Deliberând asupra contestaţiei declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1212/A/04 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 511/13.08.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia Penală.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 511 din 13.08.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia Penală, în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. civ. pen.., a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 452/2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 02.06.2016 în dosarul nr. x/2015 ca inadmisibilă.
S-a reţinut că la data de 28.06.2018 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2018, contestaţia formulată de petentul A. care a solicitat admiterea cererii sale, în temeiul dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. civ. pen.
În motivare, contestatorul a susţinut că se este încarcerat în Penitenciarul Bucureşti-Rahova, fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, iar în cursul soluţionării cauzei i-au fost încălcate grav drepturile şi libertăţile constituţionale, fiind condamnat, deşi au existat probe temeinice şi clare cu privire la încetarea procesului penal. Din punctul său de vedere, fapta pentru care a fost judecat nu există, nu există probe care să conducă la concluzia că ar fi săvârşit infracţiunea, nu există plângere prealabilă, nu există parte vătămată, În drept, a invocat art. 426 lit. b) din C. proc. civ. pen.. şi a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 430, art. 426 lit. b) şi art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) din C. proc. civ. pen.., admiterea în principiu a cererii sale şi să se dispună suspendarea executării pedepsei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 452/02.06.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1739/A din 21.11.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. e) din C. pen. şi la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 din C. pen.. Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 38- 39 din C. pen. şi, în final, i-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare.
Cu privire la contestaţia în anulare, instanţa a reţinut că este aceasta inadmisibilă. Astfel, văzând normele de incriminare a infracţiunilor de tâlhărie calificată şi înşelăciune, instanţa, în esenţă, a reţinut că legiuitorul nu a prevăzut această condiţie de procedibilitate pentru ca autorul acestor infracţiuni să poată fi tras la răspundere penală. Având în vedere toate aceste aspecte, instanţa a constatat că petentul- contestator A. a invocat acest caz de contestaţie în anulare numai în mod formal, fără a avea niciun fel de bază factuală care să conducă la admiterea în principiu a cererii sale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală sub nr. x/2018 la data de 14.09.2018.
La termenul de judecată din 04.10.2018, Curtea, din oficiu, a invocat şi a pus în discuţie admisibilitatea apelului prin raportare la considerentele Deciziei nr. 5/2015 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, împrejurare consemnată în încheierea de şedinţă de la acea dată. S-a reţinut că prin sentinţa apelată în cauza de faţă a fost respinsă, în temeiul art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. pen.., ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 452/2016 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 02.06.2016 în dosarul nr. x/2015. Prin considerentele Deciziei nr. 5/2015 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-au reţinut următoarele aspecte relevante în cauza de faţă:
"În concepţia C. proc. civ. pen.., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. civ. pen.., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului." În consecinţă, s-a constatat că hotărârea apelată în cauza intrând sub incidenţa art. 431 din C. proc. civ. pen.., apelul declarat de apelantul- contestator este indamisibil.
Împotriva deciziei penale nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018, contestatorul A. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 29 noiembrie 2018, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 8 ianuarie 2019.
Examinând contestaţia declarată în cauză de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală definitivă nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei penale definitive nr. 511 din 13 august 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestator împotriva sentinţei penale nr. 452/2016.
Prin Decizia nr. 5 din 04 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Penală, obligatorie pentru instanţe, s-a stabilit că hotărârea pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. civ. pen.. calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva unei decizii penale definitive, prin care s-a respins ca inadmisibil apelul declarat, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
C. proc. civ. pen.. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018 şi în temeiul art. 275 alin. (2) din Codul de procedură, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. civ. pen.. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018 .
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 ianuarie 2019.