Asupra apelurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 123 din 28.12.2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au decis următoarele:
În temeiul art. 48 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. şi B., judeţul Iaşi, şi locuind efectiv, fără forme legale, în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pentru o durată de 3 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.
În temeiul art. 32 alin. (4) din Legea nr. 252/2013, s-a încredinţat Direcţiei Naţionale de Probaţiune - Serviciul de probaţiune Iaşi supravegherea inculpatului A.
În temeiul art. 93 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri şi obligaţii:
a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Iaşi la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urmează a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Direcţiei de Asistenţă Comunitară (Consiliul Local Iaşi) sau în cadrul S.C. Y. S.A. (Consiliul Local Iaşi), afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai săvârşi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, punându-i în vedere dispoziţiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză în perioada 07.06.2016 - 11.08.2016.
În temeiul art. 399 alin. (1) rap. la art. 202 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) lit. b), art. 211 şi art. 215 C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul A., luată prin Încheierea nr. 1037/11.08.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016.2.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2.000 RON aferentă fazei de urmărire penală, suma de 150 RON aferentă fazei de cameră preliminară şi suma de 250 RON aferentă fazei de judecată.
S-a constatat disjunsă cauza cu privire la acţiunile penale vizând pe inculpaţii C., D., E. şi F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 85/P/2016 din data de 06.07.2016 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de luare de mită, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada decembrie 2015 - 03.06.2016, l-a ajutat pe inculpatul C., ca acesta în calitate de prodecan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi şi titular de curs la disciplinele Teoria Generală a Dreptului şi Drept Penal, Partea Generală să pretindă suma de 18.900 RON de la studentul H. iar la data de la data de 06.06.2016, l-a ajutat să primească cu titlu de mită în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu suma de 15.500 RON în vederea înscrierii în anul 3 de studii în cadrul Facultăţii de Drept a aceleiaşi universităţi a studentului H. fără ca acesta din urmă să fi susţinut în fapt examenele aferente anilor 1 şi 2 de studii, fără a se prezenta la cursurile obligatorii şi fără ca acesta să fi achitat taxele de şcolarizare la termenele prevăzute în Regulamentul Universităţii G. din Iaşi, ajutorul acordat constând în intermedierea relaţiei între student şi inculpatul C., în schimbul ajutorului acordat primind de la inculpatul C. suma de 3500 RON.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut, în esenţă, următoarele:
Date privind modalitatea de sesizare.
La data de 01.06.2016, la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a fost înregistrat procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Iaşi cu privire la săvârşirea infracţiunilor de luare de mită comisă de către numiţii B. şi C., cadre didactice în cadrul Universităţii G. Iaşi care au şi calitatea de avocat definitiv în cadrul Baroului Iaşi şi respectiv complicitate la luare de mită comisă de către numitul A.
În fapt, s-a reţinut că numitul A., administrator în fapt al S.C. J. S.R.L. Iaşi cu punct de lucru în incinta Hotelului K. ce deţine o pizzerie unde servesc masa de cele mai multe ori gratuit cadre didactice ale Universităţii G., racolează persoane interesate în absolvirea facilă a cursurilor organizate de Universitatea G. Iaşi fiind şi intermediarul sumelor de bani date de studenţi către numiţii B. şi C.
Acesta primea banii de la studenţi, oprea un comision, restul de bani fiind înmânaţi numitului C. pentru efectuarea retroactivă a plăţii taxelor de studii aferente anilor de studii precum şi a comisioanelor către profesorii implicaţi care acordă note de promovare a examenelor pentru studenţii respectivi fără ca aceştia să fi susţinut examenele.
Printre persoanele racolate se afla şi numitul H., care a fost prezentat îndrumătorului de grupă C. în vederea absolvirii cursurilor fără a participa la examenele aferente. Ulterior, numitul C. i-a prezentat numitului A. un catalog în care H. figura deja înscris în anul II, iar pe o foaie suma de plată în cuantum de 18.400 RON ce trebuia achitată în contul primilor doi ani de studii neefectuaţi.
Din analiza probatoriului administrat s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:
Martorul H. este administratorul S.C. V. S.R.L. Iaşi care are ca obiect de activitate servicii de publicitate. În cursul anului 2014 s-a înscris la cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi pentru anul universitar 2014 - 2015. La acel moment a achitat la Universitatea G. din Iaşi o primă taxă de înscriere şi mai multe tranşe din taxa de studii pentru primul an, respectiv o sumă totală de circa 1000 de RON. Având în vedere faptul că activitatea comercială îi ocupa marea parte a timpului martorul nu s-a mai prezentat la cursurile facultăţii şi nici nu a mai achitat taxele de şcolarizare. În cursul anului universitar 2014 - 2015 el nu a mai mers la niciun curs, la niciun examen, la nicio activitate la ea de Drept din cadrul Universităţii G., abandonând cursurile.
În cursul lunii septembrie a anului 2015, martorul H. s-a întâlnit cu inculpatul A., cu ocazia unei licitaţii pentru realizarea unor materiale publicitare la Spitalul de Boli Infecţioase Iaşi.
Inculpatul A. este în fapt administratorul unei societăţi comerciale care a şi câştigat licitaţia respectivă. Din acel moment martorul l-a cunoscut mai bine pe inculpatul A. care a şi apelat la serviciile sale pentru a realiza grafica unei hărţi şi pentru alte materiale pe care trebuia să le realizeze pentru acel contract.
Inculpatul A., deţinea la acel moment un spaţiu în incinta căminului X. care, potrivit spuselor sale, era închiriat de la Universitatea G. din Iaşi căreia îi aparţinea şi căminul. În acel spaţiu inculpatul A. desfăşura activitatea Pizzeriei L.
Având în vedere activitatea comercială pe care o desfăşura, inculpatul A. se afla în relaţii foarte bune cu numitul M., rectorul Universităţii G. din Iaşi la acel moment dar şi cu alţi profesori din cadrul aceleiaşi universităţi, aceştia comandând mâncare de la pizzeria deţinută de inculpat.
Martorul H., realizând că inculpatul A. se află în relaţii foarte bune cu cei de la Universitatea G. din Iaşi, l-a întrebat pe acesta, în glumă iniţial, dacă nu îl poate rezolva cu situaţia sa şcolară, acesta fiind de acord. În acest sens inculpatul A. i-a cerut martorului numele complet, la momentul înscrierii sale la facultate, acesta declarând numele de H., nume anterior căsătoriei.
După aproximativ o săptămână, martorul l-a întrebat din nou pe inculpatul A. dacă se interesase de situaţia sa. Acesta i-a spus că îl poate rezolva fără probleme. Martorul l-a întrebat pe inculpat cât îl costa şi cu ce îl poate rezolva pentru ca el să termine facultatea fără a merge la cursuri şi fără a susţine vreun examen. Inculpatul A. i-a spus că nu crede că putea rezolva să obţină licenţa fără a se prezenta la cursuri dar că îl poate ajuta cu promovarea anilor de studiu în condiţiile dorite de martor. Când acesta din urmă l-a întrebat cât l-ar costa, inculpatul A. a afirmat că o să discute cu o persoană fără a spune un nume.
După o perioadă de timp, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul H. căruia i-a spus că discutase cu inculpatul C., prodecanul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi şi titular al cursurilor de Teoria Generală a dreptul şi Drept Penal General şi că îl va ajuta prin intermediul acestuia. Totodată inculpatul A. i-a spus martorului că îl va costa în jur de 18.450 RON, ca să termine anul 1 şi anul 2, suma reprezentând taxele de şcolarizare pentru anul 1 şi anul 2 şi aşa zise taxe pentru examene, el urmând să promoveze examenele aferente anilor de studiu dacă plătea suma pretinsă, fără a se prezenta la aceste examene. Martorul a fost de acord cu această propunere pentru anii de studiu I şi II dar l-a întrebat pe inculpatul A. ce se va întâmpla cu anii III şi IV şi susţinerea examenului de licenţă. Inculpatul A. i-a spus martorului că inculpatul C. a afirmat că nu putea comasa anii 3 şi 4 de studii şi l-a întrebat dacă nu dorea să meargă totuşi la cursurile din anul 3, martorul afirmând că nu are timp. Faţă de atitudinea martorului, inculpatul A. i-a spus acestuia că în acest caz îl va rezolva tot în acelaşi mod şi cu anul 3 şi anul 4 şi licenţa va fi avută în vedere ulterior.
Această discuţie a fost purtată în cursul lunii decembrie 2015.
În luna ianuarie 2016, inculpatul A. l-a chemat pe martorul H. la pizzeria pe care o deţinea pentru a mai purta nişte discuţii pe aceiaşi temă. Ajungând la locul de întâlnire, martorul a observat că în interior era o petrecere la care se sărbătorea ziua de naştere a fiului lui C. şi al B. aceasta din urmă fiind cadru didactic tot la Universitatea G.
În luna ianuarie 2016, inculpatul A. i-a spus martorului H. că are ca termen luna mai 2016, perioadă în care trebuia rezolvată problema cu banii şi cu examenele.
La data de 26 sau 27.05.2016, martorul H. a luat din nou legătura cu inculpatul A., acesta chemându-l din nou la o întâlnire. S-au întâlnit la pizzeria inculpatului A., situată pe strada (...) din Iaşi. Inculpatul A. l-a întrebat pe martor ce dorea să facă în legătură cu rezolvarea situaţiei sale şcolare şi dacă era pregătit să-i dea banii. Totodată inculpatul A. i-a spus că toată această sumă trebuia să i-o dea lui, el urmând apoi să-i aducă chitanţe pentru sumele plătite ca taxe de şcolarizare. Nu putea să-i aducă şi chitanţă pentru sumele plătite în vederea promovării examenelor, aceşti bani fiind mită dată inculpatului C. în vederea obţinerii notelor de promovare.
Inculpatul A. i-a spus martorului că inculpatul E., rectorul Universităţii G. din Iaşi, cunoştea situaţia martorului şi că acesta urma să semneze în calitate de rector situaţia sa şcolară. Inculpatul E. ar fi urmat să semneze retroactiv încheierea situaţiei şcolare pentru anul 1 de studii.
Pentru a fi cât mai convingător şi a oferi o garanţie martorului, în prezenţa acestuia din urmă, inculpatul A. a apelat o persoană despre care a afirmat că este inculpatul C. Când a discutat cu inculpatul C., inculpatul A. l-a întrebat dacă îl activează pe H. fiind vorba de martorul H.
Aceste aspecte rezultă şi din redarea în formă scrisă a dialogului ambiental audio, purtat la data de 30.05.2016, de către martorul H. şi A.
Dialogul ambiental se află imprimat pe suportul optic tip CD-R, marca x, cu seria constructivă N122SK29D821596202 depus la dosar de către colaboratorul cu identitate reală.
În seara zilei de 31.05.2016 inculpatul A. l-a sunat şi l-a chemat la el pe martorul H. spunându-i că a intervenit o mică modificare. Întâlnirea a avut loc la pizzeria deţinută de inculpatul A. şi în cadrul discuţiei acesta i-a arătat mai multe înscrisuri. Unul dintre aceste înscrisuri avea menţiuni olografe făcute de inculpatul C. şi reprezenta un calcul a sumelor pe care el trebuia să le achite. Potrivit acestor calcule ar fi trebuit să achite suma de 3900 de RON taxă de studii pentru anul 1 şi 425 RON penalităţi, suma de 4550 RON taxă pentru anul 2 de studii şi 425 RON penalităţi şi câte 5000 de RON aşa zise taxe pentru promovarea examenului pentru anii 1 şi 2 de studii fără a se prezenta la examene. Modificarea se referea la faptul că suma de bani pe care martorul trebuia să o plătească era puţin mai mare decât cea pe care i-o spusese iniţial.
Inculpatul A. i-a spus că folosul său în toată această afacere era faptul că fosta sa soţie care face masteratul la UPA Iaşi ar urma să plătească doar jumătate din costul masteratului. Condiţia era ca el să mai aducă inculpatului C. persoane care să achite taxele de şcolarizare şi acele aşa zise taxe de promovare a examenelor, afirmând că universitatea stătea rău cu banii şi avea nevoie mare de studenţi plătitori.
Inculpatul A. i-a spus martorului că îl verificase şi că nu era de la D.I.I.C.O.T. iar pentru a nu avea probleme îl va pune să semneze un contract de împrumut pentru suma de bani pe care ar urma să i-o remită.
Cu ocazia acestei întâlniri, martorul H. i-a spus inculpatului A. că nu avea disponibilă la acel moment suma de bani pretinsă şi că o să facă eforturi pentru a strânge toţi banii. Ca urmare, inculpatul A. a stabilit o nouă întâlnire în cursul zilei de 01.06.2016. Pentru a fi mai credibil inculpatul A. i-a pus la dispoziţie martorului un înscris ce reprezenta Catalogul pentru examene/verificări/colocvii în care apare şi numele său şi este atestat faptul că la data de 21.01.2016 ar fi trebuit să susţină cu inculpatul C. un examen la disciplina Drept Penal pentru anul 2, în condiţiile în care el s-a prezentat la niciun examen în anul 1 şi nu a plătit taxa, acesta trebuind exmatriculat conform regulamentului Universităţii.
Prin ordonanţa din data de 01.06.2016, în cauză a fost desemnat colaborator cu identitate reală martorul H.
În cursul zilei de 01.06.2016 martorul H. s-a întâlnit cu inculpatul A. la punctul de lucru al unei societăţi comerciale controlate de el situat pe str. (...) din Iaşi. Cu această ocazie inculpatul A. a pretins suma de bani cerută anterior în vederea promovării martorului în anul III în cadrul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi. Martorul i-a spus inculpatului că nu are suma de bani solicitată cerându-i un termen pentru a strânge banii. Inculpatul A. iritat fiind de răspunsul martorului i-a spus acestuia ca să remită măcar o parte din bani deoarece îl va pune într-o situaţie neplăcută faţă de inculpatul C. care a făcut toate demersurile necesare pentru ca acesta să fie promovat în anul II de studiu şi că aşteaptă banii pentru a îl promova în anul trei urmând să întocmească lucrări referate care să justifice că martorul a susţinut examenele necesare promovării.
Aceste aspecte rezultă din discuţia interceptată şi înregistrată ambiental în baza ordonanţei cu titlu provizoriu din data de 01.06.2016 confirmată la data de 03.06.2016 de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Iaşi.
În seara aceleiaşi zile, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe martorul H. precizându-i încă o dată care este termenul limită pentru a remite suma de bani şi că el trebuie să se întâlnească cu inculpatul C. şi să-i explice că nu poate să îi idea banii punându-l din nou într-o situaţie neplăcută.
Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal de redare din data de 06.06.2016, întocmit în baza ordonanţei provizorii din data 01.06.2016 confirmată la data 03.06.2016 de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Iaşi.
Din punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică conform ordonanţei de autorizare cu titlu provizoriu a unor măsuri de supraveghere tehnică din data de 01.06.2016 au rezultat date care au conturat convingerea că inculpatul C. era la curent cu demersul inculpatului A.
Astfel, în cadrul întâlnirii dintre inculpatul A. şi martorul H., inculpatul A. se referea la banii ce trebuiau daţi inculpatului C. cu sintagma codată " banner".
Imediat după discuţia cu martorul H. inculpatul A. l-a sunat pe inculpatul C. şi i-a comunicat utilizând acelaşi limbaj codat că mai dura cu realizarea "bannerului din lipsă de vopsea";
În data de 02.06.2016 colaboratorul cu identitate reală H. a mers la Universitatea G. din Iaşi pentru a se interesa de situaţia şa şcolară. La intrarea în universitate l-a întâlnit pe inculpatul C., acesta necunoscându-l pe colaborator şi îl întreabă unde este secretariatul Facultăţii de Drept. Îndrumat fiind de inculpatul C., colaboratorul cu identitate reală a urcat la etajul 2 la Secretariatul Facultăţii de Drept şi a discutat iniţial cu martora N., aceasta comunicându-i faptul că în baza de date informatizată figura faptul că studentul nu achitase taxele şcolare aferente anilor 1 şi 2 de studii, nu se prezentase la examene şi nu avea trecută nicio notă în situaţia şcolară informatizată. Faţă de această situaţie martora N. şi-a exprimat nedumerirea că H. nu a fost încă exmatriculat. În discuţie a intervenit şi inculpata O. care, după ce a verificat situaţia studentului a afirmat faţă de acesta şi faţă de martora N. faptul că pentru student vorbise Dan, cu referire la inculpatul C.
Discuţiile au făcut obiectul procesului-verbal de redare ataşat la dosarul cauzei.
La data de 02.06.2016 între martorul H. şi inculpatul A. a avut o nouă întâlnire la aceeaşi locaţie. Cu această ocazie inculpatul A. l-a întrebat pe martor ce are de gând să facă în legătură cu ceea ce discutaseră anterior, martorul răspunzându-i că dorea să meargă mai departe aşa cum discutaseră. În replică inculpatul A. i-a solicitat din nou suma de bani pe care a pretins-o anterior.
Martorul H. i-a spus inculpatului că mai are nevoie de câteva zile pentru a face rost de bani dar acesta din urmă i-a spus faptul că discutase cu inculpatul C. care i-a transmis că "dead line-ul" pentru a remite banii de către martor era duminică şi anume la data de 05.06.2016, după această dată nemaiputându-se face nimic în favoarea sa.
Martorul i-a precizat din nou inculpatului A. că mai avea nevoie de câteva zile pentru a strânge banii, asigurându-l că în săptămâna următoare discuţiei va avea suma de 6000 de RON. Faţă de precizările martorului, inculpatul A. i-a spus că inculpatul C. nu primeşte sume parţiale ci toată suma odată, în caz contrar înţelegerea dintre ei cade.
Inculpatul A. i-a repetat martorului că termenul limită pentru a remite banii era duminică 05.06.2016, deoarece după ziua de duminică inculpatul C. pleca din localitate. Totodată inculpatul A. a afirmat că inculpatul C. urma să mai fie la universitate doar ziua de luni deoarece trebuie să mai rezolve în aceleaşi condiţii încă vreo doi studenţi, după care toată săptămâna era plecat.
În urma pretinderilor repetate ale inculpatului A., în ziua de 06.06.2016, în jurul orelor 15:00 colaboratorul cu identitate reală a mers la imobilul unde A. deţine în fapt o pizzerie, imobil situat pe strada (...) şi a remis suspectului A. suma de 19.000 RON, după ce în prealabil suma fusese identificată şi înseriată de organele de urmărire penală şi pusă la dispoziţia colaboratorului aşa cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosarul cauzei.
Anterior acestei împrejurări, inculpatul A. l-a apelat de faţă cu colaboratorul cu identitate reală pe inculpatul C. şi i-a comunicat faptul că acesta avea bannerul, termen utilizat anterior de inculpaţi pentru a se referi disimulat la suma de bani ce urma a fi remisă inculpatului C.
După ce a plecat colaboratul cu identitate reală inculpatul A. şi inculpatul C. au stabilit o întâlnire la locaţia de pe str. (...) Iaşi.
Ulterior remiterii sumei de 19.000 de RON inculpatului A., la aceeaşi dată, în jurul orelor 16:25 inculpatul C. a fost surprins în condiţii de flagranţă în timp ce ieşea din imobilul folosit de inculpatul A., asupra inculpatului fiind identificată suma de 15.500 RON. Despre această sumă de bani inculpatul C. a declarat că-i fusese remisă de către inculpatul A. pentru a achita taxele de şcolarizare şi penalităţile aferente pentru studentul UPA din Iaşi H.
S-a constatat că bancnotele ce alcătuiau suma de bani identificată asupra inculpatului C. (în cuantum de 15.500 RON) corespund ca serie şi cupiură cu bancnotele ce au fost puse la dispoziţia colaboratorului cu identitate reală (15.500 RON din totalul de 19.000 RON), consemnate în procesul-verbal de înseriere.
Restul sumei de 3500 RON a fost identificată asupra suspectului A. cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în imobilul pe care acesta îl utilizează, şi aceste bancnote corespunzând cu seriile bancnotelor individualizate în procesul-verbal de înseriere.
Aceste aspecte rezultă şi din procesul-verbal de redare ambientală întocmit cu ocazia întâlnirii dintre martorul colaborator şi inculpatul A. din data de 06.06.2016.
La momentul 06.17 din înregistrare H. a intrat în imobilul din Iaşi, strada (...) pe uşa ce face accesul din strada (...) în imobil.
În cauză a fost audiat inculpatul C. care a declarat următoarele aspecte:
La începutul anului universitar 2015 - 2016 a fost abordat de inculpatul A. pe care îl cunoaşte de mai mulţi ani deoarece l-a reprezentat în mai multe dosare de-a lungul timpului. Acesta i-a spus că are un prieten foarte bun care se înscrisese în anul I, anul universitar 2014 - 2015, că a achitat taxa de înscriere şi o primă rată. Totodată i-a mai spus că n-a dat examene în anul universitar 2014 - 2015 şi l-a întrebat dacă poate da examenele în restanţe. I-a spus acestuia că principala condiţie ca să nu fie exmatriculat şi ca să poată da examenele ca restanţe este achitarea taxelor şcolare, a penalităţilor şi a taxelor de restanţe. Taxa pentru o singură restanţă este 200 de RON. Crede că în anul 1 la Facultatea de Drept sunt de susţinut în jur de 12 examene. Taxa de şcolarizare este de 4400 RON pe an şi se achită eşalonat în mai multe tranşe. Cunoaşte faptul că pot fi date toate examenele ca şi restanţă sau că se poate accepta acest lucru pentru a păstra studenţii. Această discuţie se petrecea la început de an universitar şi s-a gândit că acel student se va prezenta să achite taxele şi apoi la cursurile anului 2 va veni în mod obişnuit.
Întrucât universitatea avea nevoie de studenţi inculpatul C. a acceptat solicitarea lui A. şi s-a gândit că fiind început de an universitar nu va fi o mare problemă. Totodată s-a gândit să-l ajute pe acel student inclusiv cu referate, în sensul de a-i spune ce teme să abordeze sau să-i dea materiale necesare. Inculpatul a precizat că nu a avut vreo discuţie cu inculpatul A. referitor la faptul că urma să-l ajute pe prietenul său cu referate gata întocmite. Şi-a amintit că pe acel student îl chema H.
În urma discuţiei cu inculpatul A. şi din considerentele arătate mai sus, nu mai reţinea data, i-a spus Secretarei Şefe de la Secretariatul Facultăţii de Drept, să nu propună exmatricularea lui H., deşi la acel moment îndeplinea condiţiile pentru a fi exmatriculat, spunându-i ca va veni să achite taxele restante şi să continue cursurile. H. ar fi trebuit la acel moment să facă o cerere de reducere a cuantumului penalităţilor, cerere care se supunea aprobării Consiliului de Administraţie sau Rectorului.
Conform discuţiilor cu A. studentul ar fi trebuit să vină atunci să plătească şi să formuleze şi această cerere.
La acel moment discuţia cu A. a rămas o simplă discuţie, acel student nu a mai venit să achite restanţele.
Inculpatul a mai precizat că nu a avut o discuţie explicită cu inculpatul A. ca să-i spună prietenului său să-i dea vreo sumă de bani pentru ajutorul acordat. I-a spus acestuia ca întâi să se achite toate taxele şi restanţele, inclusiv penalizările şi după aia vor vedea dacă o să-i dea şi lui ceva sau nu, inculpatul nepretinzând nimic.
Ulterior inculpatul A. l-a abordat din nou şi i-a spus că prietenul său dorea să plătească taxele şi să continue studiile. El i-a spus să vină întâi cu banii să plătească taxele gândindu-se că începe sesiunea de examene şi având taxele la zi, studentul va putea participa la aceste examene pentru anul 2. Urma să mai aducă referate pentru restanţele din anul 1 dacă tot se achitau aceste taxe, măcar la disciplinele mai uşoare. Strict pe regulament, un student care nu a promovat niciun examen din anul 1 nu putea da examene pentru anul 2.
El nu i-a spus niciodată inculpatului A. că nu dorea să se întâlnească cu H. sau că nu vroia ca acesta să meargă singur la universitate să achite taxele acesta spunându-i că prietenul său este mutat la Braşov şi că vine destul de rar prin Iaşi.
Inculpatul C. i-a făcut lui A. un calcul al sumelor pe care le-ar fi avut de achitat prietenul său constând în taxa restantă pe anul 1 de 3400 de RON, taxa pe anul 2 de 4400. La aceste taxe se adăugau penalităţi pentru fiecare tranşă scadentă. Nu ştia dacă poate să-i obţină o reducere a penalităţilor. Nu ştia cât sunt penalităţile. La suma asta se adăugau taxele de examen restant de 200 RON pe examen la fiecare disciplină. În anul 2 sunt tot 12 examene de susţinut. Practica este următoarea: când se achită se trece în chitanţă şi disciplina pentru care se achită restanţa. Secretariatul fie verifică în programul contabil şi scrie cu creionul pe referatul depus de student la restanţă ok taxa fie se ataşează efectiv chitanţa sau o copie. În caz contrar nu se pune nota în catalog.
În discuţiile cu inculpatul A. i-a spus că termenul ca prietenul său să achite toate taxele restante, penalităţile şi taxele de restanţă este la finalizarea sesiunii, cel mai târziu. De abia a început sesiunea, aceasta se finalizează la sfârşitul lunii iunie. I-a spus inculpatului A. că termenul limită ca prietenul său să achite toate aceste taxe era luni, 06.06.2016. Când a stabilit acest termen a avut în vedere faptul că după această dată nu mai avea timp să-i obţină reducerile de penalizare şi să-i achite taxele de şcolarizare. Nici nu ştia cât erau penalizările şi ce reducere putea să-i obţină. În acest caz el avea de gând să formuleze cerere în numele studentului pentru reducerea penalizărilor. De asemenea dorea să prezinte conducerii situaţia studentului urmând ca rectorul sau Consiliul de Administraţie să decidă cuantumul scutirii. Au fost situaţii când nu s-au dat scutiri de penalităţi. El avea de gând să prezinte situaţia lui H. rectorului D. Penalităţile pot depăşi taxa de şcolarizare.
La data de 06.06.2016 în jurul prânzului a fost sunat de către inculpatul A. care i-a spus că H. are bannerul. A precizat că acest termen se referea la banii pe care H. trebuia să-i achite ca şi taxe şi a fost spus de către A. El nu i-a cerut niciodată să vorbească codificat. A. a folosit pur şi simplu aceste termene fără a exista o înţelegere între cei doi. S-a gândit că se ferea de eventuale interceptări.
În jurul orelor 15:30, în cursul aceleiaşi zile după şedinţa de Consiliu de Administraţie şi mai multe treburi administrative a mers la imobilul folosit de către A. ca punct de lucru pentru pizzeria sa. Când a intrat, în curte era prietena lui A. şi încă două persoane P. şi Q. După ce a plecat prietena inculpatului A., R. au plecat şi ceilalţi doi. Când a rămas singur cu inculpatul A. a venit şi a pus pe masă un plic alb spunându-i că era suma 15.500 de RON. I-a spus că prietenul său atât a putut să aducă şi vor mai vedea.
Nu a avut nicio discuţie cu A. ca acesta să meargă el să achite pentru anul 1 de studiu al prietenului său. El nu a ştiut că A. a luat de la H. o sumă mai mare decât i-a dat efectiv. De altfel, chiar în primele momente după ce a fost interpelat de organele de urmărire penală a spus că are în geantă suma de 15.500 RON care i s-a remis de către inculpatul A., dar pe care nu a numărat-o. A afirmat din start care este destinaţia sumei şi anume că este pentru a achita taxe şcolare restante, penalităţi şi taxe restanţe pentru un studentul H.
În cauză a fost audiat şi inculpatul A. care a afirmat următoarele aspecte:
L-a cunoscut pe martorul H. în vara anului 2015. Acesta a venit la restaurantul X. pe care la acea vreme îl avea închiriat firma unde lucra. După mai multe discuţii martorul i-a spus că se ocupă cu tehnoredactarea şi confecţionarea materialelor publicitare. Inculpatul l-a întrebat dacă ar fi interesat de o colaborare în legătură cu tehnoredactarea unor lucrări, martorul fiind de acord.
Inculpatul a colaborat cu martorul aproximativ o lună timp în care a fost prezentat de mai multe ori în spaţiul restaurantului.
Cu această ocazie martorul l-a văzut de mai multe ori pe inculpatul C., un prieten foarte apropiat de-al inculpatului care venea des să mănânce la restaurantul la care lucra. După un timp martorul l-a întrebat cât de bine îl cunoaşte pe inculpatul C., ce relaţie are cu el, inculpatul răspunzându-i că era un prieten de-al sau, după care i-a spus că şi el este student la G., că s-a înscris, a început anul 1 şi ulterior s-a lăsat. Totodată, l-a întrebat dacă poate să-l întrebe pe inculpatul C. ce ar putea să facă să se reînscrie şi să termine anul 1 de studii.
Inculpatul i-a spus că o să-l întrebe pe inculpatul C. şi am să-i dea un răspuns. L-a întrebat totodată de ce nu s-a interesat la facultate de acest aspect, dar martorul nu i-a dat niciun răspuns concret.
Ulterior inculpatul a discutat cu inculpatul C. şi i-a explicat ceea ce i-a cerut martorul, la care acesta i-a spus că se interesează de situaţia şcolară a acestuia şi-i dă un răspuns dacă se poate face ceva. După discuţia cu inculpatul C. inculpatul i-a adus la cunoştinţă martorului despre ceea ce discutase cu inculpatul C.
După un timp inculpatul C. i-a spus că martorul H. trebuie să-şi achite toate taxele la zi, penalităţi de întârziere conform cu Statutul Universităţii plus nişte taxe de restanţe, ajungându-se pentru anul 1 şi parţial din anul 2 la o sumă de aproximativ 18.000 RON. Suma a fost calculată de inculpatul C. pe o hârtie pe care inculpatul i-a dat-o martorului exact în parte fiecare taxă şi fiecare penalizare pe care o are de plătit. Faţă de suma de bani care trebuia achitată, martorul l-a rugat pe inculpat să vorbească cu inculpatul C. şi să-l întrebe dacă acesta poate face ceva fără ca el să plătească deoarece nu avea bani. La întrebarea adresată de martor prin inculpatul A., inculpatul C. i-a spus să-i transmită martorului să meargă la facultate şi să-şi achite taxele la zi, lucru pe care inculpatul l-a făcut.
După o perioadă în care inculpatul şi martorul nu au mai discutat despre rezolvarea situaţiei şcolare a acestuia din urmă, cu aproximativ 2 săptămâni înaintea datei de 06.06.2016 martorul l-a abordat din nou cu această problemă.
Martorul a precizat că în discuţia cu martorul i-a spus foarte clar că nu îl interesează niciun ban din suma de bani pe care urmează să o remită inculpatului C.
În discuţia cu martorul, acesta din urmă l-a întrebat cum o să se rezolve cu lucrările dacă o să i le scrie cineva inculpatul răspunzându-i că inculpatul C. îşi va pune soţia să scrie lucrările care să justifice notele pe care le va pune la examenele pe care trebuie să la susţină. Ulterior inculpatul a luat legătura cu inculpatul C. cu privire la rezolvarea situaţie şcolare a martorului H. acesta întrebându-l dacă merită acest om, referindu-se la martor pentru a-l ajuta ca profesor. Totodată i-a comunicat faptul că studentul mai are la dispoziţie un timp limitat pentru a remite suma de bani pretinsă, iar dacă îl depăşeşte nu va mai putea face nimic.
Inculpatul i-a transmis martorului, acesta din urmă solicitându-i o perioadă pentru a aduna suma de bani.
În dimineaţa zilei 06.06.2016, martorul i-a comunicat printr-un sms inculpatului A. faptul că are banii utilizând termenul banner. După ce au stabilit o întâlnire la locaţia de pe str. (...), Jud. Iaşi martorul i-a cerut inculpatului o garanţie pentru aceşti bani. Ca să confirme că totul este real, martorul i-a solicitat inculpatului să îl sune pe inculpatul C. Ca urmare a solicitării martorului de faţă cu acesta din urmă l-a sunat pe inculpatul C. şi l-a întrebat dacă se mai poate face ceva cu martorul acesta răspunzându-i afirmativ. Totodată l-a întrebat dacă mai avea nevoie de banner şi dacă îi da chitanţă pe montaj inculpatul C. spunându-i că are nevoie de banner. Inculpatul a precizat că s-a înţeles cu inculpatul C. cu privire la faptul că atunci când discută despre bani să folosească termenul de banner ca să nu se interpreteze.
Ulterior martorul i-a spus inculpatului că revine peste două ore cu banii. În jurul orei 15 - 16, martorul a venit cu banii. A numărat banii de faţă cu inculpatul de două ori şi a rezultat o sumă de 19.000 de RON. Inculpatul a luat aceşti bani. La scurt timp a venit la pizzeria de pe str. (...), Iaşi inculpatul C. căruia inculpatul i-a dat suma de 15.500 de RON, restul de 3500 RON urmând ca la prima oră să achite el taxa pentru anul 1 în numele martorului. Inculpatul a mai declarat că a avut o discuţie anterioară cu inculpatul C. în care au stabilit ca inculpatul să achite diferenţa de taxă de pe primul an de 3400 de RON.
La data de 28.06.2016, inculpatul A. a fost audiat din nou, ocazie cu care a făcut următoarele precizări:
După ce i-a comunicat martorului faptul că inculpatul C. i-a spus că-l poate ajuta, i-a spus martorului şi faptul că ajutorul va implica nişte costuri. Martorul H. i-a solicitat atunci o garanţie că el mai este activ în sistemul de la UPA Iaşi. I-a spus acest lucru inculpatului C. şi ulterior, acesta din urmă i-a adus mai multe înscrisuri după cum urmează: o coală A4 pe care inculpatul C. a scris taxele şi penalităţile pe care H. trebuia să le achite pentru anul 1 şi 2 de studii, o coală format A4 cu circa 5 rânduri tehnoredactate pe care nu apărea numele lui H., o altă coală format A4 tehnoredactată pe care apărea numele lui H. Pe aceasta din urmă martorul a luat-o spunându-i că dorea să i-o arate soţiei sale pentru a o convinge că lucrurile se făceau. Bănuia că acea foaie era situaţia şcolară a lui H. la acel moment pe care inculpatul C. o adusese pentru a-l convinge pe acesta că exista în continuare în sistem şi nu fusese exmatriculat.
La data de 06.06.2016 înainte de a veni inculpatul C. pentru a lua suma de bani, din suma de 19.000 de RON inculpatul a luat suma de 3500 de RON. A luat această sumă deoarece a bănuit că nu era în regulă ce se întâmpla la UPA Iaşi, în modul în care-l ajuta C. deoarece i s-a părut suspect şi suma exagerat de mare pe care inculpatul C. a cerut-o. Taxele pentru doi ani de studii erau 8000 de RON doar. A luat acea sumă de 3500 de RON deoarece martorul era foarte agitat şi în condiţiile în care nu ar fi avut chitanţele pe acei bani s-a temut să nu îl reclame pe reclamat. Din acest motiv s-a gândit să meargă să achite măcar taxa pe anul 1. Dacă în schimb inculpatul C. ar fi achitat taxele şi i-ar fi adus chitanţele cei 3500 de RON i-ar fi păstrat pentru el în cazul în care C. nu ar mai fi cerut şi alţi bani.
Bănuiala inculpatului referitor la această sumă de bani era că s-ar fi achitat taxele pentru anul 1 şi 2, că s-ar fi obţinut ştergerea penalităţilor iar banii rămaşi ar fi fost împărţiţi între profesori pentru a obţine promovarea lui H.
A precizat faptul că, la discuţia iniţială cu inculpatul C. din decembrie 2015, acesta i-a spus că-l poate ajuta pe martorul H. cu examenele pentru anii 1 şi 2 dar ca acesta trebuie să vină repede cu banii. I-a mai spus că, pentru a fi credibil în cazul unor controale H. ar fi trebuit să întocmească retroactiv nişte referate pe care să le depună la examenele promovate.
La data de 06.06.2016, după ce a luat cei 3500 de RON din banii daţi de martor, când a venit inculpatul C. i-a dat acestuia restul de 15.500 de RON. C. nu l-a întrebat de ce erau doar 15.500 RON, nu au avut vreo discuţie în acest sens dar i-a spus că o să mai trebuiască bani dar nu a precizat suma.
A precizat faptul că, încă de la început l-a întrebat pe inculpatul C. dacă putea să-l rezolve pe martorul H. şi dacă era legal ce făcea, C. i-a replicat faptul că nu îl interesează cum rezolvă el, că era o universitate privată şi se puteau face multe lucruri.
Fiind reaudiat la data de 05.07.2016, inculpatul A., a recunoscut şi a regretat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi a precizat următoarele:
Încă din perioada când avea restaurantul X. mai mulţi studenţi de la G. l-au întrebat, având în vedere relaţia sa cu cadrele didactice de acolo dacă nu putea interveni pe lângă acestea pentru a-i ajuta cu promovarea unor examene. A respins asemenea cereri afirmând că singurul profesor cu care este prieten este inculpatul C. L-a întrebat pe acesta dacă nu putea ajuta astfel de studenţi răspunsul său fiind la acel moment că, dacă au bani să-i dea mită să-i aducă astfel de studenţi. Cu toate acestea a evitat să intermedieze astfel de relaţii.
Aşa cum a precizat în declaraţiile anterioare, în noiembrie 2015, martorul H. i-a spus ca s-a înscris Ia Universitatea G. din Iaşi, că nu a mers la cursuri şi la examene şi că nu a achitat taxele de şcolarizare şi l-a întrebat dacă nu putea vorbi cu C. să-l ajute să promoveze examenele pentru anul I de studii şi parţial pentru anul 2. La acel moment se punea în discuţie ca, în cazul în care C. îl ajuta, H. să reia situaţia şcolară din ianuarie 2016. A discutat la acel moment cu C. şi acesta a fost de acord să-l ajute comunicându-i faptul că, H. ar fi trebuit să-i achite taxele de şcolarizare pentru anul 1 şi 2 plus penalităţi şi aproximativ câte 1000 de euro pentru fiecare an reprezentând mita pe care H. i-o dădea pentru a promova examenele fără ca acesta să se prezinte la aceste examene şi fără ca studentul să susţină examenele sau să întocmească referate. La acel moment, aşa cum a declarat, aceste discuţii nu s-au concretizat.
Discuţiile au fost reluate în luna mai 2016 când H. a precizat că dorea să-şi rezolve situaţia şcolară pentru ambii ani, respectiv ca C. să-l ajute să promoveze examenele pentru ambii ani de studii în aceleaşi condiţii, respectiv fără a se prezenta la cursuri, fără a susţine examenele şi fără a întocmi vreun referat.
A discutat din nou cu inculpatul C. acesta fiind de acord şi spunându-i că sumele rămăseseră cele pe care i le comunicase anterior. "Aici m-a mirat şi pe mine faptul că, deşi vorbea şi de finalizarea anului 2 de studii, C. nu a solicitat bani în plus faţă de sumele pe care i le-a comunicat în noiembrie 2015". Din acel moment C. a început să îl preseze oarecum în sensul că îl tot contacta telefonic şi îl întreba când aduce H. banii. Acest fapt, coroborat cu faptul că el cunoştea că C. urma să plece din localitate l-a făcut să creadă că acesta avea nevoie urgentă de bani şi din acest motiv îl presa. Din acest motiv a început să-l preseze şi el pe martorul H. Inculpatul C., fiind avocatul său în celălalt dosar avea oarecum un ascendent asupra sa. Exista astfel o presiune morală asupra sa, gândindu-se că dacă nu-i satisface cererile îl poate abandona ca şi apărător.
I-a propus la un moment dat inculpatului C. să-i facă cunoştinţă cu H. însă acesta a refuzat afirmând că nu dorea să-l cunoască pe student ca mai apoi acesta să strige după el pe la facultate că-i dăduse mită pentru a promova examenele.
A precizat faptul că anterior a avut o discuţie cu H. în care acesta l-a întrebat cum o să promoveze examenele dacă el nu se prezintă şi nu scrie absolut nimic. L-a întrebat apoi pe C. referitor la acest aspect, C. spunându-i că se va găsi cineva care să scrie acele referate deoarece ele trebuie să existe la facultate în eventualitatea unui control.
Referitor la suma de 3500 de RON pe care a reţinut-o din banii daţi de H. a precizat faptul că îşi menţine declaraţiile anterioare şi a afirmat în continuare faptul că acei bani au fost reţinuţi de el cu intenţia de a achita măcar taxa pe anul I de studii în eventualitatea faptului că inculpatul C. nu achita aceste taxe şi H. ar fi sesizat organelor de urmărire penală acest aspect. Dacă în schimb C. achita taxele şi aducea chitanţele probabil cei 3500 de RON ar fi ajuns tot la C. pentru că oricum ar fi urmat să-i mai ceară bani lui H. Nu s-a pus problema vreodată între el şi inculpatul C. de perceperea vreunui comision de la acea tranzacţie. Eventual s-ar fi reglat cu banii pe care trebuia să-i des pentru asistenţa juridică din dosarul în care îi este apărător.
A precizat faptul că nu a declarat de la început aceste aspecte deşi le cunoştea deoarece a simţit o presiune foarte mare vis-a-vis de anturajul inculpatului C. precum şi de faptul că nu a vrut să declare aspecte care îl incriminau.
Finalizând materialul probator administrat în cauză s-a constatat că declaraţia inculpatului C. este nesinceră, motiv pentru care urmează a fi înlăturată pentru următoarele argumente:
Potrivit Regulamentului intern privind activitatea profesională a studenţilor, emis de Universitatea G. din Iaşi rezultă următoarele aspecte:
Au dreptul de a se prezenta la examen numai studenţii care au achitat taxa integral, tranşele taxei de şcolarizare la termenele stipulate în contractele de studii cu taxă şi au îndeplinit toate obligaţiile didactice (proiecte referate) prevăzute în planul de învăţământ şi programa analitică a disciplinei.
Art. 57 înmatricularea în anul universitar următor este condiţionată de obţinerea a minimum 30 de credite pe parcursul anului universitar. Studenţii care vor acumula un număr mai mic de credite până la sfârşitul anului universitar vor fi exmatriculaţi.
Art. 63 Studenţii care au acumulat un număr minim de 30 de credite pe parcursul unui an de studiu se pot înscrie în anul universitar următor.
Art. 74 teza II Studenţii exmatriculaţi pe motiv că nu au acumulat numărul de credite necesar pentru promovarea anului universitar - 30 de credite - pot fi reînmatriculaţi la cerere cu repetarea anului nepromovat.
Art. 75 Exmatricularea studentului are loc în următoarele situaţii: Studentul nu a acumulat minimum 30 de credite la sfârşitul anului Universitar situaţie în care studentul va fi exmatriculat la data de 30 septembrie
Studentul nu a achitat taxele aferente taxei de şcolarizare la termenele stipulate de contractul de studii cu taxă încheiat cu Universitatea G. din Iaşi.
După cum s-a putut observa din prevederile regulamentului sus-menţionat studentul H., având în vedere faptul că nu a plătit taxele aferente anului I de studiu precum şi faptul că nu a susţinut niciun examen aferent anului universitar ar fi trebuit exmatriculat la data de 30 septembrie 2015. Totuşi în urma intervenţiei inculpatului C. la solicitarea inculpatului A. şi după pretinderea unei sume de bani, studentul H. nu a fost exmatriculat fiind chiar promovat în anul II de studiu. Aceste aspecte rezultă din declaraţia inculpatului A. precum şi din declaraţia inculpatei O. Astfel aceasta din urmă a declarat faptul că la începutul anului universitar 2015 - 2016 inculpatul C. a venit la ea şi i-a cerut să promoveze în anul următor de studiu mai mulţi studenţi din anii anteriori, studenţi care, în mod normal ar fi trebuit exmatriculaţi. Era deja o practică creată şi anume ca ea să nu treacă pe ordinul de exmatriculare respectivii studenţi, iar inculpatul C. să vorbească cu ceilalţi profesori pentru a obţine retroactiv note de trecere. Unul dintre aceşti studenţi era numitul H. care nu avea niciun examen promovat din anul I, nu s-a prezentat la vreun examen şi nu a achitat taxele şcolare. Acesta avea achitată doar taxa de înscriere de 150 RON şi taxa de 1.000 RON aferentă unei părţi din taxa şcolară pentru anul I de studii. El trebuia să achite 3.400 RON, taxa aferentă pentru anul I (2014 - 2015). în aceste condiţii în mod obligatoriu acest student trebuia exmatriculat. Intervenţia inculpatului C. a fost în anul 2016, destul de târziu faţă de momentul declarării ca promovaţi a studenţilor facultăţii de drept, facultate la cursurile căreia se înscrisese studentul. La momentul când inculpatul C. i-a cerut să-l promoveze pe studentul H., inculpata a verificat situaţia sa şcolară şi i-a spus inculpatului C. faptul că nu are nicio notă, iar el i-a precizat "Tu promovează-l că mă voi ocupa eu de restul!".
Din analiza cataloagelor aferente anului II de studiu, la Facultatea de drept (în cadrul Universităţii G. din Iaşi, predate în baza ordonanţei de predare din data de 06.06.2016, rezultă faptul că studentul H. figura promovat în anul II de studiu.
Pe cale de consecinţă după momentul pretinderii sumei de bani de la studenţii H., prin intermediul inculpatului A., inculpatul C. a întreprins toate demersurile necesar promovării acestuia în anul II de studiu dispunând secretarei şefe din cadrul Facultăţii de Drept Universitatea G. din Iaşi să nu întocmească ordinul de exmatriculare pe studentul H. şi să-l promoveze în anul II de studiu, contrar regulamentului Universităţii G. din Iaşi. Pentru a oferi o garanţie martorului H., inculpatul C. a remis prin intermediul inculpatului A. o foaie de catalog aferent anului II de studiu, în care la disciplina Drept penal General disciplină la care era titular inculpatul C., studentul H. figura înscris.
Intervenţia inculpatului C. rezultă şi din declaraţia martorei N. care a precizat faptul că în săptămâna 30 mai - 05 iunie 2016, în cursul unei zile lucrătoare, la secretariatul facultăţii s-a prezentat un student pe nume H., acesta apelând la ea pentru a-i comunica situaţia sa şcolară şi ce restanţe are la plata taxelor. L-a verificat în baza de date şi a constatat că este în anul II de studii, dar a observat că nu avea nicio notă nici în anul I şi nici în anul II.
După acest moment s-a uitat pe baza de date încasări, bază de date gestionată de acelaşi program ca şi situaţia notelor, iar acolo a observat că studentul nu avea plătită decât taxa de înscriere pe anul I de studii şi 1.000 RON din taxa pentru anul I.
În condiţiile în care un student pentru a fi promovat în anul următor trebuie să aibă cel puţin 30 de credite şi taxele achitate cel puţin pe anul respectiv în totalitate, a realizat că este o problemă şi a chemat-o pe colega sa, inculpata O., care se afla în acelaşi birou, pentru a lămuri situaţia. I-a explicat colegei sale care este situaţia şcolară a studentului cât şi cea financiară. A reţinut că la un moment dat, inculpata O. i-a spus că vorbise C. pentru ca acel student să fie promovat.
Susţinerea inculpatului C. că suma de bani pretinsă a fost pentru achitarea taxelor aferente anului I de studiu nu pot fi susţinute de niciun mijloc de probă administrat în cauză în condiţiile în care suma de bani pretinsă de 19.000 de RON depăşeşte cu mult taxa aferentă anului I de studiu care era de 3400 de RON şi un cuantum al penalităţilor care putea fi stabilit subiectiv aspect ce rezultă şi declaraţiile inculpatului C. Astfel acesta a declarat că nu ştia cât erau penalizările şi ce reducere putea să-i obţină. În acest caz el avea de gând să formuleze cerere în numele studentului pentru reducerea penalizărilor. De asemenea dorea să prezinte conducerii situaţia studentului urmând ca rectorul sau Consiliul de Administraţie să decidă cuantumul scutirii.
De asemenea faptul că banii au fost primiţi cu titlu de mită rezultă şi din conduita inculpaţilor A. şi C. cu privire la suma de bani primită şi anume faptul că aceştia au împărţit suma imediat, inculpatul A. primind suma de 3.500 de RON pentru ajutorul acordat şi inculpatul C. suma de 15.500 de RON.
Aceste aspecte au fost întărite şi de discuţiile dintre inculpatul A. şi martorul colaborator H., interceptate în mediu ambiental şi telefonic, redate în procesele-verbale de redare aflate la dosarul cauzei şi prezentate mai sus.
Chiar şi soţia inculpatului C., a afirmat în discuţia purtată cu inculpata O., discuţie interceptată ambiental, că inculpatul urma să-l ajute pe studentul H. cu referate în vederea promovării examenelor.
Trebuie de asemenea precizat faptul că acele amânări de la plata taxelor precum şi posibilitatea ca studentul să le plătească ulterior, chiar susţinerea examenelor nu este prevăzută în Regulamentul intern privind activitatea profesională a studenţilor, emis de Universitatea G. din Iaşi şi aflat la dosarul cauzei.
Faptul că inculpatul C. a primit banii cu titlu de mită rezultă şi din ultima declaraţie a inculpatului A. care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză şi care afirmă faptul că inculpatul C. a primit suma de bani pretinsă în scopul promovării studentului H. în anul III de studiu fără ca acesta din urmă să se prezinte la cursuri şi să susţină în fapt examenele aferente anilor I şi II de studiu la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii G. Din Iaşi. Astfel acesta a declarat:
"Discuţiile au fost reluate în luna mai 2016 când H. a precizat că dorea să-şi rezolve situaţia şcolară pentru ambii ani, respectiv ca C. să-l ajute să promoveze examenele pentru ambii ani de studii în aceleaşi condiţii, respectiv fără a se prezenta la cursuri, fără a susţine examenele şi fără a întocmi vreun referat.
Am discutat din nou cu C. acesta fiind de acord şi spunându-mi că sumele rămăseseră cele pe care mi le comunicase anterior. Aici m-a mirat şi pe mine faptul că, deşi vorbeam şi de finalizarea anului 2 de studii, C. nu a solicitat bani în plus faţă de sumele pe care mi le-a comunicat în noiembrie 2015. Din acel moment C. a început să mă preseze oarecum în sensul că îmi tot telefona şi mă întreba când aduce H. banii. Acest fapt, coroborat cu faptul că eu cunoşteam că C. urma să plece din localitate m-a făcut să cred că acesta avea nevoie urgentă de bani şi din acest motiv mă presa. Din acest motiv am început să-l presez şi eu pe H. fiind avocatul meu în celălalt dosar avea oarecum un ascendent asupra mea. Exista astfel o presiune morală asupra mea, mă gândeam că dacă nu-i satisfac cererile mă poate abandona ca şi apărător.
I-am propus la un moment dat lui C. să-i fac cunoştinţă cu H. însă acesta a refuzat afirmând ca nu dorea să-l cunoască pe student ca mai apoi acesta să strige după el pe la facultate că-i dăduse mită pentru a promova examenele.
Precizez faptul că anterior eu am avut o discuţie cu H. în care acesta m-a întrebat cum o să promoveze examenele dacă el nu se prezintă şi nu scrie absolut nimic. L-am întrebat apoi pe C. referitor la acest aspect, C. spunându-mi că se va găsi cineva care să scrie acele referate deoarece ele trebuie să existe la facultate în eventualitatea unui control." .
Mergând mai departe şi urmărind şirul evenimentelor care s-au petrecut după ce inculpatul C. a fost reţinut (falsificare cataloage prin completarea notelor retroactive), poate afirma dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că banii primiţi de inculpatul C. prin intermediul inculpatului A., de la studentul H. au fost cu titlu de mită pentru ca acesta să promoveze în anul III de studiu al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi. Inculpatul C. alături de inculpatul E., rectorul Universităţii G. din Iaşi şi alte cadre universitare au creat un sistem paralel de promovare a examenelor şi a anilor de studiu în funcţie de propriile interese financiare, sistem nelegal şi contrar regulamentului Universităţii G. din Iaşi.
Susţinerile inculpatului A. cu privire la reţinerea sumei de 3500 de RON din totalul sumei de 19.000 de RON nu au fost primite. Atât din procesele-verbale de interceptare în care sunt redate discuţiile telefonice şi ambientale cu martorul H. din care rezultă faptul că inculpatul s-a implicat activ şi a fost foarte vocal şi insistent cu privire la remiterea sumei de bani, rezultă în mod cert faptul că inculpatul A. era direct interesat în obţinerea unui avantaj patrimonial din suma pe care a primit-o de la martor şi care trebuia remisă cm titlu de mită inculpatului C.
Cu privire la celelalte aspecte declarate, rezultă faptul că inculpatul A. era conştient de ilegalitatea actelor pe care inculpatul C. urma să le întreprindă în schimbul sumei de bani primite prin intermediul său, activitate de asemenea ilegală şi cu toate acestea a intermediat atât pretinderea cât şi primirea sumei de 19.00 de RON cu titlu de mită.
La data de 06.06.2016, în baza Mandatelor de percheziţie domiciliară emise de către Curtea de Apel Iaşi au avut loc percheziţii domiciliare la sediul Universităţii G. din Iaşi. Totodată, în baza ordonanţei de predare înscrisuri din data de 06.06.2016, s-au solicitat inculpatului E., rectorul Universităţii G. din Iaşi documente de la Secretariatul Facultăţii de Drept din cadrul UPA Iaşi referitoare la situaţia şcolară a studentului H., printre documentele solicitate regăsindu-se şi cataloagele pentru anul I de studii al Facultăţi de Drept, anul universitar 2014 - 2015. Solicitarea venea ca urmare a faptului că în declaraţia de martor dată de către studentul H. acesta a precizat că nu a fost prezent la niciunul din cursurile universităţii, nu a mai achitat taxele de şcolarizare încă de la înscriere şi nu a susţinut nicio examinare. Acest aspect este confirmat şi de faptul că, la data de 02.06.2016 martorul colaborator H. a mers la secretariatul Universităţii G. din Iaşi şi s-a interesat de situaţia sa şcolară. Cu această ocazie, la data de 02.06.2016 secretarele Facultăţii de Drept, audiate ca martore în cauză, i-au comunicat faptul că nu avea nicio notă, că nu se prezentase la examene şi că nu achitase taxele de şcolarizare. Discuţia a fost interceptată în mediul ambiental şi face obiectul procesului-verbal de redare ataşat la dosarul cauzei.
La data de 06.06.2016, cu ocazia solicitării organelor de urmărire penală nu au fost predate cataloagele aferente anului I de studii privind situaţia studentului H., motivându-se faptul că aceste cataloage se aflau în arhiva existentă într-un imobil situat într-o altă localitate, a fi depus ulterior la organele de urmărire penală. În fapt, respectivele cataloage s-au aflat în permanenţă în Secretariatul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi. La efectuarea percheziţiilor de la Universitatea G. din Iaşi au asistat suspecta S., asistent rector, inculpata O. secretar şef al facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi şi inculpatul E., rectorul Universităţii G. din Iaşi.
În momentul în care au fost solicitate situaţia şcolară şi cataloagele din anii I şi II de studii de la grupa martorului H.,inculpata O. a fost nevoită să verifice în baza de date, ocazie cu care a realizat că martorul este unul dintre studenţii promovaţi nelegal din anul I, fiind o intervenţie a inculpatului C. În acest context suspecta S. a întrebat-o pe inculpata O. care este situaţia exactă a studentului H., acesta din urmă răspunzându-i faptul că acest student a fost promovat în anul II la solicitarea inculpatului C., deşi studentul nu a fost la niciun examen şi avea şi restanţe la taxele de şcolarizare. Ulterior suspecta S. a plecat din biroul unde îşi desfăşura activitatea inculpata O. dar a revenit după o perioadă de timp spunându-i faptul că inculpatul E. a transmis să le spună, celor de la DNA faptul că acele cataloage pentru anul I nu s-ar afla în secretariat ci în depozitul de la Tomeşti, aspect care nu era real în condiţiile în care cu toţii ştiau că sunt în biroul inculpatei. Ulterior suspecta S. le-a spus celor doi ofiţeri din cadrul D.N.A, ceea ce a cerut inculpatul E. şi anume că nu deţineau cataloagele din anul 1 în acea incintă, fiind predate toate documentele solicitate mai puţin cataloagele pe anul I de studiu care priveau situaţia şcolară a martorului H.
După predarea documentelor, organele de urmărire penală din cadrul D.N.A- S.T. Iaşi au mai solicitat şi situaţia şcolară concretă a studentului H. În urma acestei solicitări, în perioada în care se desfăşurau percheziţiile, inculpata O. pe fondul unei stări de anxietate având în vedere şi poziţia inculpatului E. şi a suspectei S. cu privire la predarea cataloagelor, a completat în sistemul informatic un document denumit Situaţie Şcolară în care a trecut aspecte necorespunzătoare adevărului cu privire la notele obţinute de H. în anul I de studii, gândindu-se că acele cataloage care nu au fost predate, urmau a fi completate în fals cu situaţia completată de ea în sistemul informatic.
Ulterior inculpata O. a printat acel document, sistemul calculând singur creditele, a semnat şi ştampilat acel document fals după care a fost predat către D.N.A- S.T Iaşi.
În concluzie cadrele didactice şi administrative sus-menţionate au ascuns şi falsificat documente solicitate de către organele de urmărire penală, declarând că parte din aceste documente nu se regăsesc la sediul Universităţii G. din Iaşi, lucru pe care l-au consemnat şi în adresa oficială înaintată DNA - ST Iaşi, aflată la dosarul cauzei în scopul împiedicării şi îngreunării cercetărilor în Dosarul cu nr. x/2016 în care este cercetat inculpatul C., prodecan al Facultăţii de Drept din cadrul UPA Iaşi, la data săvârşirii faptelor.
Aceste aspecte au fost confirmate şi de procesul-verbal încheiat de ofiţerul de poliţie judiciară căruia suspecta S. i-a spus că acele cataloage nu se aflau în sediul Universităţii G. din laşi, respectivele cataloage nefiind predate la data solicitării către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.
Prin ordonanţa din data de 07.06.2016 a fost desemnată colaborator cu identitate reală numita O.
La data de 07.06.2016 colaboratorul cu identitate reală O. a desfăşurat activităţi conform ordonanţei din data de 07.06.2016.
Ulterior desfăşurării acestor activităţi autorizate s-au stabilit următoarele: În dimineaţa zilei 07.06.2016 colaboratorul cu identitate reală O. a efectuat filmări cu aparatura specială pusă la dispoziţia sa de către organele de urmărire penală, filmând cataloagele anului I de studii din anul universitar 2014 - 2015 la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi, ocazie cu care a constatat că studentul H. nu avea trecută nicio notă în catalogul corespunzător fiecărei discipline.
În jurul orei 8:38, inculpata O. a fost abordată de inculpaţii D., care a întrebat-o ce s-a întâmplat în cursul zilei de 06.06.2016 cu ocazia desfăşurării percheziţiilor efectuate la sediul Universităţii G. din Iaşi. Inculpata i-a povestit acestuia ce s-a întâmplat la D.N.A., ce documente au solicitat organele de urmărire penală din cadrul S.T. Iaşi şi care este studentul căruia i s-a solicitat situaţia şcolară.
Totodată, i-a spus acestuia faptul că inculpatul E. nu a predat cataloagele aferente anului de studiu 2014 - 2015, sub pretextul că se aflau arhivate la Tomeşti, deşi acestea se aflau în fapt la secretariatul Facultăţii de Drept, deoarece studentul H. nu avea nicio notă trecută. Inculpata O. i-a spus inculpatului faptul că în situaţia şcolară aflată în sistemul informatic a trecut note la disciplinele la care este acesta este titular.
Inculpatul D. a apreciat acţiunile inculpatei afirmând BINE AI FĂCUT. DA, CA SĂ NU ... DACĂ ARE 30 DE CREDITE ÎL SCOATEM ... (referindu-se la ajutorul pe care urma să i-l acorde inculpatului C.)
După discuţia purtată cu inculpatul D., inculpata O. a început o discuţie cu numita C. soţia inculpatului C. Aceasta din urmă i-a explicat situaţia inculpatului C. şi că urmează în ziua respectivă să fie formulată de către D.N.A - ST. Iaşi propunerea de arestare preventivă întrebând-o totodată pe inculpata O. despre situaţia şcolară studentului H. Inculpata O. i-a explicat faptul că studentul nu are nicio notă trecută în catalog în anul I de studiu dar că este promovat în anul II de studiu la intervenţia inculpatului C. De asemenea acesta i-a spus numitei C. că i-a trecut note la disciplinele la care titulari sunt inculpaţii D. şi F., în sistemul informatic, în seara anterioară acumulând în acest sens un număr de 30 de credite necesare promovării în anul II, justificându-se în acest sens că studentul susţinuse examenele respective deşi în fapt nu le-a susţinut.
Numita C. a discutat în continuare cu inculpata O. despre modalitatea în care ar putea justifica faptul că deşi studentul H. nu a plătit taxele este totuşi promovat în anul II de studiu încercând să creeze un sistem prin care studentul respectiv ar fi susţinut examenele prin depunere de referate şi cereri de scutiri taxe, aspect de asemenea nereal, toate aceste demersuri fiind menite să-l ajute pe inculpatul C.
Inculpata O. i-a spus numitei C. că a vorbit cu inculpatul D. folosind apelativul Decanul acesta fiind în trecut Decanul Facultăţii de Drept, acesta urmând să treacă notele în catalog la disciplinele la care este titular.
După discuţia cu numita C., inculpata O. a fost abordată din nou de inculpatul D. solicitându-i cataloagele aferente anului I de studiu pentru a completa în dreptul studentului H. notele la disciplinele la care este titular, atestând în fals că acesta din urmă a susţinut examenele aferente. Totodată a solicitat ca inculpata O. să-i dicteze notele din sistemul informatic. Inculpatul D. i-a solicitat inculpatei O. să printeze un alt catalog deoarece a realizat că a completat notele în catalogul iniţial cu altă culoare de pix solicitându-i totodată să distrugă cataloagele vechi.
Procedând la completarea cataloagelor inculpatul D. a atestat în fals următoarele:
A făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în Catalogul pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul I, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi atestând în fals faptul că la data de 02.06.2015 studentul H. a obţinut la examinarea 1, la disciplina DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI INSTITUŢII POLITICE II nota 5, în condiţiile în care studentul respectiv (colaborator cu identitate reală în cauză) nu a susţinut în fapt această examinare;
A făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în Catalogul pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul I, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi atestând în fals faptul că la data de 19.01.2015 studentul H. a obţinut la examinarea 1, la disciplina DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI INSTITUŢII POLITICE I nota 5, în condiţiile în care studentul respectiv (colaborator cu identitate reală în cauză) nu a susţinut în fapt această examinare;
A făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în Catalogul pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul 1, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi atestând în fals faptul că studentul H. a obţinut la examinarea 2, la disciplina IDEOLOGII POLITICE CONTEMPORANE nota 6 (disciplină la care nu este titular), în condiţiile în care studentul respectiv (colaborator cu identitate reală în cauză) nu a susţinut în fapt această examinare.
Ulterior inculpata O. a fost chemată în biroul acestuia de către inculpatul E., rectorul Universităţii G. din Iaşi. Acesta a întrebat-o dacă cele treizeci de credite acordate de sistem studentului H. acoperă cursurile inculpaţilor D. şi F. Inculpata O. i-a răspuns inculpatului E. că inculpatul D. a completat cataloagele aferente anului I de studiu cu notele pentru studentul H. dar inculpatul F. nu a completat. În replică inculpatul D. a spus că se va duce la inculpatul F. acasă pentru a discuta cu acesta din urmă.
După o perioadă de timp, la sediul Universităţii G. din Iaşi s-a prezentat inculpatul F. Acesta din urmă a ajuns în biroul inculpatei O. de faţă fiind şi numita C. Cunoscând ce are de făcut, inculpatul F. a verificat pe calculatorul din biroul inculpatei O. situaţia şcolară a studentului H. şi a procedat la completarea cataloagelor aferente anului I de studiu astfel:
• a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în Catalogul pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul 1, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi atestând în fals faptul că studentul H. a obţinut la examinarea 2, la disciplina FILOZOFIE JURIDICĂ nota 7, în condiţiile în care studentul respectiv (colaborator cu identitate reală în cauză) nu a susţinut în fapt această examinare;
• a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în Catalogul pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul 1, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi atestând în fals faptul că studentul H. a obţinut la examinarea 2, la disciplina DREPT ROMÂN I nota 6, în condiţiile în care studentul respectiv (colaborator cu identitate reală în cauză) nu a susţinut în fapt această examinare;
• a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în Catalogul pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul 1, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi atestând în fals faptul că studentul H. a obţinut la examinarea 2, la disciplina DREPT ROMÂN II nota 6, în condiţiile în care studentul respectiv (colaborator cu identitate reală în cauză) nu a susţinut în fapt această examinare;
Anterior completării inculpatul F., fiind conştient de faptul că a acţionat ilegal, a solicitat oprirea camerelor de supraveghere din instituţie.
Pe de altă parte, acţiunile ilicite ale inculpaţilor E., D., F. de a ascunde şi de a nu preda ca urmare a solicitării DNA - ST Iaşi probe pe care le deţineau şi de a modifica apoi aceste probe, atestând în fals date nereale în împiedicării şi îngreunării cercetărilor în Dosarul cu nr. x/2016 în care era cercetat inculpatul C., prodecan al Facultăţii de Drept din cadril UPA Iaşi, la data săvârşirii faptelor, rezultă şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate în mediul ambiental la data de 07.06.2C 16, convorbiri purtate între inculpata O. pe de o parte, D., E., F. şi C., soţia inculpatului C. pe de altă parte:
La data de 07.06.2016, între orele 08:23:58 - 08:35:54, la sediul Universităţii "G." din Iaşi, colaboratorul cu identitate reală O. poartă discuţii cu numiţii D. şi C. Înregistrarea a debutat la ora 08:23:58, în sediul Universităţii "G." din Iaşi, la locul de muncă al colaboratorului O. În momentul în care aceasta a intrat în biroul său de lucru, în interiorul acestuia se afla deja numitul D.
La data de 07.06.2016, între orele 08:35:47 - 09.05:02, colaboratorul cu identitate reală O. a discutat iniţial cu numita C. şi ulterior cu numitul D.
La data de 07.06.2016, între orele 09:05:04 - 09:11:03, la sediul Universităţii "G." din Iaşi, colaboratorul cu identitate reală O. a purtat discuţii cu numiţii D. şi E.
Înregistrarea a debutat la ora 09:05:04, în sediul Universităţii "G." din Iaşi, la locul de muncă al colaboratorului O. şi al numitului D.
În continuare, colaboratorul O. a părăsit biroul în care se afla numitul D. şi s-a întors în biroul său de lucru, discuţiile purtate de aceasta cu o femeie neavând legătură cu cauza.
La momentul 09:09:40, colaboratorul O. a intrat în biroul asistentului rectorului Universităţii "G." din Iaşi - S., birou în care la momentul respectiv se afla numitul E. - rectorul unităţii menţionate, care a invitat-o pe O. în biroul său (alăturat).
La data de 07.06.2016, între orele 09:39:58 - 09:43:48, la sediul Universităţii "G." din Iaşi, colaboratorul cu identitate reală O. a discutat cu numitul F.
Înregistrarea a debutat la ora 09:39:58, în sediul Universităţii "G.'" din Iaşi, la locul de muncă al colaboratorului O.
Totodată, colaboratorul cu identitate reală O. a depus la dosarul cauzei copii efectuate în ziua de 07.06.2016 după completarea acestor cataloage, după cum urmează:
Catalog pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul 1, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi din care rezultă faptul că studentul H. a obţinut la reexaminare 1 la disciplina FILOZOFIE JURIDICĂ la examinatorul Lector Univ. Dr. F. nota 7.
Colaboratorul cu identitate reală a precizat faptul că această notă a fost trecută în catalog la data de 07.06.2016 în prezenţa sa de către F. în biroul secretariatului Facultăţii de Drept.
Catalog pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul 1, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi din care rezultă faptul că studentul H. a obţinut la data de 02.06.2016 la examinarea nr. 1 la disciplina DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI INSTITUŢII PUBLICE II la examinatorul prof. univ. dr. D. nota 5.
Colaboratorul cu identitate reală a precizat faptul că această notă a fost trecută în catalog la data de 07.06.2016 în prezenţa sa de către D. în biroul decanatului Facultăţii de Drept.
Catalog pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul 1, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi din care rezultă faptul că studentul H. a obţinut la data de 19.01.2015 la examinarea nr. 1 la disciplina DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI INSTITUŢII PUBLICE I la examinatorul prof. univ. dr. D. nota 5.
Colaboratorul cu identitate reală a precizat faptul că această notă a fost trecută în catalog la data de 07.06.2016 în prezenţa sa de către D. în biroul decanatului Facultăţii de Drept.
Catalog pt. EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul 1, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi din care rezultă faptul că studentul H. a obţinut la examinarea nr. 2 la disciplina DREPT ROMÂN I la examinatorul lector univ. dr. F. nota 6.
Colaboratorul cu identitate reală a precizat faptul că această notă a fost trecută în catalog la data de 07.06.2016 în prezenţa sa de către F. în biroul secretariatului Facultăţii de Drept.
Catalog pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul 1, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi din care rezultă faptul că studentul H. a obţinut la examinarea nr. 2 la disciplina IDEOLOGII POLITICE CONTEMPORANE la examinatorul lector univ.dr. T. nota 6.
Colaboratorul cu identitate reală a precizat faptul că această notă a fost trecută în catalog la data de 07.06.2016 în prezenţa sa de către D. în biroul Decanatului Facultăţii de Drept, T. fiind soţia lui D.
De asemenea colaboratorul a precizat faptul că toate notele au fost trecute în catalog de către profesorii menţionaţi după ce au întrebat-o cum figurau notele trecute în baza de date.
Colaboratorul cu identitate reală a declarat faptul că în ziua de 07.06.2016 a fost abordată de către E. care i-a spus că situaţia creditelor studentului H. va fi trecută în partidele profesorilor D. şi F.. Despre F., E. a afirmat că va merge la el acasă şi-l va trimite la secretariat pentru a completa cataloagele cu notele în dreptul studentului H., lucru care s-a şi întâmplat ulterior.
Colaboratorul cu identitate reală a depus la dosarul cauzei copii după toate cataloagele anului 1 de studii din anul universitar 2014 - 2015 al Facultăţii de Drept.
Aspectele declarate iniţial în declaraţia de martor şi ulterior în declaraţia de inculpat de către O. şi apoi cele rezultate în urma activităţilor desfăşurate de aceasta în calitate de colaborator cu identitate reală au fost confirmate în proporţie covârşitoare de declaraţia martorei N., cea de-a doua secretară a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi după cum urmează: Lucrează din luna septembrie 2009 la Universitatea G. din Iaşi ca şi secretar în cadrul Facultăţii de Drept şi îşi desfăşoară activitatea în acelaşi birou cu secretarul şef al facultăţii, numita O. căreia îi spun "U.".
În săptămâna 30 mai - 05 iunie 2016, în cursul unei zile lucrătoare la secretariatul facultăţii de Drept, s-a prezentat un student pe nume H., acesta apelând la ea să îi comunice situaţia sa şcolară şi ce restanţe are la plata taxelor. L-a verificat în baza de date şi a constatat că este în anul doi de studii, dar a observat că nu avea nicio notă nici în anul întâi şi nici în anul doi.
După acest moment s-a uitat pe baza de date încasări, bază de date gestionată de acelaşi program ca şi situaţia notelor, iar acolo a observat că studentul nu avea plătită decât taxa de înscriere pe anul unu de studii şi 1.000 RON din taxa pentru anul I.
În condiţiile în care un student pentru a fi promovat în anul următor trebuie să aibă cel puţin 30 de credite şi taxele achitate cel puţin pe anul respectiv în totalitate, martora a realizat că este o problemă şi a chemat-o pe colega sa, O., care se afla în acelaşi birou cu ea, pentru a lămuri situaţia. I-a explicat colegei sale care este situaţia şcolară a studentului cât şi cea financiară. A reţinut că la un moment dat U. i-a spus că vorbise C. pentru ca acel student să fie promovat.
A auzit faptul că în data de 06.06.2016, C. a fost prins în flagrant şi că la universitate s-a făcut o descindere de către DNA, dar ea a fost în concediu în acea zi.
A doua zi, O. i-a povestit că sosirea celor de la DNA a fost în legătură cu acel student şi că ea a intrat în panică şi a trecut în sistem mai multe note pentru anul întâi pentru acest student, deşi acesta nu fusese notat. U. i-a povestit că a scos apoi din sistem acea situaţie care prevedea că studentul H. ar fi avut mai multe credite pentru anul I şi a pus la dispoziţia celor de la DNA acest document.
Tot pe data de 07.06.2016 U. i-a mai povestit că la solicitarea rectorului E. nu a dat celor de la DNA cataloagele din anul întâi ce-l priveau pe acest student. U. nu i-a spus prin cine i-a solicitat acest fapt sau dacă a făcut-o direct rectorul, refuzul de a fi predate acele cataloage a fost tocmai pentru că studentul nu avea trecute note pe anul I.
În dimineaţa aceleiaşi zile a auzit discuţii între U. şi inculpatul D. în legătură cu acel student, ocazie cu care inculpatul D. a trecut în cataloagele de pe anul I notele trecute de U. cu o zi înainte în legătură cu acest student. Reţine faptul că U. a verificat în sistem ce note i-a trecut studentului pe data de 06.06.2016, i le-a dictat domnului D., dar nu a fost atentă şi nu reţine despre ce 3 note a fost vorba.
Cunoştea de la U. că şi inculpatul F. a trecut note acelui student pentru anul I, dar nu a reţinut dacă a fost de faţă când s-a întâmplat acest lucru. A precizat acest aspect deoarece în data de 08.06.2016 i-a dat ea alte cataloage inculpatului F. să treacă nişte note şi de aceea nu putea preciza dacă a fost sau nu de faţă când au fost trecute notele pentru studentul H.
Din probatoriul administrat rezultă dincolo de orice dubiu faptul că inculpaţii D. şi F. au falsificat cataloagele aferente anului I de studiu 2014 - 2015 la disciplinele menţionate mai sus, atestând în fals faptul că studentul H. a susţinut examenele aferente şi a fost notat. Activitatea de instigare a inculpatului E. la săvârşirea infracţiunilor de fals de către inculpaţii D. şi F. rezultă din următoarele mijloace de probă:
Din declaraţia inculpatei O. rezultă faptul că la data de 06.06.2016, când au fost predate documentele solicitate de către D.N.A, a fost predată şi situaţia şcolară printată din baza de date a studentului H. şi falsificată de către inculpata O. Cu această ocazie inculpatul E. a luat la cunoştinţă de notele trecute în fals, disciplinele la care a fost notat şi titularii de curs.
Din procesul-verbal de redare a convorbirii ambientale purtată la data de 07.06.2016 rezultă faptul că inculpatul E. a întrebat-o pe inculpata O. dacă creditele aferente examenelor la care studentul a fost notat în fals sunt acoperite de examenele aferente disciplinelor la care titulari inculpaţii D. şi F. urmând a merge la inculpatul F. acasă pentru a discuta cu acesta despre falsificarea cataloagelor.
La momentul 09:09:40, colaboratorul O. a intrat în biroul asistentului rectorului Universităţii "G." din Iaşi - S., birou în care la momentul respectiv se afla numitul E. - rectorul unităţii menţionate, care o invită pe O. în biroul său (alăturat).
De precizat este faptul că inculpatul E. este fratele inculpatului D., activitatea de instigare a acestuia din urmă cu privire la falsificarea cataloagelor nefiind una dificilă având în vedere faptul că intenţia celor doi era să-l ajute pe inculpatul C. care la acel moment urma să fie arestat preventiv. Colaborarea dintre cei doi inculpaţi precum şi relaţia de rudenie dintre aceştia dau activităţii de instigare un caracter implicit având în vedere şi faptul că ambii inculpaţi urmăreau scopul menţionat anterior.
Activităţile ilicite ale inculpaţilor E., D. şi F. au avut scopul clar de a-l favoriza pe inculpatul C., lucru rezultat din cronologia evenimentelor. Astfel, la data de 06.06.2016, în condiţiile în care se aflase faptul că inculpatul C. fusese surprins în flagrant în timp ce primea o sumă de bani remisă unui intermediar de către studentul H., în scopul promovării acestuia în anul 3 de studiu, în condiţiile în care studentul nu se prezentase la niciun examen pentru anii 1 şi 2 şi nu achitase taxele aferente acestor ani de studiu, inculpatul E. în calitate de rector al Universităţii G. din Iaşi, a dispus ca probe care l-ar fi putut incrimina pe inculpatul C. să nu fie predate la solicitarea organelor de urmărire penală, solicitare întemeiată pe ordonanţa de predare înscrisuri din data de 06.06.2016. La data de 06.06.2016, în condiţiile în care DNA - ST Iaşi a făcut publice infracţiunile pentru care era cercetat C., Universitatea G. din Iaşi nu a avut nicio reacţie în care să infirme acuzaţiile, lucru pe care l-a făcut însă a doua zi, în condiţiile pe care le va detalia.
Trebuie menţionat de asemenea faptul că, reţinerea prodecanului Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi a provocat un şoc în rândul colegilor săi, pe acest fond martora O., cu acordul tacit al inculpatului E., rector al Universităţii G. din Iaşi, care îi transmisese să nu predea cataloagele pentru anul I de studiu, a modificat situaţia şcolară din baza de date a studentului H.
A doua zi pe data de 07.06.2016, inculpatul E. a decis ca acele credite menţionate în situaţia şcolară modificată a studentului H. să fie acoperite cu note la materiile la care titulari de curs erau inculpatul D., soţia acestuia şi inculpatul F., lucru pe care l-a comunicat martorei O. În condiţiile pe care deja le-a expus cei doi inculpaţi au menţionat în fals în cataloagele pentru anul I notele pentru studentul H. Faptul că inculpaţii erau conştienţi de caracterul ilicit al acţiunilor lor rezultă şi din măsurile de prevedere pe care şi le-au luat. Astfel, inculpatul D. a făcut menţiuni în catalog cu un pix albastru, apoi dându-şi seama că celelalte note erau trecute cu pix negru, a modificat catalogul efectuând menţiunile cu un pix negru. Inculpatul F., de a cărui convocare s-a ocupat rectorul E. a solicitat să fie oprită supravegherea video în birourile instituţie în timp ce efectua menţiunile în catalog.
Imediat după ce s-a asigurat că situaţia şcolară a studentului H. este acoperită de menţiunile false efectuate, rectorul E. a întocmit un comunicat de presă pe care l-a distribuit presei locale pe toate canalele media, comunicat în care arăta faptul că studentul H. se prezentase la examene şi obţinuse numărul de credite necesare promovării în anul 2 de studii. Activitatea rectorului E. de a combate acuzaţiile colegului său C. a fost foarte intensă, acesta făcând inclusiv intervenţii în direct pe unele posturi TV, activitate ce s-a derulat cu puţin înainte şi în timp ce se judeca la Curtea de Apel Iaşi propunerea de arestare preventivă a inculpatului C. Toate aceste intervenţii în mass-media au avut ca scop principal aruncarea în derizoriu a acţiunii penale şi a cercetărilor efectuate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi favorizarea prodecanului Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi.
Cu acelaşi scop inculpatul E. a inserat în comunicat de faptul că sumele remise prin intermediar inculpatului C. reprezentau de fapt taxe şcolare şi nu o mită, afirmând de asemenea că studentul H. ar fi formulat cereri multiple de amânare a plăţii taxelor şcolare, cereri care ar fi fost aprobate de către Administraţia Universităţii. Relevantă în acest sens este şi discuţia inculpatului E. pe care a purtat-o cu inculpatul F. la data de 07.06.2016.
Pentru a lămuri acest aspect s-au solicitat relaţii de la Universitatea G. din Iaşi, reprezentanţii acestei instituţii precizând faptul că nu deţineau cereri scrise ale studentului respectiv dar că, cererile ar fi putut să fie verbale, mai mult ar fi putut să fie formulate şi de către o altă persoană, respectiv soţ/soţie sau părinţi. Aşa cum a precizat, martorul H. a declarat faptul că nu a formulat astfel de cereri. Pe de altă parte, explicaţiile reprezentanţilor universităţii G. din Iaşi sunt hilare şi se înscriu în acelaşi registru de favorizare a inculpatului C. Sub acelaşi semn se regăsesc şi explicaţiile (menţionate în adresa de răspuns a Universităţii G.) conform cărora cererile verbale ale studentului H. ar fi fost discutate în şedinţele Consiliului de Administraţie la modul general, fără a se indica nume şi fără a fi menţionate în procesele-verbale de şedinţă, ataşate la dosarul cauzei.
La dosarul cauzei au fost ataşate articolele apărute în presa locală ca urmare a comunicatului Universităţii G. din Iaşi.
Tot în acelaşi context inculpatul E. în calitatea de rector al Universităţii G. din Iaşi a întocmit o adresă către apărătorul ales al inculpatului C. pe care acesta a depus la Judecătorul de Drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Iaşi spre a fi avută în vedere la judecarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului C.
În cuprinsul adresei s-a menţionat în fals faptul că studentul H. "a solicitat verbal conducerii Facultăţii de Drept amânarea plăţii datoriilor financiare pe care le avea faţă de universitate, întrucât exmatriculările se realizează înaintea fiecărei sesiuni de examene, într-o şedinţă din luna februarie 2015 în Consiliul de Administraţie s-a discutat posibilitate amânării plăţii taxei, studentul urmând a fi trecut în cataloage pentru a putea fi primit la examene. În aceste condiţii, acumulând creditele necesare promovării în condiţiile amânării plăţii taxei de şcolarizare, studentul a trecut în anul al II-lea".
Organele de urmărire penală au solicitat prin adresă relaţii cu privire la solicitarea efectuată de H. de amânare a plăţii taxelor de şcolarizare, în condiţiile în care acesta declarase anterior că nu a formulat-o astfel de cerere. În răspunsul înaintat de Universitatea G. s-a arătat faptul că cererile studenţilor pot fi scrise şi verbale, că acestea pot fi făcute de student sau de alte persoane (soţ/soţie/părinţi). De asemenea Universitatea G. din Iaşi a precizat faptul că, deşi situaţia studentului a fost discutată în Consiliul de Administraţie, acest aspect nu a fost menţionat în vreun proces-verbal de şedinţă.
Aceste aspecte vin să întregească imaginea ajutorului, cu orice preţ, pe care conducerea Universităţii G. din Iaşi l-a oferit inculpatului C. în încercarea de a-l exonera de răspunderea penală a faptelor comise, susţinerile reprezentanţilor universităţii frizând ridicolul.
În cauză a fost audiat inculpatul F. care a declarat următoarele aspecte:
În dimineaţa zilei 07.06.2016, a fost apelat pe telefonul mobil de către inculpatul E., rector al Universităţii G. din Iaşi, acesta solicitându-i să vină la biroul său de la universitate.
Când a ajuns în biroul inculpatului E., acolo se afla şi numita C., soţia inculpatului C. Inculpatul E. i-a spus că C., colegul său se află într-o situaţie dificilă în sensul că avusese un flagrant făcut de DNA. Nu a mai reţinut dacă i-a spus că fusese reţinut şi urma să fie dus la arestare preventivă. Totodată i-a spus că era o înscenare făcută lui C. de cei de la UMF deoarece acesta din urmă reprezentase unitatea în procesul pe care-l avea Universitatea cu UMF Iaşi precum şi faptul că i se imputa că a luat bani de la un student la Facultatea de Drept deşi banii respectivi erau pentru taxe. Inculpatul a precizat că i s-a spus că studentul era înmatriculat la Universitate şi că studentul făcuse cereri repetate de amânare a plăţii taxelor.
În acest context inculpatul E. i-a spus că studentul respectiv avea note la disciplinele la care era titular trimiţându-l la numita O., secretara şefă de la Facultatea de Drept şi să le treacă în catalog. Inculpatul a declarat faptul că ulterior, într-o discuţie telefonică avută cu inculpatul E., acesta i-a spus că exista o solicitare violentă a DNA de a pune la dispoziţie aceste cataloage, conversaţie ce a fost purtată după ce comunicatul universităţii apăruse în presă.
După ce a plecat din biroul inculpatului E. a mers la Secretariatul Facultăţii de Drept unde a găsit-o pe O. A cerut catalogul cu studentul respectiv care era pe biroul secretarei şefe. A întrebat-o cum se numeşte studentul ale cărui note trebuia să le treacă. A întrebat-o pe O. ce note să treacă, aceasta dictându-le de pe baza de date aflată în computerul său. A trecut toate notele la examinarea 2, inculpatul presupunând că la examinarea 1 vin de regulă studenţii care-şi plătesc taxele. Majoritatea celor care vin la examinarea 1 sunt cei care-şi plătesc taxele. El ştia din discuţia cu inculpatul E. că acest student avea probleme cu taxele şi din acest motiv i-a trecut nota la examinarea 2.
Inculpatul a precizat că la examinarea 1 se dă un test grilă. Doar în cazuri excepţionale se poate susţine examinarea 1 cu un referat. Examinarea 2 presupune doar ca studentul să dea un referat. Referatul se predă la secretariat, de acolo îl preia şi îl evaluează, după care referatul rămâne la el aproximativ 14 zile pentru a avea acces la el în condiţiile în care studentul face contestaţie, după care aceste referate sunt reciclate de către el. El îşi nota notele de acasă după materii după care, mergea la secretariat, lua cataloagele şi trecea notele. Aceste note erau trecute de el în catalog fie la secretariat dacă spaţiul îi permitea, fie într-o altă sală din universitate când era aglomerat la secretariat. După completarea notelor în catalog, cei de la secretariat completau notele în baza de date a universităţii. După examen sau evaluarea referatelor, completează notele în catalog de regulă, în maxim o săptămână.
Cu privire la faptul că studentului H. i-a trecut notele abia pe data le 07.06.2016 în condiţiile în care majoritatea celorlalţi studenţi aveau deja note fie la examinarea 1, fie la examinarea 2, inculpatul presupune că această situaţie s-a datorat următorului context: a existat o foaie pe care notase notele şi disciplinele şi probabil doamnele secretare nu au avut timp să găsească catalogul sau să completeze.
După ce a completat cataloagele cu notele dictate de numita O. din baza de date a plecat din universitate. Nu a cunoscut faptul că şi inculpatul D. ar fi trebuit să completeze note tot pentru acelaşi student.
A doua zi a revenit la universitate pentru a trece notele la ultimele examene. Cu acest prilej a avut o discuţie cu inculpatul D. cu privire la situaţia lui C. A aflat de la acesta că DNA solicitase referatele şi tezele acestui student. Atunci a aflat că exista un regulament interior potrivit căruia tezele sau referatele trebuiau păstrate doar 14 zile după care se distrug sau reciclează.
Inculpatul a mai declarat că solicitarea inculpatului E. i s-a părut atipică. Suna ca şi cum el avea o problemă. A acceptat să răspundă acestei solicitări deoarece şi cu alte ocazii procedase la fel.
Declaraţia inculpatului F. nu s-a coroborat cu mijloacele de probă administrate în cauză, motiv pentru care urmează a fi înlăturată ca fiind nesinceră pentru următoarele argumente:
Inculpatul a completat notele în catalog contrar regulamentului, în modalitatea în care secretarul şef îi dicta notele din baza de date şi el le trecea în catalog.
Potrivit art. 50 alin. (1) din regulamentul intern privind activitatea profesională a studenţilor din cadrul Universităţii G. din Iaşi prevede următoarele:
În cazul examinării prin probă scrisă, cadrul didactic va depune catalogul împreună cu toate lucrările la secretariatul facultăţii în termen de maxim 48 de ore de la susţinerea examenului. Ori inculpatul F. a procedat exact invers depăşind cu aproximativ un an termenul de două săptămâni de completare a notelor în catalog.
Inculpatul în momentul în care a procedat la completarea notelor în catalog şi-a luat măsuri de supraveghere constând în solicitarea de a fi oprite camerele de supraveghere din instituţie fiind conştient de caracterul ilicit al acţiunilor pe care urma să le efectueze.
Din declaraţiile inculpatului rezultă clar că acesta cunoştea care este regulamentul cu privire la completarea cataloagelor după susţinerea examenelor şi totuşi a acceptat propunerea inculpatului E. deşi i s-a părut "atipică".
De asemenea inculpatul a ştiut tot timpul că situaţia studentului pe care îl nota retroactiv era strâns legată de reţinerea inculpatului C.
Relevantă în acest sens este discuţia purtată de inculpatul F. cu inculpatul E. ulterior momentului completării cataloagelor.
Astfel din procesul-verbal de redare din data de 23.06.2016 întocmit în temeiul ordonanţei de autorizare cu titlu provizoriu a unor măsuri de supraveghere tehnică din data de 07.06.2016 au rezultat următoarele:
Din cuprinsul conversaţiei redate mai sus rezultă faptul că inculpatul F. îşi pune problema ulterior completării cataloagelor dacă studentul a făcut cereri de amânare plăţi taxe şi penalităţi doar pentru a-şi justifica acţiunile ilicite dar nu îşi pune în niciun moment problema dacă studentul respectiv a susţinut examenele pentru care l-a notat retroactiv.
Toate aceste probe dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpaţii E., D. şi F. au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi.
Cu privire la inculpatul A. s-au reţinut următoarele mijloace de probă: Declaraţii martori: H., N.; Declaraţii inculpaţi: A., Declaraţii suspecţi: O., S.; Procese-verbale colaborator: Proces-verbal colaborator H. din data de 28.06.2016, Proces-verbal colaborator O. din data de 08.06.2016; Proces-verbal percheziţie domiciliară din 06.06.2016; Proces-verbal înseriere şi punere la dispoziţie a sumei de 19.000 de RON colaboratorului cu identitate reală H.» fost H.; înscrisuri: Foaie catalog remisă colaboratorului H.; procese-verbale de redare: proces-verbal de redare din data de 07.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 07.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 06.06.2016 H. - C.; proces-verbal de redare din data de 06.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 06.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 06.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 06.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 06.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 06.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 06.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 06.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 06.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 06.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 02.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 07.06.2016 H. - A.; proces-verbal de redare din data de 08.06.2016 H. - angajaţi UPA Iaşi; proces-verbal de redare din data de 08.06.2016 O. - D. - C.; proces-verbal de redare din data de 08.06.2016 O. - D. - C.; proces-verbal de redare din data de 08.06.2016 O. - D. - E.; proces-verbal de redare din data de 08.06.2016 O. - F. - C.
Sub aspectul datelor referitoare la inculpatul A., are un proces penal pornit împotriva sa.
Astfel din fişa de cazier judiciar a inculpatului A. a rezultat faptul că prin ordonanţa din data de 24.02.2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale în Dosarul cu nr. x/2009 al D.I.I.C.O.T - S.T Iaşi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. şi art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 616/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.
Accesând site-ul portalului instanţelor de judecată s-a constatat faptul că inculpatul A. a fost trimis recent în judecată pentru infracţiunile menţionate, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Iaşi sub. nr. x/2016.
Inculpatul, pe parcursul urmăririi penale, a avut o atitudine parţial sinceră cu privire la infracţiunea pentru care este cercetat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi în data de 07.07.2016, sub nr. x/2016, dată la care a şi debutat faza de cameră preliminară.
La data de 08.07.2016, judecătorul de cameră preliminară a dispus, potrivit art. 344 alin. (2) C. proc. pen., comunicarea către inculpatul A., printre alţii, a copiei certificate a Rechizitoriului nr. x/2016 din data de 06.07.2016 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi prin care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora, fiindu-le aduse la cunoştinţă obiectul fazei de cameră preliminară, dreptul de a-şi angaja apărător, de a solicita ca judecata cauzei să se facă şi în lipsă, precum şi faptul că, până la data de 18.08.2016 inclusiv, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, pe care să le depună la dosar.
Inculpatul A. nu a formulat cereri şi excepţii în faza de cameră preliminară.
Prin Încheierea din 05.09.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi a dispus, printre altele, în temeiul art. 342 C. proc. pen. rap. la art. 38 alin. (1) lit. d) şi art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a constatat competenţa materială şi teritorială a Curţii de Apel Iaşi în soluţionarea cauzei.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 06.07.2016 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi privind, printre alţii, pe inculpatul A., judeţul Iaşi, trimis în judecată pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecăţii, urmând ca primul termen de judecată să fie stabilit după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
La primul termen de judecată care a avut loc în data de 24.11.2016, instanţa a adus la cunoştinţă, printre alţii, inculpatului A. dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora, în ipoteza în care recunosc în totalitate faptele aşa cum sunt prezentate în actul de acuzare, dacă îşi însuşesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi singurele probe pe care le mai solicită sunt, eventual, înscrisuri noi şi înscrisuri în circumstanţiere, judecata se poate desfăşura potrivit procedurii simplificate, iar pentru ipoteza în care vor fi găsiţi vinovaţi, pot beneficia de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. vizând reducerea limitelor speciale de pedeapsă.
Inculpatul A. a declarat că doreşte să beneficieze de procedura prevăzută de art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 C. proc. pen., dând declaraţie în acest sens, exprimându-şi acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pentru ipoteza condamnării cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (încheierea de la termenul din data de 08.12.2016).
După ce a pus în discuţie contradictorie, instanţa a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. în ceea ce priveşte judecata în procedura simplificată pentru inculpatul A., motiv pentru care, în temeiul art. 375 alin. (1) C. proc. pen., a admis această solicitare, inculpatul A. judecându-se în această cauză în procedura simplificată.
Instanţa a admis şi solicitarea inculpatului A. de acordare a unui singur termen în vederea depunerii de înscrisuri în circumstanţiere, potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. pen.
La termenul din data de 08.12.2016 instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri în circumstanţiere depuse de inculpatul A.
La acelaşi termen de judecată instanţa a dispus, potrivit art. 46 C. proc. pen., disjungerea acţiunilor penale pentru inculpaţii C., D., F. şi E. de acţiunea penală vizându-l pe inculpatul A., urmând a fi format un dosar nou cu privire la aceştia.
Din analiza probelor administrate în cauză, în faza de urmărire penală şi însuşite de inculpatul A. în faza de judecată, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul A. este administratorul în fapt al S.C. J. S.R.L. Iaşi, cu punct de lucru în incinta Hotelului K., care deţine o pizzerie şi unde se susţine de către acuzare că ar lua masa, de cele mai multe ori gratuit, cadre didactice ale Universităţii G. din Iaşi. Potrivit spuselor inculpatului, deţinea la acel moment un spaţiu în incinta căminului X. care era închiriat de la Universitatea G. din Iaşi, căreia îi aparţinea şi căminul. În acel spaţiu inculpatul A. desfăşura activitatea pizzeriei L.
Martorul H., este administratorul S.C. V. S.R.L. Iaşi, societate care are ca obiect de activitate servicii de publicitate.
Aşa cum rezultă din declaraţiile de martor şi ulterior de colaborator cu identitate reală date în cursul urmăririi penale, în cursul anului 2014, martorul H., s-a înscris la cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi pentru anul universitar 2014 - 2015. La acel moment a achitat la Universitatea G. din Iaşi o primă taxă de înscriere şi mai multe tranşe din taxa de studii pentru primul an de studii, respectiv o sumă totală de circa 1.000 de RON.
Înmatricularea în anul I de studiu rezultă şi din Ordinul nr. 393/20.10.2014 al rectorului universităţii, iar plata taxei de înscriere la facultate în sumă de 150 RON şi plata unei taxe pentru anul I în sumă de 1.000 RON rezultă din situaţia pusă la dispoziţia organului de urmărire penală în data de 06.06.2016 şi din chitanţele seria UPA nr. 3027673/29.09.2014 şi seria UPA nr. 3028439/13.10.2014.
Având în vedere că activitatea comercială îi ocupa marea parte a timpului, martorul nu s-a mai prezentat la cursurile facultăţii şi nici nu a mai achitat taxele de şcolarizare. În cursul anului universitar 2014 - 2015, nu a mers la niciun curs, nu s-a prezentat la niciun examen şi la nicio activitate în cadrul facultăţii, abandonând cursurile.
În cursul lunii septembrie a anului 2015, martorul H., s-a întâlnit cu inculpatul A. cu ocazia unei licitaţii organizate pentru realizarea unor materiale publicitare la Spitalul de Boli Infecţioase din Iaşi, licitaţie pe care a câştigat-o societatea comercială administrată de inculpat.
În această împrejurare cei doi au început o colaborare profesională, context în care martorul H., a aflat că inculpatul A. se afla în relaţii foarte bune cu numitul M., rectorul Universităţii G. din Iaşi la acel moment, dar şi cu alţi profesori din cadrul aceleiaşi universităţi.
Potrivit declaraţiilor date în faza de urmărire penală, martorul H., realizând că inculpatul A. se află în relaţii foarte bune cu cei de la Universitatea G. din Iaşi, l-a întrebat pe acesta, în glumă iniţial, dacă nu îl poate rezolva cu situaţia sa şcolară. Inculpatul A. a fost de acord, sens în care inculpatul A. i-a cerut martorului numele complet, la momentul înscrierii sale la facultate acesta declarând numele de H., nume anterior căsătoriei.
După aproximativ o săptămână, martorul l-a întrebat din nou pe inculpatul A. dacă se interesase de situaţia sa, context în care inculpatul i-a relatat că îl poate rezolva fără probleme. Martorul l-a întrebat pe inculpat cât îl costă şi cu ce îl poate rezolva pentru ca el să termine facultatea fără a merge la cursuri şi fără a susţine vreun examen. Inculpatul A. i-a spus că nu crede că va putea rezolva să obţină licenţa fără a se prezenta la cursuri, dar că îl poate ajuta cu promovarea anilor de studiu în condiţiile dorite de martor. Când acesta din urmă l-a întrebat cât l-ar costa, inculpatul A. a afirmat că o să discute cu o persoană, fără a spune un nume.
După o perioadă de timp, în cursul lunii decembrie 2015, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul H. căruia i-a spus că discutase cu inculpatul C., prodecanul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi şi titular al cursurilor de Teoria Generală a dreptul şi Drept Penal General, şi că îl va ajuta prin intermediul acestuia. Totodată, inculpatul A. i-a spus martorului că îl va costa în jur de 18.450 RON, ca să termine anul I şi anul II, suma reprezentând taxele de şcolarizare pentru cei doi ani şi aşa-zise taxe pentru examene, el urmând să promoveze examenele aferente anilor de studiu dacă plătea suma pretinsă, fără a se prezenta la aceste examene.
Martorul a fost de acord cu această propunere pentru anii de studiu I şi II, dar l-a întrebat pe inculpatul A. ce se va întâmpla cu anii III şi IV şi susţinerea examenului de licenţă. Inculpatul A. i-a relatat martorului că inculpatul C. a afirmat că nu putea comasa anii III şi IV de studii şi l-a întrebat dacă nu dorea să meargă totuşi la cursurile din anul III, martorul afirmând că nu are timp. Faţă de atitudinea martorului, inculpatul A. i-a spus acestuia că în acest caz îl va rezolva tot în acelaşi mod şi cu anul III şi IV, iar licenţa va fi avută în vedere ulterior.
În luna ianuarie 2016, inculpatul A. l-a chemat pe martorul H., la pizzeria pe care o deţinea pentru a mai purta nişte discuţii pe aceeaşi temă, spunându-i că are ca termen luna mai 2016 pentru rezolvarea problemei cu banii şi cu examenele. Ajungând la locul de întâlnire, martorul a observat că în interior era o petrecere la care se sărbătorea ziua de naştere a fiului inculpatului C., aceasta din urmă fiind cadru didactic tot la Universitatea G. din Iaşi.
La data de 26 sau 27.05.2016, martorul H., a luat din nou legătura cu inculpatul A., acesta chemându-l din nou la o întâlnire. S-au întâlnit la pizzeria inculpatului A., situată pe strada (...) din Iaşi. Inculpatul A. l-a întrebat pe martor ce dorea să facă în legătură cu rezolvarea situaţiei sale şcolare şi dacă era pregătit să-i dea banii. Totodată, inculpatul A. i-a spus că toată această sumă trebuia să i-o dea lui, el urmând apoi să-i aducă chitanţe pentru sumele plătite ca taxe de şcolarizare. Nu putea să-i aducă şi chitanţă pentru sumele plătite în vederea promovării examenelor, aceşti bani fiind mită dată inculpatului C. în vederea obţinerii notelor de promovare.
Inculpatul A. i-a mai spus martorului că inculpatul E., rectorul Universităţii G. din Iaşi, îi cunoştea situaţia şi că acesta urma să semneze în calitate de rector situaţia sa şcolară. Inculpatul E. ar fi urmat să semneze retroactiv şi încheierea situaţiei şcolare pentru anul I de studii.
Pentru a fi cât mai convingător şi a oferi o garanţie martorului, în prezenţa acestuia din urmă, inculpatul A. a apelat o persoană, despre care a afirmat că este inculpatul C., întrebându-l dacă îl activează pe H., fiind vorba de martorul H.
Aceste aspecte rezultă şi din redarea în formă scrisă a dialogului ambiental audio, purtat la data de 30.05.2016, de către H. şi A. (proces-verbal de radare, din data de 07.06.2016), dialog înregistrat de către H., înregistrarea fiind pusă la dispoziţia organului de urmărire penală, în data de 06.06.2016, chiar de către acesta, aşa cum rezultă din procesul-verbal din data de 06.06.2016.
Dialogul ambiental se află imprimat pe suportul optic tip CD-R, marca x, cu seria constructivă N122SK29D821596202 depus la dosar de către H. când acesta dobândise calitatea de colaborator cu identitate reală în cauză.
În seara zilei de 31.05.2016, inculpatul A. l-a sunat şi l-a chemat la el pe martorul H., spunându-i ca a intervenit o mică modificare. Întâlnirea a avut loc la pizzeria deţinută de inculpatul A. şi în cadrul discuţiei acesta i-a arătat mai multe înscrisuri. Unul dintre aceste înscrisuri avea menţiuni olografe făcute de inculpatul C. şi reprezenta un calcul al sumelor pe care martorul trebuia să le achite. Potrivit acestor calcule, ar fi trebuit să achite suma de 3.900 de RON taxă de studii pentru anul I şi suma de 425 RON penalităţi, suma de 4.550 RON taxă pentru anul II de studii şi suma de 425 RON penalităţi şi câte 5.000 de RON aşa zise taxe pentru promovarea examenelor pentru anii I şi II de studii, fără a se prezenta la examene. Modificarea se referea la faptul că suma de bani pe care martorul trebuia să o plătească era puţin mai mare decât cea pe care i-o spusese iniţial.
Inculpatul A. i-a spus că folosul său în toată această afacere era faptul că fosta sa soţie, care urma un master la Universitatea G. din Iaşi, ar urma să plătească doar jumătate din costul masterului. Condiţia era ca el să mai aducă inculpatului C. persoane care să achite taxele de şcolarizare şi acele aşa zise taxe de promovare a examenelor, afirmând că universitatea stătea rău cu banii şi avea nevoie mare de studenţi plătitori.
Inculpatul A. i-a mai spus martorului că îl verificase şi că nu era de la D.I.I.C.O.T., iar pentru a nu avea probleme îl va pune să semneze un contract de împrumut pentru suma de bani pe care ar urma să i-o remită.
Cu ocazia acestei întâlniri, martorul H. i-a spus inculpatului A. că nu avea disponibilă, la acel moment, suma de bani pretinsă şi că o să facă eforturi pentru a strânge toţi banii. Ca urmare, inculpatul A. a stabilit o nouă întâlnire în cursul zilei de 01.06.2016. Pentru a fi mai credibil, inculpatul A. i-a pus la dispoziţie martorului un înscris ce reprezenta Catalogul pentru examene/verificări/colocvii în care apare şi numele său şi în care este atestat faptul că la data de 21.01.2016 ar fi trebuit să susţină cu inculpatul C. un examen la disciplina Drept Penal pentru anul II, în condiţiile în care el nu s-a prezentat la niciun examen în anul I şi nu a plătit taxa, acesta trebuind exmatriculat conform regulamentului Universităţii.
Prin ordonanţa din data de 01.06.2016, în cauză a fost desemnat colaborator cu identitate reală martorul H.
În cursul zilei de 01.06.2016, martorul H. s-a întâlnit cu inculpatul A. la punctul de lucru al unei societăţi comerciale controlate de acesta, situat pe str. (...) din Iaşi. Cu această ocazie, inculpatul A. a pretins suma de bani cerută anterior în vederea promovării martorului în anul III în cadrul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi. Martorul i-a spus inculpatului că nu are suma de bani solicitată, cerându-i un termen pentru a strânge banii. Inculpatul A., iritat fiind de răspunsul martorului, i-a cerut acestuia să dea măcar o parte din bani deoarece îl va pune într-o situaţie neplăcută faţă de inculpatul C. care a făcut toate demersurile necesare pentru ca acesta să fie promovat în anul II de studiu, şi că aşteaptă banii pentru a-l promova în anul III, urmând să întocmească lucrări referate care să justifice că martorul a susţinut examenele necesare promovării.
Aceste aspecte rezultă din discuţia interceptată şi înregistrată ambiental în baza ordonanţei cu titlu provizoriu din data de 01.06.2016 confirmată la data de 03.06.2016 de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Iaşi.
În seara aceleiaşi zile de 01.06.2016, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe martorul H. precizându-i încă o dată care este termenul limită pentru a remite suma de bani şi că el trebuia să se întâlnească cu inculpatul C. şi să-i explice că nu poate să îi dea banii, punându-l din nou într-o situaţie neplăcută.
Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal de redare din data de 06.06.2016, întocmit în baza ordonanţei provizorii din data 01.06.2016 confirmată la data 03.06.2016 de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Iaşi.
Convingerea că inculpatul C. era la curent cu demersul inculpatului A. rezultă din faptul că, în cadrul întâlnirii dintre inculpatul A. şi martorul H., inculpatul A. se referă la banii ce trebuiau daţi inculpatului C. cu sintagma codată "banner".
Imediat după discuţia cu martorul H., inculpatul A. l-a sunat pe inculpatul C. şi i-a comunicat, utilizând acelaşi limbaj codat, că mai dura cu realizarea "bannerului din lipsă de vopsea".
În data de 02.06.2016, colaboratorul cu identitate reală H. a mers la Universitatea G. din Iaşi pentru a se interesa de situaţia sa şcolară. La intrarea în universitate l-a întâlnit pe inculpatul C., acesta necunoscându-l pe colaborator, şi l-a întrebat unde este secretariatul Facultăţii de Drept. Îndrumat fiind de inculpatul C., colaboratorul cu identitate reală a urcat la etajul 2 la Secretariatul Facultăţii de Drept şi a discutat iniţial cu martorul N., aceasta comunicându-i faptul că în baza de date informatizată figura că nu achitase taxele şcolare aferente anilor I şi II de studii, nu se prezentase la examene şi nu avea trecută nicio notă în situaţia şcolară informatizată. Faţă de această situaţie, martorul N. şi-a exprimat nedumerirea că H. nu a fost încă exmatriculat. În discuţie a intervenit şi numita O., secretara şefă a facultăţii, căreia colegii îi spun U., care, după ce a verificat situaţia studentului, a afirmat faţă de acesta şi faţă de martorul N., faptul că "pentru student vorbise C.", cu referire la inculpatul C.
Discuţiile purtate în secretariatul facultăţii au fost confirmate şi de numita N., secretar la Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi, audiată în calitate de martor.
Discuţiile fac obiectul procesului-verbal de redare întocmit la data de 08.06.2016, aflat la dosar.
La data de 02.06.2016, între martorul H. şi inculpatul A. a avut loc o nouă întâlnire la aceeaşi locaţie, respectiv pizzeria inculpatului. Cu această ocazie inculpatul A. l-a întrebat pe martor ce are de gând să facă în legătură cu ceea ce discutaseră anterior, martorul răspunzându-i că dorea să meargă mai departe aşa cum stabiliseră. În replică, inculpatul A. i-a solicitat din nou suma de bani pe care a pretins-o anterior.
Martorul H. i-a spus inculpatului că mai are nevoie de câteva zile pentru a face rost de bani, dar acesta din urmă i-a spus faptul că discutase cu inculpatul C. care i-a transmis că "dead line-ul" pentru a remite banii de către martor era duminică, adică în data de 05.06.2016, după această dată nemaiputându-se face nimic în favoarea sa.
Martorul i-a precizat din nou inculpatului A. că mai avea nevoie de câteva zile pentru a strânge banii, asigurându-l că în săptămâna următoare discuţiei va avea suma de 6.000 de RON. Faţă de precizările martorului, inculpatul A. i-a spus că inculpatul C. nu primeşte sume parţiale, ci toată suma odată, în caz contrar înţelegerea dintre ei cade.
Inculpatul A. i-a repetat martorului că termenul limită pentru a remite banii era duminică, 05.06.2016, deoarece după ziua de duminică inculpatul C. pleca din localitate. Totodată, inculpatul A. a afirmat că inculpatul C. urma să mai fie la universitate doar în ziua de luni deoarece trebuia să mai rezolve în aceleaşi condiţii încă vreo doi studenţi, după care toată săptămâna era plecat.
În urma pretinderilor repetate ale inculpatului A., în ziua de 06.06.2016, în jurul orei 15:00, colaboratorul cu identitate reală H. a mers la imobilul unde A. deţinea în fapt o pizzerie, imobil situat pe strada (...), şi a remis inculpatului A. suma de 19.000 RON, după ce în prealabil suma fusese identificată şi înseriată de organele de urmărire penală şi pusă la dispoziţia colaboratorului cu identitate reală, aşa cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosarul cauzei.
Anterior acestei împrejurări, inculpatul A. l-a apelat, de faţă cu colaboratorul cu identitate reală, pe inculpatul C. şi i-a comunicat faptul că acesta avea bannerul, termen utilizat anterior de inculpaţi pentru a se referi disimulat la suma de bani ce urma a fi remisă inculpatului C. de la martor, prin intermediul său.
După ce a plecat colaboratul cu identitate reală, inculpatul A. şi inculpatul C. au stabilit o întâlnire la locaţia de pe str. (...) Iaşi.
Ulterior remiterii sumei de 19.000 de RON inculpatului A., la aceeaşi dată, în jurul orei 16:25, inculpatul C. a fost surprins în flagrant în timp ce ieşea din imobilul folosit de inculpatul A., asupra inculpatului fiind identificată suma de 15.500 RON. Despre această sumă de bani, inculpatul C. a declarat că-i fusese remisă de către inculpatul A. pentru a achita taxele de şcolarizare şi penalităţile aferente pentru studentul Universităţii G. din Iaşi, H.
S-a constatat că bancnotele ce alcătuiau suma de bani identificată asupra inculpatului C. (în cuantum de 15.500 RON) corespund ca serie şi cupiură cu bancnotele ce au fost puse la dispoziţia colaboratorului cu identitate reală H. (15.500 RON din totalul de 19.000 RON), consemnate în procesul-verbal de înseriere.
Restul sumei de 3.500 RON a fost identificată asupra inculpatului A. cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în imobilul pe care acesta îl utilizează, şi aceste bancnote corespunzând cu seriile bancnotelor individualizate în procesul-verbal de înseriere (procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 06.06.2016, procese-verbale de punere la dispoziţia colaboratorului cu identitate reală H. a sumei de 19.000 RON şi planşa foto aferentă, procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la inculpatul A. în data de 06.06.2016 şi planşa foto aferentă).
Aceste aspecte rezultă şi din procesele-verbale de redare ambientală întocmite cu ocazia întâlnirii dintre martorul colaborator şi inculpatul A. din data de 06.06.2016.
În cauză a fost audiat în calitate de suspect C., în data de 06.06.2016, care a declarat următoarele aspecte:
La începutul anului universitar 2015 - 2016 a fost abordat de inculpatul A. pe care îl cunoaşte de mai mulţi ani deoarece l-a reprezentat, în calitate de avocat, în mai multe dosare de-a lungul timpului. Acesta i-a spus că are un prieten foarte bun care se înscrisese în anul I, anul universitar 2014 - 2015, că a achitat taxa de înscriere şi o primă rată. Totodată, i-a mai spus că n-a dat examene în anul universitar 2014 - 2015 şi l-a întrebat dacă poate da examenele în restanţe. I-a spus acestuia că principala condiţie ca să nu fie exmatriculat şi ca să poată da examenele ca restanţe este achitarea taxelor şcolare, a penalităţilor şi a taxelor de restanţe. Taxa pentru o singură restanţă este 200 de RON. Crede că în anul I la Facultatea de Drept sunt de susţinut în jur de 12 examene. Taxa de şcolarizare este de 4.400 RON pe an şi se achită eşalonat în mai multe tranşe. Cunoştea faptul că pot fi date toate examenele ca şi restanţă sau că se poate accepta acest lucru pentru a păstra studenţii. Această discuţie se petrecea la început de an universitar şi s-a gândit că acel student se va prezenta să achite taxele şi apoi la cursurile anului 2 va veni în mod obişnuit.
Întrucât universitatea avea nevoie de studenţi, inculpatul C. a acceptat solicitarea lui A. şi s-a gândit că fiind început de an universitar nu va fi o mare problemă. Totodată s-a gândit să-l ajute pe acel student inclusiv cu referate, în sensul de a-i spune ce teme să abordeze sau să-i dea materiale necesare. Inculpatul a precizat că nu a avut vreo discuţie cu inculpatul A. referitor la faptul că urma să-l ajute pe prietenul său cu referate gata întocmite. Şi-a amintit că pe acel student îl chema H.
În urma discuţiei cu inculpatul A. şi din considerentele arătate mai sus, nu a mai reţinut data, i-a spus secretarei şefe de la Secretariatul Facultăţii de Drept, să nu propună exmatricularea lui H., deşi la acel moment îndeplinea condiţiile pentru a fi exmatriculat, spunându-i ca va veni să achite taxele restante şi să continue cursurile. H. ar fi trebuit la acel moment să facă o cerere de reducere a cuantumului penalităţilor, cerere care se supunea aprobării Consiliului de Administraţie sau Rectorului.
Conform discuţiilor cu A., studentul ar fi trebuit să vină atunci să plătească şi să formuleze şi această cerere.
La acel moment discuţia cu A. a rămas o simplă discuţie, acel student nu a mai venit să achite restanţele.
Inculpatul C. a mai precizat că nu a avut o discuţie explicită cu inculpatul A. ca să-i spună prietenului său să-i dea vreo sumă de bani pentru ajutorul acordat. I-a spus acestuia ca întâi să se achite toate taxele şi restanţele, inclusiv penalizările şi după aceea vor vedea dacă o să-i dea şi lui ceva sau nu, inculpatul nepretinzând nimic.
Ulterior inculpatul A. l-a abordat din nou şi i-a spus că prietenul său dorea să plătească taxele şi să continue studiile. El i-a spus să vină întâi cu banii să plătească taxele gândindu-se că începe sesiunea de examene şi având taxele la zi, studentul va putea participa la aceste examene pentru anul II. Urma să mai aducă referate pentru restanţele din anul I dacă tot se achitau aceste taxe, măcar la disciplinele mai uşoare. Strict pe regulament, un student care nu a promovat niciun examen din anul I nu putea da examene pentru anul II.
El nu i-a spus niciodată inculpatului A. că nu dorea să se întâlnească cu H. sau că nu vroia ca acesta să meargă singur la universitate să achite taxele, acesta spunându-i că prietenul său a fost mutat la Braşov şi că venea destul de rar prin Iaşi.
Inculpatul C. i-a făcut lui A. un calcul al sumelor pe care le-ar fi avut de achitat prietenul său constând în taxa restantă pe anul I de 3.400 de RON, taxa pe anul II de 4.400 RON. La aceste taxe se adăugau penalităţi pentru fiecare tranşă scadentă. Nu ştia dacă poate să-i obţină o reducere a penalităţilor şi nu ştia cât sunt penalităţile. La suma aceasta se adăugau taxele de examen restant de 200 RON pe examen la fiecare disciplină.
În anul II sunt tot 12 examene de susţinut. Practica era că atunci când se achită suma de bani se trece în chitanţă şi disciplina pentru care se achită restanţa. Secretariatul fie verifică în programul contabil şi scrie cu creionul pe referatul depus de student la restanţă "ok taxa", fie se ataşează efectiv chitanţa sau o copie. În caz contrar, nu se pune nota în catalog.
În discuţiile cu inculpatul A. i-a spus că termenul ca prietenul său să achite toate taxele restante, penalităţile şi taxele de restanţă este la finalizarea sesiunii, respectiv cel mai târziu la finele lunii iunie 2016. I-a mai spus inculpatului A. că termenul limită ca prietenul său să achite toate aceste taxe era luni, 06.06.2016. Când a stabilit acest termen a avut în vedere faptul că după această dată nu mai aveam timp să-i obţină reducerile de penalizare şi să-i achite taxele de şcolarizare. Nici nu ştia cât erau penalizările şi ce reducere putea să-i obţină. În acest caz el avea de gând să formuleze cerere în numele studentului pentru reducerea penalizărilor. De asemenea, dorea să prezinte conducerii situaţia studentului urmând ca rectorul sau Consiliul de Administraţie să decidă cuantumul scutirii. Au fost situaţii când nu s-au dat scutiri de penalităţi, care pot depăşi chiar taxa de şcolarizare. El avea de gând să prezinte situaţia lui H. rectorului D.
Instanţa a reţinut că, deşi făcea parte din Consiliul de Administraţie al Universităţii G. din Iaşi, inculpatul C. nu a supus atenţiei consiliului niciodată problema acestui student, ba mai mult, din cuprinsul proceselor-verbale ale şedinţelor Consiliului de Administraţie din perioada 2014 - 2015, aflate la dosar, rezultă că niciodată nu s-au discutat probleme de acest gen în cadrul şedinţelor.
La data de 06.06.2016, în jurul prânzului, a fost sunat de către inculpatul A. care i-a spus că H. are bannerul. A precizat că acest termen se referea la banii pe care H. trebuia să-i achite ca şi taxe şi a fost spus de către A.. El nu i-a cerut niciodată să vorbească codificat. A. a folosit pur şi simplu aceste termene fără a exista o înţelegere între cei doi. S-a gândit că se ferea de eventuale interceptări.
În jurul orelor 15:30, în cursul aceleiaşi zile, după şedinţa de Consiliu de Administraţie şi mai multe treburi administrative, a mers la imobilul folosit de către A. ca punct de lucru pentru pizzeria sa. Când a intrat, în curte era prietena lui A. şi încă două persoane P. şi Q. După ce a plecat prietena inculpatului A., R. au plecat şi ceilalţi doi. Când a rămas singur cu inculpatul A. a venit şi a pus pe masă un plic alb spunându-i că era suma 15.500 de RON. I-a spus că prietenul său atât a putut să aducă şi vor mai vedea.
Nu a avut nicio discuţie cu A. ca acesta să meargă el să achite pentru anul I de studiu al prietenului său. El nu a ştiut că A. a luat de la H. o sumă mai mare decât i-a dat efectiv. De altfel, chiar în primele momente după ce a fost interpelat de organele de urmărire penală a spus că are în geantă suma de 15.500 RON care i s-a remis de către inculpatul A., dar pe care nu a numărat-o. A afirmat din start care este destinaţia sumei şi anume că este pentru a achita taxe şcolare restante, penalităţi şi taxe restanţe pentru studentul H.
Contrar celor afirmate de inculpatul C., inculpatul A. (declaraţie 06.06.2016) a declarat că martorul H., l-a văzut de mai multe ori pe inculpatul C. la restaurantul său, acesta din urmă fiindu-i un prieten foarte apropiat care venea des să mănânce la restaurantul la care lucra. După un timp martorul l-a întrebat cât de bine îl cunoaşte pe inculpatul C., ce relaţie are cu el, inculpatul răspunzându-i că era un prieten de-al său, după care i-a spus că şi el este student la Universitatea G., că s-a înscris, a început anul I şi ulterior s-a lăsat. Totodată, l-a întrebat dacă poate să-l întrebe pe inculpatul C. ce ar putea să facă să se reînscrie şi să termine anul I de studii.
Acesta i-a spus că o să-l întrebe pe inculpatul C. şi o să-i dea un răspuns. L-a întrebat totodată de ce nu s-a interesat la facultate de acest aspect, dar martorul nu i-a dat niciun răspuns concret.
Ulterior, inculpatul A. a discutat cu inculpatul C. şi i-a explicat ceea ce i-a cerut martorul, la care acesta i-a spus că se interesează de situaţia şcolară a acestuia şi-i dă un răspuns dacă se poate face ceva. După discuţia purtată cu inculpatul C. i-a comunicat martorului acest fapt.
După un timp, inculpatul C. i-a spus că martorul H., trebuie să-şi achite toate taxele la zi, penalităţi de întârziere conform cu Statutul Universităţii, plus nişte taxe de restanţe, ajungându-se pentru anul I şi parţial din anul II la o sumă de aproximativ 18.000 RON. Suma a fost calculată de inculpatul C. pe o hârtie pe care inculpatul i-a dat-o martorului, prezentând exact în parte fiecare taxă şi fiecare penalizare pe care o are de plătit. Faţă de suma de bani care trebuia achitată, martorul l-a rugat pe inculpat să vorbească cu inculpatul C. şi să-l întrebe dacă acesta poate face ceva fără ca el să plătească deoarece nu avea bani. La întrebarea adresată de martor prin inculpatul A., inculpatul C. i-a spus să-i transmită martorului să meargă la facultate şi să-şi achite taxele la zi, inculpatul A. conformându-se.
După o perioadă în care inculpatul şi martorul nu au mai discutat despre rezolvarea situaţiei şcolare a acestuia din urmă, cu aproximativ două săptămâni înaintea datei de 06.06.2016 martorul l-a abordat din nou cu această problemă.
Inculpatul A. a precizat că în discuţia cu martorul i-a spus foarte clar că nu îl interesează niciun ban din suma de bani pe care urmează să o remită inculpatului C.
În discuţia cu martorul, acesta din urmă l-a întrebat cum o să se rezolve cu lucrările, dacă o să i le scrie cineva, iar inculpatul i-a răspuns că inculpatul C. îşi va pune soţia să scrie lucrările care să justifice notele pe care la va pune la examenele pe care trebuie să le susţină. Ulterior, inculpatul a luat legătura cu inculpatul C. cu privire la rezolvarea situaţie şcolare a martorului H. acesta întrebându-l dacă merită acest om, referindu-se la martor pentru a-l ajuta ca profesor. Totodată i-a comunicat faptul că studentul mai are la dispoziţie un timp limitat pentru a remite suma de bani pretinsă, iar dacă îl depăşeşte nu va mai putea face nimic.
Inculpatul i-a transmis martorului acesta din urmă solicitându-i o perioadă pentru a aduna suma de bani.
În dimineaţa zilei 06.06.2016, martorul i-a comunicat printr-un sms inculpatului A. faptul că are banii, utilizând termenul banner. După ce au stabilit o întâlnire la locaţia de pe str. (...), jud. Iaşi, martorul i-a cerut inculpatului o garanţie pentru aceşti bani. Ca să confirme că totul este real, martorul i-a solicitat inculpatului să îl sune pe inculpatul C. Ca urmare a solicitării martorului, de faţă cu acesta din urmă l-a sunat pe inculpatul C. şi l-a întrebat dacă se mai poate face ceva cu martorul, acesta răspunzându-i afirmativ. Totodată, l-a întrebat dacă mai avea nevoie de banner şi dacă îi da chitanţă pe montaj, inculpatul C. spunându-i că are nevoie de banner. Inculpatul a precizat că s-a înţeles cu inculpatul C. cu privire la faptul că atunci când discută despre bani să folosească termenul de banner ca să nu se interpreteze.
Ulterior, martorul i-a spus inculpatului A. că revine peste două ore cu banii. În jurul orei 15 - 16, martorul a venit cu banii. A numărat banii de faţă cu inculpatul de două ori şi a rezultat o sumă de 19.000 de RON. Inculpatul a luat aceşti bani. La scurt timp a venit la pizzeria de pe str. (...), Iaşi şi inculpatul C. căruia inculpatul A. i-a dat suma de 15.500 de RON, cu restul de 3.500 RON urmând ca la prima oră să achite el taxa pentru anul I în numele martorului. Inculpatul a mai declarat că a avut o discuţie anterioară cu inculpatul C. în care au stabilit ca inculpatul să achite diferenţa de taxă de pe primul an de 3.400 de RON.
La data de 28.06.2016, inculpatul A. a fost audiat din nou, ocazie cu care a precizat că i-a comunicat martorului H. că inculpatul C. îl poate ajuta, însă acest ajutor va implica nişte costuri. Martorul H. i-a solicitat atunci o garanţie că el mai este activ în sistemul de la Universitatea G. din Iaşi, sens în care inculpatul C. i-a adus inculpatului A. mai multe înscrisuri după cum urmează: o coală A4 pe care inculpatul C. a scris taxele şi penalităţile pe care H. trebuia să le achite pentru anii I şi II de studii, o coală format A4 cu circa 5 rânduri tehnoredactate pe care nu apărea numele lui H., o altă coală format A4 tehnoredactată pe care apărea numele lui H.
Pe aceasta din urmă martorul a luat-o spunându-i că dorea să i-o arate soţiei sale pentru a o convinge că lucrurile se aflau în derulare. Bănuia că acea foaie era situaţia şcolară a lui H. la acel moment, pe care inculpatul C. o adusese pentru a-l convinge pe acesta că exista în continuare în sistem şi nu fusese exmatriculat.
La data de 06.06.2016, înainte de a veni inculpatul C. pentru a lua suma de bani, din suma de 19.000 de RON inculpatul a luat suma de 3.500 de RON. A luat această sumă deoarece a bănuit că nu era în regulă ce se întâmpla la Universitatea G. din Iaşi, în modul în care-l ajuta C. deoarece i s-a părut suspect şi suma exagerat de mare pe care acesta a cerut-o. Taxele pentru doi ani de studii erau 8.000 de RON doar. A luat acea sumă de 3.500 de RON deoarece martorul era foarte agitat şi în condiţiile în care nu ar fi avut chitanţele pe acei bani s-a temut să nu îl reclame. Din acest motiv s-a gândit să meargă să achite măcar taxa pe anul 1. Dacă în schimb inculpatul C. ar fi achitat taxele şi i-ar fi adus chitanţele cei 3500 de RON i-ar fi păstrat pentru el în cazul în care C. nu ar mai fi cerut şi alţi bani.
Bănuiala inculpatului referitor la această sumă de bani era că s-ar fi achitat taxele pentru anii I şi II, că s-ar fi obţinut ştergerea penalităţilor, iar banii rămaşi ar fi fost împărţiţi între profesori pentru a obţine promovarea lui H.
A precizat faptul că, la discuţia iniţială cu inculpatul C. din decembrie 2015, acesta i-a spus că-l poate ajuta pe martorul H. cu examenele pentru anii I şi II, dar că acesta trebuie să vină repede cu banii. I-a mai spus că, pentru a fi credibil în cazul unor controale, H. ar fi trebuit să întocmească retroactiv nişte referate pe care să le depună la examenele promovate.
La data de 06.06.2016, după ce a luat cei 3.500 de RON din banii daţi de martor, când a venit inculpatul C. i-a dat acestuia restul de 15.500 de RON. Acesta nu l-a întrebat de ce erau doar 15.500 RON, nu au avut vreo discuţie în acest sens, dar i-a spus că o să mai trebuiască bani fără a preciza însă suma.
A precizat faptul că, încă de la început l-a întrebat pe inculpatul C. dacă putea să-l rezolve pe martorul H., şi dacă era legal ce făcea, iar acesta i-a replicat faptul că nu îl interesează cum rezolvă el problema, că era o universitate privată şi se puteau face multe lucruri.
Fiind reaudiat la data de 05.07.2016, inculpatul A., a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi a mai susţinut că încă din perioada când avea restaurantul X. mai mulţi studenţi de la Universitatea G. din Iaşi l-au întrebat, având în vedere relaţia sa cu cadrele didactice de acolo, dacă nu putea interveni pe lângă acestea pentru a-i ajuta cu promovarea unor examene. A respins asemenea cereri afirmând că singurul profesor cu care este prieten este inculpatul C. L-a întrebat pe acesta dacă nu putea ajuta astfel de studenţi răspunsul său fiind la acel moment că, dacă au bani să-i dea mită să-i aducă astfel de studenţi. Cu toate acestea a evitat să intermedieze astfel de relaţii.
Aşa cum a precizat în declaraţiile anterioare, în noiembrie 2015, martorul H., i-a spus ca s-a înscris la Universitatea G. din Iaşi, că nu a mers la cursuri şi la examene şi că nu achitat taxele de şcolarizare şi l-a întrebat dacă nu putea vorbi cu C. să-l ajute să promoveze examenele pentru anul I de studii şi parţial pentru anul II. La acel moment se punea în discuţie ca, în cazul în care C. îl ajuta, H. să reia situaţia şcolară din ianuarie 2016. A discutat la acel moment cu C. şi acesta a fost de acord să-l ajute, comunicându-i faptul că, H. ar fi trebuit să-i achite taxele de şcolarizare pentru anii I şi II, plus penalităţi şi aproximativ câte 1000 de euro pentru fiecare an reprezentând mita pe care H. i-o dădea pentru a promova examenele fără ca acesta să se prezinte la aceste examene şi fără ca studentul să susţină examenele sau să întocmească referate. La acel moment, aşa cum a declarat, aceste discuţii nu s-au concretizat.
Discuţiile au fost reluate în luna mai 2016 când H. a precizat că dorea să-şi rezolve situaţia şcolară pentru ambii ani, respectiv ca C. să-l ajute să promoveze examenele pentru ambii ani de studii în aceleaşi condiţii, respectiv fără a se prezenta la cursuri, fără a susţine examenele şi fără a întocmi vreun referat.
În acest context, inculpatul A. a discutat din nou cu inculpatul C., acesta fiind de acord şi spunându-i că sumele rămăseseră cele pe care i le comunicase anterior.
Inculpatul A. a arătat că l-a mirat faptul că, deşi vorbea şi de finalizarea anului II de studii, C. nu a solicitat bani în plus faţă de sumele pe care i le-a comunicat în noiembrie 2015. Din acel moment C. a început să îl preseze oarecum în sensul că îl tot contacta telefonic şi îl întreba când aduce H. banii. Acest fapt, coroborat cu faptul că el cunoştea că C. urma să plece din localitate, l-a făcut să creadă că acesta avea nevoie urgentă de bani şi din acest motiv îl presa. Din acest motiv a început să-l preseze şi el pe martorul H. Inculpatul C., fiind avocatul său în celălalt dosar pe care îl avea la D.I.I.C.O.T. Iaşi, avea oarecum un ascendent asupra sa, existând astfel o presiune morală asupra sa, gândindu-se că dacă nu-i satisface cererile îl poate abandona ca şi apărător.
S-a impus precizarea că inculpatul A. era la acea dată trimis în judecată într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Iaşi (Dosar nr. x/2016), dosar în care urmărirea penală fusese efectuată de D.I.I.C.O.T. Iaşi, iar inculpatul C. era apărătorul ales al inculpatului A. (extras informaţii dosar portalul instanţelor).
I-a propus la un moment dat inculpatului C. să-i facă cunoştinţă cu H. însă acesta a refuzat afirmând că "nu dorea să-l cunoască pe student ca mai apoi acesta să strige după el pe la facultate că-i dăduse mită pentru a promova examenele".
A precizat faptul că anterior a avut o discuţie cu H. în care acesta l-a întrebat cum o să promoveze examenele dacă el nu se prezintă şi nu scrie absolut nimic. L-a întrebat apoi pe C. referitor la acest aspect, care a spus că se va găsi cineva care să scrie acele referate deoarece ele trebuie să existe la facultate în eventualitatea unui control.
Referitor la suma de 3.500 de RON pe care a reţinut-o din banii daţi de H., a precizat faptul că îşi menţine declaraţiile anterioare şi afirmă în continuare faptul că acei bani au fost reţinuţi de el cu intenţia de a achita măcar taxa pe anul I de studii în eventualitatea faptului că inculpatul C. nu achita aceste taxe şi H. ar fi sesizat organelor de urmărire penală acest aspect. Dacă în schimb C. achita taxele şi aducea chitanţele, probabil cei 3.500 RON ar fi ajuns tot la C. pentru că oricum ar fi urmat să-i mai ceară bani lui H. Nu s-a pus problema vreodată între el şi inculpatul C. de perceperea vreunui comision de la acea tranzacţie. Eventual s-ar fi reglat cu banii pe care trebuia să-i dea pentru asistenţa juridică din dosarul în care îi este apărător.
A precizat faptul că nu a declarat de la început aceste aspecte deşi le cunoştea deoarece a simţit o presiune foarte mare vis-a-vis de anturajul inculpatului C., precum şi de faptul că nu a vrut să declare aspecte care îl incriminau.
Cu privire la activitatea concretă desfăşurată de inculpatul C., pe lângă aspectele prezentate mai sus, mai trebuie reţinut şi faptul că potrivit Regulamentului intern privind activitatea profesională a studenţilor, emis de Universitatea G. din Iaşi, rezultă următoarele aspecte:
Art. 44 prevede că au dreptul de a se prezenta la examen numai studenţii care au achitat taxa integral, tranşele taxei de şcolarizare la termenele stipulate în contractul de studii cu taxă şi au îndeplinit toate obligaţiile didactice (proiecte referate) prevăzute în panul de învăţământ şi programa analitică a disciplinei.
De asemenea, art. 57 stipulează că înmatricularea în anul universitar următor este condiţionată de obţinerea a minimum 30 de credite pe parcursul anului universitar, iar studenţii care vor acumula un număr mai mic de credite până la sfârşitul anului universitar vor fi exmatriculaţi.
În art. 75 din acelaşi regulament se prevede că studentul care nu a acumulat minimum 30 de credite la sfârşitul anului universitar, va fi exmatriculat la data de 30 septembrie.
Cu toate acestea, în cuprinsul Ordinului nr. 469/05.10.2015 emis de rectorul Universităţii G. din Iaşi cu privire la exmatricularea unor studenţi de la Specializarea Drept pentru neprezentarea la procesul didactic, neprezentarea la examene şi/sau neplata taxei şcolare în anul universitar 2014/2015, nu se regăseşte şi numele studentului H., actual (...) prin căsătorie din data de 08.06.2013.
Studentul H. nu a achitat taxele aferente taxei de şcolarizare la termenele stipulate de contractul de studii cu taxă încheiat cu Universitatea G. din Iaşi şi totuşi nu era exmatriculat nici la nivelul anului 2016.
Prin urmare, potrivit prevederilor regulamentului sus-menţionat, studentul H., având în vedere că nu a plătit taxele aferente anului I de studiu, precum şi faptul că nu a susţinut niciun examen aferent primului an de studiu, ar fi trebuit exmatriculat la data de 30.09.2015. Totuşi, în urma intervenţiei inculpatului C., la solicitarea inculpatului A. şi după pretinderea unei sume de bani, studentul H. nu a fost exmatriculat, ci dimpotrivă, a fost promovat în anul II de studiu.
Aceste aspecte au fost susţinute şi prin declaraţia martorului şi ulterior a colaboratorului cu identitate reală O., precum şi prin datele puse la dispoziţia organului de urmărire penală, aşa cum rezultă din procesul-verbal din data de 08.06.2016, care a declarat faptul că, la începutul anului universitar 2015 - 2016, inculpatul C. a venit la ea şi i-a cerut să promoveze în anul următor de studiu mai mulţi studenţii din anii anteriori, studenţi care, în mod normal ar fi trebuit exmatriculaţi şi că era deja o practică creată ca ea să nu treacă pe ordinul de exmatriculare respectivii studenţi, iar inculpatul C. să vorbească cu ceilalţi profesori pentru a obţine retroactiv note de trecere. Unul dintre aceşti studenţi era numitul H., care nu avea niciun examen promovat din anul I, nu s-a prezentat la vreun examen şi nu a achitat taxele şcolare. Acesta avea achitată doar taxa de înscriere de 150 RON şi taxa de 1.000 RON aferentă unei părţi din taxa şcolară pentru anul I de studii. El trebuia să achite 3.400 RON, taxa aferentă pentru anul I (2014 - 2015). Faţă de această situaţie, în mod obligatoriu acest student trebuia exmatriculat.
O. a mai susţinut că intervenţia inculpatului C. a fost făcută în anul 2016, destul de târziu faţă de momentul declarării ca promovaţi a studenţilor Facultăţii de Drept, facultate la cursurile căreia se înscrisese studentul.
La solicitarea inculpatului C., O. a verificat situaţia şcolară a lui H., şi i-a comunicat inculpatului C. că acesta nu are nicio notă, moment în care inculpatul i-a spus să-l promoveze că se va ocupa el de restul.
Drept urmare, din cataloagele aferente anului II se studiu rezultă că studentul H. figurează promovat în anul II de studii.
Rezultă aşadar că, după momentul pretinderii sumei de bani de la studentul H., prin intermediul inculpatului A., inculpatul C. a întreprins toate demersurile necesare promovării acestuia în anul II de studiu, dispunând secretarei şefe din cadrul Facultăţii de Drept Universitatea G. din Iaşi, numita O., să nu întocmească ordinul de exmatriculare pentru studentul H., şi să-l promoveze în anul II de studiu, contrar regulamentului Universităţii G. din Iaşi. Pentru a oferi o garanţie martorului H. că se ocupă de rezolvarea situaţiei sale, inculpatul C. a remis prin intermediul inculpatului A. o foaie de catalog aferent anului II de studiu, în care la disciplina Drept penal general, disciplină la care era titular inculpatul C., studentul H. figura înscris.
Intervenţia inculpatului C. pentru rezolvarea situaţiei şcolare a martorului H. rezultă şi din declaraţia martorului N. care a declarat că în săptămâna 30 mai - 5 iunie 2016, în cursul unei zile lucrătoare, la secretariatul Facultăţii de Drept s-a prezentat un student pe nume H., care i-a cerut să-i comunice situaţia sa şcolară şi ce restanţe are la plata taxelor.
Martorul N. a efectuat verificările de rigoare în bazele de date şi a constatat că H. figurează în anul II de studiu, deşi nu are nicio notă, nici în anul I şi nici în anul II, iar în ceea ce priveşte taxele şcolare a constatat că studentul nu avea plătită decât taxa de înscriere pe anul I de studii şi 1.000 RON din taxa de şcolarizare pentru anul I.
Realizând că există o problemă cu situaţia acestui student, în condiţiile un care un student, pentru a fi promovat în anul următor, trebuie să aibă cel puţin 30 de credite şi taxele achitate cel puţin pe anul respectiv în totalitate, a chemat-o pe colega sa, colaboratorul cu identitate reală O., care se afla în acelaşi birou, pentru a lămuri situaţia. I-a explicat colegei sale care este situaţia studentului H., iar aceasta i-a spus că vorbise C. pentru ca acel student să fie promovat.
Instanţa nu a putut reţine ca fiind adevărate susţinerile inculpatului C. potrivit cărora suma de bani pretinsă de la martorul H., prin intermediul inculpatului A., a fost cerută pentru achitarea taxelor aferente anului I de studiu.
În acest sens trebuie menţionat că suma de bani pretinsă în cuantum de 19.000 RON depăşeşte cu mult taxa aferentă anului I de studiu, taxă care era de 3.400 RON şi un cuantum al penalităţilor care nu putea fi stabilit subiectiv, chiar inculpatul C. declarând că nu ştia cât erau penalităţile şi ce reducere putea să obţină pentru martor.
Deşi a mai susţinut că avea de gând să formuleze o cerere în numele studentului pentru reducerea penalizărilor şi că dorea să prezinte conducerii universităţii situaţia studentului, pentru ca rectorul sau consiliul de administraţie să decidă cuantumul scutirii, se constată că aceste aspecte nu au fost niciodată prezentate sau analizate de rector sau de consiliul de administraţie, deşi au existat şedinţe ale consiliului universităţii pe parcursul anului 2016, până la reţinerea inculpatului C. petrecută în data de 07.06.2016.
De altfel, trebuie menţionat şi faptul că posibilitatea amânării plăţii taxelor şi a penalităţilor, ori scutiri sau reduceri ale acestora, chiar şi după susţinerea unor examene, nu sunt prevăzute în Regulamentul intern privind activitatea profesională a studenţilor emis de Universitatea G. din Iaşi.
Scopul în care a fost primită suma de bani de către inculpatul C. rezultă şi din discuţia purtată de soţia acestuia, C., cu O., colaborator cu identitate reală, şi înregistrată în mediu ambiental, în care prima afirmă că soţul său îl va ajuta pe H. cu referate pentru a promova examenele.
De asemenea faptul că banii au fost primiţi cu titlu de mită rezultă şi din conduita inculpaţilor A. şi C. cu privire la suma de bani primită şi anume faptul că aceştia au împărţit suma imediat, inculpatul A. primind suma de 3.500 de RON pentru ajutorul acordat şi inculpatul C. suma de 15.500 de RON.
S-a menţionat şi faptul că activitatea inculpatului C. de a-l ajuta pe martorul H. în a-şi rezolva situaţia şcolară de o asemenea manieră încât să nu fie exmatriculat de la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi, primind bani de la acesta cu titlu de mită, şi-a atins scopul, coinculpaţii E., D. şi F. contribuind în mod concret la aceasta.
Astfel, la solicitarea organului de urmărire penală din data de 06.06.2016 de a preda cataloagele aferente anului I de studii privind situaţia studentului H., reprezentanţii Universităţii G. din Iaşi au susţinut că aceste cataloage se aflau în arhiva existentă într-un imobil situat într-o altă localitate şi că vor fi depuse ulterior la organele de urmărire penală. În realitate, respectivele cataloage s-au aflat în permanenţă în Secretariatul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi.
La efectuarea percheziţiilor de la Universitatea G. din Iaşi au asistat suspecta S., asistent rector, inculpata O. secretar şef al facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi şi inculpatul E., rectorul Universităţii G. din Iaşi.
Când au fost solicitate situaţia şcolară şi cataloagele din anii I şi II de studii de la grupa martorului H., secretara şefă O. a fost nevoită să verifice în baza de date, ocazie cu care a realizat că martorul este unul dintre studenţii promovaţi nelegal din anul I, fiind o intervenţie a inculpatului C.
În acest context, martorul S., asistenta rectorului Universităţii G. din Iaşi, a întrebat-o pe O. care este situaţia exactă a studentului H., aceasta din urmă răspunzându-i faptul că acest student a fost promovat în anul II la solicitarea inculpatului C., deşi studentul nu a fost la niciun examen şi avea şi restanţe la taxele de şcolarizare. Ulterior, martorul S. a plecat din biroul unde îşi desfăşura activitatea O. dar a revenit după o perioadă de timp spunându-i faptul că inculpatul E. a transmis să le spună, celor de la D.N.A. că acele cataloage pentru anul I nu s-ar afla în secretariat, ci în depozitul de la Tomeşti, aspect care nu era real în condiţiile în care cu toţii ştiau că sunt în biroul numitei O.
Ulterior, S. le-a spus celor doi ofiţeri din cadrul D.N.A, ceea ce a cerut inculpatul E. şi anume că nu deţineau cataloagele din anul I în acea incintă, fiind predate toate documentele solicitate de organele de urmărire penală, mai puţin cataloagele pentru anul I de studiu care priveau situaţia şcolară a martorului H.
După predarea documentelor, organele de urmărire penală din cadrul D.N.A- S.T. Iaşi au mai solicitat şi situaţia şcolară concretă a studentului H.
În urma acestei solicitări, în perioada în care se desfăşurau percheziţiile, secretara şefă O., având în vedere şi poziţia inculpatului E. şi a martorului S. cu privire la predarea cataloagelor, a completat în sistemul informatic un document denumit "Situaţie Şcolară" în care a trecut aspecte necorespunzătoare adevărului cu privire la notele obţinute de H., în anul I de studii, gândindu-se că acele cataloage care nu au fost predate, urmau a fi completate în fals cu situaţia completată de ea în sistemul informatic.
Ulterior, inculpata O. a printat acel document, sistemul calculând singur creditele, a semnat şi ştampilat acel document fals după care a fost predat către D.N.A- S.T. Iaşi.
Prin ordonanţa din data de 07.06.2016, O. a fost desemnată colaborator cu identitate reală în cauză, aceasta efectuând filmări cu aparatura specială pusă la dispoziţia sa de către organele de urmărire penală.
Astfel, a filmat cataloagele anului I de studii din anul universitar 2014 - 2015 la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi, din cuprinsul acestora rezultând că numitul H., nu avea trecută nicio notă în catalogul corespunzător fiecărei discipline.
În dimineaţa aceleiaşi zile, a purtat o discuţie cu inculpaţii E. şi D. care au întrebat-o cu privire la cele petrecute cu ocazia percheziţiei din ziua anterioară, comunicându-i inculpatului E. şi faptul că nu a predat cataloagele aferente anului de studiu 2014 - 2015, sub pretextul că se aflau arhivate la Tomeşti, deşi acestea se aflau în fapt la secretariatul Facultăţii de Drept, deoarece studentul H. nu avea nicio notă trecută. De asemenea, i-a mai spus că ea a trecut în situaţia şcolară aflată în sistemul informatic note la disciplinele la care este acesta titular.
În această împrejurare, inculpatul D. a apreciat acţiunile inculpatei afirmând "bine ai făcut. da, ca să nu ... dacă are 30 de credite îl scoatem ...".
După discuţia purtată cu inculpatul D., colaboratorul cu identitate reală O. începe o discuţie cu numita C., soţia inculpatului C. Aceasta din urmă îi explică situaţia inculpatului C. şi că urmează în ziua respectivă să fie formulată de către D.N.A - ST. Iaşi propunerea de arestare preventivă, întrebând-o totodată pe O. despre situaţia şcolară a studentului H. O. îi explică faptul că studentul nu are nicio notă trecută în catalog în anul I de studiu, dar că este promovat în anul II de studiu la intervenţia inculpatului C.
De asemenea acesta îi spune numitei C. că i-a trecut note la disciplinele la care titulari sunt inculpaţii D. şi F., în sistemul informatic, în seara anterioară acumulând în acest sens un număr de 30 de credite necesare promovării în anul II, justificându-se în acest sens că studentul susţinuse examenele respective deşi în fapt nu le-a susţinut.
Numita C. s-a arătat în continuare interesată de modalitatea în care ar putea justifica faptul că deşi studentul H. nu a plătit taxele este totuşi promovat în anul II de studiu, încercând să creeze un sistem prin care studentul respectiv ar fi susţinut examenele prin depunere de referate şi cereri de scutiri taxe, aspect de asemenea nereal, toate aceste demersuri fiind menite să-l ajute pe inculpatul C.
După discuţia cu numita C., O. a fost abordată din nou de inculpatul D. care i-a solicitat cataloagele aferente anului I de studiu pentru a completa în dreptul studentului H. notele la disciplinele la care este titular, atestând în fals că acesta din urmă a susţinut examenele aferente. Totodată, a solicitat ca O. să-i dicteze notele din sistemul informatic.
Constatând că a trecut notele în catalog cu altă culoare de pix, inculpatul D. i-a solicitat colaboratorului O. să printeze un alt catalog şi să distrugă cataloagele vechi.
Astfel, inculpatul D. a menţionat necorespunzător adevărul în Catalogul pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul 1, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi, următoarele:
- la data de 02.06.2015 studentul H. a obţinut la examinarea 1, la disciplina Drept Constituţional şi Instituţii Politice II - nota 5, în condiţiile în care studentul respectiv nu a susţinut în fapt această examinare;
- la data de 19.01.2015 studentul H. a obţinut la examinarea 1, la disciplina Drept Constituţional şi Instituţii Politice I - nota 5, în condiţiile în care studentul respectiv nu a susţinut în fapt această examinare;
- studentul H. a obţinut la examinarea 2, la disciplina Ideologii Politice Contemporane - nota 6 (disciplină la care nu este titular), în condiţiile în care studentul respectiv nu a susţinut în fapt această examinare.
Ulterior, O. a fost chemată în biroul acestuia de către inculpatul E., rectorul Universităţii G. din Iaşi, fiind întrebată dacă cele treizeci de credite acordate de sistem studentului H. acoperă cursurile inculpaţilor D. şi F.
Colaboratorul O. i-a răspuns inculpatului E. că inculpatul D. a completat cataloagele aferente anului I de studiu cu notele pentru studentul H., dar inculpatul F. nu a completat. În replică, inculpatul D. a spus că se va duce la inculpatul F. acasă pentru a discuta cu acesta din urmă.
După o perioadă de timp, la sediul Universităţii G. din Iaşi s-a prezentat inculpatul F., lector universitar în cadrul aceleiaşi universităţi, care a mers în biroul numitei O., de faţă fiind şi numita C., şi cunoscând ce are de făcut, a verificat pe calculatorul din biroul secretarei şefe O. situaţia şcolară a studentului H. şi a completat, în data de 07.06.2016, cataloagele aferente anului I de studiu menţionând în Catalogul pentru EXAMENE/VERIFICĂRI/COLOCVII pentru Anul 1, Grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universităţii G. din Iaşi, următoarele:
- că studentul H. a obţinut la examinarea 2, la disciplina Filozofie Juridică nota 7, în condiţiile în care studentul respectiv nu a susţinut în fapt această examinare;
- că studentul H. a obţinut la examinarea 2, la disciplina Drept Roman I nota 6, în condiţiile în care studentul respectiv nu a susţinut în fapt această examinare;
- că studentul H. a obţinut la examinarea 2, la disciplina Drept Roman II nota 6, în condiţiile în care studentul respectiv nu a susţinut în fapt această examinare.
Falsificarea situaţiei şcolare a numitului H. în modalitatea prezentată mai sus a condus la acumularea unui număr de 31 de credite de către student, fiind astfel îndeplinită condiţia ca acesta să aibă minim 30 de credite pentru anul I de studii 2014 - 2015, aşa cum rezultă din situaţia şcolară pusă la dispoziţia organului de urmărire penală.
Pentru anul II de studii 2015 - 2016 rezultă că numitul H. nu a susţinut niciun examen, potrivit situaţiei şcolare aferente, şi din cataloagele pentru materiile de studiu în anul II.
Aceste activităţi desfăşurate în cadrul Universităţii G. din Iaşi au fost înregistrate ambiental audio-video cu aparatura purtată de colaboratorul cu identitate reală O., fiind redate în procesele-verbale din data de 08.06.2016 aflate la dosar.
În concluzie, rezultă dincolo de orice îndoială că, cadrele didactice şi administrative menţionate au contribuit în mod conştient şi voit la falsificarea situaţiei şcolare a numitului H., cu scopul principal de a-l ajuta pe inculpatul C., acuzat de luare de mită de la studentul menţionat, prin intermediului complicelui A., să scape de aceste acuzaţii.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută pe baza probatoriului administrat, în drept, instanţa a reţinut:
Fapta inculpatului A. care, în perioada decembrie 2015 - 03.06.2016, l-a ajutat pe inculpatul C., avocat în Baroul Iaşi, prodecan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G. din Iaşi titular de curs la disciplinele Teoria generală a dreptului şi Drept penal - Partea generală, şi membru în Consiliul de Administraţie al universităţii menţionate, să pretindă, prin intermediul său, de la numitul H. înainte de căsătorie, student la Facultatea de Drept, suma de 18.900 RON, iar la data de la data de 06.06.2016, l-a ajutat să primească, prin intermediul său, cu titlu de mită în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu suma de 15.500 RON în vederea înscrierii în anul III de studii în cadrul Facultăţii de Drept a aceleiaşi universităţi, fără ca studentul să fi susţinut în fapt examenele aferente anilor I şi II de studii, fără a se prezenta la cursurile obligatorii şi fără ca acesta să fi achitat taxele de şcolarizare la termenele prevăzute în Regulamentul Universităţii G. din Iaşi, o sumă de 3.500 RON fiind găsită asupra inculpatului A. în aceeaşi zi, cu ocazia percheziţiei domiciliare, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la luare de mită, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 alin. (1) C. pen.
Pe latură obiectivă activitatea inculpatului A. a constat, aşa cum este prezentat pe larg în analiza situaţiei de fapt, în demersurile întreprinse în perioada decembrie 2015 - 03.06.2016 pentru intermedierea între studentul H., şi cadrul didactic universitar C. a unei relaţii reciproc avantajoase astfel încât studentul să fie promovat direct în anul III de studiu fără să îndeplinească condiţiile legale în acest sens, iar cadrul didactic inculpat să obţină un folos material pentru sine.
Rezultă din întregul ansamblu probator că interesul studentului H., era să aibă trecute note în catalog pentru cei doi ani de studiu astfel încât să promoveze direct în anul III, fiind chiar interesat să termine facultatea şi să obţină licenţa fără să participe la activitatea didactică obligatorie şi fără să participe la examene, iar interesul inculpatului C. era să obţină un folos material pentru sine.
Nu a fost reţinută ideea că suma de bani ar fi fost remisă de fapt cu scopul plăţii unor taxe de şcolarizare pentru studentul H., neexistând nicio probă concretă şi serioasă în acest sens. De altfel, modalitatea în care s-au derulat evenimentele demonstrează dincolo de orice îndoială că suma de bani a fost dată cu titlu de mită cadrului didactic. Este dincolo de orice idee de rezonabilitate că un student care ar dori realmente să-şi plătească taxele de şcolarizare, în loc să se prezinte la instituţia de învăţământ să achite sumele aferente şi să primească dovada acestei plăţi, în speţă chitanţele corespunzătoare, optează să remită o sumă importantă de bani unui intermediar, fără a avea certitudinea că va primi chitanţele care să ateste plata, pe de o parte, iar pe de altă parte, că prodecanul unei facultăţi, care a şi menţionat expres în discuţiile purtate cu intermediarul că nu doreşte să-l întâlnească personal pe student pentru ca acesta să nu strige ulterior după el prin facultate că i-a dat mită, face servicii unui student, pe care nu-l cunoştea, nu-i era rudă, prieten, etc., mergând personal să ridice o sumă de bani cu care să-i plătească acestuia taxele de şcolarizare.
Dovada clară a scopului în care au fost primiţi banii de către inculpatul C. este consolidată şi prin activitatea desfăşurată de coinculpaţii D., F. şi E. imediat după data reţinerii inculpatului C., aşa cum este prezentată pe larg în analiza situaţiei de fapt.
Suma de 19.000 RON remisă de către studentul H., colaborator cu identitate reală în cauză, inculpatului A., a fost pusă la dispoziţia acestuia de către organul de urmărire penală, după identificare şi înseriere, iar în aceeaşi dată de 06.06.2016, inculpatul C. a fost surprins în flagrant în timp ce ieşea din imobilul folosit de inculpatul A., asupra sa fiind identificată suma de 15.500 RON, toate bancnotele corespunzând în seria şi cupiură cu cele puse la dispoziţia colaboratorului cu identitate reală.
Restul sumei de 3.500 RON, din cei 19.000 RON, a fost identificată asupra inculpatului A. cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în imobilul pe care acesta îl utilizează, constatându-se că şi aceste bancnote corespund cu seriile bancnotelor individualizate în procesul-verbal de înseriere. (procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 06.06.2016, procese-verbale de punere la dispoziţia colaboratorului cu identitate reală H. a sumei de 19.000 RON şi planşa foto aferentă, procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la inculpatul A. în data de 06.06.2016 şi planşa foto aferentă).
Cu privire la această sumă de 3.500 RON, instanţa a constatat că nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul A. ar fi primit-o de la inculpatul C. în schimbul ajutorului acordat, inculpatul A. susţinând că din proprie iniţiativă ar fi reţinut această sumă, iar inculpatul C. susţinând că nu i-a dat nicio sumă de bani inculpatului A., nu ştia că acesta a reţinut o sumă de bani şi nici nu a numărat banii pe care i-a ridicat de la inculpatul A.
De altfel, acest aspect reprezintă încă un argument solid în plus care confirmă că aceşti bani au fost primiţi cu titlu de mită şi nu pentru plata unor taxe şcolare, inculpatul C. nefiind interesat de suma exactă de bani pe care a preluat-o de la inculpatul A. şi pe care nici măcar nu i-a numărat.
Instanţa a mai reţinut că, potrivit Cartei Universităţii G. din Iaşi, valabilă la data de 09.06.2016 când a fost pusă la dispoziţia D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, instituţia de învăţământ a fost înfiinţată prin Legea nr. 408/20.06.2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 493/09.07.2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Potrivit art. 45 alin. (1) lit. b) din Cartă, la nivelul facultăţii, funcţiile de conducere sunt cele de decan şi prodecan, iar potrivit art. 44 lit. a) din Cartă, la nivelul universităţii structurile de conducere sunt Senatul universitar şi Consiliul de administraţie.
Printre atribuţiile Consiliului de administraţie, prevăzute în art. 48 alin. (5), se numără şi cele privind aprobarea taxelor anuale de studii şi alte taxe specifice, precum şi stabilirea criteriilor şi condiţiilor de acordare a scutirilor, reducerilor şi reeşalonărilor la plata taxelor, cuantumul şi modul de aplicare a penalităţilor de întârziere în situaţia neachitării la termen a taxelor.
Inculpatul C. ocupa la data săvârşirii infracţiunii de luare de mită şi anterior, pe durata anilor 2014 -2016, funcţia de prodecan al Facultăţii de Drept, precum şi funcţia de membru în Consiliul de administraţie al Universităţii G. din Iaşi, aşa cum rezultă şi din documentaţia pusă la dispoziţia organului de urmărire penală de către conducerea universităţii, respectiv procese-verbale ale şedinţelor ordinare a Consiliului de Administraţie.
Aşa cum a rezultat din procesele-verbale menţionate, inculpatul C. nu a pus niciodată în discuţie în cadrul acestor şedinţe situaţia studentului H., care nu şi-a achitat taxele de şcolarizare pentru cei doi ani de studiu şi nici nu a propus exmatricularea acestuia pentru neplata taxelor, neparticiparea la activitatea didactică şi la examene.
Instanţa a apreciat că inculpatul C., la a cărui calitate şi activitate concretă se raportează participaţia complicelui A., avea la data săvârşirii faptei calitatea de funcţionar public în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b) ipoteza II din C. pen., desfăşurându-şi activitatea în cadrul unei persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ, instituţie care îşi desfăşoară activitatea în scopul realizării unui interes public.
Între activitatea inculpatului A. de a-l ajuta pe inculpatul C. să ia mită de la numitul H., şi lezarea valorilor sociale privind buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu există legătură de cauzalitate directă.
Pe latură subiectivă, instanţa a reţinut că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., prin săvârşirea faptei urmărind să-l ajute pe inculpatul C. în lezarea relaţiilor sociale de serviciu.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii penale în persoana inculpatului A., urmând a dispune condamnarea acestuia pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 alin. (1) C. pen.
Instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia urmează a avea în vedere toate criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. şi limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. (de la 3 la 10 ani închisoare), reduse cu 1/3 prin aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Astfel, instanţa a avut în vedere, în primul rând, că limitele speciale între care va fi individualizată în concret pedeapsa sunt cuprinse între 2 ani şi 6 ani şi 8 luni închisoare.
În al doilea rând, instanţa a avut în vedere circumstanţele concrete în care inculpatul A. a acordat ajutor coinculpatului C. pentru ca această să primească mită, faptul că se cunoştea de mai multă vreme cu coinculpatul, fiind chiar prieteni, activitatea susţinută de-a lungul unei jumătăţi de an pentru a intermedia primirea mitei pentru coinculpatul C., gravitatea faptei şi rezultatul acesteia, care duce în derizoriu actul educaţional în cadrul instituţiei de învăţământ superior privat, uşurinţa cu care a fost dispus să intermedieze activitatea infracţională a coinculpatului C., precum şi cuantumul sumei primite ca mită.
În acelaşi timp, instanţa a avut în vedere că inculpatul A. nu deţinea vreo funcţie publică şi nici nu avea antecedente penale la data săvârşirii faptei, iar anterior săvârşirii faptei a avut un comportament bun în societate şi în familie, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de acesta la dosar.
De asemenea, instanţa a avut în vedere atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă, acesta recunoscând săvârşirea faptei încă din faza de urmărire penală şi colaborând cu organele judiciare pe parcursul procesului penal.
Instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul A. a recunoscut săvârşirea faptei în cursul urmăririi penale, solicitând, la data de 05.07.2016, şi încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei cu procurorul, însă dat fiind faptul că părţile nu au fost de acord asupra cuantumului pedepsei şi cu modalitatea de executare a acesteia propuse de procuror, nu s-a ajuns la încheierea unui astfel de acord, aşa cum rezultă din procesul-verbal din data de 05.07.2016.
De altfel, încă din data de 24.06.2016, prin apărătorul ales, inculpatul A. a solicitat încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, solicitarea fiind respinsă de procuror motivat de faptul că inculpatul nu a recunoscut fapta aşa cum era prezentată în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale (ordonanţa din 04.07.2016).
În faţa primei instanţe inculpatul a recunoscut fapta prezentată în rechizitoriu şi a solicitat să fie judecat în procedura simplificată.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoare spre limita minimă, apreciind că nu se impune reţinerea vreunei circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului A., aşa cum a solicitat acesta în cadrul dezbaterilor, toate elementele favorabile menţionate mai sus urmând a fi avute în vedere la dozarea concretă a cuantumului pedepsei.
Prin urmare, în temeiul art. 48 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanţa l-a condamnat pe inculpatul A., pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, în temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., instanţa a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat - C. pen. - pentru o durată de 3 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., apreciind că acesta este nedemn pentru a ocupa o funcţie publică dat fiind comportamentul ilicit al acestuia faţă de activitatea unui funcţionar public.
În temeiul art. 65 C. pen., instanţa a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul aceloraşi drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., interzise şi cu titlu de pedeapsă complementară, având în vedere implicaţiile socio-morale ale faptei săvârşite, gravitatea acesteia, pericolul pe care activitatea inculpatului o reprezintă pentru siguranţa relaţiilor sociale privind relaţiile de serviciu.
În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanţa a avut în vedere, pe lângă celelalte elemente prezentate mai sus, şi faptul că inculpatul este o persoană integrată social, are un loc de muncă, nu a cunoscut mediul penitenciar până în prezent, aspecte care creează convingerea că acesta este capabil să înţeleagă consecinţele faptei sale şi să-şi însuşească pe viitor un comportament în acord cu legea penală, scopul pedepsei putând fi atins în persoana sa şi fără executarea efectivă a acesteia.
În raport de aceste elemente, instanţa a apreciat că pentru reeducarea inculpatului A. este potrivită plasarea sub supraveghere a unui serviciu specializat în acest sens, constatând totodată că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (1) C. pen., atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, inexistenţa unor condamnări anterioare, cât şi în ceea ce priveşte persoana inculpatului, conduita acestuia şi existenţa acordului de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Prin urmare, instanţa, în temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.
În temeiul art. 32 alin. (4) din Legea nr. 252/2013, instanţa a încredinţat Direcţiei Naţionale de Probaţiune - Serviciul de probaţiune Iaşi supravegherea inculpatului A.
În temeiul art. 93 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri şi obligaţii:
a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Iaşi la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urmează a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Direcţiei de Asistenţă Comunitară (Consiliul Local Iaşi) sau în cadrul S.C. Y. S.A. (Consiliul Local Iaşi), afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai săvârşi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, punându-i în vedere dispoziţiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul A.
Prin motivele scrise şi susţinute oral în cadrul dezbaterilor, Parchetul a apreciat că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală.
S-a apreciat că netemeinicia hotărârii atacate decurge din individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru inculpat şi anume:
- pedeapsa principală cu închisoare, aplicată inculpatului, are cuantum mic şi se impune majorarea acesteia;
- se impune ca instanţa de judecată să dispună executarea în regim de detenţie a pedepsei cu închisoarea, aplicată inculpatului, fiind necesară înlăturarea dispoziţiei instanţei de fond de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere;
- se impune a fi interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară şi pedeapsă accesorie, pe lângă cele menţionate în hotărârea instanţei de fond, şi exerciţiul dreptului prevăzut de art. 66 lit. k) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
- se impune ca durata de aplicare a pedepsei complementare să fie mai mare decât cea stabilită de instanţa de fond.
S-a apreciat că nelegalitatea hotărârii atacate decurge din faptul că, în cadrul dispoziţiei de aplicare a pedepsei accesorii, instanţa de fond nu a făcut menţiunea că această pedeapsă se va executa în condiţiile în care pedeapsa principală cu închisoarea devine executabilă.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului declarat şi, într-o justă soluţionare a cauzei, să se remedieze aspectele criticate, respectiv:
- să se majoreze cuantumul pedepsei principale cu închisoare, aplicată inculpatului;
- să se dispună executarea în regim de detenţie a pedepsei cu închisoarea, aplicată inculpatului şi să se înlăture dispoziţia instanţei de fond de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere;
- să-i fie interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară şi pedeapsă accesorie, pe lângă cele menţionate în hotărârea instanţei de fond, şi exerciţiul dreptului prevăzut de art. 66 lit. k) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
- să fie majorată durata de aplicare a pedepsei complementare;
- să fie majorată durata termenului de supraveghere, dacă se menţine dispoziţia de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere;
- să fie majorată perioada în care inculpatul trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în condiţiile menţinerii dispoziţiei de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere;
- dacă se va menţine dispoziţia de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, în cadrul dispoziţiei de aplicare a pedepsei accesorii, să se facă menţiunea că această pedeapsă se va executa în condiţiile în care pedeapsa principală cu închisoarea devine executabilă.
Prin apelul formulat, inculpatul A. a solicitat redozarea pedepsei într-un cuantum mai mic, apreciind că instanţa de fond trebuia să reţină dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., circumstanţă atenuantă care decurge din împrejurările legate de fapta comisă, respectiv faptul că inculpatul a avut o relaţie atât profesională, cât şi de prietenie de durată cu martorul denunţător, ceea ce înseamnă că inculpatul nu a racolat persoane pentru a le ajuta, ci a încercat să "rezolve" problema unui prieten, apelând la coinculpatul C., care era profesor la Universitatea G.
S-a mai arătat că inculpatul A. nu a avut iniţiativa infracţională, ci denunţătorul a fost cel care l-a rugat să intervină, că inculpatul nu este profesor, ci bucătar, nu este funcţionar public, nu are antecedente penale, este integrat social, a dat declaraţii în faţa procurorului de caz, a recunoscut fapta, este căsătorit, are doi copii în întreţinere, este apreciat în societate ca un om onest, regretă fapta comisă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., şi în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 C. proc. pen., constată că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Teritorială Iaşi şi de inculpatul A. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti.
Pe baza mijloacelor de probă legal administrate, situaţia de fapt, astfel cum a fost evidenţiată de către prima instanţă în considerentele sentinţei atacate, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., este, în esenţă, următoarea:
La data de 1.06.2016, la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a fost înregistrat procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Iaşi cu privire la săvârşirea infracţiunilor de luare de mită comise de către numiţii C. şi C., cadre didactice în cadrul Universităţii G. Iaşi, care au şi calitatea de avocat definitiv în cadrul Baroului Iaşi, şi, respectiv, complicitate la luare de mită comisă de către numitul A.
În fapt, s-a reţinut că numitul A., administrator în fapt al S.C. J. S.R.L. Iaşi, cu punct de lucru în incinta Hotelului K., ce deţine o pizzerie unde servesc masa, de cele mai multe ori gratuit, cadre didactice ale Universităţii G., racolează persoane interesate în absolvirea facilă a cursurilor organizate de Universitatea G. Iaşi, fiind şi intermediarul sumelor de bani date de studenţi către numiţii A. şi C.
S-a reţinut că acesta (A.) primeşte banii de la studenţi, opreşte un comision, restul de bani fiind înmânaţi numitului C. pentru efectuarea retroactivă a plăţii taxelor de studii aferente anilor de studii, precum şi a comisioanelor către profesorii implicaţi care acordă note de promovare a examenelor pentru studenţii respectivi, fără ca aceştia să fi susţinut examenele.
Printre persoanele racolate se află şi numitul H., care a fost prezentat îndrumătorului de grupă C. în vederea absolvirii cursurilor fără a participa la examenele aferente. Ulterior, numitul C. i-a prezentat numitului A. un catalog în care H. figura deja înscris în anul II, iar pe o foaie suma de plată în cuantum de 18.400 RON ce trebuia achitată în contul primilor doi ani de studii neefectuaţi.
Prin apelurile declarate nu a fost contestată situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de prima instanţă, iar inculpatul A. s-a judecat în această cauză în procedura simplificată, la cererea sa, admisă de instanţă, exprimându-şi acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pentru ipoteza condamnării cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (încheierea de la termenul din data de 8.12.2016).
Examinând critica privitoare la greşita individualizare a pedepsei principale, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, în condiţiile în care prima instanţă a conferit valenţă tuturor criteriilor de individualizare definite de art. 74 C. pen., luând în considerare, aşadar, atât circumstanţele reale ale comiterii faptei, cât şi pe cele personale ale inculpatului.
Într-adevăr, potrivit art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Or, în cazul inculpatului A., instanţa de fond a respectat întru totul aceste criterii, dând dovadă de suficientă fermitate atât prin proporţionalizarea pedepsei, cât şi prin alegerea unei modalităţi non privative de executare a acesteia, astfel încât nu se impune a se reindividualiza pedeapsa în sensul indicat de apelanţi.
Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, modalitatea de individualizare dispusă la primul grad de jurisdicţie este, cu siguranţă, cea optimă în vederea atingerii scopurilor şi funcţiilor pedepsei, care pot fi în mod eficient şi efectiv atinse în modul stabilit prin sentinţa atacată.
În acest sens, Înalta Curte reţine că un rol primordial în aprecierea stabilirii şi aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală trebuie evidenţiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât şi pentru reeducarea inculpatului, iar pentru ca pedeapsa să-şi realizeze funcţiile şi scopul avute în vedere de legiuitor aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei şi naturii sale, gravităţii faptei comise, potenţialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte similare.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit corect pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, în raport de circumstanţele concrete ale comiterii faptei (prietenia dintre inculpat şi coinculpatul C., durata de timp în care a intermediat primirea mitei pentru coinculpatul C., gravitatea faptei şi rezultatul acesteia, care duce în derizoriu actul educaţional în cadrul instituţiei de învăţământ superior privat, uşurinţa cu care a fost dispus să intermedieze activitatea infracţională a coinculpatului C., precum şi cuantumul sumei primite ca mită).
De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul nu deţinea vreo funcţie publică şi nu avea antecedente penale la data săvârşirii faptei, iar anterior acestui moment a avut un comportament bun în societate şi în familie, a recunoscut săvârşirea faptei.
Faţă de toate aspectele sus-menţionate, Înalta Curte achiesează la concluzia instanţei de fond care s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoarea spre limita minimă, apreciind că nu se impune reţinerea vreunei circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului A., aşa cum a solicitat acesta, elementele favorabile fiind avute în vedere la dozarea concretă a cuantumului pedepsei.
Înalta Curte apreciază ca fiind corectă şi modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanţa de fond, având în vedere că inculpatul este o persoană integrată social, are un loc de muncă, nu are antecedente penale, aspecte care creează convingerea că inculpatul este capabil să înţeleagă consecinţele faptei sale şi să se îndrepte, scopul pedepsei putând fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia.
O atenuare a răspunderii penale a inculpatului nu se justifică, astfel cum solicită acesta.
Aşa cum s-a reţinut, toate împrejurările favorabile invocate de inculpat referitoare la faptul că nu a racolat persoane, ci a încercat doar să "rezolve" problema unui prieten, au fost avute în vedere de instanţa de fond şi li s-a dat eficienţa corespunzătoare, aspecte faţă de care nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 C. pen. şi nici reducerea cuantumului pedepsei.
Drept urmare, Înalta Curte consideră neîntemeiate criticile privind individualizarea pedepsei susţinute, pe de o parte, de către inculpatul principal A. şi, pe de altă parte, de către Parchet.
Prin urmare, prima instanţă l-a condamnat corect pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, stabilită în raport de criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. şi limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. (de la 3 ani la 10 ani închisoare), reduse cu 1/3 prin aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte consideră că pedeapsa aplicată inculpatului apelant constituie un mijloc suficient de constrângere, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, această pedeapsă răspunzând în mod eficient dublului scop de prevenire şi sancţionare, contribuind în egală măsură la reeducarea şi atenţionarea reală a inculpatului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului A. în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială, în vederea reintegrării în societate, ulterior executării pedepsei.
Pedepsele complementare aplicate inculpatului au fost, de asemenea, just individualizate prin raportare la natura infracţiunii principale, iar pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi s-a aplicat conform art. 65 C. pen.
Cu privire la solicitarea Parchetului de a-i fi interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară şi pedeapsă accesorie, pe lângă cele menţionate în hotărârea instanţei de fond, şi exerciţiul dreptului prevăzut de art. 66 lit. k) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Examinând actele dosarului, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a dispus în mod întemeiat condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită, iar în temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. a interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pentru o durată de 3 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., fără a dispune şi aplicarea dispoziţiilor art. 66 lit. k) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară.
Conform alineatului 2 al textului de lege, aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită.
Instanţa de apel constată că, într-adevăr, infracţiunea de complicitate la luare de mită are un pericol social ridicat, iar împrejurările concrete ale cauzei, constând în modalitatea de comitere a acesteia, datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum şi poziţia procesuală adoptată de acesta în faţa instanţei au condus la interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru o durată de 3 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., apreciind că inculpatul este nedemn pentru a ocupa o funcţie publică datorită comportamentului ilicit al acestuia faţă de activitatea unui funcţionar public.
Raportând criteriile legale menţionate la elementele faptice, instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, nu se impunea aplicarea pedepsei complementare şi accesorii constând în interzicerea exerciţiului dreptului prevăzut de art. 66 lit. k) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Cu privire la solicitarea Parchetului ca, în cazul în care se va menţine dispoziţia de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, în cadrul dispoziţiei de aplicare a pedepsei accesorii să se facă menţiunea că această pedeapsă se va executa în condiţiile în care pedeapsa principală cu închisoarea devine executabilă, Înalta Curte constată că nu se impune reformarea hotărârii primei instanţe sub acest aspect întrucât modalitatea de executare a pedepsei accesorii decurge din lege, fiind reglementată de dispoziţiile art. 65 C. pen., iar punerea în executare a unei hotărâri este atributul instanţei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 123/28 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2016, cu obligarea apelantului inculpat A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul teritorial Iaşi şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 23/28 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2016.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2017.
****************************************
Deliberând, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În cuprinsul minutei Deciziei nr. 105/A din 31 martie 2017, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, din eroare s-a consemnat "Respinge, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul teritorial Iaşi şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 23/28 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2016" în loc de "Respinge, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul teritorial Iaşi şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 123/28 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2016.".
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., se va îndrepta eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei deciziei sus-menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Îndreptarea erorii materiale strecurate în conţinutul minutei Deciziei nr. 105/A din 31 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, în sensul că în loc de "Respinge, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul teritorial Iaşi şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 23/28 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2016" se va menţiona "Respinge, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul teritorial Iaşi şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 123/28 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2016".
Prezenta face parte integrantă din minuta Deciziei nr. 105/A din 31 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, despre îndreptarea efectuată urmând a se face menţiune la sfârşitul minutei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 aprilie 2017.
Procesat de GGC - NN