Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 182 din 19 iunie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Dezvoltare Rurală Autoritate de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală - PNDR (AM-PNDR), Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest (CRFIR 5) şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Timiş (OJFIR Timiş), în favoarea Tribunalului Timiş.
Învestit prin declinare, Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 4115 din 20 octombrie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Dezvoltare Rurală - Autoritate de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală - PNDR, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Timiş, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit în cauză.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."
Deci, art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta A. SRL a depus în cursul lunii iulie 2015 o cerere de finanţare în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 - Măsura 0620 - Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zone rurale.
Ca urmare a aprobării de către AMPNDR a Raportului de selecţie lunară din data de 8 aprilie 2016, proiectul a fost declarat neeligibil deoarece asociaţii săi au sau au avut această calitate în altă întreprindere care a solicitat în aceeaşi sesiune sau au beneficiat în sesiuni diferite de sprijin financiar nerambursabil, în cadrul sub-măsurii 6.2, inclusiv de acelaşi tip de finanţare pentru activităţi neagricole obţinut prin Măsura 19 - Dezvoltarea locală leader.
Reclamanta a fost notificată cu privire la declararea ca neeligibil a proiectului său prin Notificarea cererilor de finanţare E6.8.1. emisă de OJFIR Timiş. Împotriva acestei decizii se poate formula contestaţie în termen de 10 zile lucrătoare de la data postării pe site-ul AFIR a Raportului de selecţie lunar, contestaţia urmând a fi depusă la sediul OJFIR la care s-a depus cererea de finanţare.
Prin prezenta acţiune, formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (MADR-DGDR-AMPNDR), Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti (AFIR), Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest (CRFIR 5 VEST) şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Timiş (OJFIR Timiş) se solicită:
- anularea în parte a raportului de selecţie lunara la numărul de ordine x, prin care a fost respinsă cererea de finanţare din 18 septembrie 2015 şi anularea notificării E6.8.1 din 11 aprilie 2016, prin care A. SRL, a fost notificată că cererea de finanţare este neeligibilă;
- anularea în parte a raportului de contestaţie lunară emis în 30 august 2016, la numărul de ordine x, publicat de AMPNDR pe site-ul www.afir.info, sesiunea M6.2-01/15-14 iulie 2015, MĂSURA 0620, Etapa lunară: 3 (septembrie 2015) şi anularea Notificării E6.8.2 având nr. 6466 din 31 august 2016, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Notificării E6.8.1 menţionate la petitul I, prin care cererea de finanţare a fost declarată neeligibilă;
- admiterea contestaţiei formulate împotriva tuturor actelor administrative emise de către pârâte, prin care s-a contestat respingerea nelegală a cererii de finanţare;
- obligarea intimatei să reia etapa de analiză şi verificare şi să procedeze la o nouă evaluare a cererii de finanţare din 18 septembrie 2015 după criteriile prevăzute în Ghidul solicitantului aferente sesiunii în care a fost depus;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, se înfiinţează Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), denumită în continuare Agenţia, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, finanţată din venituri proprii şi subvenţii alocate de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul Bucureşti, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, care se desfiinţează. În ceea ce priveşte organizarea şi structura AFIR, dispoziţiile art. 4 alin. (1) stipulează că Agenţia are în structură 8 centre regionale pentru finanţarea investiţiilor rurale (CRFIR), fără personalitate juridică, care au arondate judeţele constituite în regiunile de dezvoltare potrivit Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia Centrului Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 8 Bucureşti - Ilfov care are arondate judeţele Ilfov, Călăraşi şi Ialomiţa, precum şi municipiul Bucureşti. În continuare, alin. (5) al art. 4 prevede că la nivelul fiecărui judeţ, cu excepţia judeţului Ilfov, se înfiinţează şi funcţionează un oficiu judeţean pentru finanţarea investiţiilor rurale (OJFIR), fără personalitate juridică, aflat în coordonarea centrului regional pentru finanţarea investiţiilor rurale.
Deci, autoritatea publică la nivel central este AFIR, cele de la nivel local fiind CRFIR şi OJFIR.
Prin Ordinul nr. 763 din 5 mai 2015 emis de MADR, aplicabil la momentul depunerii cererii de către reclamantă, a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare al procesului de selecţie şi al procesului de verificare a contestaţiilor pentru proiectele aferente măsurilor din PNDR 2014 - 2020.
Potrivit art. 2 pct. 3 din OMADR 763/2015, raportul lunar de selecţie reprezintă actul procedural elaborat în urma finalizării procesului de selecţie ce cuprinde situaţia evaluării tuturor proiectelor în perioada care au punctajul total egal sau mai mare decât pragul lunar prestabilit, concretizat în decizia finală de finanţare. La pct. 4 se arată că Raportul lunar de contestaţie reprezintă actul elaborat în urma finalizării procesului de soluţionare de către Comisia de Contestaţii a contestaţiilor ce fac obiectul rezultatului evaluării proiectelor consemnat în raportul lunar de selecţie, ce conţine decizia finală de admitere/respingere a contestaţiilor şi finanţarea, după caz, a proiectelor în cauză.
Potrivit art. 7 din OMADR nr. 763/2015, după parcurgerea procedurii de evaluare, de selecţie şi departajare, AFIR întocmeşte Raportul lunar de selecţie pe care îl înaintează, potrivit art. 8 din acelaşi ordin, directorului general al DGDR AM PNDR (Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală) în vederea aprobării. Acesta are obligaţia aprobării Raportului lunar de selecţie în termen de 5 zile de la primire, după verificarea acestuia de către serviciul de specialitate responsabil pe submăsura pentru care se face selecţia şi serviciul de metodologie din cadrul DGDR AM PNDR, după care comunică AFIR o copie a acestuia. Potrivit art. 8 alin. (3), AFIR va notifica solicitanţii după aprobarea raportului de selecţie lunar.
OMADR nr. 763/2015 a fost modificat prin OMADR nr. 30 din 16 februarie 2017, elementele cu relevanţă pentru prezenta cauză rămânând însă aceleaşi.
Înalta Curte constată că raportul lunar de selecţie, ce face obiectul capătului principal de cerere, reprezintă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, AFIR, supus aprobării de către o altă autoritate publică centrală, DGDR AM PNDR, adus la cunoştinţa solicitanţilor pe calea unor notificări întocmite de către centrele locale subordonate AFIR, acestea din urmă neavând aşadar competenţe în privinţa conţinutului acestor acte. Întrucât competenţa este dată de rangul autorităţii emitente a actului, aceasta nu poate fi influenţată de rangul autorităţii care, potrivit unei proceduri proprii, doar asigură notificarea conţinutului actului către persoanele vizate în cauză.
Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi faptul că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a soluţionat contestaţia formulată de reclamantă astfel cum rezultă din Minuta Comisiei de Contestaţie (pct. 43), fiind menţinute observaţiile şi propunerea din Raportul E4.2 întocmit de CRFIR Timişoara la 9 mai 2016 (dosar tribunal).
Un argument în plus în sensul celor arătate îl reprezintă faptul că în şedinţa din data de 22 mai 2017 Plenul Judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit că: "instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi deciziei de soluţionare a contestaţiei, în condiţiile în care procesul-verbal de constatare a neregulilor este emis de un centru regional - autoritate locală, este stabilită în raport de autoritatea emitentă a deciziei de soluţionare a contestaţiei".
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC "A." SRL şi pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Dezvoltare Rurală, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 Vest şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Timiş în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2018.
Procesat de GGC - CL