Asupra recursurilor în casaţie de faţă;
Examinând acele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 815/17.05.2017 pronunţată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x s-au dispus următoarele:
1. În baza art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (1), (2) şi (10) teza a II-a C. proc. civ. pen... şi aplicarea art. 43 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. (zis B.) la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de introducere de bunuri interzise în penitenciar.
S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită în concurs cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, prin sent. pen. nr. 13 din 20.01.2016 a Judecătoriei Tg. Neamţ, în forma în care a rămas definitivă prin dec. pen. 1031/05.10.2016 a Curţii de Apel Bacău.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1 an stabilită în prezenta, iar pedeapsa rezultantă unică pe care o va executa inculpatul A. este de 4 (patru) ani şi 4 (patru) luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de 4 (patru) ani şi 4 (patru) luni închisoare perioada deja executată ca urmare a reţinerii, în prezenta cauză, în intervalul 26.08.2016 ora 13:50 -27.08.2016 ora 13:50 şi ca urmare a punerii în executare a mandatului de executare nr. x din 15.07.2016 emis ca urmare a sent. pen. nr. 1739 din 23.11.2015 în dosar nr. x al Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 807/14.07.2016 a Curţii de Apel Bacău, la zi.
S-a anulat mandatul de executare nr. 17 din 07.10.2016 emis ca urmare a sent. pen. nr. 13 din 20.01.2016 a Judecătoriei Tg. Neamţ, în forma în care a rămas definitivă prin dec. pen. 1031/05.10.2016 a Curţii de Apel Bacău.
S-a emis un nou mandat de executare pe numele inculpatului A. a pedepsei în prezenta.
S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani, în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1), (3) C. pen.
S-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin ordonanţa procurorului din data de 28.06.2016, în dosarul nr. x al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău,verificată şi menţinută ulterior de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi de judecătorul de cameră preliminară.
2. În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu referire la art. 396 alin. (1), (4) şi (10) teza a II-a C. proc. civ. pen.., s-a stabilit inculpatului C., pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de instigare la infracţiunea de introducere de bunuri interzise în penitenciar.
În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 9 (nouă) luni pe un termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, C. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Neamţ.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. civ. pen... s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
S-a atras atenţia inculpatului C. asupra prevederilor art. 88 C. pen. cu privire la faptul că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei.
S-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin ordonanţa procurorului din data de 28.06.2016, în dosarul nr. x al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău,verificată şi menţinută ulterior de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi de judecătorul de cameră preliminară.
3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. civ. pen..., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. civ. pen..., a fost achitată inculpata D., cetăţean român, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de introducere de bunuri interzise în penitenciar, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., fapta nefiind săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.
S-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpată prin ordonanţa procurorului din data de 28.06.2016, în dosarul nr. x al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, verificată şi menţinută ulterior de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi de judecătorul de cameră preliminară.
În baza art. 274 alin. (2) C. proc. civ. pen... au fost obligaţi inculpaţii A. şi C. la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 1.100 RON (câte 550 RON fiecare).
S-a luat act că inculpaţii au fost asistaţi/reprezentaţi de avocaţi. Onorarille apărătorilor desemnaţi din oficiu rămân în sarcina Statului.
Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. x/2016 din data de 22.09.2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. A., pentru săvârşirea infracţiunii de introducere de bunuri interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 185 alin. (1) din Legea 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., fapta acestuia constând în aceea că la data de 26.08.2016 în jurul orei 09:00 cu intenţie a introdus 2 telefoane mobile, 1 încărcător, 2 cartele sim E. şi un cablu de date în Penitenciarul Bacău, bunurile interzise fiind disimulate în talpa adidaşilor cu care era încălţat, adidaşi care i-au fost daţi de C. în prezenţa numitei D.;
2. C., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de introducere de bunuri interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 47 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, fapta acestuia constând în aceea că la data de 26.08.2016 cu intenţie l-a determinat pe numitul A. să introducă în Penitenciarul Bacău, 2 telefoane mobile, 1 încărcător, 2 cartele SIM E. şi un cablu de date, bunuri pe care anterior le disimulase într-o pereche de adidaşi, încălţări pe care le-a dat numitului A. în prezenţa lui D., în timp ce se aflau în apropierea Penitenciarului Bacău; şi
3. D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de introducere de bunuri interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., fapta acesteia constând în aceea că la data de 26.08.2016 cu intenţie l-a ajutat pe numitul A. să introducă 2 telefoane mobile, 1 încărcător, 2 cartele SIM E. şi un cablu de date în Penitenciarul Bacău, bunuri pe care A. le-a primit de la numitul C..
În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că la data de 26.08.2016, lucrătorii din cadrul Poliţiei municipiului Bacău au fost sesizaţi de către lucrători din cadrul Penitenciarului Bacău despre faptul că în incinta penitenciarului a fost depistată o persoană având asupra sa două telefoane mobile care au fost găsite fiind introduse în talpa adidaşilor cu care era încălţată. În baza sesizării primate, organele de poliţie s-au deplasat la Penitenciarul Bacău unde au identificat persoana în cauză, au legitimat-o rezultând că aceasta se numeşte A. şi este din oraşul Tg Neamţ, jud. Neamţ.
Fiind audiat, A. a declarat că în jurul datei de 19.08.2016 (în urmă cu o săptămână) a fost contactat telefonic de către numitul F. care i-a intermediat o întâlnire cu numitul C., care i-a solicitat să transporte un pachet la Penitenciarul Bacău, pachetul conţinând, după spusele numitului C., produse alimentare. Stabilind cu inculpatul C. data la care să se întâlnească pentru deplasarea la penitenciarul Bacău, la data de 26.08.2016 s-a întâlnit în oraşul Tg. Neamţ cu inculpatul C. care era însoţit de o femeie (inculpata D., concubina fratelui inculpatului C., numitul G. zis H., care se afla la Penitenciarul Bacău). Inculpatul A. susţine că o cunoştea pe inculpata D. din vedere, aceasta se afla la volanul unui I. de culoare gri cu număr de înmatriculare x, s-a urcat în maşină şi cu toţii au plecat spre Bacău. Ajunşi în municipiul Bacău, în apropierea penitenciarului, inculpatul C. l-a pus să-şi schimbe încălţămintea spunându-i că îi va da el o pereche de adidaşi, inculpatul A. descălţându-se de adidaşii pe care îi avea în picioare de culoare roşie şi încălţându-se cu cei de culoare albă daţi de inculpatul C.. A luat sacoşele şi în timp ce se deplasa spre poarta penitenciarului a simţit ceva în talpa adidasului drept, motiv pentru care s-a întors la maşină, comunicându-i inculpatului C. că nu intră în penitenciar cu încălţămintea pe care i-a dat-o acesta de faţă cu inculpata D. asigurându-l că în talpa adidasului este doar un încărcător pentru telefon şi că poate sta liniştit. Întrucât inculpatul A. refuza să intre în penitenciar, C. l-a dus la o staţie de benzină, unde i-a luat de băut. După ce a consumat băuturi alcoolice, s-au întors la maşina condusă de inculpată, iar aici, de faţă cu aceasta, inculpatul C. l-a pus să facă schimb de pantaloni întrucât pantalonii lui erau mai largi şi acopereau adidaşii în care se aflau bunurile ce urmau a fi introduse în penitenciar.
Atât adidaşii săi de culoare roşie cât şi pantalonii de culoare gri, au rămas în maşina condusă de inculpată care i-a comunicat să meargă cu încredere spre penitenciar că nu va avea probleme, întrucât încărcătorul este ascuns bine. A decis să intre în penitenciar. După ce a intrat în penitenciar, lucrătorul penitenciarului i-a spus să predea toate bunurile care sunt interzise a fi introduse în penitenciar. A predat bricheta şi cartea de identitate după care a aşteptat să intre, fiind conştient de faptul că în talpa adidasului primit de la inculpatul C., are un încărcător, bun ce este interzis a fi introdus în penitenciar.
În momentul în care a fost suspus controlului cu aparatul antitero, lucrătorul de penitenciar l-a pus să se descalţe iar în urma controlului efectuat a fost găsit în talpa adidasului drept, un încărcător de telefon, iar în talpa adidasului stâng au fost găsite două telefoane mobile.
Bunurile interzise a fi introduse în penitenciar au fost depistate de lucrătorii penitenciarului cu ocazia controlului efectuat la aparatul cu raze X.
În urma investigaţiilor efectuate în apropierea Penitenciarului Bacău, a fost identificat un autovehicul, tip I., marca J. de culoare gri, cu nr. de înmatriculare x în interiorul căruia se aflau o femeie şi un bărbat. Au fost identificaţi ocupanţii autovehiculului, rezultând că se numesc D. şi C..
Inculpaţii A., D. şi C. au fost conduşi la sediul Poliţiei Municipiului Bacau, unde s-a procedat la examinarea autovehiculului marca J. cu nr. x, în interiorul căruia fiind identificate perechea de adidaşi şi pantalonii ce aparţineau numitului A..
Cu ocazia audierii, inculpatul C. nu a recunoscut fapta declarând că avea cunoştinţă despre faptul că inculpatul A. avea introduse în adidaşi două telefoane mobile dar inculpata D. nu avea cunoştinţă despre acest aspect şi că s-ar fi deplasat cu inculpatul A. la o staţie K. pentru ca acesta din urmă să-şi cumpere o sticlă cu apă.
Inculpata D. a declarat că în data de 26.08.2016 s-a deplasat în mun Bacău, pentru a achizţiona îmbrăcăminte specific etniei ţigăneşti de la o femeia pe nume L. zis M.. Deplasarea a efectuat-o cu maşina, împreună cu ea fiind şi numiţii C. şi A., pe care i-ar fi luat la ocazie din cartierul x, or. Tg Neamţ. De asemenea, tot la ocazia a luat şi alte două femei pe care le-ar fi lăsat la intersecţia dintre x şi x. Când au ajuns în dreptul Penitenciarului Bacău, C. şi A. au coborât din maşină, iar ea s-a deplasat la un K. de pe str. x, unde a fost la toaletă, după care s-a întors în zona Penitenciarului, de unde a fost luată de organele de poliţie.
Activităţile de cercetare au stabilit faptul că pe str. x se află situată staţia de benzină N., de unde au fost solicitate imaginile din data de 26.08.2016 intervalul orar 06:30-08:30 iar la sensul giratoriul de la intersecţia str. x, str. x şi Calea x se află situată staţia de benzină O., de unde, de asemenea au fost solicitate imaginile din data de 26.08.2016 intervalul orar 06:30-08:30.
Din vizionarea imaginilor înregistrate la staţia N. nu a rezultat prezenţa numitei D. în incinta staţiei, iar din vizionarea imaginilor de la staţia O. a rezultat faptul că în data de 26.08.2016 ora 08:04 şi ulterior la ora 08:32 inculpata D. intră însoţită de inculpatul C. în incinta staţiei, de unde inculpatul C. cumpără două doze cu bere şi o sticlă cu apă.
Situaţia de fapt reţinută de organul de urmărire penală rezultă din procesele-verbale de constatare nr. x din 26.08.2016, declaraţie A. din 26.08.2016; Decizia nr. x din 26.08.2016, adresă către A.,; Procesul-verbal de reţinere obiecte interzise; notă raport agent constatator, copie act de identitate A., CD conţinând imagini din 26.08.2016, planşă foto,; act de sesizare, process-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto,; filmări video puse la dispoziţie de N. şi O., plansă foto cu imaginile video de la staţia O., proces-verbal de vizionare a imaginilor respective, şi planşă foto; fişe cazier judiciar; declaraţii suspecţi/inculpaţi; dovadă ridicare bunuri seria x nr. x dosar de urmărire penală.
Conform celor reţinute în actul de sesizare, fapta inculpatului A., care la data de 26.08.2016 în jurul orei 09:00 cu intenţie a introdus 2 telefoane mobile, 1 încărcător, 2 cartele sim E. şi un cablu de date în Penitenciarul Bacău, bunurile interzise fiind disimulate în talpa adidaşilor cu care era încălţat, adidaşi care i-au fost daţi de C. în prezenţa numitei D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere de bunuri interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 185 alin. (1) din Legea 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.; fapta inculpatului C., care la data de 26.08.2016 cu intenţie l-a determinat pe numitul A. să introducă în Penitenciarul Bacău, 2 telefoane mobile, 1 încărcător, 2 cartele SIM E. şi un cablu de date, bunuri pe care anterior le disimulase într-o pereche de adidaşi, încălţări pe care le-a dat numitului A. în prezenţa lui D. în timp ce se aflau în apropierea Penitenciarului Bacău, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la infracţiunea de introducere de bunuri interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 47 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) din Legea 254/2013; iar fapta inculpatei D., care la data de 26.08.2016 cu intenţie l-a ajutat pe numitul A. să introducă 2 telefoane mobile, 1 încărcător, 2 cartele SIM E. şi un cablu de date în Penitenciarul Bacău, bunuri pe care A. le-a primit de la numitul C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de introducere de bunuri interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 22.11.2016 pronunţată în dosarul nr. x a fost constatată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a fost dispusă începerea judecăţii faţă de fiecare dintre inculpaţi pentru infracţiunile de care au fost acuzaţi.
Fiind audiat de instanţă, inculpatul A. a recunoscut săvârşirea faptei de care este acuzat cu menţiunea că a introdus singur bunurile în penitenciar, inculpatul C. având cunoştinţă de intenţia sa. Precizează inculpatul A. că inculpata D. nu a cunoscut intenţia sa de a introduce bunuri interzise în penitenciar, nu a cunoscut nimic cu privire la intenţiile sale, iar faptul că a venit în municipiul Bacău cu autovehiculul condus de inculpată este unul întâmplător, inculpata plecând din localitatea Târgu Neamţ spre municipiul Bacău în cu totul alt scop, pe el şi pe inculpatul C. luându-i la ocazie.
Conform art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile şi alte mijloace de comunicare la distanţă, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor şi alcool într-un penitenciar, centru de reţinere şi arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ şi centru de detenţie, în scopul folosirii lor de către deţinuţi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Conform art. 47 C. pen., instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
Conform art. 48 C. pen., alin. (1), complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Potrivit alin. (2), este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Potrivit art. 49 C. pen., coautorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 74 C. pen.
Din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi din poziţia exprimată de inculpatul A. în timpul judecăţii, instanţa a reţinut, fără echivoc, că acest inculpat a săvârşit fapta în modalitatea reţinută în actul de sesizare, respectiv la data de 26.08.2016 în jurul orei 09:00 cu intenţie a introdus 2 telefoane mobile, 1 încărcător, 2 cartele sim E. şi un cablu de date în Penitenciarul Bacău, bunurile interzise fiind disimulate în talpa adidaşilor cu care era încălţat destinate deţinutului G. zis H., care se afla la Penitenciarul Bacău.
În ceea ce priveşte pe inculpatul C., actele administrate în timpul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti formează convingerea instanţei cu privire la faptul că acesta, cu intenţie, i-a dat coinculpatului A. perechea de adidaşi în care erau disimulate bunurile interzise, acesta fiind încunoştiinţat, cu scopul de a-i parveni deţinutului G., fratele său. Inculpatul C. a săvârşit infracţiunea de complicitate la infracţiunea de introducere de bunuri interzise în penitenciar, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.
Cu privire la inculpata D., instanţa, din întregul material probatoriu a reţinut doar faptul că aceasta a transportat cu autovehiculul său pe ceilalţi doi coinculpaţi, de la Târgu Neamţ la Penitenciarul Bacău, scopul ei probat fiind acela de a achiziţiona de la L. (zisă M.) materiale textile pentru confecţionarea veşmintelor tradiţionale ţigăneşti. Chiar dacă persoana căreia îi erau adresate bunurile interzise era concubinul său, din probele administrate nu rezultă că această inculpată a avut cunoştinţă despre intenţia coinculpaţilor C. şi A. de a introduce bunuri interzise în penitenciar, ajutorul acordat inculpaţilor constând doar în transportarea acestora cu autoturismul. Instanţa nu a putut constata decât că inculpata a acţionat fără forma de vinovăţie prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, care prin motivele scrise de apel, a criticat sentinţa atacată pe motiv de nelegalitate dat şi de netemeinice ce vizează următoarele aspecte: reţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) la condamnarea inculpaţilor A. şi C., contopirea pedepselor aplicate inculpatului A., aplicarea pedepselor complementare direct pe lângă pedeapsa rezultantă, omisiunea deducerii întregii perioade de detenţie executată de către inculpatul A., omisiunea confiscării bunurilor introduse în penitenciar şi a celorlalte bunuri folosite la comiterea infracţiunii şi cu privire la soluţia adoptată faţă de inculpaţii C. şi D..
Prin decizia penală nr. 537 din data de 17 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. civ. pen.. s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinţei penale nr. 815/17.05.2017 pronunţată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x, cu privire la inculpaţii A., D. şi C., privind greşita reţinere a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. civ. pen. în favoarea inculpaţilor A. şi C.; greşita tehnică de contopire; greşita aplicare a pedepsei complementare şi accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă; greşita deducere a perioadei executate; greşita achitare a inculpatei D.; modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului C. şi omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a desfiinţat sentinţa apelată, sub aspectele arătate, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:
Privitor la inculpatul A. s-a înlăturat aplicarea dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. civ. pen., şi s-a menţinut pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de introducere de bunuri interzise în penitenciar prev. de art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 13 din 20.01.2016 a Judecătoriei Târgu Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 1031/05.10.2016 a Curţii de Apel Bacău.
S-a repus în individualitate pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 13 din 20.01.2016 a Judecătoriei Târgu Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 1031/05.10.2016 a Curţii de Apel Bacău, în pedepsele componente:
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) noul C. pen., cu aplic. art. 41, 43 alin. (1) noul C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 13/20.01.2016 a Judecătoriei Târgu Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 1031/05.10.2016 a Curţii de Apel Bacău
- 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 11/2013 pronunţată de Tribunalul Neamţ, şi care constituie primul termen al recidivei.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 1 (un) an, aplicată în cauză, cu pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 13/20.01.2016 a Judecătoriei Târgu Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 1031/05.10.2016 a Curţii de Apel Bacău, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani pe care a sporit-o cu 4 luni (1/3 din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 43 alin. (1) C. pen. s-a adaugat la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni, pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 11/2013 a Tribunalului Neamţ.
Pedeapsa rezultantă de executat: 4 ani şi 4 luni închisoare.
S-a înlăturat aplicarea pedepselor complementare şi accesorii.
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii din data de 26.08.2016 şi perioada executată de la 07.10.2016 la zi, ca urmare a punerii în executare a mandatului de executare nr. 17 din 07.10.2016 emis în baza a sentinţei penale nr. 13/20.01.2016 a Judecătoriei Târgu Neamţ, definitivă prin decizia penală 1031/05.10.2016 a Curţii de Apel Bacău.
S-au anulat vechile forme de executare şi s-a dispus emiterea unor noi forme de executare în temeiul prezentei decizii.
Privitor la inculpata D., în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (1), (2 C. proc. civ. pen... şi aplicarea art. 43 C. pen., a condamnat pe inculpata D., cetăţean român la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de introducere de bunuri interzise în penitenciar, faptă din 26.08.2016.
În baza art. 15 alin. (2) Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 C. pen. 1969 s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 94/P/11.11.2015 pronunţată de Tribunalul Neamţ definitivă prin decizia penală nr. 182/16.02.2016 a Curţii de Apel Bacău, pe care a repus-o în individualitate în pedepsele componente:
a) - 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă (de la P.), prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 noul C. pen., faptă din 06.06.2013.
b) - de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă (de la Q.), prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 noul C. pen., faptă din 10.06.2013.
În baza art. 97 C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 238/25.03.2016 pronunţată de Judecătoria Oneşti definitivă prin decizia penală nr. 1131/26.10.2016 a Curţii de Apel Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de şantaj prev. de art. 207 alin. (1) C. pen. faptă epuizată la data de 18.09.2014.
S-a constatat că prin acestă sentinţă au fost aplicate pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 s-au contopit pedepsele de la pct. 2a), 2b) cu pedeapsa de la pct. 3, aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani pe care a sporit-o cu 1 (un) an şi 4 luni (reprezentând 1/3 din totalul de 4 ani al celorlalte pedepse).
Pedeapsă rezultantă: 3 ani şi 4 luni închisoare la care s-a adaugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 43 alin. (1) C. pen. s-a adaugat la pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată în cauză, pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.
Pedeapsă de executat: 3 ani şi 10 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerilor din data de 27.10.2014 şi din data de 26.08.2016.
Privitor la inculpatul C., în baza art. 47 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu referire la art. 396 alin. (1), (2) C. proc. civ. pen.., a fost condamnat inculpatului C., pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de instigare la infracţiunea de introducere de bunuri interzise în penitenciar.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii de 9 luni sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani, termen stabilit conform prevederilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat- în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta 60 zile muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Târgu-Neamţ, jud. Neamţ sau în cadrul D.G.A.S.P.C Neamţ
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii din data de 26.08.2016.
În baza art. 112 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a următoarelor bunuri ce au fost reţinute conform procesului-verbal din data de 26.08.2016: telefon mobil marca R. - IMEI x; un acumulator marca R. x; o cartelă sim E. x; un telefon mobil marca R. - IMEI x; un acumulator marca R. x; o cartelă sim E. x; încărcător telefon mobil şi un cablu de date telefon mobil de culoare neagră x; pantofi sport, culoare alb, "x" şi o pereche jeans "x" 38-43.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
1. Cu privire la nelegala reţinere a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. civ. pen. în favoarea inculpatului A..
S-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în beneficiul inculpatului A. dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. civ. pen. întrucât inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei astfel cum acesta a fost trimis în judecată, nu a formulat o cerere de recunoaştere a învinuirii iar, instanţa nu a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea prezentată de către inculpat în cuprinsul declaraţiei formulate.
Învinuirea adusă inculpatului A. a constat în aceea că beneficiind de sprijinul celorlalţi doi inculpaţi, a introdus bunurile în penitenciar.
Pentru a se putea reţine procedura recunoaşterii învinuirii nu este suficient ca inculpatul să recunoască săvârşirea acţiunii incriminată de textul de lege ci, învinuirea priveşte întregul context căruia i se dă relevanţă penală.
În cauza de faţă, participaţiei penale sub forma complicităţii şi a instigării i-a fost dată relevanţă penală, iar atitudinea inculpatului de a nega în parte acuzaţiile formulate nu poate decât să ducă la înlăturarea beneficiului acordat de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. civ. pen.
Totodată, situaţia de fapt reţinută de către instanţă diferă de cea prezentată de către inculpatul A. în sensul în care deşi instanţa a reţinut participarea sub forma complicităţii a inculpatului C. (paragraful final din pagina 4 a hotărârii), inculpatul a precizat că el s-a ocupat de toate pregătirile şi că nu ar fi fost ajutat.
În aceste condiţii, Curtea a reformat hotărârea în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. civ. pen. cu consecinţa înlăturării beneficiului reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3.
2 Cu privire la nelegala reţinere a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. civ. pen. în favoarea inculpatului C..
Inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru faptele constând în aceea că 1-a determinat pe coinculpatul A. să introducă în Penitenciarul Bacău, 2 telefoane mobile, 1 încărcător, 2 cartele SIM E. şi un cablu de date, bunuri pe care anterior le disimulase într-o pereche de adidaşi, încălţări pe care le-a dat numitului A. în prezenţa lui D., în timp ce se aflau în apropierea Penitenciarului Bacău.
Însă, în cuprinsul declaraţiei date în faţa primei instanţe inculpatul C. a prezentat o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în cuprinsul rechizitoriului şi decât cea reţinută de către instanţa de judecată, astfel că reţinerea în beneficiul acestui inculpat a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. civ. pen. este nelegală.
3. Cu privire la nelegala contopire a pedepselor aplicate inculpatului A..
Instanţa a reţinut că printre condamnările pe care le-a suferit inculpatul A. se numără condamnarea la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 13/2016 a Judecătoriei Târgu Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 1031/05.10.2016 a Curţii de Apel Bacău.
Aplicarea regulilor de contopire a pedepselor concurente priveşte nu pedeapsa rezultantă, ci fiecare dintre pedepsele componente pentru infracţiunile comise în concurs.
Astfel, se impunea descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani în pedepsele componente, de 2 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 13/2016 a Judecătoriei Târgu Neamţ şi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 11/2013 a Tribunalului Neamţ. Contopirea pedepsei aplicată în prezenta cauză cu cea de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 13/2016 a Judecătoriei Târgu Neamţ, întrucât aceste două pedepse sunt concurente. La pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare se impunea adăugarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 11/2013 a Tribunalului Neamţ.
4. Cu privire la nelegala aplicarea a pedepselor complementare direct pe lângă pedeapsa rezultantă în sarcina inculpatului A..
Contrar dispoziţiilor art. 45 alin. (3) C. pen. rap. la art. 45 alin. (1) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei complementare pe lângă pedeapsa rezultantă, atât timp cât această pedeapsă nu a fost dispusă pe lângă niciuna dintre pedepsele principale componente.
Procedând în acest mod, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 45 alin. (1) C. pen. care prevăd că pedeapsa complementară se aplică pe lângă pedeapsa principală dacă aceasta a fost stabilită pentru vreuna dintre infracţiunile săvârşite.
Aceeaşi situaţie este şi în cazul pedepselor accesorii a căror aplicare care se impunea a fi făcută pe lângă pedeapsa stabilită pentru fiecare infracţiune în parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) C. pen.
Astfel, aplicarea pedepselor complementare şi accesorii trebuia să vizeze pedeapsa principală stabilită pentru fiecare infracţiune, urmată de contopirea acestora în conformitate cu dispoziţiile art. 45 C. pen.
Însă, având în vedere fapta pentru care inculpatul este judecat, Curtea a apreciat că nu se impune aplicarea pedepsei complementare şi accesorii, dispunând înlăturarea acestora.
5. Cu privire la nelegala deducere a întregii perioade de detenţie executată de către inculpatul A..
Instanţa de fond a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei deja executate ca urmare a reţinerii în prezenta cauză, în intervalul 26.08.2016 ora 13:50 -27.08.2016 ora 13:50 şi ca urmare a punerii în executare a mandatului de executare nr. x din 15.07.2016 emis ca urmare a sentinţei penale nr. 1739 din 23.11.2015 în dosarul nr. x al Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 807/14.07.2016 a Curţii de Apel Bacău, la zi şi a anulat mandatul de executare nr. 17 din 07.10.2016 emis ca urmare a sentinţei penale nr. 13 din 20.01.2016 a Judecătoriei Tg. Neamţ, în forma în care a rămas definitivă prin dec. pen. 1031/05.10.2016 a Curţii de Apel Bacău.
Dacă măsura preventivă a reţinerii din data de 26.08.2016 rezultă cu claritate din actele cauzei, perioada executată din mandatul indicat de către instanţă şi împrejurarea dacă acest mandat îl priveşte pe inculpatul A. nu rezultă din niciunul dintre înscrisurile de la dosar.
De altfel, în afara reţinerii din data de 26.08.2016 instanţa trebuia să deducă perioada anterior executată de la data de 07.10.2016 la zi, astfel cum rezultă din cuprinsul fişei de cazier a inculpatului.
În consecinţă, în baza art. 72 C. pen. s-a dispus deducerea din pedeapsă a duratei reţinerii din data de 26.08.2016 şi perioada executată de la 07.10.2016 la zi, ca urmare a punerii în executare a mandatului de executare nr. 17 din 07.10.2016 emis în baza a sentinţei penale nr. 13/20.01.2016 a Judecătoriei Târgu Neamţ, definitivă prin decizia penală 1031/05.10.2016 a Curţii de Apel Bacău şi s-a dispus anularea vechilor forme de executare şi dispunerea emiterii unor noi forme de executare în temeiul prezentei decizii.
6. Cu privire la soluţia de achitare pronunţată faţă de inculpata D.;
S-a arătat că în mod nefondat s-a dispus achitarea inculpatei D., reţinându-se că aceasta nu a avut cunoştinţă despre intenţia coinculpaţilor C. şi A. de a introduce bunuri interzise în penitenciar, ajutorul acordat inculpaţilor constând doar în transportarea acestora cu autoturismul.
La analizarea probatoriului administrat în cauză nu poate fi făcută abstracţie pe de o parte de elementele constatate de către organele de poliţie iar, pe de altă pate, de evoluţia pe care prezentarea situaţiei de fapt a cunoscut-o pentru inculpaţii din prezenta cauză.
Constatarea organelor de poliţie imediat după comiterea infracţiunii vizează descoperirea inculpatei D. la momentul la care inculpatul A. pătrunsese în penitenciar în imediata apropiere a penitenciarului (la intesecţia străzilor General x şi y) iar, în autoturismul inculpatei au fost descoperite hainele pe care inculpatul A. le-a schimbat.
Iniţial în faţa lucrătorilor de penitenciare, inculpatul A. a arătat împrejurarea că a venit la penitenciar însoţit de către două persoane care i-au remis bunurile ce urmau a fi introduse în penitenciar.
Totodată, în calitate de martor la cercetarea la faţa locului şi ulterior în calitate de suspect asistat de către avocat, inculpatul A. a arătat că la propunerea inculpatului C. a acceptat să introducă bunurile în penitenciar, iar la ezitările acestuia a fost prezentă inculpata D. care a perceput direct cele petrecute. Cu aceste ocazii, A. a precizat că s-a întâlnit în Târgu Neamţ cu ceilalţi doi inculpaţi care au venit împreună - excluzând orice discuţii referitoare la întâlnirea pur ocazională cu inculpata D..
Deşi în calitate de martor la cercetarea la faţa locului a arătat că doar a însoţit-o pe inculpata D. în Bacău pentru a cumpăra fuste, în calitate de suspect, inculpatul C. a declarat în prezenţa apărătorului faptul că după ce a convenit cu inculpatul A. să se deplaseze în Bacău a vorbit cu inculpata D. pentru a le asigura deplasarea.
Împrejurarea că în faza cercetării judecătoreşti inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor anterioare şi au arătat că au fost forţaţi de către poliţişti să declare într-un anumit fel nu schimbă cu nimic situaţia de fapt. În acest sens, împrejurarea că declaraţiile celor doi inculpaţi în calitate de suspecţi au fost date în prezenţa avocaţilor, că în faţa procurorului au menţinut aspectele anterior declarate şi că elementele anterior prezentate sunt întărite de constatările organelor de poliţie sunt elemente suficiente pentru a fundamenta concluzia că declaraţiile date în faza urmăririi penale corespund adevărului şi că inculpata D. cunoştea împrejurarea că bunurile interzise urmau a fi introduse în penitenciar.
Mai mult, elemente din declaraţia dată în faţa instanţei de către inculpatul C. fundamentează concluzia că această persoană nu a relatat adevărul în această declaraţie. Astfel, inculpatul a precizat că a relatat acelaşi aspecte atât la poliţie cât şi în faţa instanţei însă, arată că a fost lovit cu bastonul pentru a declara într-un anumit fel însă, nu ştie să citească şi a semnat declaraţia al cărei conţinut nu îl cunoştea. In afara împrejurării că inculpatul a fost audiat în prezenţa unui apărător, apare ilogic ca inculpatul să fie forţat să declare într-un anumit fel deşi aceasta semnează declaraţia fără a-i cunoaşte conţinutul.
Situaţia de fapt prezentată în cursul cercetării judecătoreşti nu explică în nici un fel motivele pentru care inculpaţii au mers împreună de două ori la staţia de carburant, la distanţă în timp de aproximativ 30 de minute.
Relaţia de concubinaj dintre inculpata D. şi G., persoană care la data faptelor se afla în penitenciar, explică mobilul infracţiunii şi implicarea inculpatei D. în săvârşirea acesteia. Cu titlu de exemplu, se impune a fi reliefată situaţia de fapt reţinută în cuprinsul sentinţei penale nr. 94/2015 a Tribunalului Neamţ în care inculpata D. a participat activ la cumpărarea de influenţă pentru a asigura punerea în liberate a concubinului său, G..
Nu atât faptele anterior comise, cât condamnarea anterioară, a determinat-o pe inculpata D. să pregătească comiterea faptelor deduse judecăţii în sensul creării unui alibi, a prezentării împrejurării false că nu are nici o implicare în comiterea faptelor şi că s-a întâlnit pur întâmplător cu ceilalţi doi inculpaţi. Acest aspect, reiese din modul concordant în care inculpaţii D. şi G. au declarat că au venit în Bacău doar pentru a cumpăra fuste de la o ţigancă poreclită "M.".
În concluzie, Curtea a apreciat ca fiind cert faptul că inculpata D. cunoştea împrejurarea că inculpatul A. urma să introducă bunurile interzise în penitenciar şi se impune condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de introducere de bunuri interzise în penitenciar prv. de art. art. 48 C. pen. rap. la art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criterii de individualizare prev. de art. 74 C. pen.
Potrivit art. 74 C. pen. alin. (1) stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după criteriile prevăzute la lit. a) - g.
S-a mai arătat că, deşi, individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Sub aspectul duratei pedepsei ce a fost aplicată inculpatei D., Curtea a apreciat că o pedeapsă de 6 luni închisoare evidenţiază o o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., şi ţine cont de gradul de pericol social concret al faptei comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei, Curtea a constatat raportându-se la aceleaşi criterii anterior menţionate prevăzute de art. 74 C. pen., că s-a făcut o justă apreciere a acestora, ţinându-se cont de gradul de pericol social concret al faptei comise, în raport de circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatei care a negat săvârşirea faptei, şi care est recidivistă, fapta dedusă judecăţii fiind comisă în termenul de încercare de 4 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 94/P/11.11.2015 pronunţată de Tribunalul Neamţ definitivă prin decizia penală nr. 182/16.02.2016 a Curţii de Apel Bacău prin care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, şi de asemenea este concurentă cu infracţiunea de complicitate la infracţiunea de şantaj prev. de art. 207 alin. (1) C. pen. pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 238/25.03.2016 pronunţată de Judecătoria Oneşti definitivă prin decizia penală nr. 1131/26.10.2016 a Curţii de Apel Bacău., astfel încât executarea pedepsei în regim de detenţie este singura modalitate legală de stabilire a regimului de executare.
Având în vedere şi cele statuate prin Decizia nr. 42/2008 a I.C.C.J.în soluţionarea unui recurs în interesul legii (care nu şi-a pierdut actualitatea), Curtea în baza art. 15 alin. (2) Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 C. pen. 1969 a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 94/P/11.11.2015 pronunţată de Tribunalul Neamţ definitivă prin decizia penală nr. 182/16.02.2016 a Curţii de Apel Bacău, pe care a repus-o în individualitate în pedepsele componente, iar în baza art. 97 C. pen. a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 238/25.03.2016 pronunţată de Judecătoria Oneşti definitivă prin decizia penală nr. 1131/26.10.2016 a Curţii de Apel Bacău, urmând ca în baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 să dispună contopirea pedepselor aşa cum au fost repuse în individualitate în pedeapsa cea mai grea pe care o va spori cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse).
S-a constatat că această pedeapsă rezultantă urmează a fi adăugată la pedeapsa aplicată în cauză conform art. 43 alin. (1) C. pen., alături de pedeapsa complementară.
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerilor din data de 27.10.2014 şi din data de 26.08.2016.
Cu privire la soluţia de amânare a aplicării pedepsei adoptată faţă de inculpatul C.
În primul rând, potrivit art. 83 alin. (4) din C. pen., sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicării pedepsei şi atenţionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune.
Cu toate acestea instanţa de fond nu a indicat motivele pentru care s-a oprit la soluţia de amânare a aplicării pedepsei şi nu a motivat în nici un fel această soluţie.
În al doilea rând, printre condiţiile legale pentru adoptarea soluţiei de amânare a aplicării pedepsei se numără formarea convingerii că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, iar inculpatul să nu fi zădărnicit aflarea adevărului sau tragerea la răspundere penală a coparticipanţilor la infracţiune.
Conduita anterioară a inculpatului C. dată de sancţionarea administrativă repetată pentru fapte de furt şi lipsa unei ocupaţii stabile a acestuia nu justifică sub nici o formă concluzia că amânarea aplicării unei pedepse este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Mai mult, atât timp cât acest inculpat a încercat ca prin declaraţiile sale să asigure scăparea inculpatei D., Curtea a constatat că soluţia de amânare a aplicării pedepsei nu este în acord cu dispoziţiile art. 83 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, Curtea prin raportate la dispoziţiile art. 74 C. pen. şi art. 91 C. pen. şi următ. a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de instigare la infracţiunea de introducere de bunuri interzise în penitenciar.
În baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei închisorii de 9 luni sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani, termen stabilit conform prevederilor art. 92 C. pen.
Va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen. şi va impune obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat- în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta 60 zile muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Târgu-Neamţ, jud. Neamţ sau în cadrul D.G.A.S.P.C Neamţ
În baza art. 72 C. pen. va deduce din pedeapsa durata reţinerilor din data de 26.08.2016.
Cu privire omisiunea confiscării bunurilor ce fac obiectul infracţiunii şi a celor care au fost adaptate şi utilizate la realizarea activităţii infracţionale.
De la inculpatul A. au fost ridicate atât cele două telefoane mobile cu încărcător şi cartele SIM. cât şi îmbrăcămintea folosită pentru ascunderea acestor bunuri.
Întrucât cele două telefoane mobile împreună cu accesoriile acestora (un încărcător şi un cablu de date) şi cartelele SIM sunt bunuri care au fost folosite la săvârşirea faptei prevăzută de legea, se impunea confiscarea acestora, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., de la inculpatul A.. În acest sens. se impune a fi reţinută împrejurarea că C., persoană care i-a remis bunurile inculpatului A., a cunoscut împrejurarea că bunurile urmau să fie utilizate la comiterea infracţiunii.
Perechea de adidaşi şi cea de pantaloni care au fost utilizate la ascunderea bunurilor pentru a nu fi depistate la intrarea în penitenciar se impun a fi confiscate în temeiul art. 112 alin. (1), lit. b) C. pen. - ca bunuri adaptate şi folosite pentru introducerea obiectelor interzise. Şi cu privire la aceste bunuri, C. a cunoscut scopul încredinţării acestora către inculpatul A..
În consecinţă, Curtea în baza art. 112 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul A. a bunurilor ce au fost reţinute conform procesului-verbal din data de 26.08.2016 şi care au fost folosite sau adaptate pentru săvârşirea infracţiunii.
Împotriva deciziei penale nr. 537 din data de 17 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpata D..
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei D. în sensul că faţă de incidenţa dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni cât şi a dispoziţiilor privitoare la recidiva postcondamnatorie, în cauză erau aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 43 alin. (2) C. pen. în raport şi de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012.
Potrivit acestor dispoziţii legale, se apreciază că instanţa de apel trebuia să aplice mai întâi regula referitoare la concursul de infracţiuni şi apoi regula referitoare la recidiva postcondamnatorie, cumulând aritmetic pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni, respectiv 2 ani şi 2 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 94/P din 11.11.2015 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia nr. 182 din 16.02.2016 a Curţii de Apel Bacău.
Făcând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. pen. Curtea de apel a dispus condamnarea inculpatei D. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare în loc de 4 ani şi 2 luni închisoare.
În drept, parchetul a invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. civ. pen.. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale.
Inculpata D. a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la faptul că a fost condamnată cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, răsturnarea acesteia trebuind să se facă prin probe directe, clare, neechivoce, nu prin deducţii, subiectivism şi trimiteri la alte dosare în care s-au pronunţat hotărâri definitive.
Susţine inculpata că probele administrate în cauză nu au fost apreciate în mod corect, reţinându-se în mod greşit vinovăţia sa întrucât nu a făcut altceva decât să transporte cu maşina două persoane care mergeau în aceeaşi direcţie cu ea şi nu a avut cunoştinţă de intenţiile acestora.
În drept îşi întemeiază recursul în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 - fapta nu este prevăzută de legea penală.
Motivul 2 al recursului în casaţie invocat de inculpata D. vizează pedeapsa aplicată, arătând că prin decizia recurată, instanţa de apel a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare pentru fapta pentru care a fost trimisă în judecată, însă a reţinut că este recidivistă, fapta fiind comisă în termenul de încercare de 4 ani, stabilit prin sentinţa penală nr. 94/P din 11 noiembrie 2015 a Tribunalului Neamţ.
Procedându-se la anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care a repus-o în individualitate în pedepsele componente, i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani sporită cu 1 an şi 4 luni reprezentând 1/3 din totalul de 4 ani al celorlalte pedepsei, astfel că pedeapsa de 3 ani şi 4 luni a fost adăugată la pedeapsa de 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 3 ani şi 10 luni închisoare.
Consideră că în mod nelegal, instanţa a reţinut aplicarea în cauză a Deciziei nr. 42 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie întrucât nu toate faptele au fost comise în baza vechiul C. pen., astfel că pedeapsa ce urmează a fi executată este de 3 ani şi 2 luni închisoare în loc de 3 ani şi 10 luni închisoare.
În drept şi-a întemeiat recursul în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. civ. pen.. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale.
Examinând recursurile în casaţie declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpata D. în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 434 C. proc. civ. pen.., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Înalta Curte reţine că recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. civ. pen.. şi nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalităţii, respectiv al concordanţei cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. civ. pen.., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. civ. pen.., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. civ. pen.., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.
I. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12
C. proc. civ. pen.. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpata D.:
În concret, Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei D. în sensul că faţă de incidenţa dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni cât şi a dispoziţiilor privitoare la recidiva postcondamnatorie, în cauză erau aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 43 alin. (2) C. pen. în raport şi de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012.
Potrivit acestor dispoziţii, parchetul apreciază că instanţa de apel trebuia să aplice mai întâi regula referitoare la concursul de infracţiuni şi apoi regula referitoare la recidiva postcondamnatorie, cumulând aritmetic pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni, respectiv 2 ani şi 2 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 94/P din 11.11.2015 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia nr. 182 din 16.02.2016 a Curţii de Apel Bacău.
Făcând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. pen., Curtea de apel a dispus condamnarea inculpatei D. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare în loc de 4 ani şi 2 luni închisoare.
Pe de altă parte, inculpata D., susţine că, prin decizia recurată, instanţa de apel a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare pentru fapta pentru care a fost trimisă în judecată, însă a reţinut că este recidivistă, fapta fiind comisă în termenul de încercare de 4 ani, stabilit prin sentinţa penală nr. 94/P din 11 noiembrie 2015 a Tribunalului Neamţ.
Procedându-se la anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care a repus-o în individualitate în pedepsele componente, i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani sporită cu 1 an şi 4 luni reprezentând 1/3 din totalul de 4 ani al celorlalte pedepsei, astfel că pedeapsa de 3 ani şi 4 luni a fost adăugată la pedeapsa de 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 3 ani şi 10 luni închisoare, în loc de 3 ani şi 2 luni închisoare.
Raportat la dispoziţiile art. 438 C. proc. civ. pen.., constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (cu nerespectarea dispoziţiilor legale care permit acest lucru).
Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatei D. se situează în limitele prevăzute de lege.
Criticile invocate atât de Ministerul Public, cât şi de inculpată, referitoare la faptul că decizia recurată este contrară legii, nu pot fi analizate prin prisma dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. civ. pen.., cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a realizat. Pedeapsa aplicată pentru fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata D. se află în limitele legale.
Motivul de recurs formulat de inculpat se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. civ. pen.. anterior, dispoziţii care nu se mai regăsesc însă în actualul C. proc. civ. pen.., art. 438 alin. (1) C. proc. civ. pen.. prevăzând expres cazurile în care hotărârile sunt supuse casării.
II. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. pen.. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, invocat de inculpata D.:.
În concret, inculpata a susţinut că a fost condamnată cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, răsturnarea acesteia trebuind să se facă prin probe directe, clare, neechivoce, nu prin deducţii, subiectivism şi trimiteri la alte dosare în care s-au pronunţat hotărâri definitive.
De asemenea, că probele administrate în cauză nu au fost apreciate în mod corect, reţinându-se în mod greşit vinovăţia sa întrucât nu a făcut altceva decât să transporte cu maşina două persoane care mergeau în aceeaşi direcţie cu ea şi nu a avut cunoştinţă de intenţiile acestora.
Astfel cum s-a mai pecizat, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. civ. pen.., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Recursul în casaţie nu are în vedere elemente de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate reevalua materialul probator şi nu poate să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea care a fost menţionată în hotărârea atacată.
Prin cererea de recurs în casaţie, inculpata D., practic solicită o reevaluare a probelor administrate, situaţie nepermisă în calea de atac a recursului în casaţie, întrucât aspectele menţionate vizează critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. civ. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpata D. împotriva deciziei penale 537 din data de 17 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. civ. pen.., va fi obligată recurenta inculpată D. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de inculpata D. împotriva deciziei penale nr. 537 din data de 17 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. civ. pen.., obligă pe recurenta inculpată D. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. civ. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata D., în cuantum de 90 RON, precum şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C. şi A., în cuantum de câte 360 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 3 ianuarie 2019.