Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 737/Ap din 13.10.2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 379/Ap/27.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul penal nr. x/2016 S-a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Deciziei penale nr. 379/Ap/27.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul penal nr. x/2016
Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 272/16.02.2017 pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul penal nr. x/2016, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de inculpatul A. şi în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în referire la art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii de 200 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 50 RON, în total suma de 10.000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii de "exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi".
S-au adus la cunoştinţă inculpatului A. prevederile art. 63 C. pen., potrivit cărora, în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa va înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 RON este aferentă fazei de urmărire penală.
Prin Decizia penală nr. 379/Ap/27.04.2017 a Curţii de Apel Braşov, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de condamnatul A. împotriva hotărârii penale definitive de mai sus, Curtea a constatat că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că două dintre motivele invocate de către contestator, formal, sunt dintre cele prevăzute de art. 426 lit. b) şi i) C. proc. pen. S-a constatat invocarea de către contestator a unor cauze de încetare a procesului penal, respectiv prescripţia răspunderii penale şi autoritatea de lucru judecat, existenţa unor hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă. Cu toate acestea, Curtea a constatat că în sprijinul contestaţiei nu au fost depuse şi nici nu s-au invocat dovezi care sunt la dosar, nefiind suficientă doar menţionarea formală a unuia dintre cazurile de la art. 426 C. proc. pen.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., necesare pentru admiterea în principiu a contestaţiei în anulare. Referitor la celelalte motive invocate de către contestator, referitoare la conţinutul infracţiunii, Curtea a constatat că nu se circumscriu cazurilor de contestaţie în anulare. Contestatorul condamnat A. nu a făcut altceva decât să reitereze criticile formulate în apel împotriva sentinţei penale, invocând autoritatea de lucru judecat, principiul ne bis in idem ori faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. Autoritatea de lucru judecat este un caz în care s-ar putea dispune încetarea procesului penal, însă acesta a fost deja analizat de instanţa de apel. Odată ce instanţa a analizat cauza de încetare a procesului penal şi a apreciat că ea nu este incidentă, pronunţând o hotărâre de condamnare ce a dobândit autoritate de lucru judecat, contestaţia în anulare întemeiată pe art. 426 lit. b) C. proc. pen. nu mai este admisibilă. Soluţia dată în mod definitiv într-un litigiu de către instanţă nu mai poate fi rediscutată, întrucât s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice. Contestaţia în anulare vizează repararea unei erori de procedură şi nu de judecată, astfel că nu poate fi repus în discuţie fondul cauzei.
În ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale, invocată de contestator, s-a observat că nu au fost depuse probe şi nici nu au fost invocate dovezi existente la dosar. Implicit acest caz de încetare a procesului penal a fost analizat de instanţa de fond atunci când a apreciat că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului, după ce a constatat existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de "exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi", prevăzută de art. 348 C. pen., în urma analizei asupra aplicării legii penale în timp şi s-a stabilit legea penală mai favorabilă, conform interpretării globale, în lumina dispoziţiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale. De asemenea, instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe, în condiţiile în care nici la momentul judecării apelului la dosar nu existau probe din care să rezulte existenţa cazului de încetare a procesului penal - prescripţia răspunderii penale. Faptele au fost comise în luna iunie 2012, iar potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (4) C. pen., termenele prevăzute la art. 154, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni, dacă au fost depăşite cu încă o dată. Or, se observă că la momentul judecării apelului (aprilie 2017) acest termen nu era îndeplinit, acesta curgând de la data săvârşirii infracţiunii şi fiind de 6 ani (conform art. 154 alin. (1) lit. e), coroborat cu art. 155 alin. (4) C. pen. sau art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen. din 1969 - legea în vigoare la data săvârşirii faptei).
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 431 C. proc. pen., Curtea a respins ca fiind inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 379/Ap/27.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul penal nr. x/2016, motivele invocate nefiind dintre cele prevăzute de art. 426 lit. a), c) - h C. proc. pen., iar pentru motivele ce s-ar putea încadra în cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) şi i) C. proc. pen., în sprijinul contestaţiei nu există dovezi la dosar.
Totodată, văzând că nu este admisibilă contestaţia în anulare şi nu există motive din care să rezulte necesitatea suspendării executării hotărârii contestate, în temeiul art. 430 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Deciziei penale nr. 379/Ap/27.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul penal nr. x/2016
Împotriva acestei decizii penale a declarat apel condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 09 martie 2018.
În dezbateri, a fost ridicată de procuror excepţia inadmisibilităţii căii de atac.
Examinând cauza de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 737/Ap din 13.10.2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen. sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar art. 432 alin. (4) prevede că sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că prin Decizia penală nr. 379/Ap/27.04.2017 a Curţii de Apel Braşov, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 272/16.02.2017 pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul penal nr. x/2016
Împotriva acestei decizii penale a formulat contestaţie în anulare condamnatul A. Curtea de apel a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată, motivele invocate de contestator nefiind dintre cele prevăzute de art. 426 lit. a), c)-h) C. proc. pen., iar pentru motivele ce s-ar putea încadra în cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) şi i) C. proc. pen., a apreciat că în sprijinul contestaţiei nu există dovezi la dosar. În dispozitivul hotărârii s-a menţionat faptul că aceasta este definitivă.
Prin urmare, în privinţa deciziei penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Având în vedere dispoziţiile art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, precum şi dispoziţiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiţie, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 737/Ap din 13.10.2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 737/Ap din 13.10.2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.
Obligă apelantul contestator condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 aprilie 2018.
Procesat de GGC - NN