Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 387 din 16 octombrie 2003, Tribunalul Bacău, a condamnat pe inculpatul I.V. la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 din C. pen., raportat la art. 175 lit. c) din același cod.
În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată I.G.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 19 aprilie 2003, între inculpat și soția sa, I.M., s-a iscat o ceartă determinată de faptul că femeia nu pregătise mâncare. După acest moment, I.M. s-a dus în sat și a revenit acasă cu o sticlă de alcool, pe care a consumat-o singură.
Între timp, și inculpatul a consumat alcool la o cârciumă din sat, iar la reîntoarcerea la domiciliu, a reizbucnit cearta dintre ei, de această dată fiind mai violentă și cu injurii din partea ambilor soți.
La un moment dat, inculpatul, luând o scândură, și-a lovit soția peste torace și cap, concomitent el lovind-o și cu pumnii și picioarele.
Agresiunea asupra victimei a încetat abia după ce aceasta, refugiindu-de în curtea casei, strigătele ei de ajutor au fost auzite de vecinii, care l-au determinat pe inculpat să o ducă pe soția sa în locuință.
Dimineața, inculpatul, după ce a constatat că victima prezintă stare agravată, și-a solicitat fiul și acesta a pregătit-o pe mama sa pentru a o transporta la spital. Pe drum însă, I.M. a decedat.
Raportul de constatare medico-legală (autopsie) a înscris că moartea lui I.M. a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorie acută, instalată urmare hemoragiei subarahnoidiană cerebrală, cu hematom subdural emisfera cerebrală stângă, cu multiple fracturi costale, consecutive politraumatismului prin agresiune.
S-a mai înscris că la data decesului, victima prezenta îmbibație alcoolică în sânge, de 1,65 gr. %o.
Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind netemeinicia pedepsei aplicate și nelegala aplicare a pedepsei complementare a degradării militare.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 447 din 18 noiembrie 2003, a admis apelul declarat de inculpat și a desființat sentința primei instanțe, numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare a degradării militare, prevăzută de art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., pe care a înlăturat-o.
Împotriva deciziei pronunțată în apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpatul.
În apelul declarat, parchetul a considerat că înlăturarea pedepsei complementare a degradării militare, prevăzută de art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., este nelegală.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Conform art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a degradării militare este obligatorie dacă pedeapsa principală stabilită, este închisoarea mai mare de 10 ani, sau detențiunea pe viață.
Totodată, degradarea militară se aplică în mod obligatoriu, condamnaților militari și rezerviști, ea constând din pierderea gradului.
În cauză, inculpatul, la trecerea în rezervă după stagiul militar, a avut gradul de fruntaș.
Ca atare, el fiind condamnat la 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a degradării militare, prevăzută de art. 67 alin. (1) și (2) din același cod.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi admis.
Inculpatul recurent a invocat ca motiv de recurs cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Privită, prin prisma acestor texte de lege, pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată inculpatului, a fost individualizată prin considerarea, pericolului social ridicat al faptei, ea ducând la decesul victimei, împrejurărilor în care ea a fost săvârșită, respectiv prin lovirea repetată a soției, cu lezarea capului și toracelui acesteia în condițiile în care agresiunea împotriva ei a încetat abia când vecinii au intervenit, dar și persoana făptuitorului, fără antecedente penale.
Executarea pedepsei prin privare de libertate este în măsură să asigure și scopul ei, acela al prevenției generale și speciale.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 447 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul I.V.
Casează decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de inculpatul I.V., împotriva sentinței penale nr. 387 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Bacău, pe care o menține.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V., împotriva aceleiași decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2003, la 17 februarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2004.