Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 592/PI din data de 27 noiembrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 5491 alin. (5) lit. a) C. proc. pen., s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind desfiinţarea contractului de împrumut fără dobândă datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, prin asociat unic şi administrator D.
Pentru a se pronunţa în acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara a reţinut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2018, din data de 17.07.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat desfiinţarea a trei exemplare ale actului intitulat "Contract de împrumut datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, prin D. ". S-a ataşat Ordonanţa de clasare din data de 24.04.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2015, împreună cu Dosarul nr. x/2015.
În motivarea sesizării, s-a arătat că prin ordonanţa emisă în Dosar nr. x/2015 la data de 24.04.2018 s-a dispus clasarea cauzei privind comiterea de către avocatul A. şi de către E. a infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, cu propunerea de desfiinţare a înscrisurilor, potrivit procedurii prevăzute de art. 5491 C. proc. pen., şi anume desfiinţarea celor trei exemplare ale actului intitulat "Contractului de împrumut datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, prin D. ".
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul a constatat că prin plângerea penală din data de 29.09.2014 persoana vătămată F. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de A. şi E., sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În fapt, persoana vătămată a arătat, printre altele, faptul că dl. A. a măsluit contractul de împrumut datat 14.10.2008 în conţinutul căruia a atestat în fals că i-ar fi împrumutat numitului D., în prezent decedat, suma de 152.000 euro, contrafăcând semnătura împrumutatului pe acest act, iar ulterior, uzând de el, în faţa instanţei civile. De asemenea, au fost sesizate infracţiuni de corupţie comise de către avocatul A. ş.a., aşa încât, prin Ordonanţa nr. x/P/2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara.
Prin Ordonanţa nr. y/P/2015 din data de 17 iulie 2015, DNA - Serviciul Teritorial Timişoara a dispus clasarea cauzei penale privind infracţiunile de luare de mită şi dare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru infracţiunea prev. de art. 322 C. pen. Dosarul a fost reînregistrat cu nr. z/P/2015.
Prin Ordonanţa nr. w/P/2015 din data de 02.07.2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara a declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a cauzei privind pe avocatul A.. În motivarea ordonanţei, s-a arătat că, la data de 11.02.2015, Tribunalul Timiş a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara cu privire la faptul că, în dosarul civil cu nr. x/2012, având ca obiect acţiune în constatare, au rezultat indicii despre săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În cadrul procesului civil, la cererea pârâtei SC C. SRL s-a efectuat o expertiză criminalistică grafică asupra înscrisului defăimat ca fiind fals, înscris invocat de reclamant în susţinerea acţiunii, respectiv înscrisul intitulat contract de împrumut fără dobândă, încheiat la data de 14.10.2008, indicând ca posibil autor al falsului pe A. şi complicele său, E.
În Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara a fost începută urmărirea penală, in rem, la data de 16.02.2015, sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 322 C. pen.
Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub nr. x/2015.
Prin ordonanţa din data de 06 august 2015 s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2015 la Dosarul nr. x/2015.
În fapt, prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. x/2012 din 19 aprilie 2012, precizată la termenul de judecată din data de 06.09.2012, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii D. şi SC C. SRL, să constate şi să dispună următoarele:
- să constate existenta dreptului său de proprietate asupra imobilului construcţie situat în Timişoara, str. x, înscrisă în CF nr. x cu nr. top. x;
- evacuarea pârâţilor din imobilul construcţie situat în Timişoara, str. x, înscris în CF x cu nr. Top. x;
- să oblige pârâţii la încheierea unui act de vânzare-cumpărare care să aibă ca obiect terenul aferent imobilului construcţie situat în Timişoara, str. x, în condiţiile contractului de vânzare-cumpărare din data de 20.03.2009, iar în caz de refuz, să pronunţe o hotărâre judecătorească care să tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta SC C. SRL, prin pârâtul D., în calitate de asociat unic şi administrator al acesteia, un contract de împrumut pentru suma de 152.000 euro, pe care i-a pus-o la dispoziţie în două tranşe, la data de 14.10.2008 şi respectiv 17.10.2008, că pârâta nu i-a restituit împrumutul la termen, astfel că a convenit stingerea acestuia prin darea în plată a unui activ al pârâtei, că între el, în calitate de cumpărător şi pârâta SC C. SRL prin pârâtul D., în calitate de vânzător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unei construcţii P + 2E, împreună cu trei garaje la parter, situată în Timişoara, str. x, înscrisă în CF x cu nr. top. x şi că pârâta SC C. SRL s-a obligat să elibereze imobilul în termen de 30 de zile, adică începând cu data de 01.05.2009, sub sancţiunea plătii unei penalităţi de întârziere de 500 euro/fiecare zi de întârziere.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480, art. 969, art. 1073 - 1075, art. 1066 C. civ., art. 112, art. 132 C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 20655/04.10.2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei I civilă a Tribunalului Timiş, în data de 26.10.2012, iar ulterior transpus pe rolul secţiei a II-a civilă a Tribunalului Timiş.
La termenul de judecată din data de 17.04.2014, i s-a pus în vedere reclamantului să prezinte contractul de împrumut despre care vorbea în acţiune, contract în temeiul căruia susţine că a achitat preţul stabilit.
La termenul de judecată din data de 19.06.2014, reprezentantul reclamantului, domnul avocat G., a depus la dosar originalul contractului de împrumut încheiat la data de 14.10.2008 între SC C. SRL, prin D., şi A., precum şi o copie conformă cu originalul.
La termenul de judecată din data de 02.10.2014, instanţa a încuviinţat solicitarea pârâtei de efectuare a unei expertize grafoscopice, aceasta afirmând că semnătura atribuită lui D. nu îi aparţine acestuia.
La data de 02.12.2014, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timiş a depus raportul de expertiză nr. x/03.12.2014, la dosar. Conform expertului, semnătura în litigiu de pe documentul intitulat contract de împrumut - fără dobândă, datat 14.10.2008, de la rubrica D. "Bun şi aprobat" pentru unasutăcincizecişidouămii euro, nu a fost executată de numitul D.. În ceea ce priveşte semnătura în litigiu de pe documentul intitulat contract de vânzare-cumpărare, datat 20.03.2009, de la rubrica D., s-a arătat că a fost executată de către numitul D..
Ca urmare, la data de 22.01.2015, instanţa a sesizat organele de urmărire penală (Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara) pentru efectuarea cercetărilor cu privire la înscrisul fals - contract de împrumut - fără dobândă, datat 14.10.2008. Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Prin ordonanţa din data de 16 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor art. 172 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus în dosar efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara, al cărei obiect era să se stabilească dacă semnătura depusă la rubrica D., "Bun şi aprobat" pentru unasutăcincizecişidouămii euro din cuprinsul contractului de împrumut - fără dobândă - datat 14.10.2008, aflat la dosar în trei exemplare originale, a fost executată de către D.
S-a menţionat faptul că A. a depus la data de 24 februarie 2016, în vederea efectuării expertizei, alte două exemplare originale ale contractului de împrumut, aflate în posesia sa, arătând că actul a fost încheiat în mai multe exemplare originale.
Pentru efectuarea expertizei, la dispoziţia experţilor a fost pus dosarul cauzei, precum şi următoarele scripte de comparaţie:
A. contractul de împrumut datat 14.10.2008, în trei exemplare originale;
B. Materiale de comparaţie, în original: Procură judiciară, autentificată cu nr. x de BNP H.; Declaraţie autentificată cu nr. x de BNP I.; Contract de donaţie, autentificat cu nr. 1004/26.08.2010, de BNP J.; Procură, autentificată cu nr. x de BNP J., în două exemplare; Declaraţie autentificată cu nr. x de BNP J., în două exemplare; Declaraţie autentificată cu nr. x de BNP K.; Cerere de autentificare cu nr. 3266, adresată BNP L.; Declaraţie autentificată cu nr. x de BNP L.; Extras de carte funciară nr. x; Certificat fiscal nr. 1/14.07.2005; Contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1146/06.04.2004 de BNP I.; Contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4593/27.09.2005 de BNP L.; Contract de împrumut numerar autentificat cu nr. 3057/28.06.2004; Contract de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr. 7029/19.11.2004 de către BNP M.; Contract de împrumut numerar autentificat cu nr. 3057/28.06.2004, de către BNP L. - exemplar depus la Tribunalul Timiş; Declaraţie autentificată cu nr. x de BNP L. - exemplar depus la Tribunalul Timiş; Convenţie de cont de economii în valută, nr. 1/08.07.2008; Convenţie de depozit la termen (pentru persoane fizice), din 07.01.2009.
De asemenea, a fost desemnat ca expert parte de către dl. A., dl. expert criminalist autorizat N., care a formulat Notă de observaţii cu privire la obiectul expertizei şi la materialele de expertizat, la data de 22 martie 2016.
La data de 07.10.2016, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timiş a depus raportul de expertiză nr. x/05 octombrie 2016, la dosar. Conform expertului, semnăturile de la poziţiile D. de pe cele două exemplare originale ale contractului de împrumut datat 14.10.2008, depuse de către A. la parchet, au fost executate de către D.. În privinţa exemplarului original depus în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiş, expertul a precizat că nu se poate exprima, conform normelor legale, deoarece acesta fost deja expertizat de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara.
Potrivit Notei de obiecţii nr. 421/01 noiembrie 2016 a expertului parte, dl. N., toate cele trei semnături au fost executate de către D., iar diferenţele între acestea ar putea fi urmarea unei tentative de autofalsificare.
Prin ordonanţa din data de 10 martie 2017, în temeiul dispoziţiilor art. 181 din C. proc. pen. s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize criminalistice grafoscopice de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, experţii urmând a stabili: dacă semnăturile de la poziţia D. de pe cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, data de 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, au fost executate de către D.; dacă cele două exemplare expertizate conform raportului de expertiză criminalistică nr. 104/04.10.2016, de către INEC - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara, corespund cu cel expertizat anterior, care este diferenţa între acestea şi explicaţia logică care ar putea fi dată acestui aspect; dacă D. ar fi putut semna trei exemplare ale aceluiaşi contract cu acelaşi prilej, cu semnături diferite şi care ar fi explicaţia; să se precizeze în mod explicit dacă semnăturile lui D. şi ale lui A. de pe cele trei exemplare sunt semnate cu acelaşi instrument şi dacă se poate stabili vechimea semnăturilor.
La data de 11.07.2017 INEC Bucureşti a depus raportul de expertiză criminalistică nr. 80/30.06.2017, la dosar.
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 80/30.06.2017 al INEC Bucureşti s-a concluzionat că semnăturile de la poziţia D. de pe cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL nu au fost executate de către D.. Acestea au fost contrafăcute prin imitaţie după model/modele şi din această cauză prezintă diferenţe între ele. Nu s-a putut stabili data semnăturilor, nici dacă a fost folosit un singur instrument scriptural.
Întrucât s-a constatat că există contradicţie între concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 104/04.10.2016 al INEC - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara şi concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 80/30.06.2017 al INEC Bucureşti, prin ordonanţa din data de 08 septembrie 2017, s-a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice de către o comisie de experţi din cadrul INEC Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 2 alin. (2) pct. 3 şi alin. (7) din Decizia nr. 1/09.01.2008 a INEC, urmând a se stabili dacă semnăturile de la poziţia D. de pe cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, au fost executate de către D.
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 24/28 februarie 2018 al INEC Bucureşti, comisia formată din 3 experţi, a concluzionat toate cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, au fost executate de către persoana de la care provin grafiile de referinţă indicate ca fiind proprii numitului D. S-a mai opinat în cuprinsul raportului că cele trei semnături în litigiu analizate au fost executate cu acelaşi tip de material scriptural, de aceeaşi persoană şi cu aceeaşi ocazie. Diferenţele între grafiile comparate pot fi considerate neesenţiale şi sunt explicate prin variabilitatea naturală a scrierilor influenţate de acţiunea unor factori interni şi externi diferiţi, care apar într-o situaţia şi în alta.
Expertul parte, dl. N., a exprimat opinia, în nota de obiecţii formulată, că lucrarea (raportul de expertiză criminalistică nr. 24/28 februarie 2018 al INEC Bucureşti) este obiectivă şi în conformitate cu adevărul.
În cauză au fost ascultaţi persoana vătămată F., martorii E., O. şi G., precum şi A., atât în calitate de martor, cât şi de suspect.
F. a arătat, în plângerea penală formulată şi în declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală că a trăit într-o relaţie de concubinaj cu defunctul D. în perioada 1993 - 2010. Acesta a decedat în decembrie 2012. În cursul anului 2008, D. a cumpărat părţile sociale ale SC C. SRL devenind asociat unic şi administrator. La data de 17.10.2008, acesta i-a făcut o procură de administrare generală a societăţii.
Aproximativ în perioada 2004 - 2008, D. a mai deţinut părţi sociale şi la SC P. SRL, pe care le-a vândut în luna mai 2008 cu suma de 1.500.000 euro, apoi, în luna octombrie 2008 a cumpărat părţile sociale ale SC C. SRL contra sumei de 100.000 euro. Tot în cursul anului 2008, după cumpărarea părţilor sociale, D. a şi creditat firma cu suma de 152.000 euro, proveniţi tot din vânzarea părţilor sale sociale deţinute la SC P. SRL. În anul 2010, 90 părţi sociale le-a vândut unei persoane fizice, iar 10 părţi sociale i le-a vândut persoanei vătămate.
A mai arătat că având în vedere situaţia financiară foarte bună a lui D. în anul 2008, acesta nu avea nevoie să ia bani cu împrumut de la nici o persoană, din contră, el era cel care dădea bani cu împrumut cunoştinţelor. În perioada în care sunt datate contractul de împrumut şi cel de vânzare-cumpărare încheiate între D. şi A., D. şi F. nu aveau nicio relaţie, de nici un fel, cu acesta. A. i-a vizitat de câteva ori fiind trimis de E., fiul lui D., să-i aducă daruri tatălui său cu ocazia unor aniversări.
Persoana vătămată a arătat că familia A. ştia despre faptul că D. a vândut părţile sociale ale SC C. SRL anterior decesului acestuia, întrucât d-na A., fiind avocat, l-a reprezentat pe D. într-un proces împotriva sa, care s-a desfăşurat în perioada 2010 - 2012 şi în care ea a reprezentat societatea în calitate de administrator.
Ca dovadă a faptului că ambele contracte sunt încheiate în fals a arătat că, în cazul contractului de împrumut semnătura depusă în dreptul numelui D. nu este executată de acesta, fapt dovedit prin Expertiza grafică efectuată în cadrul procesului civil şi nici impresiunea de ştampilă existentă pe contract nu reproduce ştampila societăţii. Întrucât, până la data de 04.12.2008 societatea era înmatriculată la ORC Caraş-Severin, având sediul în loc. Moldova Nouă şi nu în Timişoara, ori, datele înscrise pe ştampila aplicată pe actul de împrumut sunt cele corespunzătoare înregistrării firmei în Timişoara, după data de 04.12.2008. Din studierea conţinutului contractului de împrumut în ceea ce priveşte datele de identificare ale părţilor semnatare se observă, de asemenea, că, acest contract este contrafăcut în totalitate, deoarece datele de identificare ale firmei sunt cele corespunzătoare sediului din Timişoara, sediu înregistrat la ORC Timiş după data de 04.12.2008. De asemenea, banii care ar fi putut proveni din acest împrumut nu sunt înregistraţi în contabilitatea firmei, deşi ar fi trebuit înscrişi dat fiind faptul că motivul împrumutului era activitatea proprie a societăţii.
Referitor la Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de D. cu A., s-a arătat că într-adevăr acest contract este semnat de D., dar nu cunoaşte împrejurările, poate doar să presupună că această semnătură a fost obţinută de A. la solicitarea lui E. făcută tatălui său. În argumentarea acestei aprecieri a arătat că, în urma despărţirii sale de D., acesta, la sugestia fiului său, a formulat mai multe plângeri penale împotriva persoanei vătămate, invocând săvârşirea unor infracţiuni, dar, în cursul cercetărilor, de fiecare dată D. a recunoscut că obiectul plângerilor nu este real. De altfel, în ultima perioadă a vieţii, fiind bolnav şi neîngrijit, starea sănătăţii sale s-a deteriorat, astfel că, avea momente când venea la sediul societăţii îmbrăcat sumar, murdar, iar angajatele anunţau secţia 3 Poliţie, care l-a şi amendat în mai multe rânduri.
În ceea ce priveşte posibilii autori ai celor două înscrisuri contrafăcute, persoana vătămată bănuieşte că ar putea fi A. sau E., care aveau interes în cauză şi urmăreau să devină proprietarii pensiunii "Q." din patrimoniul SC C. SRL.
Persoana vătămată a solicitat să se ataşeze extrase de cont de la R. ale contului lui D., pentru a se vedea, faţă de cele declarate de B., că nu există în perioada respectivă depuneri de numerar în contul acestuia, D. neavând cont la acea bancă.
În ceea ce priveşte falsificarea contractului de vânzare-cumpărare la care face referire persoana vătămată F., se menţionează că la data de 21.01.2014 aceasta a formulat plângere penală faţă de A., avocat în cadrul Baroului Timiş, şi faţă de G., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, cu privire la comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. 1968, fiind înregistrat Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. În plângere s-au reclamat următoarele:
La data de 02.04.2010 dl. D., asociat unic şi administrator al SC C. SRL, şi-a cesionat toate părţile sociale către S. şi F., fiind cesionate societatea şi activele acesteia, printre care şi un imobil situat în Timişoara, str. x.
Cu acea ocazie numitul D. a primit suma de 100.000 euro şi a eliberat în acest sens o chitanţa de mână. Ulterior, fiul acestuia, E., împreună cu prietenul acestuia, dl. avocat A., au înaintat mai multe plângeri penale şi acţiuni civile, în scopul de a obţine în mod necuvenit proprietatea imobilului din Timişoara, str. x.
În anul 2012 domnul avocat A. a depus la Judecătoria Timişoara o acţiune civilă având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Timişoara, str. x, în dovedirea căreia a înţeles "să producă" două contracte de împrumut sume de bani, precum şi o promisiune de vânzare-cumpărare denumită contract de vânzare-cumpărare". Aceste înscrisuri conţin date ce nu corespund adevărului şi au fost produse ulterior, tocmai în vederea susţinerii şi câştigării respectivului proces civil, anume Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiş.
S-a mai arătat că F. avea, în perioada 2008 - 2009, o relaţie de concubinaj cu domnul D. motiv pentru care locuiau împreuna şi îl asista pe acesta la administrarea tuturor afacerilor şi încheierea tuturor actelor pe care le semna. Prin urmare, a avut cunoştinţă despre toate actele încheiate de către acesta şi cunoaşte faptul că nu a încheiat în acea perioada contractele de împrumut datate 14.10.2008 şi 17.10.2008, care nu corespund adevărului, fiind produse ulterior pentru procesul civil care face obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Timiş şi antedatate. Aceste falsuri sunt contrazise de faptul că în data de 14.10.2008 şi 17.10.2008 D. nu avea nevoie să împrumute bani, întrucât dispunea în cont de suma de 1.200.000 euro provenită din vânzarea părţilor sociale pe care le-a deţinut la SC P. SRL, aspect pe care îl poate dovedi cu înscrisuri.
Contractul de vânzare-cumpărare din 20.03.2009 a fost ticluit ulterior, fiindu-i aplicată de către dl. avocat G. o dată certă anterioară, fapt dovedit şi de următoarele împrejurări:
- la data încheierii aşa-ziselor împrumuturi de sume de bani D. nu era administrator şi asociat unic al SC C. SRL, prin urmare nu putea garanta împrumutul cu bunuri ale societăţii;
- la 20.03.2009 D. dispunea de banii necesari pentru a restitui aşa-zisul împrumut fără a fi nevoie sa înstrăineze imobilul societăţii;
- aşa-zisul contract de vânzare-cumpărare nu a fost discutat şi aprobat de către adunarea generala a asociaţilor, nu are aplicată ştampila societăţii şi nu este înregistrat în registrele societăţii SC C. SRL;
- deşi părţile contractului de vânzare-cumpărare au domiciliul şi locuiesc în Timişoara, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în Timişoara, ştampila de dată certă a fost aplicată la o societate de avocatură din Bucureşti:
- deşi aşa-zisul împrumutător A. este avocat, nu poate face dovada provenienţei sumei de bani pe care susţine că a împrumutat-o lui D., nu a notat promisiunea de vânzare-cumpărare în CF-ul imobilului, nu a întreprins nici un demers juridic în vederea perfectării vânzării în perioada 2009 - aprilie 2012 şi nu a făcut opoziţie în termen legal la cesionarea SC C. SRL.
Având în vedere că domnul A. a folosit aceste înscrisuri falsificate ca probe în procesul civil care face obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Timiş, urmărind inducerea în eroare a instanţei şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti în baza căreia să dobândească în mod abuziv proprietatea imobilului aparţinând SC C. SRL, F. a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. 1968.
Prin Ordonanţa nr. x/P/2014 din data de 11 aprilie 2014 s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea penală formulată de către F. faţă de A., avocat în cadrul Baroului Timiş, şi faţă de G., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.
În motivare s-a arătat că în cursul cercetărilor a fost solicitat şi consultat în original Registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de T. şi Asociaţii, fiind reţinută la dosar o fotocopie a acestuia.
S-a arăta că din examinarea înregistrărilor din acest registru se poate observa că sub nr. crt. 009, apare menţiunea "contract de vânzare-cumpărare", încheiat între "SC C. SRL prin D. Timişoara şi A. Timişoara", data încheierii fiind 20.03.2009. iar obiectul actului " vânzare-cumpărare construcţie+promisiune vânzare-cumpărare teren ".
Înscrierea este precedată şi urmată de alte înscrieri, fără să existe poziţii necompletate.
Registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de T. şi Asociaţii a fost deschis în anul 2009 şi este utilizat şi în prezent.
S-a menţionat că din declaraţia domnului avocat G., reiese faptul că, în cursul anului 2009, în timp ce se afla la o petrecere în locuinţa fiului lui D., E., care locuia vis-a-vis de tatăl său, a asistat la unele discuţii purtate între dl. avocat A. şi D., referitoare la restituirea unui împrumut anterior şi la posibilitatea stingerii acestuia prin transmiterea proprietăţii asupra unei clădiri cu destinaţia de pensiune.
A fost consultat din punct de vedere legal cu privire la posibilitatea de stingere a împrumutului, context în care persoanele implicate s-au mutat peste drum, în locuinţa lui D., unde dl. avocat G. a asistat la semnarea unui contract de vânzare a unui imobil şi o promisiune de vânzare a terenului aferent, certificând conţinutul şi identitatea părţilor semnatare în calitate de avocat şi aplicând ştampila pe care o avea asupra sa. Totodată, şi-a oprit un exemplar original al contractului, pe care l-a înregistrat ulterior în Registrul de dată certă.
G. a mai precizat faptul că părţile au apelat la el pentru darea de dată certă tocmai pentru că între domnul D. şi concubina sa existau litigii civile în care erau implicaţi avocaţi foşti prieteni comuni, iar cu privire la obiectivitatea sa nu existau suspiciuni.
De asemenea, la dosar a fost depus de către domnul avocat A. un memoriu, precum şi mai multe documente, în apărare.
Astfel, a fost depus contractul de împrumut din data de 14.10.2008, încheiat între A.. împrumutător şi D., împrumutat, în calitate de unic asociat al SC C. SRL, având ca obiect suma de 152.000 euro, pentru creditarea firmei.
A fost depus, de asemenea, un extras de cont al contului x deschis pe numele D. la R., jud. Timiş, conform căruia, la data de 14.10.2008 acesta a creditat beneficiarul SC C. SRL, cu suma de 52.000 euro, iar la data de 17.10.2008 cu încă 100.000 euro.
A fost, audiat E., fiul numitului D., care a confirmat faptul că în cursul anului 2008, când tatăl său a cumpărat SC C. SRL, dl. A. i-a împrumutat suma de circa 150.000 euro, pentru ca acesta să plătească datoriile firmei cumpărate. Acesta a menţionat faptul că tatăl său avea nevoie de aceşti bani, deoarece anterior îi dăduse 495.000 euro cash vânzătoarei şi nu mai avea în acel moment disponibilităţi băneşti.
Potrivit declaraţiei, D. şi A. au convenit ca împrumutul să fie garantat cu pensiunea din Timişoara, strada x, nr. 29, sens în care a şi fost semnat, în prezenţa sa şi a avocatului G., în casa tatălui său, un contract în mai multe exemplare, fără a putea preciza exact natura acestuia. A mai precizat că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare datat 20.03.2009, existent în dosarul de urmărire penală, îi aparţine tatălui său. În anul 2010 tatăl său i-a făcut procură de reprezentare, aşa că din acel moment doar el s-a mai ocupat de afacerile tatălui. A mai arătat, de asemenea, că suma de bani, împrumutată de către domnul avocat A. tatălui său, nu a fost restituită.
Având în vedere cele expuse mai sus, s-a constatat că nu reies indicii temeinice că înscrisurile la care face referire persoana F. în plângere ar fi fost încheiate pro causa şi antedatate.
S-a arătat că din actele dosarului reiese faptul că dl. avocat B. a împrumutat suma de 152.000 euro lui D., pentru plata unor datorii a SC C. SRL, că domnul D. a creditat societatea cu această sumă de bani şi că împrumutul nu a mai fost restituit, părţile înţelegând să stingă împrumutul prin transmiterea proprietăţii asupra imobilului din Timişoara, strada x, nr. 29.
S-a susţinut că împrejurările invocate de către F. nu confirmă existenţa vreunei infracţiuni, ci, ar putea ridica probleme doar din perspectiva legalităţii actelor întocmite.
S-a mai arătat că din actele dosarului reiese că la data de 14.10.2008 D. era unic asociat şi administrator al SC C. SRL, deci putea face acte de dispoziţie în numele societăţii.
Faptul că la data de 20.03.2009 D. dispunea de banii necesari pentru a restitui aşa-zisul împrumut fără a fi nevoie sa înstrăineze imobilul societăţii nu confirmă săvârşirea vreunei infracţiuni, deoarece părţile pot conveni să stingă un împrumut în ce manieră doresc.
Faptul că "aşa-zisul contract de vânzare-cumpărare nu a fost discutat şi aprobat de către adunarea generala a asociaţilor, nu are aplicată ştampila societăţii şi nu este înregistrat în registrele societăţii SC C. SRL" poate ridica probleme, aşa cum s-a arătat mai sus, doar din prisma valabilităţii acestuia, iar această dezlegare a acestei probleme este atributul exclusiv al instanţei civile, nerespectarea condiţiilor de formă ale unui act de vânzare-cumpărare nefiind un indiciu de comitere a vreunei infracţiuni.
S-a invocat faptul că, deşi părţile contractului de vânzare-cumpărare au domiciliul şi locuiesc în Timişoara şi contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în Timişoara, ştampila de dată certă a fost aplicată la o societate de avocatură din Bucureşti. După cum s-a arătat mai sus, din declaraţia avocatului G. reiese că părţile au făcut acest lucru în mod deliberat, deoarece apreciau că în acest fel nu ar plana suspiciuni asupra obiectivităţii sale, deci a actului întocmit.
S-a apreciat că din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă că în cauză este incident cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).
Soluţia dispusă în Dosarul nr. x/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nu a fost infirmată, prin urmare, s-a constatat că nu poate fi repusă în discuţie într-un alt dosar penal.
În susţinerea soluţiei mai sus menţionate, s-a considerat că este chiar raportul de expertiză criminalistică nr. 155/03.12.2014, întocmit în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiş, expertul concluzionând că semnătura în litigiu de pe documentul intitulat contract de vânzare-cumpărare, datat 20.03.2009, de la rubrica D., a fost executată de către numitul D.
În ceea ce priveşte contractul de împrumut datat 14.10.2008, depus în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiş, precum şi celelalte două exemplare originale prezentate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în vederea efectuării expertizei, din actele de urmărire penală s-a reţinut faptul că au fost încheiate ulterior datei de 14.10.2008, dată înscrisă în cuprinsul acestuia, însă în baza unei înţelegeri şi pe baza a două împrumuturi anterioare, în valoare totală de 152.000 euro, din data de 14.10.2008 şi 17.10.2008.
A., precum şi martorii audiaţi în cauză, au susţinut că actul de împrumut datat 14.10.2008 a fost încheiat în luna decembrie 2008 şi a fost semnat de D.
Astfel, din declaraţia lui A. din data de 13.11.2015 reiese că anterior datei de 14.10.2008, cu câteva zile, a fost contactat de către E. care l-a rugat să treacă pe la tatăl său, D., pentru că acesta avea nişte probleme financiare. L-a vizitat pe D., la locuinţa sa de pe str. x, iar acesta l-a rugat să îi împrumute nişte bani, 152.000 euro, motivând că este într-un impas financiar şi că urmează să-i restituie cât mai repede banii.
În data de 14.10.2008 i-a remis în numerar lui D. suma de 52.000 euro, pe care îi avea cash acasă, provenind dintr-o familie bogată, iar peste 3 zile, în data de 17.10.2008, după ce a obţinut acordul mamei sale, a mai scos 100.000 euro din casa de valori a familiei, şi i-a remis şi această sumă de bani tot în numerar domnului D.
A mai declarat că, în data de 14.10.2008, când i-a remis prima tranşă din banii împrumutaţi lui D., a şi încheiat un contract de împrumut pentru toată suma de bani, contractul fiind perfectat între el şi SC C. SRL, al cărei reprezentant legal era D. la acea dată. Şi-au mai împrumutat anterior reciproc diferite sume de bani, aşa că aveau încredere unul în celălalt.
În data de 17.10.2008, în ziua în care i-a dat cea de-a doua tranşă din împrumut, D. s-a deplasat la notarul public L. şi i-a întocmit procură de reprezentare pe SC C. SRL, concubinei sale, F. Aceasta a vândut mai apoi, în anul 2010, 90% din părţile sociale ale firmei către S. şi 10% către ea însăşi.
De faţă când i-a dat ambele tranşe din împrumut lui D. au fost fiul său, E., şi şoferul lui E., O.
De faţă la semnarea contractului de împrumut au fost E., O., F. şi posibil să fi fost şi avocatul G.
Contractul de împrumut a fost semnat acasă la D., fiind întocmit de avocatul G. sau de soţia sa, iar scadenţa era în ianuarie 2009.
Banii pe care i-a împrumutat lui D. au fost depuşi de către acesta în bancă, pentru creditarea SC C. SRL.
După acest moment, a constatat că D. a început să dea bani cu împrumut fără acte, sume mari de bani, aşa că i-a fost teamă că nu va mai obţine restituirea banilor.
În acest context au discutat şi au convenit să facă un contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul de pe strada x, nr. 29, aparţinând SC C. SRL, unde firma îşi avea sediul. În cazul în care împrumutatul nu îi restituia banii, urma să se înscrie în Cartea Funciară.
Acest contract, încheiat la data de 20.03.2009, a fost de asemenea contestat de către F. însă s-a stabilit în mod cert că a fost semnat de către D.
Contractul de vânzare-cumpărare l-a folosit pentru a introduce o acţiune civilă având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiş. Pe parcursul cercetării judecătoreşti, F. a solicitat ca el să depună şi contractul de împrumut din 14.10.2008, ceea ce a şi făcut, la cererea instanţei.
Având în vedere faptul că pe contractul de împrumut apare un sediu care a fost înregistrat la data de 04.12.2008, iar pe contract apare o ştampilă confecţionată ulterior datei de 14.10.2008, i s-au cerut lămuriri suspectului A. cu privire la aceste aspecte.
Conform declaraţiei suspectului din data de 24.04.2018, contractul de împrumut aflat în litigiu a fost întocmit în luna decembrie 2008, posibil de Crăciun, şi a fost datat 14.10.2008, ca să reflecte data împrumutului. Nu îşi mai aminteşte cine a întocmit contractul de împrumut, însă acesta a fost semnat de către D.
A fost audiat martorul G., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, la data de 17.11.2015, care a declarat că cunoaşte cu certitudine faptul că acest contract de împrumut a fost semnat de către D., care a primit suma de 152.000 euro de la B., în două tranşe. Acest contract de împrumut a fost semnat în prezenţa sa, undeva în perioada sărbătorilor de iarnă, în casa lui D., situată în Timişoara. De faţă erau mai multe persoane, dintre care îşi aminteşte de E., O., F., şi alte persoane, printre care viitoarea soţie a lui E.
A mai declarat că reţine faptul că D., cu E., care încerca să preia din responsabilităţile tatălui, şi cu B. discutau deja despre restituirea împrumutului, sens în care au convenit să preconstituie înscrisuri, cu data primului împrumut.
De asemenea, cunoaşte faptul că această sumă de bani i-a fost remisă lui D. deoarece i-a auzit pe D. şi pe E. recunoscând acest lucru.
Ulterior, în contul acestei sume de bani, s-a încheiat între D. şi B. un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul din str. x 29, unde firma SC C. SRL îşi avea sediul, urmând a fi remisă şi o diferenţă de bani, deoarece valoarea imobilului era mai mare. Acestui contract, care a fost semnat în prezenţa sa, i-a şi dat dată certă.
A precizat faptul că domnul D. semna în moduri diferite în acea perioadă, sens în care a indicat dosarul penal nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, unde a fost expertizată o semnătură similară cu cea de pe contractul de împrumut din data de 14.10.2008, reieşind faptul că îi aparţine domnului D.
În cauză a fost ascultat martorul E., care a arătat şi el că în cursul anului 2008 tatăl său a avut nişte probleme financiare, şi i-a cerut să îi facă rost de bani, aşa că a apelat la dl. A.. I-a cerut acestuia suma de 152.000 euro, sumă pe care domnul A. a fost de acord să i-o împrumute lui D.. Această sumă de bani i-a fost remisă lui D. către domnul A. în două tranşe, deoarece acesta avea nevoie de acordul mamei sale pentru cea de a doua tranşă.
A mai precizat că în momentul în care i-a dat suma de 152.000 euro, nu a fost încheiat nici un contract cu dl. A., deoarece aveau încredere unul în celălalt. O astfel de sumă de bani nu era apreciată de D. ca fiind una mare.
E. a declarat că i-a spus ulterior lui A. că ar fi trebuit să facă un contract de împrumut, deoarece F., care se ocupa de administrarea afacerilor tatălui, fiind şi amanta acestuia, sustrăgea frecvent din banii acestuia prin diverse operaţiuni.
În acest context s-a semnat contractul de împrumut dintre E. şi A., contractul fiind adus chiar de către F. acasă la D., pe str. x nr. 51/20. Semnarea contractului a avut loc înainte de Crăciun, în anul 2008. Prezenţi la semnarea contractului au fost E., B., F. şi O., posibil şi G. A mai menţionat faptul că s-a procedat la întocmirea şi semnarea contractului de împrumut datat 14.10.2008 în mai multe exemplare.
Fiindu-i prezentate contractele de împrumut în fotocopie, a declarat că două dintre ele sunt cu certitudine semnate de D., în timp ce despre cealaltă nu se poate pronunţa, deoarece pare cam mâzgălită.
A mai menţionat că înţelegerea verbală iniţială dintre D. şi B. a fost ca banii să îi fie restituiţi lui B. în 2 - 3 săptămâni. Abia după ce acest timp a trecut şi D. nu a restituit banii, i-a sugerat lui A. să facă contract de împrumut în formă scrisă.
Ulterior, A. i-a cerut lui D. să garanteze împrumutul şi cu un imobil, aşa că aceştia au convenit ca împrumutul să fie garantat cu pensiunea din Timişoara, strada x, nr. 29.
D. a semnat un contract în acest sens, martorul fiind de faţă când acest contract s-a semnat în mai multe exemplare, circa 4 sau 5. Suma de circa 150.000 euro, nu a fost restituită.
A mai fost ascultat şi martorul O., care a confirmat cele de mai sus, respectiv că îi cunoaşte pe dl. E. şi pe dl. avocat A. de cca 30 - 40 de ani, din copilărie, fiind şi colegi de şcoală. De asemenea, l-a cunoscut bine şi pe dl. D., pe care l-a şi îngrijit o perioadă de timp, prin 2008 - 2009, precum şi de câte ori îi solicita ajutorul, având în vedere faptul că fiul lui şi soţia locuiau în Germania, iar concubina lui, F., nu se ocupa de el.
Martorul a susţinut că în cursul lunii octombrie 2008 dl. D. a avut nevoie de suma de 152.000 euro pentru o perioadă scurtă de timp, pentru afacerile lui, sumă de bani pe care i-a cerut-o lui A. Acesta i-a remis banii în două tranşe, prima de 52.000 euro şi a doua de 100.000 euro, la interval de câteva zile, în bucătăria locuinţei lui D. Cu prilejul fiecăruia dintre cele două împrumuturi, doamna F., care avea biroul la etajul locuinţei lui D., de pe Calea x, lângă locuinţa fotbalistului U., a întocmit câte un contract de împrumut, care a fost semnat de D.. Martorul personal a asistat atât la remiterea banilor, care s-au dat cash, cât şi la semnarea contractelor. La predarea banilor a asistat şi doamna F.. Această sumă de bani trebuia restituită într-un termen scurt.
A mai precizat că deoarece suma de bani nu a fost restituită conform înţelegerii, D. a convenit cu A. să includă ambele sume de bani într-un alt contract de împrumut. Acest nou contract a fost întocmit tot de F., care se ocupa de administrarea afacerilor lui D.
A fost de faţă când acest contract a fost semnat tot în bucătăria locuinţei lui D., unde el îşi petrecea timpul. De faţă au fost D., A., martorul, F. şi E. Nu poate preciza dacă de faţă a fost şi G., el nu îşi aminteşte despre prezenţa sa.
A arătat că nu îşi aminteşte în câte exemplare a fost semnat contractul şi nici nu ştie ce s-a întâmplat cu el. Ştie că ulterior D. nu a mai restituit banii, conform înţelegerii, aşa că între părţi s-a încheiat şi un contract de vânzare-cumpărare, în primăvara anului 2009, însă martorul nu mai era în România la acea dată.
Procurorul a reţinut că, deşi apar anumite neconcordanţe între declaraţia acestui martor şi celelalte declaraţii din dosar, în punctele relevante - remiterea banilor, semnarea contractului de împrumut pentru suma de 152.000 euro de către D. şi întocmirea unui antecontract de vânzare-cumpărare pentru imobilul din Timişoara, str. x, declaraţia sa concordă cu restul materialului probator.
Concluzionând, procurorul de caz a constatat că din materialul probator existent în dosar reiese faptul că suspectul A. a remis în două tranşe suma totală de 152.000 euro lui E. în luna octombrie 2008, că părţile au convenit în luna decembrie 2008 să încheie un contract de împrumut care să reflecte împrumutul anterior, că a fost întocmit în preajma Crăciunului 2008 un contract de împrumut pentru suma de 152.000 euro, care a fost semnat de către D. în prezenţa mai multor martori, dar care conţine date inexacte despre sediul firmei (sediul din Timişoara, str. x a fost înregistrat la O.R.C. la data de 04.12.2008, iar nr. de înregistrare fiscală care apare în contract a fost atribuit tot în luna decembrie 2008; la fel ştampila aplicată pe contract corespunde noilor date ale firmei, înregistrate la O.R.C. la data de 04.12.2008).
Cu toate acestea, s-a apreciat că atâta timp cât părţile contractului de împrumut au dorit să preconstituie dovezi ale împrumuturilor pe care le-au acordat/primit şi care nu sunt contestate de către părţi, chiar dacă în contractul de împrumut au fost inserate din neatenţie/eroare datele aferente SC C. SRL atribuite, conform certificatului constatator ORC, la data de 04.12.2008, deci ulterior datei împrumutului, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nici din punct de vedere obiectiv, nici din punct de vedere subiectiv. S-a reţinut că, prin înscrisul întocmit în decembrie 2008, părţile împrumutului au recunoscut practic existenţa raporturilor juridice anterioare, cu atât mai mult, cu cât în martie 2009, în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare au mai recunoscut, încă o dată, împrumutul de 152.000 euro.
Dată fiind situaţia mai sus expusă, procurorul a dispus clasarea cauzei privind comiterea de către avocatul A. şi de către E. a infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.
Cu privire la cele trei exemplare ale actului în litigiu intitulat "Contract de împrumut datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, prin D.", în temeiul art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă să judece cauza în fond, Curtea de Apel Timişoara, pentru a dispune desfiinţarea acestora.
Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, prin notele formulate de apărător ales şi depuse la dosar, intimatul A. a solicitat respingerea ca inadmisibilă a propunerii procurorului de desfiinţare a înscrisului reprezentat de Contractul de împrumut datat 14.10.2008 încheiat între A. şi SC C. SRL prin administrator dl. D. şi, pe cale de consecinţă, să se dispună menţinerea în fiinţă a contractului; iar în subsidiar respingerea sesizării, ca neîntemeiată.
S-a arătat, cu privire la inadmisibilitatea sesizării judecătorului de cameră preliminară potrivit art. 315 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. că, în urma plângerii penale din data de 29.09.2014 numita F. a solicitat organelor de urmărire penală efectuarea de cercetări faţă de A. şi E., fiul defunctului D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
Astfel, în urma activităţilor de cercetare penală efectuate, a probelor şi a indicilor existente la dosarul cauzei s-a constat de către organele de urmărire penală faptul că fapta nu există şi nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi, în acest sens, prin Ordonanţa nr. x/P/2018 din data de 24.04 2018 s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce priveşte pe A. şi E. în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen.
În continuare, s-a arătat că pentru a se dispune tragerea la răspundere penală a unei persoane este necesară întrunirea în mod cumulativ a celor patru 4 (patru) trăsături esenţiale pentru existenţa infracţiunii, respectiv tipicitatea, vinovăţia, caracterul nejustificat şi imputabil al faptei. În prezenta cauză conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este întrunit nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective. Astfel, elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este întrunit deoarece nu s-a realizat activitatea de falsificare sub forma contrafacerii scrierii sau a subscrierii, alterarea înscrisului sub orice alt mod, atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a insera cu ştiinţă date sau împrejurări. Lipsa contrafacerii scrierii sau a subscrierii a fost stabilită prin Raportul de expertiză nr. x/28.02.2018 întocmit de o comisie de 3 (trei) experţi din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a conţinutului constitutiv, intimatul A. a arătat că intenţia sa nu a fost aceea de a falsifica semnătura lui D. şi implicit Contractul de împrumut, ci de a perfecta împrumutul şi în formă scrisă, respectiv de a preconstitui un mijloc de probă în eventualitatea unui litigiu, aspecte ce au fost deja constate şi de către organele de urmărire penală motiv pentru care au dispus netrimiterea în judecată, respectiv clasarea fiind incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.
În aceste condiţii, a apreciat că sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condiţiile art. 315 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. ar fi fost admisibilă numai în situaţia în care în cauză ar fi fost falsificat înscrisul, respectiv dacă s-ar fi constatat existenţa faptei de fals în materialitatea sa, dar ar fi intervenit o cauză care ar fi împiedicat punerea în mişcare a acţiunii penale (ex: prescripţia, amnistia, cauză de nepedepsire, cauză de neimputabilitate). Dar cum fapta nu există - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub element obiectiv şi subiectiv, nici nu se poate sesiza judecătorul de cameră preliminară pentru a se pronunţa pe desfiinţarea unui înscris asupra căruia nu s-a intervenit într-o manieră de natură penală.
În subsidiar, intimatul A. a solicitat ca, în cazul în care instanţa trece peste aspectul inadmisibilităţii sesizării, respingerea solicitării procurorului de desfiinţare a Contractului de împrumut fără dobândă datat 14.10.2008 ca neîntemeiată.
În motivarea cererii, cu privire la natura juridică a contractului de împrumut, s-a arătat că împrumutul este contractul prin care una din părţi dă celeilalte "oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de-a restituit tot atâtea lucruri, de aceeaşi specie şi calitate", conform vechiul C. civ. sub care acesta a fost încheiat; iar Noul C. civ. a adaptat această definiţie dată de legiuitor împrumutului (de consumaţie), astfel în prezent acesta definit ca fiind "contractul prin care Împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate"
Aşadar, contractul de împrumut este acel contract ce se încheie, în mod valabil, prin simplul acord de voinţe al părţilor urmat de remiterea/predarea bunului împrumutat, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi suplimentare. Pentru valabilitatea contractului de împrumut nu se solicită forma scrisă, aceasta fiind lăsată la aprecierea părţilor care pot alege să materializeze înţelegerea lor în formă scrisă "ad probationem".
Cum în cauză, în urma administrării probatoriului de către organele de urmărire penală s-a dovedit deja că împrumutul a fost acordat atât conform tuturor declaraţiilor martorilor audiaţi, cât şi prin înscrisuri este irelevant, pentru valabilitatea actului, că părţile contractului de împrumut au înţeles să-şi materializeze înţelegerea printr-un act scris, la aproximativ 2 luni distanţă. Astfel că, la scurt timp, respectiv în luna decembrie 2008 în preajma sărbătorilor de iarnă, au decis ca acordul lor să îmbrace şi o formă scrisă, perfectând astfel contractul de împrumut fără dobândă în formă scrisă, act cu privire la care instanţa este chemată a aprecia asupra desfiinţării acestuia.
Împrumutul s-a realizat la datele de 14.10 2008 şi 17.10.2008 când A. a remis către împrumutatul D. sumele de 52.000 euro şi 100.000 euro. Împrejurarea că în luna decembrie 2008 au înţeles să încheie împrumutul şi în formă scrisă, inserarea în contract a datei de 14.10.2008 a reprezentat numai o eroare materială, aceasta reprezentând de fapt data la care ne-am înţeles asupra împrumutului ci nu a materializării în scris a acestuia.
Intimatul A. a mai arătat că a făcut aceste precizări cu privire la natura juridică a contractului de împrumut pentru a se observa şi constata faptul că acest contract se încheie în mod valabil prin acordul de voinţe al părţilor urmat în mod imperativ de remiterea/predarea bunului, fără a fi necesară ca voinţa concordantă a părţilor să îmbrace o anumită formă, iar forma scrisă nu reprezintă nimic altceva decât un mijloc de probă "instrumentum" a operaţiuni juridice de împrumut ca "negotium".
În continuare, a arătat că împrumutul a fost acordat - primit şi necontestat de către părţi, iar din materialul probator existent la dosarul cauzei, îndeosebi din înscrisuri şi declaraţiile martorilor audiaţi, rezultă în mod indubitabil că A. a acordat suma de 152 000 euro, remisă în două tranşe, cu titlu de împrumut lui D., asociat şi administrator unic al SC C. SRL, urmând ca restituirea împrumutului să se realizeze până la data de 14.01.2009.
Împrumutul a fost primit de către D., fapt dovedit prin tranzacţiile bancare realizate de către acesta, respectiv sumele de 52.000 euro şi 100.000 euro au fost transferate din contul bancar X deschis la R. - Sucursala Timiş, către SC C. SRL cu titlul de creditare a acesteia din urmă. Cum de altfel se poate observa sumele au fost primite de către D. la datele de 14.10.2008 şi 17.10.2008, datele care confirmă din nou împrumutul acordat de către A., sume ce au fost transferate către Societatea SC C. SRL cu titlu de creditare, de asemenea se poate observa că în acest cont bancar deţinut de către D. nu existau alte sume semnificative decât aproximativ 100 - 200 euro.
De asemenea, a menţionat că împrumutul, pe lângă faptul că a fost primit de către D., a fost şi recunoscut - reconfirmat de către acesta prin încheierea Contractului de vânzare-cumpărare cu dată certă nr. 009 din 20.03.2009 acordată de Av. G. conform art. 3 din Legea nr. 51/1995, prin care părţile au înţeles să stingă raportul juridic anterior, respectiv împrumutul, prin dare în plată.
Cu privire la calitatea de asociat unic şi administrator a SC C. SRL s-a arătat că la data de 10.10.2008 s-a încheiat un Contract de cesiune prin care D. toate părţile sociale ale Societăţii C. SRL de la V., devenind asociat unic şi administrator al Societăţii C. SRL, fapt ce a fost înregistrat la Registrul Comerţului prin Încheierea nr. 4772/02.12.2008 prin care s-a consfinţit acest lucru. În momentele cheie, respectiv la 14/17.10.2008 (împrumutul sumei totale de 152 000 euro), decembrie 2008 în preajma Crăciunului (perfectarea în scris a împrumutului) şi 20.03.2009 (stingerea împrumutului prin dare în plată) D. era asociat unic şi administrator al Societăţii C. SRL astfel încât D. putea să încheie singur personal acte de dispoziţie în numele şi pe seama Societăţii C. SRL, fără a fi necesară Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor.
A precizat că D. nu a mai deţinut calitatea de asociat unic şi administrator al Societăţii C. SRL din data de 02.04 2010 moment la care prin Hotărârea AGA nr. 1/02 04.2010 D., prin mandatara sa F., a cesionat către S. şi F., în numele propriu, toate părţile sociale ale Societăţii în temeiul Contractului de cesiune încheiat în aceeaşi zi, iar prin aceeaşi Hotărâre AGA nr. 1/02 04 2010 se menţionează şi retragerea calităţii de administrator a lui D. şi numirea ca administrator a doamnei F.
Împrejurarea că numitul D. a acordat o procură numitei F., autentificată de către BNP L. sub nr. x/17.10.2008 prin care o împuterniceşte pe aceasta, printre altele, să încheie acte de administrare şi de dispoziţie în numele şi pe seama Societăţii C. SRL, reprezentând astfel interesele societăţii, nu îl împiedica pe acesta să încheie personal acte de dispoziţie şi de administrare pentru Societate, în plus atât contractul de împrumut, cât şi contractul de vânzare-cumpărare au fost încheiate anterior dării procurii. Aşadar, în perioada 2008 - 2009 D. a fost asociat şi administrator unic al Societăţii C. SRL dispunând de prerogativa de a încheia singur, personal, acte de administrare şi de dispoziţie pentru Societatea C. SRL
Cu privire la datele inexacte referitoare la sediul şi ştampila Societăţii C. SRL, s-a arătat că la data de 30.10.2008 dna V. în calitate de asociat şi administrator unic al Societăţi C. SRL cu sediul în Moldova Nouă, str. x, jud. Caraş-Severin, înregistrată la ORC sub nr. x/2002, având C.U.I. RO X, a cesionat către D. toate cele 20 de părţi sociale deţinute în cadrul Societăţii.
În urma perfectării acestui Contract de cesiune din data de 10.10.2008, modificările intervenite au fost înregistrate la ORC prin Încheierea nr. 4772/24 11 2008 prin care dispune schimbarea sediului Societăţii în judeţul Timiş, Municipiul Timişoara, str. x şi se reţine faptul că numitul D. a devenit asociat şi administrator unic al Societăţii C. SRL, mandatul de administrator şi asociat unic al dnei V. a încetat, astfel toate prerogativele au fost preluate de către D.
Prin aceeaşi încheiere s-a dispus radierea Societăţii C. SRL din Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin cu data înmatriculării în Registrul Comerţului de le lângă Tribunalul Timiş. În aceste condiţii s-a realizat schimbarea sediului Societăţii C. SRL din Moldova Nouă, str. x, jud. Caraş-Severin în Municipiul Timişoara, str. x, jud. Timiş, astfel că aceasta a fost înregistrată în evidenţele ORC de pe lângă Tribunalul Timiş, dobândind astfel un nou număr de înmatriculare, respectiv x, dar păstrându-şi Codul Unic de înregistrare, respectiv RO x, în fond fiind aceeaşi entitate care şi-a schimbat sediul social.
Intimatul A. a mai arătat că precizările cu privire la Societatea C. SRL clarifică faptul că datele existente pe ştampila aplicată pe Contractul de împrumut fără dobândă datat la data de 14.10.2008 nu sunt inexacte, ci dimpotrivă demonstrează că perfectarea în scris a acestuia a avut loc în luna decembrie în preajma Crăciunului 2008, după efectuarea demersurilor legale de înregistrare la ORC a modificărilor intervenite în cadrul Societăţii, confirmând astfel cele afirmate de către intimat. Împrejurarea că a fost aplicată ştampila valabilă din 02.12.2008 pe Contractul de împrumut datat cu data de 14.10.2008 nu este de natură să conducă la ideea că acest contract nu este valabil, că ar fi fals sau "produs" de către intimat, întrucât contractul a fost semnat de către asociatul şi administratorul unic al Societăţii C. SRL, acesta a aplicat ştampila, ba mai mult a primit suma totală de 152.000 euro cum s-a arătat mai sus şi tot D. a recunoscut şi reconfirmat împrumutul prin Contractul de vânzare-cumpărare cu dată certă nr. 009 din 20.03 2009.
În plus, s-a arătat că în cauză prin Raportul de expertiză nr. x/28.02 2018 al Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, comisia de 3 experţi a concluzionat faptul că toate cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat la 14.10.2008 au fost semnate de către aceeaşi persoană, respectiv D.
Astfel, intimatul a apreciat că nu există motive să se dispună desfiinţarea Contractului de împrumut fără dobândă datat la 14.10.2008 atâta vreme cât există argumente şi probe directe ce indică în mod indubitabil împrumutul convenit de către părţi doar pentru motivul că a fost aplicată o ştampilă care era valabilă după data de 04.12.2008, ca urmare a materializării în scris a înţelegerii.
Totodată, intimatul a învederat că procedura de a dispune desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris în condiţiile art. 315 alin. 1 lit. d) C. proc. pen. se aplică în cazul înscrisurilor falsificate, or în prezenta speţă s-a reţinut că nu sunt întrunite nici elementele obiective, nici elementele subiective ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită la art. 290 alin. (1) C. pen. de la 1969, cum de altfel reiese din Ordonanţa de clasare întocmită la data de 24.04.2018.
Concluzionând, în considerarea tuturor aspectelor mai sus menţionate, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a sesizării procurorului de apreciere asupra desfiinţării înscrisului reprezentat de Contractul de împrumut datat 14.10.2008 încheiat între intimat A. şi societatea SC C. SRL prin administrator domnul D. şi, pe cale de consecinţă, să se dispună menţinerea în fiinţă a acestuia întrucât acesta nu este un înscris fals şi nu a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, atâta vreme când din cercetarea penală efectuată s-a constatat că fapta nu există/nu sunt întrunite elementele obiective şi subiective ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată atât în ceea ce îl priveşte pe A., cât şi pe E.
Apărătorul ales al intimatului A. a depus la dosar şi concluzii scrise.
Analizând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în procedura prevăzută de art. 5491 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanţa de renunţare la urmărire penală.
Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel a arătat că sesizarea formulată în temeiul art. 5491 C. proc. pen., are ca obiect şi scop desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris în sensul de instrumentum probationes, nu în sensul de negotium al cărui caracter fals sau nu a fost disputat în faza urmăririi penale şi care s-a finalizat printr-o soluţie de netrimitere în judecată.
Obiectul procedurii speciale fiind limitat în mod expres de legiuitor la desfiinţarea înscrisului, nu poate fi interpretat în sensul că judecătorul de cameră preliminară poate soluţiona cererea de anulare a unei convenţii. În aceste condiţii rămâne deschisă posibilitatea părţii interesate de a proba existenţa şi conţinutul manifestării de voinţă a SC C. SRL prin asociat unic şi administrator D. la încheierea contractului de împrumut fără dobândă prin orice mijloc de probă, potrivit legii civile. În acest sens, desfiinţarea unui înscris se diferenţiază de acţiunea în nulitate absolută sau relativă.
S-a menţionat că în noţiunea de înscris falsificat pot intra atât înscrisurile falsificate sub aspect material (prin alterarea scrierii sau subscrierii sau prin contrafacerea acestora), cât şi înscrisurile falsificate sub aspect intelectual (prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări), atât înscrisurile oficiale, cât şi înscrisurile sub semnătură privată.
Potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen., ordonanţa de clasare cuprinde şi dispoziţii privind sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris. În speţă, prin ordonanţa din data de 24 aprilie 2018, emisă în Dosarul nr. x/2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara cu propunerea de desfiinţare a contractului de împrumut datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, prin D..
S-a apreciat că această ordonanţă reprezintă actul prin care judecătorul de cameră preliminară a fost sesizat, propunerea de desfiinţare a înscrisului trebuind să-şi găsească un fundament probator în dosarul de urmărire penală, ca punct de pornire pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, poate soluţiona sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părţilor, probele necesare pentru stabilirea caracterului fals sau nu al înscrisului a cărui desfiinţare este solicitată.
Pentru a se proceda la desfiinţarea unui înscris este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la ipoteza în care acesta este urmarea comiterii unei fapte de fals, cu privire la care s-a dispus soluţia clasării. Dispoziţiile procedural penale impun judecătorului să efectueze verificări în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate de părţi.
În acest context, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, statuând asupra fondului cauzei, a pronunţat hotărârea pornind de la probatoriul administrat în faza de urmărire penală a procesului cu privire la caracterul fals al înscrisului aflat în dosarul de urmărire penală ce a fost înaintat instanţei, probatoriu eventual completat prin probele administrate din oficiu sau la cererea părţilor din procesul penal sau a altor persoane interesate, citate în cauză.
S-a arătat că, în speţă se reţine că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat Contract de împrumut fără dobândă, datat 04.10.2008, încheiat între A., în calitate de împrumutător şi SC C. SRL, reprezentată de asociat unic şi administrator D., în calitate de împrumutată, împrumutătorul A. a acordat împrumutatei SC C. SRL în numerar un împrumut fără dobândă în valoare de 152.000 euro, pentru o perioadă de 3 luni, respectiv până la data de 14.01.2009.
Potrivit menţiunilor inserate în cuprinsul înscrisului, împrumutul urma a fi folosit exclusiv de către împrumutată pentru activitate proprie, iar reprezentantul împrumutatei s-a obligat în solidar şi indivizibil cu aceasta să respecte obligaţia şi termenul de restituire a împrumutului.
Părţile au convenit ca în cazul în care împrumutul nu poate fi restituit de împrumutată şi nici de către asociatul unic al acesteia, să convertească valoarea creanţei în noi părţi sociale ce vor fi atribuite împrumutătorului care va deveni coasociat în cadrul împrumutatei.
În contract, s-a menţionat că societatea are sediul în Timişoara str. x, judeţul Timiş, nr. de înregistrare fiscală care apare în contract a fost atribuit în luna decembrie 2008; ştampila aplicată pe contract corespunde noilor date ale firmei, înregistrate la O.R.C. la data de 04.12.2008.
S-a arătat că, în ceea ce priveşte semnătura de pe contract la rubrica D., în cauză s-au efectuat mai multe expertize. Astfel, prin raportul de expertiză nr. x/03.12.2014 efectuat în Dosar nr. x/2012 al Tribunalului Timiş, s-a stabilit că semnătura în litigiu de pe documentul intitulat contract de împrumut - fără dobândă, datat 14.10.2008, de la rubrica D. "Bun şi aprobat" pentru unasutăcincizecişidouămii euro nu a fost executată de numitul D.. În ceea ce priveşte semnătura de pe documentul intitulat contract de vânzare-cumpărare, datat 20.03.2009, de la rubrica D., s-a arătat că a fost executată de către numitul D.
Prin Raportul de expertiză nr. x/05 octombrie 2016 efectuat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timiş s-a stabilit că semnăturile de la poziţiile D. de pe cele două exemplare originale ale contractului de împrumut datat 14.10.2008, depuse de către A. la parchet, au fost executate de către D. În privinţa exemplarului original depus în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiş, expertul a precizat că nu se poate exprima, conform normelor legale, deoarece acesta fost deja expertizat de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara.
Potrivit Notei de obiecţii nr. 421/01 noiembrie 2016 a expertului parte, dl. N., toate cele trei semnături au fost executate de către D. iar diferenţele între acestea ar putea fi urmarea unei tentative de autofalsificare.
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 80/30.06.2017 efectuat de INEC Bucureşti s-a concluzionat că semnăturile de la poziţia D. de pe cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL nu au fost executate de către D.. Acestea au fost contrafăcute prin imitaţie după model/modele şi din această cauză prezintă diferenţe între ele. Nu s-a putut stabili data semnăturilor, nici dacă a fost folosit un singur instrument scriptural.
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 24/28 februarie 2018 efectuat la INEC Bucureşti, comisia formată din 3 experţi, s-a concluzionat că toate cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, au fost executate de către persoana de la care provin grafiile de referinţă indicate ca fiind proprii numitului D. S-a mai opinat în cuprinsul raportului că cele trei semnături în litigiu analizate au fost executate cu acelaşi tip de material scriptural, de aceeaşi persoană şi cu aceeaşi ocazie. Diferenţele între grafiile comparate pot fi considerate neesenţiale şi sunt explicate prin variabilitatea naturală a scrierilor influenţate de acţiunea unor factori interni şi externi diferiţi, care apar într-o situaţia şi în alta.
Expertul parte, dl. N., a exprimat opinia, în nota de obiecţii formulată, că lucrarea (Raportul de expertiză criminalistică nr. 24/28 februarie 2018 al INEC Bucureşti) este obiectivă şi în conformitate cu adevărul.
S-a precizat că din declaraţiile intimaţilor A. şi E. şi declaraţiile martorilor O. şi G., rezultă că B. i-a remis lui D. banii în două tranşe, prima de 52.000 euro şi a doua de 100.000 euro, la interval de câteva zile, acasă la locuinţa lui D. Contractul de împrumut a fost încheiat tot acasă la D. în preajma Crăciunului din 2008 şi a fost datat 14.10.2008 ca să reflecte data împrumutului.
Din extrasele de cont existente la dosarul de urmărire penală rezultă că la datele de 14.10.2008 şi 17.10.2008, SC C. SRL a fost creditată cu suma de 52.000 euro, respectiv suma de 100.000 euro, de către D.
Prin înscrisul intitulat contract de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 20.03.2009 între D., în calitate de asociat unic şi administrator al SC C. SRL şi A., SC C. SRL, prin administrator D. i-a vândut cumpărătorului A., întreaga proprietate imobiliară, respectiv toate construcţiile constând în casa supraetajată cu extindere P+2 etaje şi trei garaje la parter, situate în Timişoara, judeţul Timiş, înscrise în CF x cu număr top x.
În cuprinsul înscrisului, s-a stipulat că preţul vânzării construcţiilor este de 152.000 euro şi este plătit de cumpărător prin darea în plată, respectiv prin stingerea unui împrumut acordat anterior la data de 14.10.2008 şi 17.10.2008, nerestituit în termen.
Prin raportul de expertiză nr. x/03.12.2014 efectuat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timiş, s-a stabilit că semnătura de pe documentul intitulat contract de vânzare-cumpărare, datat 20.03.2009, de la rubrica D., a fost executată de către numitul D.
Din informaţiile furnizate, Oficiul Registrului Comerţului rezultă că Societatea C. SRL a fost înfiinţată în 2002, înregistrată la ORC sub nr. x/2002, cu sediul în Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, având asociat unic V.
Prin contractul de cesiune a părţilor sociale redactat la data de 10.10.2008, numita V., asociat unic al SC C. SRL, în calitate de cedent, a cesionat toate cele 20 părţi sociale cu valoare nominală de 10 RON fiecare, reprezentând 100% din capitalul social al societăţii către D., în calitate de cesionar.
Prin Încheierea nr. 4772 din data de 02.12.2008 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. x/24.11.2008, s-a admis cererea formulată de petenta V. şi s-a dispus înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind schimbarea sediului societăţii în alt judeţ, respectiv Timiş, mun. Timişoara, str. x; completarea obiectului de activitate; D. dobândeşte 20 părţi sociale în valoare totală 200 Ron; retragere administrator V.; numire administrator D.; retragerea asociat unic V.; adăugare asociat unic D..
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara a apreciat că din toate aceste probe nu rezultă caracterul fals al înscrisului intitulat contract de împrumut fără dobândă datat 14.10.2008. A considerat că împrejurarea că înscrisul s-a încheiat ulterior acordării împrumutului, în preajma Crăciunului 2008, şi a fost antedatat 14.10.2008, nu atrage desfiinţarea actului, părţile urmărind să preconstituie un înscris pentru împrumutul acordat. De asemenea, reţinerea în cuprinsul contractului de împrumut fără dobândă a unor date inexacte despre sediul firmei, nr. de înregistrare fiscală şi ştampila aplicată pe contract care corespunde noilor date ale firmei, înregistrate la O.R.C. la data de 04.12.2008, nu dovedesc caracterul fals al contractului, aceste date sunt reale, numai că la 14.10.2008, nu erau înregistrate la ORC.
În ceea ce priveşte semnătura aplicată pe contractul de împrumut fără dobândă datat 14.10.2008 la rubrica D., s-a constatat că la urmărirea penală s-au efectuat mai multe expertize criminalistice care, aşa cum s-a arătat mai sus, au concluzii contradictorii. Dintre toate aceste expertize, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel a avut în vedere raportul de expertiză criminalistică nr. 24/28 februarie 2018 efectuat la INEC Bucureşti, comisia formată din 3 experţi, acesta fiind mai fundamentat sub aspect ştiinţific. Prin acest raport s-a concluzionat că toate cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, au fost executate de către persoana de la care provin grafiile de referinţă indicate ca fiind proprii numitului D.. S-a mai opinat în cuprinsul raportului că cele trei semnături în litigiu analizate au fost executate cu acelaşi tip de material scriptural, de aceeaşi persoană şi cu aceeaşi ocazie. Diferenţele între grafiile comparate pot fi considerate neesenţiale şi sunt explicate prin variabilitatea naturală a scrierilor influenţate de acţiunea unor factori interni şi externi diferiţi, care apar într-o situaţie şi în alta.
În concluzie, în urma verificării actelor şi lucrărilor dosarului, judecătorul de cameră preliminară, a constatat că nu se impune desfiinţarea contractului de împrumut fără dobândă datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, prin asociat unic şi administrator D.
Cu privire la susţinerea intimatului A. de respingere a propunerii parchetului ca inadmisibilă, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât legiuitorul în procedura de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris, nu stabileşte niciun fel de condiţii privind temeiul de drept al clasării, singura cerinţă legală pentru admiterea sau respingerea unei cereri de desfiinţare a unui înscris, formulată în temeiul art. 315 lit. d) C. proc. pen. este cea a dovedirii existenţei sau inexistenţei falsului.
Împotriva Încheierii nr. 592/PI din data de 27 noiembrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat contestaţie C. SRL solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate şi, rejudecând propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, admiterea propunerii şi desfiinţarea înscrisului reprezentat de contractul de împrumut datat 14.10.2008.
În susţinerea contestaţiei, s-a arătat că înscrisul reprezentat de contractul de împrumut din 14.10.2008 a fost falsificat atât prin contrafacerea subscrierii numitului D., cât şi prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.
S-a susţinut că, deşi contractul de împrumut apare ca fiind întocmit şi semnat în data de 14.10.2008, acesta a fost tocmit şi semnat la o dată ulterioară. A considerat că în situaţia în care contractul de împrumut nu va fi desfiinţat, acesta va produce efecte juridice ca şi cum ar fi fost încheiat în data de 14.10.2008, deşi, în realitate, data întocmirii şi semnării este ulterioară.
A mai considerat că în contractul de împrumut figurează date care nu corespund adevărului, existând o neconcordanţă între data încheierii contractului de împrumut,14.10.2008, şi datele de identificare ale societăţii C. SRL ce figurează în contract şi pe ştampila societăţii aplicată pe contract, în sensul că datele de identificare ale societăţii C. SRL ce figurează în contract şi pe ştampilă nu erau valabile la data de 14.10.2008, ci abia începând cu data de 04.12.2008.
În ce priveşte expertizele grafologice, a apreciat că trebuie avut în vedere şi faptul că două dintre cele patru expertize efectuate au concluzionat că semnătura nu aparţine dlui. D., una a concluzionat că două exemplare originale ar fi semnate de dl D. (fără a se pronunţa cu privire la cel de-al treilea exemplar), iar cealaltă că semnăturile de pe cele trei exemplare originale ar aparţine dlui D.
Examinând contestaţia de faţă prin prisma motivelor invocate şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte va identifica cadrul legislativ aplicabil în procedura pendinte:
Astfel, potrivit art. 5491 C. proc. pen.:
(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea fost respinsă.
(2) Judecătorul de cameră preliminară comunică persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 10 zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.
(3) După expirarea termenului prevăzut de alin. (2), judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra cererii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;
b) admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului.
(4) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi persoanele prevăzute la alin. (2) pot face, motivat, contestaţie. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.
(5) Contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;
b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea potrivit alin. (3).
Sesizarea judecătorului de cameră preliminară de către procuror în cazul special reglementat de dispoziţiile art. 5491 din C. proc. pen., reprezintă o posibilitate legală, a unui organ abilitat de lege, de a verifica veridicitatea unui înscris, ca fiind real sau fals, cu consecinţe practice asupra asigurării funcţionării normale a circuitului civil şi stabilităţii raporturilor juridice.
Desfiinţarea unui înscris în cadrul procedurii pendinte se poate realiza dacă în urma evaluării materialului probator administrat în cursul urmăririi penale ori a înscrisurilor noi prezentate rezultă elemente concrete care să ateste faptul că înscrisul este urmarea unui fals.
Înalta Curte constată că întreg probatoriul administrat în prezenta cauză confirmă caracterul real al contractului de împrumut datat 14.10.2008 neexistând elemente care să conducă la concluzia contrafacerii scrierii sau a atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Astfel, se constată că prin înscrisul intitulat Contract de împrumut fără dobândă din data de 14.10.2008, A., în calitate de împrumutător şi SC C. SRL, reprezentată de asociat unic şi administrator D., în calitate de împrumutată, a acordat împrumutatei SC C. SRL în numerar un împrumut fără dobândă în valoare de 152.000 euro, pentru o perioadă de 3 luni, respectiv până la cel târziu data de 14.01.2009.
În ceea ce priveşte societatea C. SRL se constată că a fost înfiinţată în 2002 şi înregistrată la ORC sub nr. x/2002, cu sediul în Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, având asociat unic pe V.
Ulterior, prin contractul de cesiune a părţilor sociale din 10.10.2008, V., asociat unic al SC C. SRL, în calitate de cedent, a cesionat toate cele 20 părţi sociale cu valoare nominală de 10 RON fiecare, reprezentând 100% din capitalul social al societăţii, către D., în calitate de cesionar .
Prin Încheierea nr. 4772 din data de 02.12.2008 pronunţată în Dosarul nr. x/24.11.2008, Tribunalul Caraş-Severin a admis cererea formulată de petenta V. şi a dispus înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind schimbarea sediului societăţii în alt judeţ, respectiv Timiş, mun. Timişoara, str. x; completarea obiectului de activitate; dobândirea de către D. a 20 părţi sociale în valoare totală 200 Ron; retragerea administratorului V.; numirea administratorului D.; retragerea asociatului unic V.; înregistrarea ca asociat unic a lui D..
Înalta Curte reţine că, în cuprinsul contractului de împrumut, au fost utilizate noile date de identificare ale societăţii C. SRL privind sediul, numărul din Registrul Comerţului şi ştampila societăţii.
Astfel cum rezultă din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, contractul de împrumut fără donaţie a fost încheiat ulterior acordării împrumutului, în preajma Crăciunului 2008 şi a fost antedatat 14.10.2008, părţile urmărind să preconstituie un înscris pentru împrumutul acordat la o dată anterioară.
În acest sens, se constată că inserarea în cuprinsul contractului de împrumut a datelor actualizate ale societăţii existente la momentul perfectării contractului nu susţine caracterul fals al contractului. Datele sunt reale şi au fost consemnate în mod corect la momentul perfectării contractului de împrumut în formă scrisă.
În acest punct de analiză, instanţa reţine caracterul real al contractului de împrumut, declaraţiile martorilor A., E., O. şi G. susţinând veridicitatea raportului juridic. Din aspectele relatate de martori rezultă faptul că W. i-a împrumutat lui D. suma de 152.000 euro, banii fiind remişi în două tranşe, prima de 52.000 euro, iar a doua de 100.000 euro, acasă la D., contractul de împrumut fiind încheiat în preajma Crăciunului din anul 2008 şi datat 14.10.2008 pentru a evidenţia data la care a avut loc înţelegerea dintre părţi.
În egală măsură şi extrasele de cont ale SC C. SRL evidenţiază sumele respective, atestând creditarea firmei de către D. cu suma de 52.000 euro în data de 14.10.2008 şi 100.000 euro în data de 17.10.2008.
Înalta Curte mai constată faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 20.03.2009 între D., în calitate de asociat unic şi administrator al SC C. SRL şi A., SC C. SRL, prin administrator D. i-a vândut cumpărătorului A., întreaga proprietate imobiliară, respectiv toate construcţiile constând în casa supraetajată cu extindere P+2 etaje şi trei garaje la parter, situate în Timişoara, judeţul Timiş, înscrise în CF x cu număr top x. În cuprinsul înscrisului s-a precizat că preţul vânzării este de 152.000 euro şi este plătit de cumpărător prin darea în plată, respectiv prin stingerea unui împrumut acordat anterior la data de 14.10.2008 şi 17.10.2008, nerestituit în termen la data încheierii contractului.
Astfel, se constată că părţile au avut în vedere la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare suma de 152.000 euro ce a făcut obiectul contractului de împrumut din data de 14.10.2008.
În ceea ce priveşte semnătura de pe contractul de împrumut fără dobândă la rubrica D. se constată că, în cauză, au fost efectuate mai multe rapoarte de expertiză, concluziile acestora fiind contradictorii.
Astfel, prin raportul de expertiză nr. x/03.12.2014 efectuat de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean Timişoara, în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiş s-a stabilit că semnătura în litigiu de pe documentul intitulat contract de împrumut - fără dobândă, datat 14.10.2008, de la rubrica D. "Bun şi aprobat" pentru unasutăcincizecişidouămii euro nu a fost executată de numitul D.. În privinţa semnăturii de pe documentul intitulat contract de vânzare-cumpărare, datat 20.03.2009, de la rubrica D., s-a arătat că a fost executată de către numitul D..
Prin Raportul de expertiză nr. x/05 octombrie 2016 efectuat de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean Timişoara, în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a stabilit că semnăturile de la poziţiile D. de pe cele două exemplare originale ale contractului de împrumut datat 14.10.2008, depuse de către A. la parchet, au fost executate de către D. În privinţa exemplarului original depus în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiş, expertul a precizat că nu se poate exprima, conform normelor legale, deoarece acesta fost deja expertizat de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara.
Potrivit Notei de obiecţii nr. 421/01 noiembrie 2016 a expertului parte N., toate cele trei semnături au fost executate de către D. iar diferenţele între acestea ar putea fi urmarea unei tentative de autofalsificare.
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 80/30.06.2017 efectuat de INEC Bucureşti în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a concluzionat că semnăturile de la poziţia D. de pe cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL nu au fost executate de către D.. Acestea au fost contrafăcute prin imitaţie după model/modele şi din această cauză prezintă diferenţe între ele. Nu s-a putut stabili data semnăturilor, nici dacă a fost folosit un singur instrument scriptural.
Potrivit notei de obiecţii nr. 430/01 august 2017 a expertului parte N. s-a arătat că numitul D. ar fi putut semna cele trei exemplare ale aceluiaşi contract cu acelaşi prilej şi a apreciat că se impune efectuarea expertizei de către o comisie formată din trei experţi din cadrul INEC.
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 24/28 februarie 2018 efectuat la INEC Bucureşti, comisia formată din 3 experţi, în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a concluzionat că toate cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat 14.10.2008, încheiat între A. şi SC C. SRL, au fost executate de către persoana de la care provin grafiile de referinţă indicate ca fiind proprii numitului D.. S-a mai opinat în cuprinsul raportului că cele trei semnături în litigiu analizate au fost executate cu acelaşi tip de material scriptural, de aceeaşi persoană şi cu aceeaşi ocazie. Diferenţele între grafiile comparate pot fi considerate neesenţiale şi sunt explicate prin variabilitatea naturală a scrierilor influenţate de acţiunea unor factori interni şi externi diferiţi, care apar într-o situaţia şi în alta.
Potrivit notei de obiecţii nr. 439/02 aprilie 2018 a expertului parte N. s-a arătat că lucrarea (raportul de expertiză criminalistică nr. 24/28 februarie 2018 al INEC Bucureşti) este obiectivă şi în conformitate cu adevărul.
Înalta Curte, în acord cu judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, apreciază că raportul de expertiză criminalistică nr. 24/28 februarie 2018 efectuat la INEC Bucureşti, comisia formată din 3 experţi, este complet, concluziile acestuia, fundamentate sub aspect ştiinţific, sunt cele care exprimă adevărul în cauză.
Pentru considerentele expuse, constatând veridicitatea contractului de împrumut, în baza art. 5491 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatoarea C. SRL împotriva încheierii nr. 592/PI din data de 27 noiembrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatoarea C. SRL împotriva Încheierii nr. 592/PI din data de 27 noiembrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV