atipică, datorită interpretării eronate şi abuzive a unor texte de lege. În acest sens, a susţinut că Tribunalul Satu Mare a respins propunerea de liberare condiţionată a condamnatului A., în cadrul unei contestaţii formulată peste termenul legal de Direcţia Naţională Anticorupţie, fără a dispune repunerea Parchetului în termenul de formulare a contestaţiei. Astfel, a arătat că în opinia sa, contestaţia nu putea fi admisă fără o prealabilă repunere în termen a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, hotărârea primei instanţe fiind definitivă şi pusă în executare, astfel că actele subsecvente nu reprezintă nimic altceva decât acte lovite de nulitate. S-a considerat că în această situaţie Curtea de Apel Cluj nu mai este instanţa de executare iar Judecătoria Satu Mare nu a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii. A precizat că susţine doar cererea privind anularea formelor de executare, fără a mai susţine cererea de deducere a perioadelor executate din pedeapsa în a cărei executare se află. S-a mai arătat că în fişa condamnatului de la Penitenciarul Satu Mare s-a menţionat că acesta se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii, fără vreo menţiune cu privire la perioada deja executată, executarea pedepsei urmând a fi împlinită în anul 2020.
Curtea de Apel Oradea, analizând contestaţia la executare, prin prisma actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor legale în materie, a reţinut următoarele:
Referitor la competenţa instanţei în soluţionarea prezentei contestaţii la executare, având în vedere că potrivit art. 553 alin. (1) C. proc. pen., în speţă, Curtea este instanţă de executare de drept comun, aceasta fiind instanţa competentă care a pronunţat hotărârea în primă instanţă, s-a apreciat că, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine curţii de apel, în speţă Curţii de Apel Oradea, ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. Potrivit art. 587 alin. (1) C. proc. pen. Judecătoria este competentă să soluţioneze cererea de liberarea condiţionată, însă orice incident care apare în cursul executării hotărârii penale definitive potrivit art. 598 C. proc. pen. se soluţionează de către instanţa stabilită potrivit art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.
Referitor la cererea având ca obiect contestaţia la executare, instanţa de fond a constatat, din actele şi lucrările dosarului, că prin sentinţa penală nr. 20/2015 a Curţii de Apel Cluj, modificată prin decizia penală nr. 434/A din 25 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatorul condamnat A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani, fiind emis mandatul de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015. Condamnatul a fost încarcerat la data de 25 noiembrie 2015.
Prin sentinţa penală nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu-Mare s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului, astfel că la data de 30 noiembrie 2016, după primirea adresei de la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare, Penitenciarul Satu-Mare a procedat la punerea în libertate al condamnatului A. Ulterior, la data de 05 decembrie 2016, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, a formulat contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu-Mare. Prin decizia penală nr. 8/C din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu-Mare au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii contestaţiei formulate în cauză, a tardivităţii acesteia şi în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admisă contestaţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi în rejudecare a fost respinsă cererea de liberare condiţionată al contestatorului A., fixându-se un termen de 3 luni de la data încarcerării după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită.
S-a constatat că în aceeaşi zi, contestatorul condamnat A. a fost reîncarcerat la Penitenciarul Oradea, înmânându-i-se copia mandatului de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015, în baza adresei emise de către judecătorul delegat la executări penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare din 14 februarie 2017. Tribunalul Satu Mare a comunicat Compartimentului de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare extrasul deciziei pentru a fi efectuate cuvenitele menţiuni în registrul de punere în executare a hotărârilor, iar Judecătoria Satu Mare, după confirmarea primirii extrasului, a emis o adresă către I.P.J. Bihor prin care a comunicat că hotărârea de liberare condiţionată a fost desfiinţată şi s-a solicitat să fie prezent condamnatul la Penitenciar, în vederea reîncarcerării sale, Dosarul nr. x/296/2017 al Judecătoriei Satu Mare.
De asemenea, s-a reţinut că din lucrările dosarului mai rezultă că anterior emiterii adresei de către judecătorul delegat la executări penale s-a solicitat telefonic Compartimentului de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Cluj comunicarea unei copii de pe mandatul de executare a pedepsei emis de către Curtea de Apel Cluj, pentru a fi anexat adresei, cu motivarea că la dosarul de liberare condiţionată nu se află o copie a acestui mandat, iar I.P.J. Bihor, instituţie la care s-a prezentat condamnatul, refuză primirea sa. S-a mai reţinut că judecătorul delegat de la Curtea de Apel Cluj a comunicat prin fax copia mandatului respectiv, fără a dispune reîncarcerarea condamnatului.
Contestaţia la executare este un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres şi limitativ cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, fiind exclusă orice interpretare sau adăugare la lege.
Contestatorul A. a fost reîncarcerat ca urmare a respingerii în calea de atac a contestaţiei a cererii de liberare condiţionată de care acesta a beneficiat anterior. Aşadar, s-a constatat că pedeapsa aplicată condamnatului A. nu a fost executată ori stinsă sau că acesta nu se mai afla sub puterea mandatului de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015 al Curţii de Apel Cluj atâta timp cât odată respinsă cererea de liberarea condiţionată, condamnatul continuă să îşi execute efectiv pedeapsa în baza mandatului de executare a pedepsei emis iniţial, mandat care rămâne în fiinţă până la data executării pedepsei sau a considerării acesteia ca fiind executate.
S-a mai reţinut că pe calea contestaţiei la executare formulată în baza art. 598 C. proc. pen. nu poate fi pusă în discuţie legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti, respectiv a hotărârii pronunţate de către Tribunalul Satu Mare, iar petentul critică modul în care s-a pus în executare hotărârea de respingere a liberării condiţionate, hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Curtea de Apel Oradea a reţinut că formalităţile de încarcerare au fost făcute ca urmare a hotărâri Tribunalului Satu Mare şi în baza aceluiaşi mandat de executare a pedepsei a Curţii de Apel Cluj. Instanţa investită cu soluţionarea unei contestaţii la executare nu poate analiza motive de nelegalitate a hotărârilor pronunţate, cazurile de contestaţie la executare fiind expres şi limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, faţă de obiectul cauzei, Curtea a constatat că poate fi formulată contestaţie la executare numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, prin dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.
S-a apreciat că aspectele invocate de către condamnat şi anume că reîncarcerarea acestuia s-a făcut în baza unor adrese administrative către I.P.J. Bihor, emise de către judecătorul delegat de la Judecătoria Satu Mare, procedură care nu este prevăzută de lege, că procedura judecătorului delegat este ilegală, că hotărârea Tribunalului Satu Mare nr. 8/C/2017 nu poate aduce atingere caracterului definitoriu al unei hotărâri puse în executare, fiind astfel împiedicat să beneficieze de liberarea condiţionată în continuare prin punerea în executare a sentinţei penale nr. 1832/2016 a Judecătoriei Satu Mare, nu se încadrează în cazurile de contestaţie prevăzute de art. 598 C. proc. pen.
Pe calea contestaţiei la executare nu se poate invoca nelegalitatea sau netemeinicia unei hotărâri penale definitive. Reîncarcerarea condamnatului s-a făcut în baza hotărârii pronunţate de către Tribunalul Satu Mare, formalităţile întreprinse în vederea aducerii acesteia la îndeplinire fiind de natură administrativă. Condamnatul a fost liberat condiţionat, iar apoi reîncarcerat în baza aceluiaşi mandat de executare a pedepsei de sub care a fost liberat condiţionat, reîncarcerarea având loc. în baza hotărârii date de Tribunalul Satu Mare. Nu s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei, ci acelaşi mandat a continuat să îşi producă efecte prin reîncarcerare, condamnatul aflându-se în prezent în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, acesta începând executarea în baza mandatului de executare la data de 25 noiembrie 2015, mandat sub puterea căruia se află şi în prezent.
Instanţa de fond a constată că dacă iniţial condamnatul a arătat că solicită deducerea perioadelor executate din pedeapsa de 3 ani, mai apoi prin precizările făcute a arătat că solicită a se constata că perioada 25 noiembrie 2015-30 noiembrie 2016 şi respectiv din 14 februarie 2017 până în prezent să fie considerată ca executată din pedeapsa în a cărei executare se află în prezent, iar în temeiul art. 61 C. pen. din 1969 a solicitat ca perioada 1 decembrie 2016 - 13 februarie 2017 să fie considerată perioadă executată în liberare condiţionată. S-a reţinut că în raport de dispoziţiile legale incidente în materie, solicitarea condamnatului este neîntemeiată, aceasta însemnând practic tot o deducere a perioadei executate, respectiv a părţii executate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 20/2015 a Curţii de Apel Cluj, modificată prin decizia penală nr. 434/A din 25 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza căreia s-a emis mandatul de executare al Curţii de Apel Cluj, mandat în baza căruia este încarcerat.
Or, în cauză, nu s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei pentru a se deduce, constata perioada executată în baza altui mandat, acelaşi mandat de executare a pedepsei a continuat să îşi producă efectele prin reîncarcerarea condamnatului, iar instanţa de executare are atribuţii doar de a verifica dacă punerea în executare s-a făcut cu legalitate. Aşa cum s-a arătat, reîncarcerea condamnatului s-a făcut de către Judecătoria Satu Mare, în baza deciziei penale nr. 8/C din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu-Mare care, în calea de atac a contestaţiei exercitată de către Direcţia Naţională Anticorupţie, a respins cererea de liberare condiţionată a condamnatului A. şi a fixat un termen de 3 luni (calculat de la data reîncarcerării) după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită, aceasta fiind data la care condamnatul este din nou propozabil pentru liberare condiţionată şi nu o eventuală dată furnizată de aplicaţia informatică din cadrul penitenciarului.
Prin urmare, s-a apreciat că aspectele invocate privind nerecunoaşterea perioadei executate în baza mandatului, întrucât programul informatic al penitenciarului nu permite acest lucru, sunt aspecte de natură pur administrativă, care dacă nu pot fi rezolvate tehnic, prin sistemul informatic, pot găsi rezolvare raportat la actele aflate la dosarul personal al condamnatului. Trebuie amintit că iniţial comisia de liberări condiţionate din cadrul Penitenciarului Satu Mare a propus liberarea condiţionată a condamnatului, după îndeplinirea unor condiţii, inclusiv în ceea ce priveşte executarea unei fracţii din pedeapsă. Or, în prezent, chiar dacă fişa deţinutului aşa cum apare evidenţiată de aplicaţia informatică nu recunoaşte această perioadă ca fiind executată, pe baza actelor de la dosarul deţinutului ea trebuie evidenţiată sau luată în considerare, rezolvarea acestei probleme fiind de natură administrativă în vederea asigurării unei evidenţe corecte a situaţiei condamnatului. Totodată, s-a constatat că nu a intervenit nicio cauză de reducere sau micşorare a pedepsei de la data rămânerii definitive a hotărârii Curţii de Apel Cluj. De asemenea, în cursul executării nu s-a ivit o împiedicare la executare la punerea în executare a mandatului al Curţii de Apel Cluj. Pedeapsa nu este executată, condamnatul se află în prezent în executarea acesteia, iar instanţa de executare nu poate dispune peste ceea ce rezultă din hotărârea de condamnare care se bucură de autoritate de lucru judecat. În raport de ceea ce se tinde pe calea contestaţiei la executare, Curtea a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., invocate de condamnat.
Nici solicitările condamnatului, de constatare a faptului că cele trei luni, stabilite prin hotărârea nr. 8/2017 a Tribunalului Satu Mare, după expirarea cărora cererea sau propunerea de liberare condiţionată poate fi reînnoită, echivalează cu o lună, că termenul pentru a fi propozabil pentru liberare la comisie este 14 mai 2017 şi nu cum greşit s-a stabilit de către Penitenciar, nu sunt posibile a fi examinate pe calea contestaţiei la executare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 597 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 C. proc. pen. s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Satu Mare.
Împotriva acestei sentinţe penale, contestatorul A. a formulat prezenta contestaţie, cauza fiind înregistrată sub nr. 2152/296/2017, cu termen de judecată la data de 19 septembrie 2017.
În esenţă, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate şi admiterea contestaţiei, astfel cum a fost precizată la data de 24 aprilie 2017, în sensul de a se constata că a fost privat de libertate în mod nelegal începând cu data de 14 februarie 2017 şi până la liberarea sa condiţionată în data de 31 mai 2017.
Prealabil, a precizat în motivele scrise că, în opinia sa, competentă să judece în fond contestaţia era Judecătoria Satu Mare şi nu Curtea de Apel Oradea, în raport de precizarea sa, încadrarea în drept a contestaţiei în art. 598 lit. c) C. proc. pen.
În esenţă, a susţinut că instanţa de fond, Curtea de Apel Oradea, a analizat contestaţia sub aspectul disp. art. 598 lit. d) C. proc. pen. şi nu a analizat contestaţia astfel cum a fost precizată, în sensul indicării în drept a art. 598 lit. c) C. proc. pen., respectiv împiedicarea la executarea sentinţei penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu Mare, privind liberarea sa condiţionată. S-a susţinut că prin hotărârea anterior menţionată la data de 30 noiembrie 2016 s-a dispus punerea sa în libertate, însă modalitatea în care judecătorul de la Judecătoria Satu Mare a pus în executare decizia nr. 8/C din 14 februarie 2017, prin care s-a admis contestaţia Parchetului şi s-a respins cererea sa de liberare condiţionată, este nelegală, întrucât nu s-au anulat formele de executare anterior emise privind liberarea sa condiţionată, nu a fost repus sub puterea mandatului de executare şi nici nu s-a dispus reîncarcerarea sa. În opinia sa, judecătorul trebuia să sesizeze instanţa de executare pentru anularea formelor de executare emise anterior, repunerea sub puterea mandatului şi reîncarcerarea sa. Faptul că nu au fost anulate formele emise anterior pentru punerea sa în libertate, a fost privat de dreptul de a-şi continua executarea liberării condiţionate, iar în lipsa unei decizii a judecătorului competent material, printr-o adresă administrativă, a fost privat de libertate şi introdus în penitenciar fără a avea la bază o hotărâre în acest sens, fiind introdus ca un nou condamnat cu privarea tuturor drepturilor ce i s-au cuvenit la data liberării condiţionate, la 30 noiembrie 2016, în baza aceluiaşi mandat, având loc. de fapt o nouă punere în executare a întregii pedepse şi nu continuarea acesteia.
În consecinţă, în final, s-a solicitat anularea formelor de executare întocmite de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Satu Mare în baza deciziei nr. 8 din 14 februarie 2017, respectiv acea adresă prin care s-a solicitat reîncarcerarea sa în penitenciar.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Prealabil, referitor la susţinerea contestatorului în sensul că, în opinia sa, era competentă Judecătoria Satu Mare şi nu Curtea de Apel Oradea în soluţionarea contestaţiei la executare formulată,
Înalta Curte constată că, în raport de dispoziţiile art. 553 alin. (1) şi alin. (2) ale art. 598 C. proc. pen., faţă de temeiurile de drept invocate de contestatorul A., respectiv art. 597 lit. d) şi ulterior lit. c) C. proc. pen., în mod corect instanţa Curţii de Apel Oradea, la termenul din 2 mai 2017, a dispus reunirea Dosarului nr. x/33/2017 la Dosarul nr. x/296/2017 în raport de art. 43 alin. (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea fiind instanţa competentă să judece în fond contestaţia le executare formulată, ca instanţă corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
În continuare, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., "contestaţia împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive şi nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuţie a situaţiei de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate.
Astfel, examinând cazurile în care se poate formula contestaţia la executare, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că motivele invocate de condamnatul A. nu se încadrează în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 20 din 2015 a Curţii de Apel Cluj, modificată prin decizia penală nr. 434/A din 25 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatorul condamnat A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani, fiind emis mandatul de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015, condamnatul fiind încarcerat la data de 25 noiembrie 2015.
Prin sentinţa penală nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu-Mare s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului astfel că, la data de 30 noiembrie 2016, după primirea adresei de la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare, Penitenciarul Satu-Mare a procedat la punerea în libertate a condamnatului A. Ulterior, prin decizia penală nr. 8/C din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu-Mare în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admisă contestaţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi în rejudecare a fost respinsă cererea de liberare condiţionată al contestatorului A., fixându-se un termen de 3 luni de la data încarcerării după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită. Contestatorul condamnat A. a fost reîncarcerat la Penitenciarul Oradea, în aceeaşi în baza aceluiaşi mandat de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015, acesta continuând să-şi execute efectiv pedeapsa în baza mandatului de executare a pedepsei emis iniţial.
Analizând motivele invocate de către condamnat, atât în faţa primei instanţe, reiterate şi în prezenta cale de atac, prin prisma dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu se circumscriu cazurilor de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 lit. c) şi d) C. proc. pen., întrucât nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare şi nici o altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, iar în soluţionarea unei contestaţii la executare nu se poate analiza netemeinicia sau nelegalitatea hotărârilor penale definitive, respectiv ceea ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat.
Înalta Curte constată că, în realitate, criticile contestatorului A. vizează de fapt modul în care s-a pus în executare hotărârea de respingere a liberării condiţionate, solicitându-se anularea formelor de executare întocmite de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Satu Mare cu ocazia pronunţării deciziei nr. 8/C din 14 februarie 2017. Înalta Curte reţine că aceste motive invocate în cererea formulată nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen. întrucât, pe de o parte, pe calea contestaţiei la executare nu poate fi pusă în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de Tribunalul Satu Mare, care se bucură de autoritate de lucru judecat, iar pe de altă parte, aspectele invocate nu se circumscriu cazurilor prevăzute expres şi limitativ de art. 598 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte solicitările condamnatului de a se constata, prin exercitarea prezentelor cereri şi căi de atac, că a fost privat de libertate în mod nelegal începând cu data de 14 februarie 2017 şi până la liberarea sa condiţionată la 31 mai 2017, precum şi că cele trei luni stabilite pentru cererea sau propunerea de liberare condiţionată, cu privire la termenul propozabil pentru liberare la comisie, exced, de asemenea, cazurilor prevăzute de dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.
În acelaşi sens, Înalta Curte constată că prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen. au fost invocate de către condamnat, în mod generic, fără a se arăta, în concret, în ce ar consta nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută sau împiedicarea la executare, ori vreo altă cauză de reducere a pedepsei intervenită după rămânerea definitive a sentinţei penale nr. 23 din 02 februarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, criticiie sale vizând de fapt decizia nr. 8 din 14 februarie 2017.
În raport de dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către condamnatul A. nu se circumscriu vreunui caz de contestaţie la executare dintre cele reglementate expres şi limitativ de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., astfel încât soluţia de respingere a cererii formulate de acesta de către Curtea de Apel Oradea prin sentinţa penală atacată este legală şi temeinică.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 60/PI din data de 02 mai 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/296/2017.
Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 60/PI din data de 02 mai 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/296/2017.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 130 RON se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 octombrie 2017.