Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 392 din 16 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului în baza art. 350 C. proc. pen., și conform art. 88 C. pen., s-a dedus timpul prevenției de la 22 iunie 2002 la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, combinat cu art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 0,07 gr. heroină și 1,28 gr. substanță care conține heroină în amestec cu cofeină, precum și a sumei de 300.000 lei provenită din vânzarea cantității de 0,07 gr. heroină.
În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., și art. 444 C. proc. pen., s-a dispus restituirea sumei de 600.000 lei către inculpat, sumă consemnată la C.E.C. prin recipisa nr. 422300/02/000764 din 26 iunie 2002.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
La data de 20 iunie 2002, organele de poliție au înregistrat denunțul formulat de T.I., prin care acesta arată că a fost consumator de droguri și își procura în mod constant heroină de la un anume „G.”, care de altfel, i-a propus să se întâlnească în seara următoarei zile.
În baza denunțului, lucrătorii de poliție au procedat la marcarea criminalistică a sumei de 300.000 lei.
Conform înțelegerii, T.I. s-a deplasat în str. A. Cârstea și s-a întâlnit cu numitul „G.”, căreia i-a cerut o doză de heroină, iar acesta a urcat cu liftul la etajul 2 al blocului 33 B.
Martorul a sesizat că „G.” s-a îndreptat spre cel de al doilea lift care nu funcționa și de deasupra lui a luat un pachet. Cei doi s-au reîntâlnit la parter și în schimbul sumei de 300.000 lei ce erau marcați criminalistic, martorul a primit doza de heroină.
Lucrătorii de poliție, intrând în scara blocului au depistat pe numitul „G.” în persoana inculpatului M.G.D. La percheziția corporală sau găsit asupra acestuia 400.000 lei, din care 300.000 lei marcați.
La etajul 2, deasupra liftului care nu funcționa au fost găsite în țiplă, un număr de 21 pungulițe care conțineau, conform raportului de constatare tehnico-științifică, 1,28 gr. cofeină și heroină.
Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul M.G.D. care a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) în art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Prin sentința penală nr. 418/ A din 22 iulie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul inculpatului, dispunându-se confiscarea unui gram de heroină, menținându-se celelalte dispoziții.
Împotriva sentinței penale sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate.
Încadrarea juridică dată faptei este, de asemenea, corectă.
Totodată, se constată că nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei, fixată sub minimul special prevăzut de art. 2, alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge ca atare.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive de la 22 iunie 2002 la 18 februarie 2004.
Totodată, urmează a-l obliga pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.D. împotriva deciziei penale nr. 418 din 22 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 22 iunie 2002 la 18 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2004.