Deliberând asupra apelurilor penale de faţă, constată următoarele:
JUDECATA ÎN PRIMUL CICLU PROCESUAL
Prin Sentinţa penală nr. 271 din data de 04.07.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2013, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 C. pen. (în privinţa inculpatului A.).
În temeiul art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. (în privinţa inculpatului B.).
În temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 C. pen.
În temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. (actul material referitor la încheierea Contractului nr. x/2535/1 iunie 2009).
În temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 C. pen.
În temeiul art. 19 din Legea nr. 255/2013 a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni.
În temeiul art. 181 alin. (3) C. pen. din 1969 rap. la art. 91 lit. a) C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului C. sancţiunea mustrării.
În temeiul art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. - art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În temeiul art. 322 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În temeiul art. 39 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani şi 6 luni, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. (actul material referitor la încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1 iunie 2009) a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 322 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. (în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu).
În temeiul art. 39 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 luni, în final inculpatul B. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) - art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 321 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În temeiul art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În temeiul art. 39 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 5 luni, în final inculpatul D. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 5 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) - art. 309 C. pen. a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 321 C. pen. a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În temeiul art. 323 C. pen. a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În temeiul art. 39 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare, sporită cu 5 luni, în final inculpata E. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (4 acte materiale).
În temeiul art. 81 C. pen. din 1969 a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.
S-a atras atenţia inculpatei asupra revocării suspendării condiţionate, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) - art. 309 C. pen. a fost condamnată inculpata G. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) - art. 309 C. pen. a fost condamnată inculpata H. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) - art. 309 C. pen. a fost condamnată inculpata I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) - art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. a fost condamnată inculpata J. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) - art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. a fost condamnată inculpata K. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 25 şi art. 397 C. proc. pen., rap. la art. 998 - 999 C. civ. (în vigoare la data comiterii faptelor), a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 984.164,38 euro (în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii) către partea civilă, cu titlu de daune materiale, la care s-au adăugat majorările de întârziere, calculate de la data comiterii faptei şi până la achitarea debitului, potrivit Codului de procedură fiscală.
În temeiul art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 4.497.947,48 RON de la inculpaţii A., D., K., J., E. şi I.
În temeiul art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 4.973.065,75 RON de la inculpaţii A., B., D., K., J., H. şi G.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de obligare a părţii responsabile civilmente S.C. L. S.A., în solidar cu inculpatul B., la plata daunelor materiale.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de luare a măsurilor asigurătorii cu privire la partea responsabilă civilmente S.C. L. S.A.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 126/P/2010 din data de 7.01.2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie- Serviciul Teritorial Piteşti, cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A. - până la concurenţa sumei de 984.164,38 euro (în echivalentul în RON, la cursul BNR, la data plăţii) şi 9.471.013,23 RON, B. - până la concurenţa sumei de 4.973.065,75 RON, D. - până la concurenţa sumei de 9.471.013,23 RON, E. - până la concurenţa sumei de 4.497.947,48 RON, H. - până la concurenţa sumei de 4.973.065,75 RON, K. - până la concurenţa sumei de 9.471.013,23 RON şi J. - până la concurenţa sumei de 9.471.013,23 RON.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător cu privire la imobilul - spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, str. x, judeţul Argeş cu o suprafaţă utilă de 117.40 mp identificat cu număr cadastral x, cu un teren aferent acestuia în suprafaţă de 50,02 mp, precum şi subsolul aceluiaşi spaţiu cu o suprafaţă utilă de 138,42 mp, identificat cu număr cadastral x împreună cu cota parte indiviză din terenul aferent în suprafaţă de 20.02 mp.
În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, aflate în dosarul de urmărire penală, după cum urmează:
- Cererea de finanţare în cadrul Schemei de Finanţare Nerambursabilă Măsuri împotriva dezastrelor provocate de inundaţii Programul PHARE 2005 "Coeziune economică şi socială", aferentă proiectului "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a trei poduri afectate de inundaţii"- RO 2005/01'7-690.01.03.06;
- Nota justificativă înregistrată la Consiliul Judeţean Argeş comisia de evaluare sub nr. x din 09.04.2009;
- Dispoziţie de şantier nr. 5 din 15.03.2010 întocmită de S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti;
- Antemăsurătoare Platforme montaj macarale întocmită de S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti;
- Antemăsurătoare suprastructură pod suplimentare întocmită de S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti;
- Adresa nr. x din 05.03.2010 întocmită de S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti;
- Referat înregistrat la Consiliul Judeţean Argeş sub nr. x din 05.05.2010;
- Adresa înregistrată la S.C. L. S.A. Piteşti sub nr. x din 28.09.2009,;
- Încheierea de autentificare nr. 1000 din 23.03.2009 întocmită la Biroul Notarului Public C. din Piteşti;
- Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la Biroul Notarului Public C. din Piteşti.
S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară cu privire la imobilul - spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, str. x, judeţul Argeş cu o suprafaţă utilă de 117.40 mp identificat cu număr cadastral x, cu un teren aferent acestuia în suprafaţă de 50,02 mp, precum şi subsolul aceluiaşi spaţiu cu o suprafaţă utilă de 138,42 mp, identificat cu număr cadastral x împreună cu cota parte indiviză din terenul aferent în suprafaţă de 20.02 mp.
În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: inculpatul C., la plata sumei de 2000 RON; inculpatul A., la plata sumei de 2000 RON, din care 100 RON onorariul parţial al apărătorului din oficiu; inculpatul B., la plata sumei de 2000 RON, din care 100 RON onorariul parţial al apărătorului din oficiu; inculpaţii E., I. K., J., H., D., F. şi G. la câte 600 RON fiecare, din care 100 RON onorariul parţial al apărătorilor din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva sentinţei penale anterior menţionate, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii K., B., I., A., J., E., C., D., G., F. şi H. au declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2013.
Prin Decizia penală nr. 305 din data de 20.07.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2013, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii K., B., I., A., J., E., C., D., G., F. şi H. împotriva Sentinţei penale nr. 271 din data de 04 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A fost desfiinţată sentinţa penală mai sus menţionată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Au fost menţinute actele îndeplinite până la data de 30 mai 2014.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor au rămas în sarcina statului.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi, în sumă de câte 130 RON, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la una dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., şi anume, cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. din 1969, în legătură directă cu infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat, constând în aceea că a semnat la rubrica "Vânzător - B." Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la Biroul notarului public C. din Piteşti, judeţul Argeş, contract care, în opinia acuzării, a fost întocmit în mod disimulat şi semnat în fals, doar în scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de dare de mită de către inculpatul B. şi în realizarea scopului urmărit prin această infracţiune, prin remiterea către inculpatul A. a imobilului - spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, strada x., judeţul Argeş.
Cu privire la această faptă, s-a reţinut că prima instanţă nu a pronunţat niciuna dintre soluţiile prevăzute de art. 396 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum avea obligaţia potrivit textului de lege menţionat.
De asemenea, Înalta Curte a subliniat că prima instanţă nu s-a pronunţat implicit asupra acestei fapte, având în vedere analiza şi soluţiile dispuse pentru infracţiunile de dare şi luare de mită, respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinute în sarcina inculpaţilor B. şi A.
Astfel, s-a reţinut că prima instanţă a dispus, în ceea ce priveşte infracţiunile de dare şi luare de mită, o soluţie de achitare în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., apreciind că nu există probe care să dovedească faptul că inculpaţii au săvârşit infracţiunile, iar referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., s-a constatat doar faptul că acest inculpat a semnat în locul fiului său Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 la rubrica "Cumpărător - N.", deşi prin actul de sesizare, în ceea ce priveşte această faptă, s-a reţinut şi împrejurarea că respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost întocmit în mod disimulat şi semnat în fals, doar în scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de luare de mită de către inculpatul A., acest inculpat fiind acuzat de primirea necuvenită a imobilului -spaţiu comercial, situat în Piteşti, str. x., jud. Argeş, fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. din 1969.
Aşadar, având în vedere că prin actul de trimitere în judecată, în sarcina inculpaţilor B. şi A. s-au reţinut infracţiunile corelative de dare şi luare de mită, respectiv că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la Biroul notarului public C. din Piteşti a fost întocmit în mod disimulat şi semnat în fals de cei doi inculpaţi tocmai pentru a ascunde comiterea infracţiunilor de dare şi luare de mită, remiterea/primirea către/de către inculpatul A. a unui imobil - spaţiu comercial, precum şi împrejurarea că între infracţiunile deduse judecăţii reţinute tuturor inculpaţilor din prezenta cauză există o strânsă interdependenţă, Înalta Curte a desfiinţat în totalitate sentinţa penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
De asemenea, Înalta Curte a dispus ca instanţa de fond, cu ocazia rejudecării, să readministreze sau să administreze orice probă pe care o consideră necesară aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei sub toate aspectele, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar şi cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 publicată în Monitorul Oficial din 08.07.2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) C. pen.
Totodată, a statuat ca, la rejudecarea cauzei, instanţa de fond să aibă în vedere şi criticile formulate de procuror şi de inculpaţi, precum şi apărările reiterate de către inculpaţi cu ocazia judecării apelurilor.
***
JUDECATA ÎN AL DOILEA CICLU PROCESUAL
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. x/2013*, la data de 18.08.2016.
Prin Sentinţa penală nr. 82/F din data de 05 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei inculpatului A., în sensul că primul act material al infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969 este absorbit în infracţiunea prev. de art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. art. 16 lit. f) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul A. sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (actul material referitor la încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1 iunie 2009).
În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (actul material referitor la încheierea Contractului nr. x/2535/1 iunie 2009) şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 289 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. (două acte materiale) a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
S-a constatat că pedepsele aplicate prin prezenta sunt concurente cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 435/28.05.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 176A/05.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa menţionată, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor:
- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta şi pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 435/28.05.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 176A/05.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. din 1969 (lit. c) - dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public).
În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. din 1969 (lit. c) - dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) pe durata executării pedepsei.
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive în cauză de la 26.01.2011 la 02.02.2011 şi durata executată de la data de 05.02.2015 la zi.
A fost anulat MEPI nr. 675/05.02.2015, emis în baza Sentinţei penale nr. 435/28.05.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 176A/05.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, urmând a se emite un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
A fost menţinută măsura confiscării sumei de 66.588,15 RON de la inculpatul A., aplicată prin Sentinţa penală nr. 435/28.05.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 176A/05.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul B. sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul B. sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (actul material referitor la încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1 iunie 2009).
În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 2481 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu (actul material referitor la încheierea Contractului nr. x/2535/1 iunie 2009).
S-a constatat că pedeapsa aplicată prin prezenta este concurentă cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), g) (dreptul de a avea orice funcţie de conducere, decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 prin Sentinţa penală nr. 435/28.05.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 176A/05.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen. din 1969 a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 435/28.05.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 176A/05.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. din 1969 (lit. c) - dreptul de a avea orice funcţie de conducere, decizie sau control într-o societate comercială).
În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. din 1969 (lit. c) - dreptul de a avea orice funcţie de conducere, decizie sau control într-o societate comercială).
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 05.02.2015 la zi.
A fost anulat MEPI nr. 685/05.02.2015, emis în baza Sentinţei penale nr. 435/28.05.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 176A/05.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, urmând a se emite un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
3. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul C. sub aspectul infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969.
4. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) rap. la art. 309 C. pen. (actul material referitor la încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1 iunie 2009).
În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) rap. la art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei (actul material referitor la încheierea Contractului nr. x/2535/1 iunie 2009).
În baza art. 321 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În baza art. 323 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 39 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 5 luni, în final inculpatul D. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
5. În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) rap. la art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. 1969, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 321 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În baza art. 323 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 39 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 5 luni, în final inculpata E. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
6. În baza art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (4 acte materiale).
În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969.
În baza art. 81 C. pen. din 1969 a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenţia inculpatei asupra revocării suspendării condiţionate, potrivit art. 83 C. pen. din 1969, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
7. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata H. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) rap. la art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.
8. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) rap. la art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.
9. În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 2481 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969.
În baza art. 861 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune Argeş;
- să anunţe, în prealabil, Serviciul de Probaţiune Argeş, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune Argeş schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de Probaţiune Argeş informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. din 1969 s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen. din 1969 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare şi asupra consecinţelor acestei revocări.
10. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 2481 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (actul material referitor la încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1 iunie 2009).
În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 2481 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata J. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969.
În baza art. 861 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune Argeş;
- să anunţe, în prealabil, Serviciul de Probaţiune Argeş, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune Argeş schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de Probaţiune Argeş informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. din 1969 s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen. din 1969 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare şi asupra consecinţelor acestei revocări.
11. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata K. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 2481 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (actul material referitor la încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1 iunie 2009).
În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 2481 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata K. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969.
În baza art. 861 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune Argeş;
- să anunţe, în prealabil, Serviciul de Probaţiune Argeş, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune Argeş schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de Probaţiune Argeş informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. din 1969 s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen. din 1969 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare şi asupra consecinţelor acestei revocări.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, cu privire la suma de 984.164,38 euro şi la suma de 3779787 RON şi cu privire la inculpata G.
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, pentru suma de 4.973.065,75 RON.
În baza art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 4.497.947,48 RON de la inculpaţii A., B., D., K., J., E. şi I., respectiv de la fiecare dintre inculpaţi câte 642.564 RON.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 126/P/2010 din data de 7.01.2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A., B., D., E., I., K. şi J. până la concurenţa sumei de 642.564 RON pentru fiecare inculpat.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 126/P/2010 din data de 7.01.2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie- Serviciul Teritorial Piteşti, cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A., B., D., K., J. şi H. până la concurenţa sumei de 4.973.065,75 RON, măsură care încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune la instanţa civilă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpatei G.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător cu privire la imobilul - spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, str. x, judeţul Argeş cu o suprafaţă utilă de 117.40 mp identificat cu număr cadastral x, cu un teren aferent acestuia în suprafaţă de 50,02 mp, precum şi subsolul aceluiaşi spaţiu cu o suprafaţă utilă de 138,42 mp, identificat cu număr cadastral x împreună cu cota parte indiviză din terenul aferent în suprafaţă de 20.02 mp.
În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, aflate în dosarul de urmărire penală, după cum urmează:
- Nota justificativă înregistrată la Consiliul Judeţean Argeş comisia de evaluare sub nr. x din 09.04.2009;
- Dispoziţie de şantier nr. 5 din 15.03.2010 întocmită de S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti;
- Antemăsurătoare Platforme montaj macarale întocmită de S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti;
- Antemăsurătoare suprastructură pod suplimentare întocmită de S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti;
- Adresa nr. x din 05.03.2010 întocmită de S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti;
- Referat înregistrat la Consiliul Judeţean Argeş sub nr. x din 05.05.2010;
- Adresa înregistrată la S.C. L. S.A. Piteşti sub nr. x din 28.09.2009,;
- Încheierea de autentificare nr. 1000 din 23.03.2009 întocmită la Biroul Notarului Public C. din Piteşti;
- Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la Biroul Notarului Public C. din Piteşti.
S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară cu privire la imobilul-spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti str. x, judeţul Argeş cu o suprafaţă utilă de 117.40 mp identificat cu număr cadastral x, cu un teren aferent acestuia în suprafaţă de 50,02 mp, precum şi subsolul aceluiaşi spaţiu cu o suprafaţă utilă de 138,42 mp, identificat cu număr cadastral x împreună cu cota parte indiviză din terenul aferent în suprafaţă de 20.02 mp.
În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpatul C. la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat, inculpatul A. la plata sumei de 3.000 RON, inculpatul B. la plata sumei de 3000 RON, inculpaţii E., I., K., J., D., F. la câte 1500 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare privind pe inculpatele H. şi G. au rămas în sarcina statului.
Onorariul parţial al avocaţilor din oficiu, în cuantum de câte 100 RON pentru fiecare inculpat, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a reţinut următoarele:
După înregistrarea cauzei pe rolul instanţei, urmare a soluţiei de casare cu trimitere spre rejudecare, în fond, s-a procedat la administrarea următoarelor probe:
- declaraţiile inculpaţilor F., H., C., D., K., I., J., G., A.;
- declaraţiile martorilor O., P., Q., R., S., T., U., V., X., Y., Z., AA., BB., CC.;
- proba cu înscrisuri în circumstanţiere solicitată de inculpaţii F., C., H., A. şi B.
- proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul B., constând în contractele de vânzare-cumpărare indicate în cererea de probe şi corespondenţa dintre S.C. DD. S.A. şi S.C. L. S.A. Piteşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
1. În ceea ce priveşte infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, reţine că, potrivit rechizitoriului, inculpatul A., aflat în exercitarea atribuţiilor de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, a atestat în conţinutul cererii de finanţare aferente proiectului având ca obiect normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a trei poduri afectate de inundaţii, împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că podul DJ 703 B Morăreşti-Căteasca km 84+723 L 228 m a suferit avarii importante în urma calamităţilor naturale din perioada aprilie- august 2005 şi, ca urmare, a fost închis circulaţiei, deşi din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că infrastructura podului era avariată anterior anului 2004, iar la momentul producerii inundaţiilor podul era închis circulaţiei.
În această modalitate, în opinia parchetului, a fost falsificată Cererea de finanţare întocmită în cadrul Schemei de Finanţare Nerambursabilă "Măsuri împotriva dezastrelor provocate de inundaţii" din cadrul Programului PHARE 2005 "Coeziune Economică şi Socială", înaintată Ministerului Integrării Europene cu Adresa nr. x/31.01.2007, cerere ce a fost semnată de către numiţii A.-preşedintele Consiliului Judeţean Argeş şi primarul comunei Căteasca-EE., cu privire la care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală întrucât nu a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.
În actul de sesizare s-a mai reţinut că paguba creată Ministerului Dezvoltării Regionale prin săvârşirea infracţiunii anterior menţionate este în cuantum de 4.408.269,11 RON fonduri PHARE, această sumă fiind echivalentul în RON al sumei de 984.164,38 euro.
De asemenea, procurorul a apreciat că fapta funcţionarilor care au completat şi semnat cererea de finanţare în condiţiile anterior menţionate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen.
Totodată, în rechizitoriul s-a reţinut că fapta inculpatului de a folosi la Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale) cererea de finanţare privind Proiectul RO 2005/017-690.01.03.06 şi care a avut ca rezultat încheierea contractului de finanţare nerambursabilă în baza căruia au fost efectuate plăţi prin Programul PHARE 2005 CES în valoare de 984.164,38 euro din fonduri PHARE, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Deşi prin rezoluţia de începere a urmăririi penale s-a reţinut un prejudiciu în cuantum de 1.224.083,64 euro, echivalent în RON 5.484.853,24 RON, ca fiind produs Ministerului Dezvoltării Regionale, procurorul a apreciat ca fiind prejudiciu paguba efectivă creată şi numai în ce priveşte componenta de finanţare europeană, aşa cum s-a menţionat anterior, ca fiind în cuantum de 4.408.269,11 RON, echivalent a 984.164,38 euro, aşa cum a stabilit specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în raportul de constatare întocmit în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat, mai întâi, că infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. din 1969, aceea de fals intelectual, se absoarbe în infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, astfel că, pentru actul material al infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. din 1969, reţinut de procuror, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens.
În actul de sesizare a instanţei a reţinut şi că fapta funcţionarilor care au completat şi semnat cererea de finanţare în condiţiile anterior menţionate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen.
Astfel, instanţa de fond a observat că, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Mai întâi, s-a constatat că "documentul" falsificat, în opinia parchetului, este chiar cererea de finanţare, iar nu un document distinct de această cerere. Apoi, s-a observat, din norma de incriminare, că elementul material al infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 constă în folosirea de documente sau declaraţii false, în timp ce dispoziţiile art. 289 C. pen. din 1969 incriminează falsificarea unui înscris oficial prin consemnarea, cu ştiinţă, a unor aspecte nereale.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, spre deosebire de alte infracţiuni, cum ar fi, spre exemplu, aceea de înşelăciune, care poate fi săvârşită în concurs cu infracţiunea de fals - intelectual ori în înscrisuri sub semnătură privată - deoarece elementul material al infracţiunii de înşelăciune, respectiv inducerea în eroare, poate fi comisă şi în lipsa unui înscris falsificat, în cazul infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 aceasta nu poate fi comisă fără producerea şi utilizarea unui înscris falsificat, acest element fiind de esenţa infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În continuare, instanţa de fond a subliniat că, în prezenta speţă, inculpatul este acuzat că ar fi falsificat cererea de finanţare prin consemnarea unor aspecte nereale şi apoi a utilizat-o prin depunerea acesteia la organul competent să o aprobe.
Aşa fiind, Curtea de Apel a apreciat că infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. din 1969 este absorbită în infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Analizând probele administrate, instanţa a constatat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a săvârşit fapta cu vinovăţia prevăzută de lege.
Astfel, s-a constatat, din probatoriul administrat, că proiectul referitor la podul DJ 703 B Morăreşti-Căteasca km 84+723 L 228 m a fost finanţat prin Linia de buget RO PHARE- 2005/017-690.01.03CES - Măsuri împotriva dezastrelor provocate de inundaţii", în baza H.G. nr. 704/2006.
S-a susţinut de către parchet că inculpatul ar fi fost cel care a menţionat, în mod fals, în cererea de finanţare că podul respectiv ar fi fost avariat în cursul anului 2005, însă la o simplă lectură a H.G. nr. 704/2006 se constată, în opinia instanţei de fond, că acest pod se afla pe lista obiectivelor ce urmau a fi finanţate potrivit liniei de buget RO PHARE-2005/017-690.01.03 CES - Măsuri împotriva dezastrelor provocate de inundaţii. Practic, împrejurarea că podul respectiv urma să beneficieze de finanţare în cadrul acestui proiect nu a fost stabilită de inculpat, ci de guvern, prin hotărâre de guvern, la propunerea prefecţilor, consiliile judeţene neavând nicio atribuţie în acest sens. De altfel, s-a arătat că şi procurorul a reţinut în rechizitoriu că din Ghidul solicitantului, precum şi conform H.G. nr. 704/2006, beneficiarii fondurilor alocate reabilitării sau reorganizării obiectivelor de infrastructură afectate de inundaţiile din anul 2005 sunt consiliile judeţene pentru infrastructura rutieră şi direcţiile de apă în gestiunea cărora se află bazinele hidrografice ce urmează a fi amenajate, iar obiectivele ce au fost afectate de inundaţiile din anul 2005 au fost menţionate în cadrul hotărârii de guvern pe baza comunicărilor efectuate de prefecturi.
În consecinţă, instanţa a reţinut că inculpatul nu a avut niciun rol în desemnarea podului DJ 703 B Morăreşti-Căteasca km 84+723 L 228 m ca obiectiv finanţat în cadrul acestui proiect, existând o hotărâre de guvern în acest sens încă din anul 2006, la adoptarea căreia inculpatul nu a avut nicio contribuţie.
Or, în condiţiile în care podul DJ 703 B Morăreşti-Căteasca km 84+723 L 228 m a fost desemnat prin hotărâre de guvern ca obiectiv ce urma a fi finanţat în cadrul proiectului, inculpatul avea obligaţia, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean, de a întocmi cererea de finanţare în acest sens, în caz contrar putând suporta rigorile legii.
Aşadar, instanţa de fond a reţinut că inculpatul nu poate fi acuzat că ar fi menţionat în mod fals în cerere împrejurarea că podul a suferit avarii în cursul anului 2005, din moment ce exista o hotărâre de guvern adoptată cu trei ani în urmă şi care, practic, stabilea acelaşi lucru.
De asemenea, s-a observat că podul de la Căteasca a suferit avarii şi în cursul anului 2005, însă nu în perioada aprilie- august 2005, ci în martie 2005.
Astfel, s-a reţinut că, din Nota de constatare nr. x din 08 martie 2005, întocmită de o comisie formată din reprezentanţi ai Direcţiei de Administrare Drumuri şi Poduri din cadrul Consiliului Judeţean Argeş, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a judeţului Argeş şi Direcţiei Apelor Argeş-Vedea, la obiectivul "Pod peste râul Argeş pe DJ703 B Morăreşti Vedea-Căteasca, km 84+723", au rezultat următoarele aspecte:
"Podul are o lungime de 225,00 m, cu două fire de circulaţie şi 7 deschideri. Albia minoră a râului Argeş este cantonată pe deschiderea dintre pilele P 4-P5.
În aprilie 2004, pila P5, în urma ploilor abundente a fost afuiată şi coloanele dezgolite, talvegul coborând cu peste 7,00 m.
În urma ploilor şi a topirii zăpezii din bazinul hidrografic al râului Argeş, din perioada 01 - 07.03.2005, debitul râului Argeş a crescut foarte mult, ceea ce a dus la accentuarea erodării malurilor din amonte şi aval de pod şi agravarea afuierii coloanelor pilei P4 şi P5, talvegul coborând cu peste 10,00 m.
Acest fenomen a dus la spălarea terenului de sub radierul de solidarizare al coloanelor, coloanele rămânând dezgolite, putând duce la prăbuşirea podului.
În vederea asigurării siguranţei circulaţiei pe pod, măsurile ce trebuie luate se află în proiectul întocmit în anul 2004 de S.C. MMMM. S.A. Valoarea devizului este de 41.420.578 mii RON, în preţurile lunii mai 2004."
De asemenea, s-a observat că la dosarul cauzei se află Nota de constatare din 07.03.2005 - vol. 15 dup fila x şi urm. - din care reiese că se impune închiderea podului pentru toate categoriile de autovehicule, iar la data de 08.03.2005 s-a încheiat procesul-verbal prin care s-a constatat blocarea accesului pe pod şi semnalizarea rutieră pentru devierea circulaţiei.
Cu alte cuvinte, podul a fost închis în luna martie 2005, deci chiar în cursul anului 2005, cu foarte puţin timp înainte de inundaţiile din aprilie 2005.
S-a reţinut în rechizitoriu că, din verificările efectuate la Administraţia Naţională Apele Române -Direcţia Apelor Argeş-Vedea şi din Raportul sinteză înregistrat sub nr. x din 28 iulie 2005 s-a constatat că nu sunt efectuate menţiuni cu privire la afectarea de către inundaţii sau ca urmare a depăşirii cotelor de apărare pe râul Argeş a podului pe DJ 703 B Morăreşti-Căteasca km 84+723. În aceste condiţii, s-a apreciat în rechizitoriu că este cert că obiectivul propus pentru finanţare cu fonduri PHARE era afectat înainte de valul de inundaţii menţionat în mod nereal de către beneficiarii contractului de finanţare.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că este reală împrejurarea că acest pod era închis circulaţiei ca urmare a avariilor anterioare, însă tocmai acesta este motivul pentru care nu a mai existat preocuparea în a fi stabilită în mod oficial, prin înscrisuri, starea sa în cursul inundaţiilor ulterioare, din luna aprilie 2005 şi următoarele, din moment ce oricum era închis circulaţiei.
Totuşi, instanţa de fond a identificat în vol. 16 d.u.p. la fila x o menţiune referitoare la afectarea unui pod în comuna Căteasca urmare a precipitaţiilor din august 2005.
Astfel, împrejurarea că podul respectiv era deteriorat grav şi iremediabil rezultă cu evidenţă şi din faptul că, ulterior începerii lucrărilor la podul nou, acesta vechi s-a prăbuşit în albia râului.
Totuşi, instanţa a apreciat că acest fapt nu este suficient pentru a se reţine existenţa infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000.
S-a observat că nu inculpatul este cel care a stabilit că podul de Căteasca va beneficia de această finanţare, ci Guvernul României, prin H.G. nr. 704/2006, adoptată urmare a comunicărilor efectuate de prefecţii judeţelor.
De asemenea, din Nota de control privind Proiectul RO 2005/017-690.01.03.06 a reieşit că decizia de propunere spre finanţare a obiectivelor de infrastructură rutieră a aparţinut Prefecturii Judeţului Argeş.
Astfel, în Anexa la H.G. nr. 704/2006 privind nominalizarea obiectivelor de infrastructură rutieră şi de mediu afectate de inundaţiile din perioada aprilie - mai şi iulie - august 2005, ce vor beneficia de finanţări din Programul PHARE 2005 în judeţul Argeş au fost nominalizate următoarele obiective de infrastructură rutieră:
- "Reparare pod pe DJ 703B Morăreşti-Căteasca, km 84+723, L = 228 m", la Căteasca, judeţul Argeş - 1.183.400 EUR;
- "Reparare pod pe DJ 678 G Răduţeşti - Ciomăgeşti, km 7+588", la Ciomăgeşti, judeţul Argeş - 300.000 EUR;
- "Reparare pod pe DJ 703 Valea Danului-Cepari, km 0+597, L = 153 m" la Valea Danului Argeş - 172.730 EUR.
Aşa fiind, instanţa de fond a constatat că, în mod legal, Consiliul Judeţean Argeş, prin inculpatul A., în calitate de preşedinte, a elaborat o cerere de finanţare cu privire la obiectivele menţionate în H.G. nr. 704/2006, în caz contrar reprezentanţilor Consiliului Judeţean putându-li-se reproşa că nu au acţionat în niciun mod şi, în consecinţă, au pierdut finanţarea acordată de guvern.
Or, în acest context, s-a reţinut că nu i se poate imputa inculpatului semnarea cererii de finanţare şi nu există intenţia de a frauda bugetul Comunităţii Europene, inculpatul conformându-se dispoziţiilor unui act normativ emis de Guvernul României.
Având în vedere aceste considerente, Curtea de Apel Bucureşti a dispus achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, neexistând nici intenţia săvârşirii acesteia.
2. În ceea ce priveşte infracţiunile de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. din 1969, respectiv luare de mită prev. de art. 254 C. pen. din 1969, şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii B. şi A., precum şi infracţiunea de fals intelectual reţinută în sarcina inculpatului C., în contextul încheierii şi autentificării Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23 martie 2009, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Inculpaţii A. şi B. au încheiat, la data de 23.03.2009, la notarul public C. un contract de vânzare-cumpărare de către numitul N. (fiul inculpatului A.) de la B., a spaţiului comercial situat în municipiul Piteşti str. x, judeţul Argeş cu o suprafaţă utilă de 117,40 mp, identificat cu număr cadastral x, cu un teren aferent acestuia în suprafaţă de 50,02 mp, precum şi subsolul aceluiaşi spaţiu cu o suprafaţă utilă de 138,42 mp, identificat cu număr cadastral x împreună cu cota parte indiviză din terenul aferent în suprafaţă de 20,02 mp, spaţiu pentru care nu s-a plătit în realitate preţul, contractul fiind semnat de inculpatul A. în locul fiului său, N.
Instanţa de fond a constatat că această situaţie de fapt rezultă cu evidenţă din probatoriul administrat în cauză, din care reiese că respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost semnat la rubrica vânzător de inculpatul B., iar la rubrica cumpărător de inculpatul A., cu toate că identitatea cumpărătorului din contract este N., fiul inculpatului A.
De asemenea, s-a reţinut că, deşi inculpatul A. a negat această acuzaţie, probele ştiinţifice administrate dovedesc faptul că inculpatul a semnat în numele fiului său. Astfel, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/26.05.2011 întocmit de către Inspectoratul General al Poliţiei Române-Institutul de Criminalistică-Serviciul Expertize Criminalistice, a stabilit faptul că semnăturile corespunzătoare cumpărătorului, depuse la rubrica "Cumpărător" din finalul celor două exemplare ale înscrisului "Contract de vânzare-cumpărare" autentificat cu nr. 1000/23.03.2009 la Biroul Notarial Public C., nu au fost executate de titularul N., ci au fost executate de A.
Mai mult, în cursul cercetării judecătoreşti în primul ciclu procesual, instanţa a dispus, din oficiu, o expertiză criminalistică care să stabilească semnatarul contractului de vânzare-cumpărare (la rubrica cumpărător). Concluziile expertizei au fost în sensul că "semnătura de la poziţia cumpărător de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.03.2009 de către Biroul Notarului Public C., Piteşti, nu a fost executată de către N.". Această concluzie, cu valoare de certitudine, a fost completată cu faptul că "sunt indicii că semnătura de la poziţia cumpărător pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.03.2009 de către Biroul Notarului Public C., Piteşti, a fost executată de către A.".
Aşadar, instanţa de fond a reţinut că, din coroborarea concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de IGPR cu concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. 103/17.03.2014 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice, rezultă în mod indubitabil faptul că respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost semnat de inculpatul A.. Această împrejurare este confirmată şi de faptul că, la percheziţia efectuată în biroul preşedintelui CJ Argeş, inculpatul A., a fost găsit contractul în discuţie, iar, pe de altă parte, s-a observat că semnătura inculpatului A. aflată pe declaraţia dată în faţa Curţii în primul ciclu procesual, ca şi semnătura realizată pe declaraţia dată în cel de-al doilea ciclu procesual sunt asemănătoare cu cea din contractul de vânzare-cumpărare aflat în fila x d.u.p.
În plus, s-a arătat că, la data de 06 iulie 2009 a fost interceptată o convorbire telefonică purtată între inculpaţii A. şi B., convorbire în care inculpatul B. îi solicită inculpatului A. o copie a contractului de vânzare-cumpărare, ceea ce demonstrează faptul că B. nu a primit un exemplar al contractului, nefiind prezent şi că ştie că o copie a acestui contract o va găsi la inculpatul A., care l-a semnat, nu la persoana menţionată în contract ca fiind cumpărător, respectiv la numitul N.. Or, dacă contractul ar fi fost încheiat în mod real cu N., inculpatul B. s-ar fi adresat acestuia, în mod firesc, pentru a obţine un exemplar.
Instanţa a reţinut că în acelaşi sens este şi convorbirea telefonică din data de 22 iulie 2009.
Apoi, aşa cum s-a reţinut şi în rechizitoriu şi s-a constatat pe tot parcursul judecăţii, numitul N. a refuzat să fie audiat în calitate de martor în cauză în legătură cu împrejurările în care ar fi achiziţionat spaţiul comercial de la inculpatul B., prevalându-se de dispoziţiile art. 80 alin. (1) C. proc. pen. din 1969, astfel că nu s-a putut confirma o eventuală manifestare a sa de voinţă în sensul de a fi semnat contractul în locul său de către inculpatul A.
Aşa fiind, Curtea de Apel a constatat că este dovedită împrejurarea că inculpatul A. a semnat în fals contractul respectiv, iar notarul public C. a consemnat de asemenea în fals că respectiva convenţie a fost semnată de părţile prezente în faţa sa.
În consecinţă, s-a reţinut că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, semnând contractul în locul cumpărătorului, însă pentru această faptă a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Inculpatul B. a săvârşit, de asemenea, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condiţiile în care a consemnat în mod fals în contract că părţile au fost prezente, iar preţul a fost plătit, deşi din probatoriu rezultă cu evidenţă că acest fapt nu s-a întâmplat.
Astfel, s-a reţinut că nu există niciun înscris care să ateste plata preţului ori modul în care a fost utilizat acesta, deşi în Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 autentificat la Biroul Notarului Public C. din Piteşti, preţul total al vânzării a fost menţionat ca fiind 250.000 RON şi că s-ar fi plătit în faţa notarului.
De asemenea, s-a observat că şi inculpatul C. a săvârşit infracţiunea de fals intelectual, însă şi cu privire la această infracţiune a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Inculpatul C., prin atestarea cu ştiinţă a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului în încheierea de autentificare cu numărul 1000 din 23 martie 2009, respectiv prin menţionarea împrejurării plăţii preţului şi a faptului că părţile au fost prezente şi au semnat personal, deşi aceste aspecte nu erau reale, a săvârşit infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969.
De asemenea, s-a reţinut că apărarea inculpatului C. în sensul că părţile ar fi fost prezente la semnarea contractului respectiv, dar nu în acelaşi timp, este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză, din care reiese că respectivul contract a fost semnat nu de cumpărătorul menţionat în acesta, ci de inculpatul A.
Condiţia ca notarul să fie considerat că are calitatea de funcţionar public în sensul legii penale este îndeplinită în speţă, întrucât notarul public prestează servicii de interes public, jurisprudenţa instanţelor fiind constantă în acest sens.
Faptele de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv aceea de fals intelectual au fost săvârşite la data de 23.03.2009.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, maximul special este acelaşi atât în C. pen. din 1969, cât şi în C. pen. în vigoare - de 5 ani închisoare, însă legea în vigoare la data săvârşirii faptei este mai favorabilă atât sub aspectul minimului special - de 6 luni, faţă de 1 an închisoare, cât şi sub aspectul termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Potrivit art. 124 C. pen. din 1969 rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, termenul de prescripţie specială pentru infracţiunea de fals intelectual este de 7 ani şi 6 luni, faţă de 10 ani potrivit art. 155 alin. (4) rap. la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi s-a împlinit la data de 23.09.2016, chiar la data primului termen stabilit pentru judecata în cel de-al doilea ciclu procesual.
Totodată, s-a reţinut că aceeaşi este situaţia şi în privinţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 3 luni la 2 ani în legea veche, mai favorabilă atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât şi sub aspectul termenului de prescripţie a răspunderii penale. Astfel, chiar în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, conform cărora maximul special de pedeapsă se majorează cu 2 ani, termenul de prescripţie a răspunderii penale ar fi de 7 ani şi 6 luni potrivit art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi în consecinţă prescripţia specială a răspunderii penale a intervenit la data de 23.09.2016.
Referitor la infracţiunea de luare, respectiv dare de mită, Curtea de Apel a constatat că nu există suficiente probe care să ateste săvârşirea acestei infracţiuni.
Acuzarea susţine că, în realitate, contractul a fost disimulat, iar imobilul a fost remis inculpatului A. cu titlu gratuit, cu scopul câştigării licitaţiei de către S.C. L. S.A., însă instanţa a constatat că acest aspect nu rezultă cu evidenţă din probatoriul administrat.
Pentru existenţa infracţiunii de dare, respectiv de luare de mită este necesar a se demonstra că primirea banilor sau a altor foloase este făcută în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale inculpatului sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Or, s-a reţinut că, în cauză, nu s-a dovedit că primirea banilor sau a altor foloase este făcută în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale inculpatului sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
În continuare, s-a subliniat că, deşi, în contextul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu - cu privire la care s-a dispus o soluţie de condamnare - există suspiciunea că în realitate obiectul contractului ar fi disimularea unei mite, pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare este necesar ca acest aspect să fie probat cu certitudine, în caz contrar dubiul profitând inculpaţilor.
Or, în cauză, nu există nicio probă concretă care să ateste că scopul încheierii contractului de vânzare-cumpărare ar fi fost câştigarea licitaţiei privind podul Căteasca de către S.C. L. S.A., ci numai prezumţii şi supoziţii.
De asemenea, s-a reţinut că nici conţinutul înregistrărilor convorbirilor telefonice interceptate autorizat nu constituie probe care să susţină acuzaţia de dare şi luare de mită. Exceptând faptul că aceste convorbiri au o frecvenţă ridicată şi denotă o relaţie apropiată între inculpaţii A. şi B., conţinutul lor nu cuprinde aspecte referitoare la înstrăinarea spaţiului comercial şi, implicit, la ajutorul dat de inculpatul A. pentru ca S.C. L. S.A. să câştige licitaţia. Ca atare, Curtea de Apel a constatat că nu există probe certe, mai presus de orice îndoială rezonabilă, care să demonstreze că scopul încheierii contractului a fost cel reţinut de parchet, nefiind întrunită cerinţa esenţială a laturii obiective a infracţiunilor de luare, respectiv dare de mită.
Pentru acest motiv, instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor B. şi A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 C. pen. din 1969, respectiv art. 254 C. pen. din 1969, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, în sensul că nu există dovezi că imobilul respectiv ar fi fost transmis inculpatului cu scopul prevăzut de textul de lege - a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Constatând însă că, în cauză, există probe că a fost săvârşită infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., precum şi aceea prev. de art. 289 C. pen., Curtea de Apel a reţinut că se impune desfiinţarea contractului falsificat, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară. Din acest motiv s-a dispus citarea numitului N., care a arătat că nu doreşte să dea declaraţie în cauză, la termenul la care au avut loc dezbaterile, pentru ca hotărârea să fie opozabilă acestuia sub aspectul desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B., în forma simplă a infracţiunilor prev. de art. 254 şi art. 255 C. pen. din 1969, motivat de împrejurarea că prevederile legii speciale nu sunt incidente în cauză, întrucât potrivit art. 7 din Legea nr. 78/2000, luarea de mită prev. de art. 254 C. pen. 1969 se reţine dacă a fost comisă de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor şi se sancţionează cu pedeapsa prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. 1969, Curtea de Apel a apreciat că nu se mai impune analizarea acesteia, în contextul în care a reţinut că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, şi a dispus achitarea inculpatului.
3. Cu privire la primul act material al infracţiunii de abuz în serviciu, reţinută în sarcina inculpaţilor A., B., E., D., K., I. şi J.:
Instanţa de fond a reţinut că inculpaţii E., D., K., I. şi J. au fost numiţi prin Dispoziţia nr. 431/15.01.2009 a preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, inculpatul A., în comisia de evaluare în vederea organizării procedurii "Licitaţie deschisă" pentru proiectul "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea podurilor Ciomăgeşti şi Căteasca, afectate de inundaţii".
În cadrul comisiei, inculpata E. a fost desemnată ca preşedinte, iar ceilalţi inculpaţi în calitate de membri.
Ofertele depuse de operatorii economici au fost deschise la data de 19.03.2009, urmare a evaluării criteriilor de atribuire fiind declarată câştigătoare S.C. FF. S.A., iar cu privire la desfăşurarea procedurii s-a întocmit un raport, la data de 01.04.2009, care a fost înaintat spre aprobare inculpatului A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean, autoritate contractantă. Întrucât rezultatul licitaţiei nu corespundea înţelegerii prealabile avute cu inculpatul B., inculpatul A. nu a semnat raportul comisiei din data de 01.04.2009 şi a dispus, în mod nelegal, efectuarea de verificări în teren la S..C FF. S.A. de către o comisie. Deşi comisia respectivă nu a constatat nicio neregulă în privinţa S.C. FF. S.A., urmare a demersurilor inculpatului A., comisia de evaluare şi-a reluat activitatea şi a reluat procedura de achiziţie publică, de data aceasta stabilind câştigătoare asocierea al cărei lider era societatea S.C. L. S.A. Piteşti.
Rezultatul licitaţiei a fost contestat de o parte a societăţilor comerciale participante la licitaţie, contestaţia acestora fiind admisă de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, care a dispus reluarea procedurii prin analiza tuturor ofertelor admisibile. Cu toate acestea, comisia nu a mai analizat şi oferta S.C. FF. S.A. şi a desemnat câştigătoare, din nou, asocierea S.C. L. S.A. Piteşti, S.C. DD. S.A,. şi S.C. GG. S.A.
Curtea de Apel a constatat că, deşi nu s-a putut stabili în concret scopul pentru care inculpatul B. a transferat, fără plata vreunui preţ, proprietatea asupra imobilul din Piteşti inculpatului A., totuşi această împrejurare atestă, fără dubiu, că între cei doi inculpaţi a existat o relaţie strânsă, iar modalitatea în care a acţionat inculpatul A. pe parcursul procedurii de atribuire a contractului, precum şi modalitatea în care a acţionat inculpatul B. ulterior atribuirii contractului dovedesc existenţa unei înţelegeri frauduloase între aceştia pentru atribuirea contractului către societatea S.C. L. S.A. Piteşti, în detrimentul altor societăţi înscrise în procedura achiziţiei publice.
Totodată, s-a constatat că societăţile care au fost implicate ulterior în executarea contractului şi care au subcontractat o parte dintre lucrări au fost S.C. HH. S.R.L. care avea ca asociat, la momentul executării Contractului de lucrări nr. x/01.06.2009 pe numitul II., afin al inculpatului A., respectiv căsătorit cu o fiică a acestuia.
În ceea ce priveşte S.C. JJ. S.R.L., asociat al acestei societăţi, la momentul executării Contractului de lucrări nr. x/01.06.2009 era numitul KK. (rudă apropiată, respectiv nepot de soră al inculpatului A.).
Aşa fiind, s-a constatat că există probe cu privire la înţelegerea existentă între cei doi inculpaţi, A. şi B. pentru ca S.C. L. S.A. Piteşti să câştige licitaţia, unul dintre scopurile urmărite fiind ca, ulterior, S.C. L. S.A. Piteşti să subcontracteze lucrări către societăţi unde erau asociaţi afini sau rude ale inculpatului A.
În continuare s-a reţinut că, aşa cum s-a arătat în rechizitoriu, inculpaţii E., D., K., I. şi J., în cadrul comisiei de evaluare, potrivit Dispoziţiei nr. 431 din 15.01.2009 aveau obligaţia de a respecta prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, precum şi pe cele ale art. 197 din O.U.G. nr. 34/2006 care prevăd că autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza în anunţul de participare criteriul de atribuire a contractului de achiziţie publică, care, odată stabilit, nu poate fi schimbat pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire.
Criteriul de atribuire a contractului de achiziţie publică poate fi, conform legii, numai:
a) fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic;
b) fie, în mod exclusiv, preţul cel mai scăzut.
Potrivit art. 200 din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili oferta câştigătoare în baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire, în condiţiile în care ofertantul respectiv îndeplineşte criteriile de selecţie şi calificarea impusă, text de lege pe care comisia de evaluare nu l-a respectat.
La data de 01 aprilie 2009, comisia de evaluare a stabilit că oferta depusă de S.C. FF. S.R.L. s-a clasat pe primul loc, conform criteriilor de atribuire stabilite în caietul de sarcini, sens în care a fost întocmit raportul procedurii de atribuire pentru contractul de achiziţie publică, raport ce trebuia aprobat de către inculpatul A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş şi reprezentant al Autorităţii Contractante.
Pe locul următor s-a clasat S.C. L. S.A. Piteşti, firmă administrată de către inculpatul B. Din acel moment, conform dispoziţiilor legale, Autoritatea Contractantă, respectiv Consiliul Judeţean Argeş, avea obligaţia să încheie contractul de achiziţie publică cu operatorul economic a cărui ofertă a fost declarată câştigătoare, respectiv S.C. FF. S.R.L. Bucureşti.
Raportul procedurii nu a fost aprobat de către inculpatul A., conducătorul autorităţii contractante, deşi nu exista niciun motiv întemeiat să procedeze în acest sens şi acesta a dispus, fără niciun temei legal, efectuarea de verificări la sediul S.C. FF. S.R.L. Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 204 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă are obligaţia de a încheia contractul de achiziţie publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare pe bază propunerilor tehnice şi financiare cuprinse în respectiva ofertă.
De altfel, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice a emis adresa cu nr. x din 01 aprilie 2009, după ce a primit un exemplar al raportului procedurii din 01 aprilie 2009 şi a solicitat ca în termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrare să fie comunicat contractul de achiziţie publică semnat de ambele părţi.
Astfel, s-a reţinut că, deşi erau îndeplinite, practic, toate formalităţile necesare încheierii contractului, totuşi inculpatul, în calitate de reprezentant al autorităţii contractante, nu a aprobat raportul procedurii, nu a încheiat contractul cu câştigătorul licitaţiei şi a emis, fără vreun temei legal, o dispoziţie pentru ca o comisie să efectueze verificări la S.C. FF. S.R.L.
Comisia a întocmit Raportul cu nr. x din 06 aprilie 2009, din care rezultă că nu au fost constatate neconcordanţe între documentele ofertei depuse în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică şi situaţia reală a S.C. FF. S.R.L. Bucureşti. Aşadar, instanţa de fond a constatat că, după cum corect s-a reţinut în rechizitoriul Ministerului Public, legislaţia incidentă în domeniul achiziţiilor publice prevede dreptul autorităţii contractante de a solicita lămuriri, informaţii, date, iar nu o verificare în teren, în baza dispoziţiei preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş cu nr. 114 din 02 aprilie 2009.
Prin urmare, s-a reţinut că, dacă scopul urmărit ar fi fost onest, de a se asigura că societatea respectivă are capacitatea necesară îndeplinirii proiectului, atitudinea ulterioară a inculpatului A., care nu a aprobat raportul procedurii deşi verificarea nu a depistat nicio neregulă la societatea S.C. FF. S.R.L., demonstrează că în realitate scopul urmărit era înlăturarea S.C. FF. S.R.L. din procedura licitaţiei şi declararea câştigătoare a S.C. L. S.A. Piteşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în termen de 20 de zile de la data deschiderii ofertelor, autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili oferta câştigătoare pe baza criteriului de atribuire, iar numai în cazuri temeinic motivate, autoritatea contractantă poate prelungi perioada de evaluare cu cel mult 20 de zile, dar numai în baza unei note justificative aprobată de ordonatorul de credite al autorităţii contractante.
Deşi, practic, atribuţiile comisiei de evaluare încetaseră odată cu întocmirea şi semnarea raportului procedurii, respectiv data de 01 aprilie 2009, această comisie s-a reîntrunit la data de 16 aprilie 2009 şi a anulat raportul procedurii din 01 aprilie 2009 referitor la oferta depusă de S.C. FF. S.R.L. Bucureşti, în contextul în care absolut toate formalităţile necesare finalizării procedurii licitaţiei şi încheierii contractului fuseseră îndeplinite.
Instanţa de fond a reţinut că, în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, comisia a reevaluat oferta acestei societăţi, dispunând respingerea ofertei ca fiind neconformă deoarece nu s-ar încadra în termenul de execuţie între 3 şi 6 luni, iar, în continuare, a evaluat celelalte oferte şi a stabilit ca ofertă câştigătoare oferta operatorului economic S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. GG. S.A. şi S.C. DD. S.A. cu o ofertă financiară de 14.557.671,49 RON, sumă ce nu include TVA.
În anunţul de participare este specificat în mod expres că durata contractului este de 6 luni.
Aşadar, instanţa de fond a reţinut că nu era prevăzută o condiţie în sensul existenţei unui termen minim de execuţie a lucrării, ci a unui termen maxim, necesar inclusiv având în vedere împrejurarea că regulile de finanţare, acordată prin Programul Phare 2005, impuneau ca dată limită a executării lucrării 30.11.2009, contravaloarea oricărei lucrări ce depăşea această dată urmând a fi suportată de beneficiar.
În consecinţă, nu exista nici un temei legal pentru respingerea ofertei S.C. FF. S.R.L., din perspectiva termenului de execuţie a lucrării.
Curtea de apel a constatat că este reală susţinerea din rechizitoriu că asocierea între S.C. L. S.A., S.C. GG. S.A. şi S.C. DD. S.A., practic, nu a funcţionat niciodată, în realitate lucrările de construcţie fiind executate de către S.C. L. S.A. şi o altă firmă S.C. HH. S.R.L. Piteşti, firmă controlată de un afin al preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, respectiv soţul unei fiice a acestuia, situaţie în care rezulta o evidentă stare de incompatibilitate între conducătorul autorităţii contractante şi una din firmele care executa contractul, care a încasat suma totală de 9.756.839,53 RON cu TVA.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că asocierea între cele trei societăţi a fost evident fictivă, numai cu scopul de a asigura câştigarea licitaţiei de către S.C. L. S.A. Piteşti, însă acest aspect are mai puţină relevanţă din perspectiva întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu şi complicitate la abuz în serviciu, fiind însă relevantă împrejurarea că, prin încălcarea legii, inculpatul A. a refuzat, practic, să încheie contractul de achiziţie publică cu adevăratul câştigător al licitaţiei, astfel că, pe de o parte, a favorizat S.C. L. S.A. Piteşti, iar pe de altă parte a defavorizat S.C. FF. S.R.L., cu consecinţa producerii şi unui prejudiciu în dauna Consiliului Judeţean Argeş, prejudiciu ce constă în diferenţa de preţ între oferta S.C. FF. S.R.L. şi S.C. L. Piteşti S.A.
Instanţa de fond a mai reţinut că, dacă în privinţa remiterii imobilului din strada x cu titlu de mită nu s-a făcut dovada legăturii cu acţiunea inculpatului A., din probele administrate reiese cu evidenţă un alt scop urmărit de inculpat, în mod evident cu ştiinţa inculpatului B., respectiv acela ca o parte dintre lucrări să se execute de societăţi în care sunt implicaţi afini sau rude ale inculpatului A.
Acest fapt face dovada existenţei unei înţelegeri între cei doi inculpaţi în scopul deturnării rezultatului licitaţiei publice şi, în consecinţă, a existenţei vinovăţiei inculpatului B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, respectiv împrejurarea că, la momentul executării contractului asociat în cadrul S.C. HH. S.R.L. era numitul II. (afin al inculpatului A., respectiv soţul unei fiice a acestuia), iar la S.C. JJ. era asociat numitul KK., rudă apropiată a preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş - A.
Mai mult decât atât, s-a observat că o mare parte din bunurile aprovizionate pentru construcţia lucrării provin de la S.C. JJ. S.A. Câmpulung, firmă controlată, de asemenea, de o rudă apropiată a preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, care a încasat numai de la S.C. HH. S.R.L. 3.971.162,69 RON, iar, ulterior, a acordat acestei firmei un discount financiar de 1.036.556,44 RON.
Astfel, tablierul metalic a fost achiziţionat de la S.C. JJ. S.A., atât prin intermediul firmei subcontractoare - S.C. HH. S.R.L., cât şi prin intermediul firmei S.C. L. S.A.
Cât priveşte susţinerea apărării în sensul că o complicitate la abuz în serviciu nu era posibilă, având în vedere caracterul nepublic al procedurii de achiziţie publică, Curtea de apel a constatat că, în cazul inculpatului B., complicitatea constă tocmai în înţelegerea prealabilă avută cu inculpatul A., fără de care nu ar fi fost săvârşită infracţiunea de abuz în serviciu, inculpatul B. fiind direct interesat în câştigarea licitaţiei, atât pentru sine, cât şi pentru societăţile la care asociaţi erau afini sau rude ai inculpatului A.
Aşadar, contractul de lucrări atribuit S.C. L. S.A. ca lider de asociaţie a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale, iar potrivit clauzelor contractuale, executantul avea obligaţia de a încheia contracte cu subcontractanţii desemnaţi în aceleaşi condiţii în care el a semnat contractul cu achizitorul, executantul având obligaţia de a prezenta la încheierea contractului toate contractele încheiate cu subcontractanţii desemnaţi.
De asemenea, s-a reţinut că neprezentarea listei cu subcontractanţii a fost premeditată, deoarece inculpaţii cunoşteau împrejurarea că, potrivit art. 4 - Anexa 2 din contractul de finanţare nerambursabilă, beneficiarul se angaja să ia toate măsurile necesare pentru a evita orice conflicte de interese şi să informeze autoritatea contractantă fără întârziere de orice situaţie care constituie sau ar putea determina apariţia unui asemenea conflict de interese.
Curtea de apel a constatat că, iniţial, comisia de evaluare şi-a îndeplinit atribuţiile în mod legal, însă, odată cu intervenţia inculpatului A., care nu a semnat raportul procedurii şi a emis Dispoziţia nr. 114 din 02 aprilie 2009, comisia a acţionat ilegal, trecând la o nouă procedură de atribuire.
Instanţa de fond a mai reţinut că, urmare a demersului inculpatului A., membrii comisiei au cedat presiunilor acestuia şi au acţionat ilegal, atribuind contractul societăţii S.C. L. S.A. Piteşti.
În continuare, în hotărârea atacată s-a reţinut că, potrivit rechizitoriului, în ce priveşte actul material legat de atribuirea în condiţii frauduloase a contractului de lucrări, funcţionarii publici din cadrul Consiliului Judeţean Argeş au efectuat următoarele acte nelegale ce se constituie în elementul material al laturii obiective al infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv:
- Au efectuat demersuri consistente în vederea înlăturării din cadrul procedurii de achiziţie publică a operatorului economic S.C. FF. S.R.L. Bucureşti, cel căruia ar fi trebuit să i se atribuie contractul de achiziţie publică;
- Conducătorul autorităţii contractante nu a aprobat în mod nelegal raportul procedurii din 01 aprilie 2009 prin care a fost declarat câştigător operatorul anterior menţionat şi a dispus efectuarea de verificări cu încălcarea dispoziţiilor legii numai la acest operator economic;
- Chiar şi după verificările efectuate, care stabileau că oferta tehnico-economică a operatorului economic S.C. FF. S.R.L. Bucureşti corespunde şi se califică pentru procedură, a fost reluată nelegal procedura de atribuire;
- Au reluat nelegal procedura de evaluare şi au anulat nelegal raportul procedurii din 01 aprilie 2009, raport prin care a fost declarat câştigător operatorul economic S.C. FF. S.R.L. Bucureşti;
- După anularea raportului procedurii din 16 aprilie 2009 de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, sfidând hotărârea acestei instituţii, au înlăturat din nou, în cadrul procedurii de atribuire, operatorul economic anterior menţionat;
- Au atribuit nelegal contractul de achiziţie publică S.C. L. S.A. cu consecinţa creării unei pagube consistente autorităţii contractante-Consiliul Judeţean Argeş;
- Interesul în atribuirea contractului către S.C. L. S.A., în calitate de lider de asociere consta în faptul că mai mult de 50% din lucrări erau subcontractate către două firme, respectiv S.C. HH. S.R.L. şi S.C. JJ. S.R.L., firme controlate de afini (ginerele inculpatului A.), respectiv rudă apropiată (nepot de soră al inculpatului A.).
Curtea de apel a constatat că toate aceste acuzaţii din rechizitoriu sunt probate şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, având în vedere probatoriul administrat în cauză.
Consiliul Judeţean Argeş a iniţiat procedura de atribuire a contractului de lucrări, iar la data de 05 februarie 2009, a transmis spre publicare în SEAP anunţul de participare la licitaţia deschisă pentru atribuirea contractului de lucrări "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri", anunţul fiind publicat cu nr. 71676 din 05 februarie 2009.
În aplicarea dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea Contractantă are obligaţia de a preciza în cadrul documentaţiei de atribuire orice cerinţă, criteriu, regulă şi alte informaţii necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă şi clară cu privire la modalitatea de aplicare a procedurii de atribuire.
În mod corelativ, ofertantul, conform dispoziţiilor art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006, are obligaţia de a elabora oferta în conformitate cu prevederile documentaţiei de atribuire.
Din analiza textelor de lege a rezultat că ofertantului nu i se poate impune de către autoritatea contractantă obligaţia de a respecta cerinţe minime obligatorii impuse prin modificarea documentaţiei de atribuire, după publicarea anunţului de participare, deci după începerea procedurii de atribuire.
Cerinţele articolului 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 obligă autoritatea contractantă să precizeze în mod clar şi detaliat prin chiar documentaţia de atribuire factorii de evaluare a ofertei, cu ponderile relative ale acestora sau algoritmul de calcul, precum şi metodologia completă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice şi financiare prezentate de ofertanţi.
Prin Nota justificativă nr. x din 13 ianuarie 2009, s-a precizat că oferta stabilită ca fiind câştigătoare este oferta care întruneşte punctajul cel mai mare, rezultat prin aplicarea unui sistem de factori de evaluare, pentru care s-a stabilit un algoritm de calcul specific.
Factorii de evaluare a ofertei au fost: preţul, durata de execuţie, programul calităţii propus pentru execuţia lucrării şi perioada de garanţie a lucrărilor executate.
A fost propus şi algoritmul de calcul pentru fiecare din factorii de evaluare, iar pentru factorul "durata de execuţie", s-a stabilit că pentru cea mai scăzută durată de execuţie se acordă punctajul maxim alocat factorului de evaluare respectiv.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că, în raport de această situaţie, rezultă clar că reprezentanţii Autorităţii Contractante - Consiliul Judeţean Argeş au conceput încă de la început ca factorul de evaluare "durata de execuţie" să deţină o pondere importantă în cadrul criteriului de atribuire "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic".
Prin documentaţia de atribuire nu a fost prevăzută o durată de execuţie minimă obligatorie a cărei nerespectare să conducă la declararea unei oferte ca fiind neconformă, ci dimpotrivă, în cadrul algoritmului de calcul s-a prevăzută că pentru cea mai scăzută durată de execuţie se acordă punctajul maxim.
În anunţul de participare, s-a prevăzut în mod clar că durata contractului sau termenul pentru finalizare este de 6 luni. Nu este prevăzut niciun termen minim.
Autoritatea Contractantă a ales criteriul de atribuire "cea mai avantajoasă ofertă economică" cu următorii factori de evaluare şi punctajul aferent fiecăruia, după cum urmează:
- preţ - 60 puncte;
- durata de execuţie - 15 puncte;
- programul calităţii propus pentru execuţia lucrării - 10 puncte,
- perioada de garanţie a lucrărilor executate - 15 puncte;
La capitolul VIII, "atribuirea contractului", în legătură cu ajustarea preţului contractului, s-a menţionat că acesta nu va fi ajustat, iar preţul este ferm în RON şi euro, pe toată durata de valabilitate a contractului.
Prin dispoziţia din 15 ianuarie 2009, a inculpatului A. - preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, a fost stabilită comisia de evaluare, în vederea organizării şi desfăşurării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică.
Comisia de evaluare era formată din inculpaţii: E. - Preşedinte; D. - Membru; K. - Membru; I. - Membru; J. - Membru.
La data de 19 martie 2009, ora 10:00, la sediul Autorităţii Contractante s-a desfăşurat şedinţa de deschidere a ofertelor, constatându-se că au fost depuse 10 oferte în termenul prevăzut în anunţul de participare de către următoarele societăţi comerciale:
1. LL. S.R.L. Italia;
2. MM. S.A. Portugalia;
3. NN. S.R.L., în asociere cu OO.;
4. L. S.A. Piteşti în asociere cu S.C. GG. S.A. şi S.C. DD. CF S.A.;
5. PP. S.A.
6. QQ. S.R.L.;
7. RR. S.R.L. în asociere cu S.C. SS. S.R.L.;
8. QQ. S.R.L.;
9. Societatea de Construcţii în Transporturi Bucureşti S.A. în asociere cu S.C. TT. S.R.L.
10. S.C. FF. S.R.L. Bucureşti.
În realitate, oferta depusă de S.C. L. S.A. Piteşti, ca lider de asociere nu se putea califica în condiţiile în care în această asociere nu participa S.C. DD. CF S.A., care venea cu experienţa necesară, în condiţiile în care S.C. L. S.A. nu construise niciun pod până la data procedurii de achiziţie publică ce face obiectul prezentului dosar.
Mai mult decât atât, participarea S.C. DD. CF S.A. s-a făcut numai pe documentaţia depusă, în realitate, această societate neexecutând lucrarea, aşa cum rezultă atât din înscrisurile depuse la dosar, cât şi din declaraţiile martorului X., reprezentantul acestei societăţi, care a arătat că societatea nu a participat la execuţia efectivă a podului şi a susţinut cu ocazia audierii în rejudecare că S.C. DD. S.A. ar fi acordat "consultanţă" pe parcursul executării contractului.
Fiind audiat la data de 20 septembrie 2012 în cursul urmăririi penale, martorul X. a precizat că S.C. DD. CF S.A. s-a retras din asociere pe motiv că termenul de executare a podului de la Căteasca era foarte scurt, iar firma avea de executat şi alte lucrări urgente, deşi acest termen a fost cunoscut încă de la început, însă ulterior a revenit asupra declaraţiei, arătând că asocierea a continuat, oferind asistenţă tehnică S.C. L. S.A. Piteşti.
Curtea de Apel a constatat, însă, că participarea S.C. DD. CF S.A. s-a făcut numai pentru a asigura calificarea S.C. L. S.A. în cadrul procedurii de achiziţie publică. În rejudecare, martorul a susţinut că S.C. DD. S.A. nu s-a retras din asociere, ci a participat prin oferirea de consultanţă, aspect ce nu s-a coroborat cu niciun mijloc de probă.
În realitate, exista o înţelegere prealabilă a inculpaţilor A. şi B. pentru ca societatea acestuia din urmă să obţină contractul de construire a podului de la Căteasca, având însă nevoie pentru calificarea în cadrul licitaţiei de asocierea cu S.C. DD. S.A., deoarece S.C. L. S.A. Piteşti nu avea experienţă în construcţia de poduri.
Instanţa de fond a mai reţinut că, pe lângă probele menţionate anterior - transcrierile convorbirilor telefonice, încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din Piteşti - acest aspect, respectiv existenţa unei înţelegeri între cei doi inculpaţi rezultă şi din faptul că la percheziţia domiciliară efectuată la data de 10 septembrie 2012 la sediul S.C. L. S.A. Piteşti, anexat la adresa către Consiliul Judeţean Argeş, prin care S.C. L. S.A. transmitea oferta pentru participarea la procedura de achiziţie publică, adresă datată 18 martie 2009, a fost identificată şi ridicată o situaţie prin care, practic, erau partajate procentele pentru fiecare membru al grupării constituite pentru a executa lucrarea de achiziţie publică.
Din această situaţie rezultă că S.C. HH. S.R.L., societate la care II., afin al inculpatului A., respectiv căsătorit cu o fiică a acestuia, era asociat majoritar, urma să încaseze cel mai mare procent din contravaloarea lucrărilor.
Mai mult decât atât, întreaga documentaţie depusă de S.C. FF. S.R.L. Bucureşti, ca şi participant la licitaţie, a fost găsită în copie cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la sediul S.C. L. S.A., la data de 10 septembrie 2012.
Fiind audiaţi reprezentanţii S.C. L. S.A., cu privire la modalitatea în care documentele au ajuns în posesia acestei societăţi, au precizat că nu au cunoştinţă de modalitate sau au refuzat să facă declaraţii în cursul urmăririi penale, cum este cazul inculpatului B.
Nici instanţa în rejudecare nu a putut audia pe inculpatul B., acesta solicitând ca judecata să aibă loc în lipsa sa, conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen.
În continuare, după deschiderea ofertelor, reprezentanţii Autorităţii Contractante au luat cunoştinţă de acestea şi în raport de factorii de evaluare impuşi, au rezultat următoarele:
- Cele mai mici preţuri ofertate au aparţinut următorilor operatori economici: PP. S.A.- 9.544.095 RON; FF. S.R.L. Bucureşti -10.777.883,69 RON; NN. S.R.L., în asociere cu OO. - 11.651.806 RON;
- Cele mai mici durate de execuţie au fost ofertate după cum urmează: S.C. QQ. S.R.L. - 2 luni; QQ. S.R.L. - 2 luni şi 28 zile (o eroare materială, în realitate fiind S.C. FF. S.R.L.); S.C. L. S.A. (lider de asociere) - 3 luni;
- Cele mai mari perioade de garanţie a lucrărilor au fost ofertate astfel: S.C. L. S.A. (lider de asociere) - 600 luni (50 de ani); S.C. FF. S.R.L. - 48 de ani; S.C. NN. S.R.L. - 20 de ani;
Ulterior deschiderii ofertelor comisia de evaluare s-a întâlnit în şedinţă în zilele de 23, 25, 30 şi 31 martie 2009, prilej cu care a luat decizii în legătură cu solicitarea de clarificări cu privire la diversele aspecte ale ofertelor şi modul în care operatorii economici au răspuns la aceste solicitări.
În continuare, comisia de evaluare a constatat că ofertele depuse de următorii operatori economici corespund cerinţelor de calificare solicitate prin documentaţia de atribuire şi anunţul de participare şi a declarat ca fiind calificate ofertele următorilor operatori economici:
- S.C. FF. S.R.L. Bucureşti;
- LL. S.R.L. Italia;
- NN. S.R.L., în asociere cu OO.;
- L. S.A. Piteşti în asociere cu S.C. GG. S.A. şi S.C. DD. CF S.A.;
- PP. S.A.;
- RR. S.R.L. în asociere cu S.C. SS. S.R.L.;
- QQ. S.R.L.;
- Societatea de Construcţii în Transporturi Bucureşti S.A. în asociere cu S.C. TT. S.R.L.
Oferta S.C. MM. S.A. Portugalia a fost respinsă de comisia de evaluare deoarece în oferta financiară operatorul economic precizase ca şi durată de execuţie termenul de 60 de luni.
Ulterior, în urma analizei ofertelor din punct de vedere tehnic au fost respinse ca neconforme ofertele depuse de LL. S.R.L. Italia, PP. S.A., S.C. QQ., Societatea de Construcţii în Transporturi Bucureşti S.A. în asociere cu S.C. TT. S.R.L. şi s-a procedat în continuare la evaluarea ofertelor depuse din punct de vedere al încadrării acestora în limita fondurilor ce pot fi disponibilizate pentru îndeplinirea contractului de achiziţie publică şi au fost declarate acceptabile următoarele oferte: S.C. NN. S.R.L., S.C. L. S.A. (lider de asociere), S.C. RR. S.R.L. şi S.C. FF. S.R.L. Bucureşti.
În continuare, comisia de evaluare a procedat la aplicarea criteriului de atribuire stabilit "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic" şi a acordat punctaje pentru factorii de evaluare cu ponderile aferente acestora.
Urmare fişelor individuale de punctaj, a fost întocmit punctajul centralizator pentru fiecare ofertă admisibilă, rezultând următorul clasament: - S.C. FF. S.R.L. 99,4 pct. ; - S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. GG. S.R.L. şi S.C. DD. 84,42 pct. , - S.C. NN. în asociere cu OO. 79 pct. , - S.C. RR. S.R.L. în asociere cu S.C. SS. S.A. 72,95 pct.
Ulterior, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare, comisia de evaluare a stabilit oferta câştigătoare pe baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire.
În acest sens, a fost întocmit raportul procedurii din 01 aprilie 2009, raport semnat de toţi membrii comisiei de evaluare şi prin care a fost desemnată câştigătoare oferta depusă de S.C. FF. S.R.L. cu un punctaj de 99,4 puncte, cu un preţ al ofertei financiare de 10.777.883,69 RON ce nu include TVA.
În continuare, curtea de apel a reţinut că, în rechizitoriu s-a precizat că, deşi a fost solicitată documentaţia în original, inclusiv raportul procedurii din 01 aprilie 2009, în ce priveşte acest raport Consiliul Judeţean Argeş l-a înaintat organului de urmărire penală în copie la data de 28 august 2012. Exemplarul original al raportului nu a fost pus la dispoziţia organului de urmărire penală, iar în ce priveşte documentele depuse de Consiliul Judeţean Argeş la Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Muntenia s-a stabilit că raportul procedurii din 01 aprilie 2009 nu se află printre aceste documente.
La solicitarea Departamentului pentru Luptă Antifraudă, privind acest raport, Consiliul Judeţean Argeş a comunicat nereal că s-ar afla în documentele predate Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti.
Departamentul pentru Luptă Antifraudă a intrat în posesia raportului de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea ofertei câştigătoare este atributul exclusiv al comisiei de evaluare constituită la nivelul autorităţii contractante.
Conform dispoziţiilor art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare "Autoritatea contractantă are obligaţia de a încheia contractul de achiziţie publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare, pe baza propunerilor tehnice şi financiare cuprinse în respectiva ofertă".
În aceste condiţii autoritatea contractantă avea obligaţia să finalizeze procedura de atribuire prin încheierea contractului de achiziţie publică cu S.C. FF. S.R.L. Bucureşti. Anularea procedurii se putea efectua numai în condiţiile art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006.
Reprezentanţii Compartimentului de Verificare a Achiziţiilor Publice din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş au apreciat că raportul procedurii din data de 01 aprilie 2009 a fost întocmit în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
Cu toate acestea, în mod nelegal, conducătorul autorităţii contractante - preşedintele Consiliului Judeţean Argeş - inculpatul A. nu a aprobat raportul procedurii din 01 aprilie 2009 şi a dispus, contrar dispoziţiilor legale, efectuarea de verificări la sediul din Bucureşti al S.C. FF. S.R.L.
Practic, după întocmirea raportului procedurii, atribuţiile comisiei de evaluare încetează, iar dispoziţiile legale în domeniul achiziţiilor publice nu conferă atribuţii comisiei de evaluare de a anula un raport al procedurii după ce acesta a fost întocmit şi semnat şi de a relua această procedură.
Raportul procedurii din 01 aprilie 2009 nu a fost comunicat nici uneia din instituţiile cu atribuţii în domeniu şi nici operatorilor economici participanţi la procedura de achiziţie publică.
În baza Dispoziţiei nr. 114 din 02 aprilie 2009 a preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, a fost constituită o comisie care s-a deplasat la sediul S.C. FF. S.R.L. pentru a efectua verificări cu privire la capacitatea tehnico-economică a societăţii. Comisia a fost constituită dintr-un reprezentant al Inspecţiei de Stat în Construcţii Argeş, UU., director tehnic la D.G.A.I.D.V.J Argeş şi E., consilier superior Direcţia pentru Proiecte cu Finanţare Europeană, aceasta deţinând şi calitatea de preşedinte al comisiei de evaluare. Comisia a întocmit Raportul cu nr. 3327 din 06 aprilie 2009, din care rezultă că nu au fost constatate neconcordanţe între documentele ofertei depuse în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică şi situaţia reală a S.C. FF. S.R.L. Bucureşti.
Instanţa de fond a reţinut că nu exista niciun temei legal care să confere dreptul autorităţii contractante să efectueze astfel de verificări la faţa locului, aceasta putând cere lămuriri, informaţii, date potrivit O.U.G. nr. 34/2006. Mai mult decât atât, nu exista niciun temei legal care să permită preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş să emită dispoziţii care privesc Inspectoratul de Stat în Construcţii, aşa cum este cazul Dispoziţiei nr. 114 din 02 aprilie 2009.
Practic, până la data de 08 aprilie 2009, conform O.U.G. nr. 34/2009, trebuia să fie încheiat contractul de achiziţie publică, ce ar fi trebuit semnat de preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, inculpatul A.
Aşadar, curtea de apel a reţinut că nesemnarea acestui contract în condiţiile legii constituie, fără îndoială, o încălcare a dispoziţiilor legale - art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 - care a produs o vătămare atât S.C. FF. S.A., cât şi un prejudiciu Consiliului Judeţean Argeş şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, săvârşită de inculpatul A.
Instanţa de fond a mai constatat că inculpaţii, membri ai comisiei de evaluare şi inculpatul A. au încălcat dispoziţiile legale, în concret art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, aspect care rezultă şi din adresa cu numărul x/09 aprilie 2009 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice, care înştiinţa autoritatea contractantă cu privire la următoarele aspecte:
"Vă aducem la cunoştinţă că, în conformitate cu prevederile art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, aveţi obligaţia ca în termen de 20 de zile de la data deschiderii ofertelor să stabiliţi oferta câştigătoare pe baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire.
Având în vedere că pe data de 01.04.2009 a fost întocmit Raportul procedurii care nu a fost pus la dispoziţia observatorilor în forma aprobată de către reprezentantul legal până la data prezentei şi ţinând cont că în data de 08.04.2009 au expirat cele 20 de zile, vă rugăm să ne comunicaţi care este stadiul procedurii.
Netrimiterea, în termen de trei zile lucrătoare, a documentelor şi informaţiilor referitoare la procesul de atribuire a contractului care face obiectul verificării, se va sancţiona în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 30/2006".
Curtea de apel a reţinut că, ulterior, la determinarea inculpatului A., inculpata E., în calitate de preşedinte al comisiei de evaluare, a întocmit o notă justificativă cu nr. 3625 din 09 aprilie 2009, prin care a solicitat prelungirea perioadei de evaluare a ofertelor. În acea notă s-a precizat în mod fals că este vorba de incertitudinea sursei de finanţare, justificare absolut neverosimilă, în condiţiile în care construcţia urma să se realizeze prin cofinanţare - sume alocate prin Programul Phare şi sume alocate de Consiliul Judeţean Argeş, existând o hotărâre de consiliu judeţean în acest sens, iar procesul de evaluare se finalizase odată cu întocmirea raportului din 01 aprilie 2009.
În continuare, fără să existe niciun temei legal, comisia de evaluare s-a întrunit la data de 16 aprilie 2009 şi a dispus anularea hotărârilor din Procesul-verbal nr. x din 01 aprilie 2009 referitoare la oferta depusă de S.C. FF. S.R.L., anularea raportului procedurii întocmit la 01 aprilie 2009 şi reevaluarea ofertei depuse de S.C. FF. S.R.L. Bucureşti, fără a exista nicio bază legală care să permită comisiei să procedeze în acest mod.
Astfel, potrivit art. 204 alin. (11) din O.U.G. nr. 34/2006 în cazul în care autoritatea contractantă nu poate încheia contractul cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare, datorită faptului că ofertantul în cauză se află într-o situaţie de forţă majoră sau în imposibilitatea fortuită de a executa contractul, atunci aceasta are dreptul să declare câştigătoare oferta clasată pe locul doi, în condiţiile în care aceasta există şi este admisibilă. În caz contrar, se anulează aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică.
Or, în cauză, nu era incidentă niciuna dintre situaţiile menţionate în textul de lege.
În continuare, comisia de evaluare a considerat că oferta depusă de S.C. FF. S.R.L. nu respectă cerinţele minime impuse prin documentaţia de atribuire şi clarificări, respectiv termenul de execuţie între 3 şi 6 luni, iar oferta depusă de operator este neconformă.
Instanţa de fond a reţinut că nu poate fi avută în vedere apărarea membrilor comisiei de evaluare, fundamentată pe răspunsul primit de la Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice la data de 14 aprilie 2009 deoarece, în realitate, răspunsul Autorităţii era în sensul solicitării de clarificări de la ofertant, nefiind un răspuns oficial, ci o corespondenţă pe e-mail între două adrese personale de yahoo.com, răspuns care nu angaja în niciun mod instituţia, aşa cum rezultă din declaraţia martorului V., audiat şi în cursul urmăririi penale, şi în cel de-al doilea ciclu procesual.
Martora R. a arătat că a recomandat comisiei de evaluare să solicite un răspuns scris de la ANRMAP, însă nu cunoaşte dacă s-a primit un asemenea răspuns.
Curtea de apel a reţinut, însă, că la o simplă lectură a documentaţiei de atribuire - caiet de sarcini etc. reiese că nu s-a stabilit o durată minimă de execuţie a lucrării, ci una maximă.
În legătură cu acest termen minim s-a pronunţat şi Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor prin Decizia nr. 1685/2C2/1694, 1736 şi 1777 din 05 mai 2009, decizie prin care a anulat raportul procedurii din 16 aprilie 2009, tocmai pentru că autoritatea contractantă nu a precizat în documentaţia de atribuire un termen minim.
Curtea de apel a constatat, de asemenea, că autoritatea contractantă nu-şi poate invoca propria culpă izvorâtă din defectuoasa pregătire a documentaţiei de atribuire pentru a fi opusă apoi cu succes participanţilor la licitaţie.
Comisia de evaluare a dispus respingerea ofertei depuse de S.C. FF. S.R.L., a declarat admisibile ofertele depuse de S.C. NN. S.R.L., S.C. L. S.A., lider de asociere şi S.C. RR. S.R.L. şi a stabilit oferta câştigătoare ca fiind cea a S.C. L. S.A. în asociere cu cele două societăţi, respectiv S.C. GG. S.A. şi S.C. DD. S.A.
La data de 16 aprilie 2009 a fost întocmit raportul procedurii cu numărul 4009.
De această dată, raportul procedurii de atribuire a fost comunicat şi a fost contestat de către S.C. NN. S.R.L., S.C. MM. S.A. Portugalia, respectiv S.C. QQ. S.R.L.
S.C. QQ. S.R.L. a susţinut în contestaţie că niciun document din cadrul documentaţiei de atribuire nu prevede că durata minimă este o cerinţă minimă obligatorie care trebuie respectată.
La data de 05 mai 2009, Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor a admis contestaţiile formulate de S.C. MM. S.A. Portugalia şi S.C. QQ. S.R.L. şi a dispus anularea raportului procedurii şi a tuturor actelor subsecvente acestuia. S-a dispus continuarea procedurii de achiziţie publică prin reevaluarea tuturor ofertelor admisibile.
Referitor la termenul minim de execuţie menţionat de autoritatea contractantă, Consiliul Naţional de Soluţionarea Contestaţiilor a motivat următoarele:
"(...) De asemenea, Consiliul nu poate reţine ca întemeiate susţinerile autorităţii contractante privitoare la legalitatea motivelor de respingere a ofertei depuse de contestatorul S.C. QQ. S.R.L. având în vedere următoarele considerente:
- în fişa de date a achiziţiei pct. II.1.4., este precizată "durata contractului de lucrări: 06 luni (de la atribuirea contractului)", iar din adresa de comunicare la solicitări de clarificări nr. 1825/24.02.2009 autoritatea contractantă în cadrul răspunsului dat la întrebarea nr. 3, afirmă că "proiectantul a propus ca termen minim de execuţie a lucrărilor 3 luni şi termen maxim 6 luni (Adresa nr. x/26.02.2009). Prin urmare, autoritatea contractantă a estimat durata de execuţie a lucrării în funcţie de previziunea de timp înaintată de proiectant".
- este evident faptul că termenele de execuţie propuse/previzionate de proiectant şi estimate de autoritatea contractantă în cadrul unor răspunsuri date la solicitări de clarificări, nu puteau să fie considerate ca fiind o modificare a documentaţiei de atribuire.
- autoritatea contractantă dacă dorea să limiteze ofertele termenelor de execuţie, avea obligaţia de a formula clar, respectiv prin comunicarea modificării punctului II.1.4. "durata contractului de lucrări" şi a punctului VII.2 "punctajul pentru durata de execuţie", cu precizarea clară a faptului că ofertele care depăşesc aceste limite minimale şi maximale nu vor fi punctate şi vor fi respinse ca neconforme. În lipsa acestor precizări comisia de evaluare avea obligaţia de a aplica algoritmul de calcul stabilit pentru acest factor de evaluare pentru termenele de execuţie scăzute, ofertate. Evident în cazul termenelor de execuţie foarte scăzute, comisia de evaluare putea să solicite justificarea acestora."
Aşadar, instanţa de fond a reţinut că, în această situaţie, comisia de evaluare avea obligaţia să reevalueze toate ofertele admisibile, prin reluarea întregii proceduri de atribuire de la etapa imediat următoare deschiderii ofertelor, fără a putea respinge vreo ofertă ca neconformă pentru durata de execuţie mai mică de 3 luni de zile.
Cu toate acestea, membrii comisiei de evaluare nu au respectat decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Ulterior, comisia de evaluare s-a întrunit la 12 mai 2009, prilej cu care a întocmit procesul-verbal nr. x şi a dispus anularea raportului procedurii aprobat şi înregistrat la autoritatea contractantă cu nr. x din 16 aprilie 2009, a anulat adresele de comunicare a rezultatului final al procedurii din 17 aprilie 2009 şi a continuat procedura, iar în raport de oferta depusă de S.C. QQ. S.R.L. a declarat-o ca fiind conformă, în condiţiile în care termenul minim de executare pe ofertă era de 2 luni de zile, însă oferta depusă de S.C. FF. S.R.L. Bucureşti, care prevedea ca şi durată de execuţie 2 luni şi 28 de zile, a fost respinsă ca neconformă.
În continuare, s-a procedat la aplicarea criteriului de atribuire stabilit şi a hotărât că ofertantul câştigător este S.C. L. S.A., în asociere cu S.C. GG. S.A. şi S.C. DD. S.R.L., această asociere având un preţ de finanţare de 14.557.671,49 RON fără TVA cu o durată de execuţie de 3 luni şi o perioadă de garanţie a lucrărilor de 600 luni.
Chiar în aceeaşi zi, la data de 12 mai 2009, aşa cum rezultă din interceptarea convorbirii telefonice purtate între inculpaţii A. şi B., aceştia au avut o nouă întâlnire, ceea ce face încă o dată dovada înţelegerii între cei doi inculpaţi.
Raportul procedurii din 13 mai 2009 înregistrat la Consiliul Judeţean Argeş cu nr. 5004 din 14 mai 2009, prin care a fost declarată câştigătoare oferta depusă de S.C. L. S.A. ca lider de asociere a fost, de această dată, aprobat de către conducătorul autorităţii contractante - în speţă, inculpatul A.
Inculpaţii, membri ai comisiei de evaluare au încălcat astfel dispoziţiile art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora criteriile de evaluare nu se pot modifica pe toată durata procedurii de atribuire, respectiv: În sensul prevederilor alin. (1) autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza, în mod clar şi detaliat, în documentaţia de atribuire factorii de evaluare a ofertei cu ponderile relative ale acestora sau algoritmul de calcul, precum şi metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice şi financiare prezentate de ofertanţi. Factorii de evaluare cu ponderile relative ale acestora, algoritmul de calcul, precum şi metodologia de punctare a avantajelor trebuie să aibă legătură concretă cu specificul contractului şi, după ce au fost stabiliţi, nu se pot schimba pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire.
În consecinţă, instanţa instanţa de fond a reţinut că atât inculpatul A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, cât şi membrii comisiei de evaluare au atribuit în mod nelegal contractul de achiziţie de lucrări "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri afectate de inundaţii" către S.C. L. S.A. prin nerespectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 - art. 199 alin. (3), art. 200 alin. (1), art. 204 alin. (1) din acest act normativ, iar această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.
Curtea de apel a apreciat că apărarea inculpaţilor, în sensul că nu au mai analizat oferta S.C. FF. S.A. deoarece aceasta nu a contestat rezultatul procedurii de licitaţie, nu poate fi primită, infracţiunea de abuz în serviciu consumându-se din momentul în care inculpatul A. nu a aprobat raportul procedurii de licitaţie din 01.04.2009, iar pentru inculpaţii membri ai comisiei de evaluare din momentul în care au reluat nelegal procedura, fără a declara câştigătoare societatea care obţinuse cel mai ridicat punctaj.
S-a mai reţinut că diferenţa de preţ între cele două oferte, în condiţiile în care oferta S.C. FF. S.R.L. Bucureşti avea un preţ mai mic cu 3.779.787,80 RON plus TVA decât preţul oferit de S.C. L. S.A., constituie prejudiciu produs Consiliului Judeţean Argeş.
Ulterior, autoritatea contractantă - Consiliul Judeţean Argeş a încheiat cu S.C. L. S.A., Contractul de lucrări cu nr. 5704/2535/01 iunie 2009, la preţul total de 17.323.629,07 RON, sumă ce include TVA.
În contract a fost stabilit ca termen de execuţie a lucrărilor, termenul de 3 luni, începând cu 01 iunie 2009, conform graficului de execuţie asumat prin ofertă de S.C. L. S.A. Piteşti.
Instanţa de fond a constatat că o dovadă în plus a relaţiilor existente între inculpaţii A. şi B. o constituie împrejurarea că a fost încheiat contractul de achiziţie publică fără ca S.C. L. S.A. să fi constituit anterior garanţia de bună execuţie. După constituirea garanţiei de bună execuţie, Consiliul Judeţean Argeş a aprobat deblocarea sumei de 896.438,15 RON la data de 02 februarie 2010, cu circa patru luni de zile anterior de momentul efectuării recepţiei la terminarea lucrărilor.
În privinţa inculpatului A., Curtea de Apel a constatat că acesta a săvârşit acţiuni în calitate de autor al infracţiunii de abuz în serviciu prin aceea că a refuzat să aprobe raportul procedurii şi să încheie, conform O.U.G. nr. 34/2006, contractul de achiziţie publică cu S.C. FF. S.A. şi, de asemenea, acte materiale în calitate de instigator, deoarece a instigat membrii comisiei de evaluare să încalce dispoziţiile legale, să anuleze şi să reia procedura de achiziţie publică cu scopul declarării câştigătoare a S.C. L. Piteşti S.A.
În rechizitoriu s-a apreciat că vinovăţia aparţine tuturor membrilor comisiei de evaluare şi conducătorului autorităţii contractante, întrucât, dacă aceştia nu erau de acord cu decizia adoptată, conform dispoziţiilor art. 76 alin. (5) din H.G. nr. 925/2006, aveau obligaţia de a-şi prezenta punctul lor de vedere în scris, elaborând în acest sens o notă individuală care se ataşează la raportul procedurii.
Curtea de apel a constatat că membrii comisiei de evaluare au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu întrucât au încălcat dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006.
Astfel, deşi iniţial au acţionat în mod legal, urmare a presiunilor inculpatului A., exercitate prin intermediul preşedintelui comisiei, inculpata E., membrii comisiei de evaluare au acceptat să încalce legea şi să atribuie contractul de achiziţie publică S.C. L. Piteşti S.A., în mod nelegal.
Toţi membrii comisiei au acceptat să îşi reia activitatea în condiţii ilegale, deşi potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006, activitatea comisiei de evaluare încetează după elaborarea raportului procedurii de atribuire.
Sub aspect subiectiv, curtea de apel a constatat că inculpaţii, într-adevăr, se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, însă la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere situaţia şi contribuţia fiecărui inculpat în parte.
Astfel, s-a reţinut că inculpaţii K., D., J. au arătat în apărare că art. 83 din H.G. nr. 925/2006 prevede obligaţia comisiei de evaluare de a întocmi şi a semna raportul procedurii de atribuire, iar această obligaţie a fost respectată de către membrii comisiei de evaluare, aşa-zisul refuz de a se înainta raportul procedurii din data de 01.04.2009 spre aprobare fiind un demers ce nu poate fi imputat membrilor comisiei de evaluare, în contextul în care nu este reglementată în mod expres o astfel de obligaţie, iar raportul procedurii, în practică, este înaintat fie de către preşedintele comisiei de evaluare, fie de şeful serviciului de achiziţii publice.
Curtea de apel a constatat că această apărare nu înlătură existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, care constă în aceea că inculpaţii au acceptat să reia procedura de achiziţie publică şi să desemneze un alt câştigător decât cel iniţial.
De asemenea, s-a reţinut că nu poate fi luată în considerare nici susţinerea că oferta S.C. FF. S.A. ar fi fost oricum inadmisibilă, întrucât obiectul prezentei cauze nu îl poate constitui o analiză în acest sens, obiectul prezentei cauze fiind infracţiunea de abuz în serviciu, constând, în esenţă, în atribuirea în mod nelegal a contractului de achiziţie publică către o altă societate decât aceea care câştigase iniţial licitaţia.
Aşadar, s-a constatat că fapta inculpaţilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969, în condiţiile în care a produs consecinţe deosebit de grave.
În ce priveşte apărarea inculpatului A., în sensul că nu sunt incidente dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu a fost dovedită obţinerea unui avantaj patrimonial de către inculpat, instanţa de fond a observat că, urmare a încheierii contractului cu S.C. L. S.A. Piteşti, au obţinut avantaje patrimoniale societăţile S.C. HH. S.R.L., unde asociat era numitul II. (afin al inculpatului A., respectiv soţul unei fiice a acestuia) şi S.C. JJ., în cadrul căreia era asociat numitul KK., rudă apropiată a preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş - A.
4. Referitor la infracţiunea de fals intelectual săvârşită de către inculpatul A. (cel de-al doilea act material al acestei infracţiuni continuate), respectiv infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals săvârşite de inculpata E., în legătură directă cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, în formă continuată, instanţa de fond a arătat că, potrivit rechizitoriului, inculpata E., în calitate de consilier superior în cadrul Consiliului Judeţean Argeş - Direcţia Tehnică şi de Dezvoltare şi totodată, numită prin Dispoziţia nr. 431/15.01.2009 a preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, în funcţia de preşedinte al comisiei de evaluare în vederea organizării procedurii "Licitaţie deschisă" pentru proiectul "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea podurilor Ciomăgeşti şi Căteasca, afectate de inundaţii", cu ştiinţă, a întocmit cu date nereale şi a semnat în calitate de preşedinte al comisiei de evaluare Nota justificativă înregistrată la Consiliul Judeţean Argeş - comisia de evaluare sub nr. x din 09.04.2009.
De asemenea, conform actului de sesizare a instanţei, în conţinutul acestui înscris, inculpata a atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, menţionând între altele şi faptul că "ţinând cont de incertitudinea sursei de finanţare a acesteia, vă rugăm să aprobaţi prelungirea perioadei de evaluare cu 10 zile, potrivit art. 200 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 34/2006", menţiune care nu are niciun suport real în condiţiile în care la acea dată ofertele erau deja evaluate iar cofinanţarea era definitiv soluţionată şi aprobată de către inculpatul A.
Curtea de apel a constatat că, într-adevăr, menţiunile din nota justificativă semnată de inculpata E. sunt nereale, întrucât sursele de finanţare erau deja stabilite, parte din fondurile alocate prin Programul Phare, parte din fondurile Consiliului Judeţean Argeş.
Totodată, a reţinut că această notă justificativă a fost întocmită, fără îndoială, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul A., care a aprobat documentul în cauză în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, în condiţiile în care inculpata E. nu avea niciun interes personal în a întocmi o asemenea notă, iar în calitate de preşedinte al comisiei de evaluare ştia că evaluarea se încheiase, că se întocmise un raport al procedurii şi că a fost deja declarat un câştigător. În consecinţă, instanţa de fond a constatat că iniţiativa întocmirii acestei note justificative nu a aparţinut inculpatei, ci inculpatului A., inculpata E. acceptând să întocmească acest înscris, care conţinea afirmaţii nereale.
În continuare, curtea de apel a observat că nota justificativă este un document oficial, iar scopul întocmirii acesteia a fost ca să se poată prelungi perioada de evaluare a ofertelor şi ca urmare a unei solicitări a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice, care prin adresa cu numărul x/09 aprilie 2009 încunoştinţa autoritatea contractantă cu privire la următoarele aspecte:
"Vă aducem la cunoştinţă că, în conformitate cu prevederile art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, aveţi obligaţia ca în termen de 20 de zile de la data deschiderii ofertelor să stabiliţi oferta câştigătoare pe baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire.
Având în vedere că pe data de 01.04.2009 a fost întocmit Raportul procedurii care nu a fost pus la dispoziţia observatorilor în forma aprobată de către reprezentantul legal până la data prezentei şi ţinând cont că în data de 08.04.2009 au expirat cele 20 de zile, vă rugăm să ne comunicaţi care este stadiul procedurii.
Netrimiterea, în termen de trei zile lucrătoare, a documentelor şi informaţiilor referitoare la procesul de atribuire a contractului care face obiectul verificării, se va sancţiona în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 30/2006".
Aşadar, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatei E. de a întocmi nota justificativă ce conţinea menţiuni nereale şi care a produs efecte juridice, respectiv reluarea procedurii de selecţie (iar nu prelungirea perioadei de evaluare, cum în mod nereal s-a consemnat) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu, fiind incidente dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, iar fapta inculpatului A. constă atât în instigare la fals intelectual (instigare ce se absoarbe în fapta săvârşită ca autor), cât şi fals intelectual prin aceea că a semnat şi aprobat nota respectivă, această acţiune constituind act material al infracţiunii continuate, de asemenea cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În privinţa inculpatei E., Curtea de Apel a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, astfel că pentru infracţiunea de fals intelectual nu a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale. De altfel, prescripţia specială nu ar fi intervenit nici conform legii vechi, maximul special de pedeapsă fiind de 7 ani, în contextul în care s-au reţinut dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
5. Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşită de către inculpatul B., în calitate de administrator şi asociat al S.C. L. S.A. Piteşti, în legătură directă cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, în formă continuată, instanţa de fond a reţinut că, potrivit rechizitoriului, în contextul săvârşirii primului act material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată de către inculpaţii A., E., D., K., I. şi J. sub forma autoratului şi a inculpatului B., sub forma complicităţii, în ceea ce priveşte atribuirea în condiţii frauduloase S.C. L. S.A. a Contractului de lucrări nr. x/01.06.2009, inculpatul B., ulterior încheierii contractului de lucrări anterior menţionat, cu ştiinţă, a întocmit şi semnat cu menţiuni false adresa înregistrată la S.C. L. S.A.. Piteşti sub nr. x din 28.09.2009. Prin acest înscris falsificat inculpatul B. a încunoştinţat în mod nereal, autoritatea contractantă - Consiliul Judeţean Argeş, despre faptul că "S.C. DD. CF S.A. Piteşti rămâne asociatul nostru în vederea executării Contractului nr. x/2535 din 01.06.2009 - "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri afectate de inundaţii", garanţia de bună execuţie asupra infrastructurii rămâne în sarcina liderului de asociere S.C. L. S.A.", în condiţiile în care acest operator economic se retrăsese din asociere imediat după încheierea contractului de achiziţie publică, fără a executa niciun fel de lucrări în baza acestui contract, acestea fiind executate în parte de către S.C. L. S.A. şi S.C. HH. S.R.L.
Curtea de apel a constatat că acuzaţia a fost dovedită, întrucât chiar din declaraţia martorului X. a reieşit că S.C. DD. S.A. nu a prestat niciun fel de serviciu în cursul pretinsei asocieri, iar cât priveşte aşa-zisa "consultanţă", aceasta nu a fost dovedită în niciun mod, nefiind transferate niciun fel de sume către această societate şi neexistând niciun document care să ateste existenţa acestor servicii de consultanţă.
De asemenea, s-a reţinut că prezentarea acestui înscris este de natură a produce efecte juridice, în contextul în care pentru derularea contractului era obligatorie continuarea asocierii, aşa cum rezultă din chiar adresa întocmită de inculpatul D.
Aşadar, s-a constatat că fapta săvârşită la data de 28.09.2009 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, maximul special al pedepsei fiind de 4 ani închisoare, însă pentru această faptă a intervenit prescripţia răspunderii penale, de 7 ani şi 6 luni potrivit art. 124 rap. la art. 122 C. pen. din 1969, la data de 28.03.2017.
6. Referitor la cel de-al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu cu privire la acuzaţia de fraudare a procedurii de atribuire a contractului de lucrări suplimentare înregistrat ca Act adiţional nr. x din 01 iunie 2010 la Contractul de lucrări nr. x/01.06.2009, instanţa de fond a reţinut că, potrivit rechizitoriului, contractul de lucrări suplimentare înregistrat ca Act adiţional nr. x la contractul de lucrări din data de 01.06.2009 a fost atribuit şi încheiat cu încălcarea normelor legale de către funcţionarii din cadrul comisiei de evaluare şi conducătorul autorităţii contractante - preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, următoarele acte constituind elementul material al laturii obiective al infracţiunii de abuz în serviciu:
- Contractul de lucrări suplimentare a fost iniţiat în baza unui Referat falsificat întocmit de inculpatul D. şi aprobat de preşedintele Consiliului Judeţean Argeş - inculpatul A., respectiv în baza unei Dispoziţii de şantier falsificate de inculpata F.;
- Lucrările atribuite nu erau lucrări suplimentare, ci reprezentau o alternativă de montaj a tablierului metalic, neaprobată de către proiectant şi verificatorul de proiect, iar ale cărei costuri trebuia să fie suportate de către executant, respectiv S.C. L. S.A. Piteşti;
- A fost încheiat contractul cu o asociere de societăţi comerciale, care nu mai exista în realitate;
- Contractul de lucrări suplimentare a fost încheiat cu nerespectarea clauzelor contractuale prevăzute în contractul iniţial;
- A fost atribuit contractul în condiţiile în care lucrările erau executate cu circa 3 luni de zile anterior.
- Contractul de lucrări suplimentare a fost iniţiat şi atribuit pentru ca inculpatul A. să-şi "onoreze" obligaţiile faţă de B., reprezentant al S.C. L. S.A., în condiţiile în care S.C. HH. S.R.L. şi S.C. JJ. S.R.L., societăţi controlate de afini sau rude apropiate ale învinuitului A. au încasat pe contractul iniţial peste 3.000.000 euro.
- Contractul a fost iniţiat şi derulat în baza unei proceduri de achiziţie publică falsificate.
S-a reţinut că, la săvârşirea acestui act material al infracţiunii de abuz în serviciu ar fi participat inculpaţii A., H., D., K., G. şi J., în calitate de autor şi inculpatul B. în calitate de complice.
Astfel, la data de 05 mai 2010, a fost înregistrat un referat întocmit de inculpatul D. şi aprobat de inculpatul A., referat în care inculpatul a arătat că la data de 15 martie 2010 proiectantul a emis dispoziţia de şantier nr. 5 care este însuşită şi de constructor, investitor şi care prevede lucrări suplimentare absolut necesare finalizării investiţiei, şi anume: executarea a trei platforme de lucru în valoare de 1.670.889 RON şi montajul tablierelor metalice cu macarale de mare tonaj.
Inculpatul D. a precizat că aceste lucrări nu ar fi fost incluse în contractul iniţial, că sunt necesare fonduri în valoare de 4.989.830 RON cu TVA inclus, anexând, totodată, la referat o notă de renunţare la soluţia iniţială de montaj a tablierelor prin subzidire, soluţie imposibil de realizat, precum şi dispoziţia de şantier, deviz estimat şi hotărârea Consiliului Judeţean nr. 76/2008.
Ca procedură de atribuire a fost aleasă metoda "Negociere fără publicarea unui anunţ de participare", iar obiectul contractului de achiziţie publică avea titlu "Lucrări suplimentare refacere pod comuna Căteasca".
A fost iniţiată şi demarată o nouă procedură de achiziţie publică, deşi la data de 29 aprilie 2010, cu Notificarea înregistrată sub nr. 5024, autoritatea contractantă, printr-o adresă întocmită de inculpatul D., semnată de VV. şi aprobată de inculpatul A., încunoştinţa S.C. L. S.A. cu privire la următoarele aspecte:
"Prin prezenta, vă informăm că joi, 22.04.2010, a avut loc vizita la faţa locului a unei delegaţii formate dintr-un reprezentant al A.D.R. Călăraşi şi doi reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării şi Turismului. Concluziile vizitei au fost, în principal, următoarele:
1. Plata tranşei finale NU SE VA FACE DECÂT ATUNCI CÂND OBIECTIVUL "POD CĂTEASCA" VA FI OPERAŢIONAL (se va putea circula pe el).
2. DACĂ OBIECTIVUL VA DEVENI OPERAŢIONAL DUPĂ DATA DE 20.05.2010, plata tranşei finale nu se va putea efectua deloc.
Ca urmare, s-a acordat un ultim termen până pe 20.05.2010 pentru realizarea lucrărilor. La data de mai sus se va efectua o nouă vizită în teren, pentru constatarea încheierii lucrărilor.
Având în vedere cele arătate, vă rugăm a dispune urgent măsurile necesare potrivit atribuţiunilor dumneavoastră, în vederea accelerării lucrărilor, aşa încât să poată fi îndeplinite cerinţele formulate de delegaţii instituţiilor responsabile cu monitorizarea proiectului."
De asemenea, s-a reţinut că a fost invitat să depună ofertă operatorul economic S.C. L. S.A., fără a se mai face precizarea dacă este lider de asociere sau nu, aspect care conduce la concluzia că inculpaţii aveau cunoştinţă că, practic, S.C. DD. S.A., care figura în asocierea iniţială, nu a executat vreo lucrare la podul de la Căteasca.
La data de 27 mai 2010, ora 11:00, a fost întocmit procesul-verbal al şedinţei de deschidere a ofertei. În aceeaşi zi s-a întocmit procesul-verbal de negociere şi a fost negociat preţul definitiv pentru lucrări suplimentare la suma de 4.180.000, sumă ce nu include TVA.
La data de 28 mai 2010, a fost încheiat procesul-verbal prin care a fost stabilită oferta depusă de S.C. L. S.A., ca fiind câştigătoare cu preţul total de 4.180.000 RON, iar la aceeaşi dată a fost întocmit raportul procedurii. Ca urmare a aplicării criteriului de atribuire - preţul cel mai scăzut, comisia de evaluare a hotărât că ofertantul câştigător al contractului de achiziţie publică, având ca obiect achiziţia de lucrări suplimentare pentru finalizarea obiectivului "Pod pe DJ 703 B în comuna Căteasca la km. 84+723" este S.C. L. S.A., cu preţul total de 4.180.000 fără TVA.
La 28 mai 2010 i s-a efectuat comunicare S.C. L. S.A., privind rezultatul procedurii de atribuire a contractului de lucrări suplimentare.
La data de 01 iunie 2010, a fost semnat Actul adiţional nr. x, document înregistrat sub nr. x, prin care preţul contractului a fost majorat cu suma de 4.180.000 RON, sumă ce nu include TVA, pentru executarea lucrărilor suplimentare stabilite conform negocierii între părţi prin Raportul procedurii nr. 6414 din 28 mai 2010.
În actul adiţional, respectiv contractul de lucrări suplimentare, figurează ca părţi şi S.C. DD. S.A., respectiv S.C. GG. S.R.L., deşi aceştia nu participaseră la negociere, iar în ce priveşte reconstrucţia podului de la Căteasca nu au efectuat nici un fel de lucrări.
După semnarea Actului adiţional nr. x, executantul S.C. L. S.A. a întocmit factura seria x ZEU nr. x/04 iunie 2010 pentru o valoare fără TVA în sumă de 4.179.046,85 RON.
Prin procesul-verbal înregistrat sub nr. x din 10 iunie 2010, s-a atestat finalizarea integrală a lucrărilor şi recepţia acestora privind lucrările aferente podului de la Căteasca ca obiect al contractului de lucrări înregistrat sub nr. x din 01 iunie 2009.
Factura privind lucrările suplimentare efectuate la podul de la Căteasca a fost decontată integral, iar raportat la documentele prezentate de autoritatea contractantă, a rezultat că acestea ar fi fost executate în perioada 01 iunie 2010-04 iunie 2010, situaţie fizic imposibilă, în mod evident. În cele două situaţii de plată aferente facturii anterior menţionate sunt consemnate un număr de 19.657,965 ore manoperă (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică, lucru practic imposibil având în vedere intervalul scurt de timp.
Curtea de apel a mai reţinut că, din verificările efectuate s-a stabilit că, practic, lucrările ce făceau obiectul Actului adiţional nr. x, ce avea ca obiect "Lucrări suplimentare la podul de la Căteasca", au fost executate în perioada martie - aprilie 2010.
Practic, automacaralele utilizate la aşezarea tablierului pe poziţii au fost închiriate de la S.C. WW. S.R.L. şi de la S.C. XX. S.R.L. Oradea, în baza Contractului nr. x/2010 din 23 martie 2010, aflate la dosarul cauzei.
De altfel, s-a reţinut că toate persoanele audiate au confirmat că lucrările suplimentare au fost executate în perioada martie - aprilie 2010, iar în perioada 01 iunie 2010 - 04 iunie 2010 nu s-au efectuat lucrări suplimentare la obiectivul prevăzut în Actul adiţional nr. 4.
Totodată, s-a constatat că, la data de 17.05.2010, S.C. L. S.A. a încheiat Contractul de execuţie lucrări nr. x cu S.C. YY. S.R.L. Piteşti, având ca obiect efectuarea pentru beneficiar de "lucrări asfaltice cale de pod şi rampe de acces la obiectivul din DJ 703 B - Pod în comuna Căteasca, judeţul Argeş", rezultând astfel că la momentul încheierii contractului tablierul metalic era deja montat.
Pentru modificarea soluţiei tehnice de montare a tablierului a fost întocmită dispoziţia de şantier nr. 5 din 15 martie 2010 în care s-a specificat ca tablierul să fie montat cu automacarale de mare tonaj. Instanţa de fond a reţinut că dispoziţia este falsificată în ce priveşte semnătura verificatorului de proiect, deoarece aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică şi din declaraţia martorului T., semnătura acestuia a fost contrafăcută de către inculpata F.
Potrivit fişei de date a achiziţiei publice pentru reconstrucţia podului de la Căteasca, s-a specificat în mod explicit că nu sunt admise şi acceptate metode tehnice alternative care nu sunt incluse în caietul de sarcini, că preţul este ferm în RON şi în euro, pe toată durata de valabilitate a contractului şi nu este permisă divizarea pe loturi.
Conform dispoziţiilor art. 9.9 alin. (4) din contractul de lucrări, executantul este responsabil şi va plăti consolidarea, modificarea sau îmbunătăţirea în scopul facilitării transportului materialelor, echipamentelor, instalaţiilor sau altora asemenea, a oricăror drumuri sau poduri care comunică sau care se află pe traseul şantierului. De asemenea, executantul avea obligaţia de a supraveghea lucrările, de a asigura forţa de muncă, materialele, instalaţiile, echipamentele şi toate celelalte obiecte, fie de natură provizorie, fie definitive cerute de şi pentru contract.
S-a susţinut de Ministerul Public că fapta inculpaţilor membri ai comisiei de atribuire, a inculpatului B. şi a inculpatului A. reprezintă un al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu, în sensul că prin achiziţia lucrărilor suplimentare în valoare totală de 4.973.064,75 RON a fost modificată soluţia tehnică prevăzută în documentaţia de atribuire, respectiv soluţia de montaj a tablierului prin subzidire, în sensul că montajul tablierului s-a realizat cu macarale de mare tonaj, deşi această modificare nu era permisă, cu scopul obţinerii de către inculpatul B. a sumei respective, iar în procedura achiziţiei publice au fost încălcate dispoziţiile art. 122 lit. b), c), d), i), j) din O.U.G. nr. 34/2006, ale art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999, art. 3 şi 43 din Legea 188/1999.
Curtea de apel a apreciat că fapta inculpaţilor nu reprezintă o încălcare a legii, ci ar putea constitui o încălcare a contractului încheiat la data de 01.06.2009 urmare a primei achiziţii publice.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 9.9 alin. (4) din contractul de lucrări, executantul este responsabil şi va plăti consolidarea, modificarea sau îmbunătăţirea în scopul facilitării transportului materialelor, echipamentelor, instalaţiilor sau altora asemenea, a oricăror drumuri sau poduri care comunică sau care se află pe traseul şantierului. De asemenea, executantul avea obligaţia de a supraveghea lucrările, de a asigura forţa de muncă, materialele, instalaţiile, echipamentele şi toate celelalte obiecte, fie de natură provizorie, fie definitive cerute de şi pentru contract.
Potrivit punctului 17 din contract, pentru lucrările executate, plăţile datorate de achizitor sunt cele declarate în propunerea financiară, anexa 1 la contract. Preţul contractului nu se ajustează, rămâne ferm pe toată durata contractului. Mai mult, instanţa de fond a reţinut că S.C. L. S.A. Piteşti şi, implicit, inculpatul B. cunoşteau încă mai înainte de finalizarea procedurii de achiziţie publică că acest preţ nu poate fi modificat, deoarece prin adresa Consiliului Judeţean Argeş cu numărul 1997 din 05 martie 2009, ce cuprindea răspunsul la solicitări de clarificări, se specifica că preţul contractului ce urmează a fi încheiat cu ofertantul declarat câştigător va fi în RON şi va fi ferm pe toată durata derulării contractului.
De asemenea, conform punctului 11.3 din contract, nerespectarea de către executant a termenului de execuţie asumat, în sensul depăşirii acestuia, fapt care ar conduce la pierderea de către achizitor a finanţării nerambursabile din fonduri Phare pentru implementarea proiectului "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri afectate de inundaţii" dă dreptul achizitorului de a considera contractul de drept reziliat şi de a pretinde de la executant plata de daune-interese în suma egală cu valoarea fondurilor Phare restituite către MDLPL ca urmare a depăşirii duratei de implementare a proiectului, respectiv 31.08.2009.
Apoi, conform punctului 14.1 din acelaşi contract, Ansamblul lucrărilor sau, dacă este cazul, orice parte a lor, prevăzut a fi finalizat într-un termen stabilit prin graficul de execuţie, trebuie finalizat în termenul de trei luni convenit, termen ce se calculează de la data începerii lucrărilor.
Instanţa de fond a constatat că executantul, respectiv S.C. L. S.A. Piteşti, nu a respectat niciuna dintre aceste cerinţe. Totuşi, au fost încheiate nu mai puţin de patru acte adiţionale la contract, primele trei pentru prelungirea termenului de execuţie şi cel de-al patrulea pentru lucrările suplimentare, ceea ce poate constitui o încălcare repetată a dispoziţiilor contractuale.
Apărarea a arătat însă că întârzierile nu sunt imputabile constructorului, fiind invocate împrejurări obiective, de fapt, care au condus la prelungirea duratei de execuţie, împrejurări dovedite cu mai multe dispoziţii de şantier, spre exemplu, Dispoziţia de şantier nr. 1 din 15 iulie 2009 în care s-a constatat că în urma executării forajelor, instalaţia de foraj care a executat forajul la coloanele de la culee, "WH putea recupera tubulatura din foraj la coloanele înclinate la 10 grade aşa cum erau prevăzute în proiect", ori Dispoziţia de şantier nr. 3 din data de 03.08.2009 prin care se constată de către beneficiar, proiectant şi executant că "urmare a schimbării cursului râului Argeş, [...], distanţa dintre pila P2 şi marginea apei s-a redus considerabil, motiv ce afectează realizarea platformei de lucru pentru utilajul de foraj (talvegul a coborât cu circa 3-4 m conducând la realizarea unei albii cu maluri foarte înalte şi conturate). Pentru evitarea situaţiei nesigure de realizare a lucrării s-a dispus "Coborârea cotei radierului până la asigurarea condiţiilor de siguranţă în exploatarea instalaţiei de foraj."
A mai fost invocată adresa din 27 august 2009 prin care S.C. L. S.A. înştiinţează proiectantul S.C. MMMM. S.R.L. despre o nouă problemă tehnică, respectiv faptul că "stratul de marnă a fost întâlnit de la adâncimea de 16,50 m." ceea ce a determinat solicitarea modificării proiectului iniţial prin "o micşorare a adâncimii de forare cu trei metri şi să ne transmiteţi punctul dumneavoastră de vedere." şi adresa din 20.10.2009 prin care constructorul S.C. L. S.A. informează Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi Direcţia Generală pentru Administrare întreţinere şi Reparaţii Drumuri şi Poduri Judeţene că, din cauza precipitaţiilor abundente căzute în perioada 16 - 20 octombrie 2010, debitul râului Argeş a crescut considerabil acoperind radierul pilei P2, pe cale de consecinţă făcând imposibilă continuarea lucrărilor, solicitând acestor două instituţii desemnarea unor persoane abilitate care să constate această stare de fapt.
De asemenea, s-a susţinut de către parchet că în dosarul achiziţiei publice nu s-au identificat documente din care să rezulte că se impune modificarea soluţiei tehnice de montare a tablierului datorită apariţiei unor lucrări ascunse care nu au fost cunoscute la data întocmirii proiectului, soluţia tehnică fiind cunoscută şi asumată de către societatea câştigătoare a licitaţiei.
Curtea de Apel a constatat, însă, că pe parcursul procedurii achiziţiei publice din cursul anului 2009, mai mulţi ofertanţi, inclusiv S.C. FF. S.A. au solicitat clarificări cu privire la soluţia tehnică a montajului tablierului podului, răspunsul autorităţii beneficiare fiind în sensul că se va remedia pe parcursul execuţiei.
Aceste deficienţe ale proiectului au fost observate şi de alţi ofertanţi, inclusiv împrejurarea că nu era posibilă metoda de montaj cu subzidire - pag. 374, vol. 12, răspunsul proiectantului fiind: ESTE POSIBIL, precum şi declaraţia martorei Z.
De asemenea, au fost solicitate clarificări cu privire la faptul că proiectul specifica un termen de execuţie de 26 de luni, în timp ce termenul maxim din caietul de sarcini era de numai 6 luni.
Instanţa de fond a reţinut că, din declaraţiile martorilor audiaţi în cursul rejudecării cauzei reiese că soluţia tehnică a subzidirii, aşa cum a fost menţionată în proiect, era imposibil de realizat în condiţiile date, în realitate fiind o soluţie utilizată în urmă cu 70 - 80 de ani. Tot din declaraţiile martorilor (ingineri constructori, diriginte de şantier, tehnicieni) a rezultat că proiectul avea deficienţe din această perspectivă.
De altfel, Curtea de apel a observat evidentul conflict de interese apărut prin aceea că verificatorul de proiect, martorul T., este tatăl şefului de proiect, martorul CC., ceea ce pune la îndoială obiectivitatea acestuia în analiza şi verificarea calităţii proiectului.
Aşa fiind, s-a apreciat că nu se poate reţine că S.C. L. S.A. Piteşti şi, implicit, inculpaţii A. şi B. ar fi acţionat cu rea-credinţă, în sensul că ar fi modificat fără nicio justificare soluţia propusă de proiectant.
Potrivit contractului însă, preţul acestuia era ferm, aspect pe care S.C. L. S.A., prin inculpatul B., şi l-a asumat de la început, după cum şi-a asumat şi termenul de execuţie de 3 luni.
Curtea de apel a apreciat că acţiunile inculpaţilor pot fi sancţionate pe calea unui litigiu civil, fapta nefiind prevăzută de legea penală, având în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României.
Astfel, conform acestei decizii, s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".
S-au reţinut în cuprinsul deciziei Curţii Constituţionale următoarele: "Curtea observă că practica judiciară s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 246 şi 248 din C. pen. din 1969, precum şi pe cele ale art. 297 din C. pen., care folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte această infracţiune. Chiar dacă, din punct de vedere practic, o astfel de enumerare limitativă nu este posibilă prin dispoziţiile care incriminează abuzul în serviciu, având în vedere consecinţa pe care reglementarea unei atribuţii de serviciu o are în materia incriminării penale a acestei fapte, Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
61. Curtea reţine că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în sistemul continental, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept aşa încât înţelesul unei norme să poată fi clarificat pe această cale, deoarece, într-un asemenea caz, judecătorul ar deveni legiuitor (Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, publicată în M. Of. nr. 240/31.03.2016, parag. 16).
62. În ceea ce priveşte conceptul de "lege", Curtea observă că, prin Decizia nr. 146 din 25 martie 2004, publicată în M. Of. nr. 416/10.05.2004, a reţinut că acesta are mai multe înţelesuri în funcţie de distincţia ce operează între criteriul formal sau organic şi cel material. Potrivit primului criteriu, legea se caracterizează ca fiind un act al autorităţii legiuitoare, ea identificându-se prin organul chemat să o adopte şi prin procedura ce trebuie respectată în acest scop. Această concluzie rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conform cărora "Parlamentul este [... ] unica autoritate legiuitoare a ţării", cu prevederile art. 76, 77 şi 78, potrivit cărora legea adoptată de Parlament este supusă promulgării de către Preşedintele României şi intră în vigoare la trei zile după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în conţinutul său nu este prevăzută o altă dată ulterioară. Criteriul material are în vedere conţinutul reglementării, definindu-se în considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relaţiilor sociale reglementate. În ceea ce priveşte ordonanţele Guvernului, Curtea a reţinut că, elaborând astfel de acte normative, organul administrativ exercită o competenţă prin atribuire care, prin natura ei, intră în sfera de competenţă legislativă a Parlamentului. Prin urmare, ordonanţa nu reprezintă o lege în sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material. În consecinţă, întrucât un act juridic normativ, în general, se defineşte atât prin formă, cât şi prin conţinut, legea în sens larg, deci cuprinzând şi actele asimilate, este rezultatul combinării criteriului formal cu cel material.
63. Astfel, având în vedere jurisprudenţa sa în materie, Curtea reţine că ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, sub aspect material, conţin norme de reglementare primară, având o forţă juridică asimilată cu a legii. Mai mult, Curtea observă că, potrivit art. 115 alin. (3) din Legea fundamentală, "dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative", iar potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol ordonanţele de urgenţă "cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege (…)".
64. Curtea constată că în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuţii de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situaţia ca în cazul infracţiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal. Curtea reţine că, deşi legislaţia primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor şi a ordonanţelor Guvernului se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
65. În concluzie, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale. Pentru aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe, altele decât Parlament - prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie -, sau Guvern - prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".
Ministerul Public a susţinut că inculpaţii ar fi încălcat dispoziţiile art. 122 lit. b), c), d), i), j) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999, art. 3 şi 43 din Legea nr. 188/1999.
Ordonanţa de urgenţă nr. 119/1999 se referă la atragerea unor sume suplimentare la bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, neavând legătură cu prezenta cauză, iar dacă s-a avut în vedere O.G. nr. 119/1999 referitoare la controlul financiar preventiv, se observă că textul art. 5 alin. (1) are un caracter general, prevăzând că Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.
Referitor la dispoziţiile art. 3 şi 43 din Legea nr. 188/1999, instanţa de fond a reţinut că acestea au de asemenea caracter general, art. 3 referindu-se la principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice, iar art. 43 având următorul conţinut:
"(1) Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici.
(2) Funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.
(3) Funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege."
Având în vedere caracterul general al acestor texte de lege, curtea de apel a reţinut că acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, din perspectiva Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României.
Referitor la încălcarea art. 122 lit. b) - j) din O.U.G. nr. 34/2006, Curtea de apel a constatat că nici acestea nu pot fi avute în vedere.
Dispoziţiile art. 122 lit. b) - j) din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd următoarele:
Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai în următoarele cazuri:
b) atunci când, din motive tehnice, artistice sau pentru motive legate de protecţia unor drepturi de exclusivitate, contractul de achiziţie publică poate fi atribuit numai unui anumit operator economic;
c) ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a cererii de oferte nu pot fi respectate din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante. Autoritatea contractantă nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioadă mai mare decât cea necesară, pentru a face faţă situaţiei de urgenţă care a determinat aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;
d) atunci când produsele ce urmează a fi livrate sunt fabricate exclusiv în scopul cercetării ştiinţifice, experimentării, studiilor sau dezvoltării tehnologice, şi numai dacă acestea nu se realizează pentru obţinerea unui profit şi nici nu urmăresc acoperirea costurilor aferente;
e) atunci când este necesară achiziţionarea, de la furnizorul iniţial, a unor cantităţi suplimentare de produse destinate înlocuirii parţiale sau extinderii echipamentelor/instalaţiilor livrate anterior, şi numai dacă schimbarea furnizorului iniţial ar pune autoritatea contractantă în situaţia de a achiziţiona produse care, datorită caracteristicilor tehnice diferite de cele deja existente, determină incompatibilităţi sau dificultăţi tehnice sporite de operare şi întreţinere. Ca regulă generală, durata unor astfel de contracte, precum şi cea a contractelor reînnoite nu poate fi mai mare de 3 ani;
f) pentru achiziţionarea de materii prime cotate la bursele de mărfuri, achiziţia acestora realizându-se ca urmare a tranzacţiilor de pe piaţa la disponibil;
g) atunci când produsele pot fi achiziţionate în condiţii deosebit de avantajoase, de la un operator economic care îşi lichidează definitiv afacerile, de la un judecător-sindic care administrează afacerile unui operator economic în stare de faliment sau lichidare, printr-un aranjament cu creditorii unui operator economic în stare de faliment sau lichidare ori printr-o altă procedură similară cu cele anterioare, reglementată prin lege;
h) atunci când, ca urmare a unui concurs de soluţii, contractul de servicii trebuie să fie atribuit, conform regulilor stabilite iniţial, concurentului câştigător sau unuia dintre concurenţii câştigători ai concursului respectiv, în acest din urmă caz, autoritatea contractantă având obligaţia de a transmite invitaţie la negocieri tuturor concurenţilor câştigători;
i) atunci când este necesară achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale, care nu au fost incluse în contractul iniţial, dar care datorită unor circumstanţe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, şi numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
- atribuirea să fie făcută contractantului iniţial;
- lucrările sau serviciile suplimentare/adiţionale nu pot fi, din punct de vedere tehnic şi economic, separate de contractul iniţial fără apariţia unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deşi separabile de contractul iniţial, sunt strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia;
- valoarea cumulată a contractelor care vor fi atribuite şi a actelor adiţionale care vor fi încheiate pentru lucrări şi/sau servicii suplimentare ori adiţionale nu depăşeşte 50% din valoarea contractului iniţial;
j) atunci când, ulterior atribuirii unui contract de lucrări sau de servicii, autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze noi lucrări, respectiv noi servicii, care sunt similare lucrărilor sau serviciilor achiziţionate prin atribuirea contractului iniţial şi numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
- atribuirea se face contractantului iniţial, iar noile lucrări, respectiv noile servicii, constau în repetarea unor lucrări sau servicii similare celor prevăzute în contractul atribuit iniţial şi sunt conforme cu cerinţele prevăzute în caietul de sarcini elaborat cu ocazia atribuirii respectivului contract;
- contractul de lucrări/servicii iniţial a fost atribuit prin procedura de licitaţie deschisă sau restrânsă;
- valoarea estimată a contractului iniţial de lucrări/servicii s-a determinat prin luarea în considerare inclusiv a lucrărilor/serviciilor similare care pot fi achiziţionate ulterior;
- în anunţul de participare la procedura aplicată pentru atribuirea contractului iniţial s-a precizat faptul că autoritatea contractantă are dreptul de a opta pentru achiziţionarea ulterioară de noi lucrări similare, respectiv noi servicii similare, de la operatorul economic a cărui ofertă va fi declarată câştigătoare în cadrul procedurii respective;
- autoritatea contractantă are dreptul de a aplica această procedură într-un interval care nu poate depăşi 3 ani de la atribuirea contractului iniţial.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că, în mod evident, dispoziţiile art. 122 lit. b), c), d), e), f), g), h), j) din O.U.G. nr. 34/2006 nu au legătură cu prezenta cauză, de altfel nefiind invocate de niciunul dintre inculpaţi, întrucât la alegerea modalităţii de atribuire a celui de-al doilea contract au fost avute în vedere dispoziţiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, după cum se precizează în toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Este discutabil, în opinia Curţii de apel, dacă acest text de lege a fost încălcat - iar dubiul profită inculpaţilor - ceea ce se susţine în rechizitoriul parchetului fiind împrejurarea că nu era vorba despre lucrări suplimentare imprevizibile, ci de o schimbare a soluţiei tehnice de montare a tablierului.
Curtea de apel a apreciat, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, că intenţia inculpaţilor nu a fost, aşa cum susţine Ministerul Public, de a aloca fără nicio justificare o sumă de bani S.C. L. S.A., în condiţiile în care montarea tablierului nu se putea face conform soluţiei tehnice iniţiale.
Faptul că inculpaţii au ales calea atribuirii contractului adiţional prin negociere directă nu constituie, în sine, infracţiunea de abuz în serviciu, decât în măsura în care este dovedită intenţia inculpaţilor de a produce un prejudiciu Consiliul Judeţean Argeş, respectiv de a achita suma de bani din bugetul Consiliului Judeţean Argeş fără nicio justificare.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că este discutabil, într-adevăr, dacă necesitatea montării tablierului cu macarale de mare tonaj era un aspect "imprevizibil" aşa cum cere textul de lege, din moment ce deficienţele de proiectare erau evidente încă de la momentul încheierii contractului iniţial, însă a apreciat că fapta inculpaţilor constituie mai degrabă o încălcare a contractului din data de 01.06.2009, decât o încălcare a art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, iar încălcarea contractului nu constituie faptă penală în sensul Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.
De altfel, chiar în rechizitoriu s-a reţinut că nu a fost respectat contractul iniţial, deoarece suma de 4.973.064,75 RON cu care a fost majorat preţul Contractului de lucrări nr. x din 01 iunie 2009, reprezentând contravaloare lucrări suplimentare, trebuia să fie suportată de către constructor, care a optat să folosească această soluţie tehnică fără aprobarea proiectantului renunţând la soluţia precizată în proiectul tehnic conform căruia tablierul se montează pe calaje în amplasament, urmând ca ridicarea lor la cota finală să se facă în 4 - 5 etape de subzidire ale elevaţiilor, pilelor şi culeelor, în aceste condiţii nerespectând clauzele contractuale precizate în contract. Mai mult decât atât, deoarece executantul nu a reuşit să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract, achizitorul avea dreptul să perceapă penalităţi de 0,1%/zi întârziere, din valoarea corespunzătoare a lucrării executate până la executarea efectivă a acesteia.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A., D. şi B., Curtea de apel a dispus achitarea acestora în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., reţinând că împrejurarea că au apreciat că schimbarea soluţiei de montare a tablierului reprezintă lucrări suplimentare ce se încadrează în dispoziţiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 nu constituie infracţiunea de abuz în serviciu, în contextul în care aceste lucrări au fost executate, chiar anterior momentului derulării procedurii de negociere directă.
Curtea de apel a constatat că, practic, se deduce judecăţii o apreciere subiectivă a unor persoane - inculpaţii consideră că schimbarea soluţiei de montare a tablierului reprezenta o lucrare suplimentară, în timp ce parchetul consideră că această schimbare nu constituie o lucrare suplimentară şi nu se încadrează în dispoziţiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.
Apărarea a considerat că acea creştere a costurilor este determinată de necesităţile efective ale lucrării şi nicidecum nu reprezintă un beneficiu al executantului ori vreo modificare a preţului în sensul exprimat la art. 17.2 din Contract, în condiţiile în care proiectul iniţial nu a avut în vedere o serie de aspecte esenţiale, în lipsa cărora lucrarea era imposibil de realizat, nefiind prevăzute operaţiuni ce au avut drept consecinţă lipsa soluţiilor tehnice, a necesarului de materii prime, materiale, a necesarului de maşini, utilaje, instalaţii şi echipamente de lucru, a stabilirii consumurilor specifice, în absenţa cărora proiectul iniţial era inapt funcţional să atingă obiectivul urmărit.
Instanţa de fond a reţinut că apărarea inculpatului B. este pertinentă, având în vedere că din probele administrate a rezultat că proiectul iniţial al lucrării nu prevedea în detaliu tehnologia de montaj a tablierului şi nici nu detalia costurile aferente acesteia. De altfel, chiar martorul CC. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că "Detaliile de execuţie am vrut să le facem ulterior, de comun acord cu executantul. Eu nu am participat, ci a participat tatăl meu, şi s-a încercat găsirea unei soluţii, însă nu s-a ajuns la un acord privind soluţia de montaj. Noi nu am făcut proiectul de montaj, nu am mai fost solicitaţi".
Singurele menţiuni de deviz din proiect în legătură cu montarea tablierelor se regăsesc în fila x.
De asemenea s-a constatat că în acelaşi sens este şi declaraţia martorului AA., care prin declaraţia dată în faţa Curţii de apel la data de 10.03.2017 a arătat că "în proiect nu erau prevăzute detaliile tehnice relativ la cum se va monta tablierul".
Mai mult, s-a observat că prin Adresele nr. x/20.08.2009 şi nr. y/01.09.2009 proiectantul S.C. MMMM. S.R.L. a comunicat constructorului S.C. L. S.A. că "[...] soluţia de montaj va fi stabilită după posibilităţile dvs. privind dotările necesare ridicării tablierului pe noile infrastructuri [...] tehnologia de montaj spaţial pe amplasament a tablierului metalic [...] cade în sarcina strictă a antreprenorului fără intervenţia altor factori. Lucrările necesare în raport cu soluţia aleasă de constructor vor fi analizate şi comparate cu oferta de montaj privind suprastructura pod."
Martorul X. a declarat în cursul audierii în rejudecarea dosarului că era fizic imposibilă construirea podului într-un termen scurt, întrucât mai rapidă era soluţia ridicării tablierului cu macarale, soluţia subzidirii fiind mai anevoioasă şi utilizată în urmă cu 70 - 80 de ani, când nu existau instalaţii de ridicat.
Tot martorul X., persoană cu experienţă în domeniu, a precizat că "Podurile sunt lucrări de artă şi este foarte greu să se ia fiecare detaliu pentru a se constata cât de bun ori cât de rău este proiectul. Analiza proiectului poate să dureze şi două trei luni. Ordonanţa nr. 34 te obligă să ofertezi ce este în proiect, respectiv în lista de cantităţi de materiale, însă, din păcate, nici un proiect nu este perfect".
Astfel cum a arătat inculpatul B. în apărarea sa, în contextul lipsurilor proiectului, a efectuat, împreună cu martorul P. - responsabilul tehnic şi cu inculpata F. o deplasare la dl. T. şi i-au solicitat să le comunice tehnologia de montaj a tablierului întrucât în proiect apare ca menţiune că tablierul va fi montat prin metoda subzidirii, însă nu este prevăzută tehnologia de montaj şi nici costurile eferente acesteia. Relativ la această împrejurare, martorul T. a comunicat că nu are o asemenea tehnologie şi că oricum nu se poate aplica la acest moment, însărcinându-l pe martorul P. să găsească această tehnologie în considerarea înaltei sale pregătiri în domeniu. Instanţa de fond a reţinut că această susţinere a inculpatului B. este într-adevăr confirmată de martorul P. prin declaraţia dată la data de 10.02.2017: "i-am spus despre soluţia cu macarale domnului T., mi-a zis textual "ZZ. ocupă-te şi fă treabă bună", astfel că martorul P. a propus tehnologia de montaj a tablierelor cu macarale de mare tonaj dar care, aşa cum a rezultat din discuţiile purtate cu furnizorii de macarale, puteau fi puse la dispoziţie numai în lunile martie şi aprilie sau în toamna anului 2010. Inculpatul a mai arătat că şi din punctul de vedere al constructorului această soluţie era singura aptă să atingă rezultatul urmărit, cu atât mai mult cu cât autoritatea contractantă făcea presiuni pentru a finaliza lucrarea întrucât risca să piardă finanţarea europeană, aspect ce rezultă din adresele emise către S.C. L. S.A.
În acelaşi sens s-a reţinut că este şi declaraţia martorului T. dată în faţa Curţii de Apel la data de 10.02.2017 unde arată că "Este adevărat că la facultate a venit F. cu B. şi P. cu un memoriu tehnic, prin care se prezentau etapele şi montare cu macara pentru a fi ştampilat". Tot prin declaraţia din data de 10.02.2017 dată în faţa Curţii de Apel Bucureşti, martorul P. confirmă şi susţinerea inculpatului B. în sensul că nu s-a implicat fizic niciodată în execuţia lucrării şi că nu a participat la şedinţele de comandament şi nu acesta a ales personal soluţia de montaj cu macarale, arătând că "nu a influenţat cu nimic B. execuţia proiectului".
De asemenea, martorul T. a arătat în declaraţia sa că a mai utilizat metoda subzidirii, însă la un pod care nu traversa o apă.
Cu privire la modificările malurilor, martorul P. a arătat în şedinţa din 10.02.2017:
"înainte de a plasa tablierul am făcut măsurători, deschiderea trapezului la partea superioară era de 50 m, iar jos la nivelul apei de 30 m şi adâncimea la 15 m. Cred că nu a fost aşa la momentul proiectării. Iar acum, a depăşit 60 m sus, 40 m jos şi adâncime 17 m".
Martorul CC. a arătat că "între timp malurile au fost erodate şi malurile trebuiau consolidate. Aceste lucrări suplimentare trebuiau aprobate, trebuia o licitaţie nouă şi ar fi crescut termenul de execuţie".
În consecinţă, curtea de apel a reţinut că există un dubiu asupra susţinerii din rechizitoriu că aceste lucrări nu ar fi fost lucrări suplimentare imprevizibile, probele administrate conducând la concluzia că lucrările respective erau necesare.
În acelaşi sens, martora Q., diriginte de şantier, a precizat în declaraţia dată la data de 10.02.2017 că nu se putea monta tablierul metalic fără acele macarale de montaj. Şi martorul P. a arătat că metoda subzidirii nu se practică pentru poduri cu trei deschideri.
Aşadar, instanţa de fond a reţinut că ceea ce este cert din probatoriul administrat în cauză şi chiar din actul de acuzare este că aceste lucrări au fost executate, iar cu privire la costul acestora, respectiv preţul negociat cu S.C. L. S.A. Piteşti nu s-a stabilit în nici un mod că ar fi exagerat, pentru a se considera că suma a fost alocată în mod abuziv şi numai pentru a asigura S.C. L. S.A. Piteşti şi inculpatului B. un folos necuvenit.
În concluzie, Curtea de apel a apreciat că fapta săvârşită de inculpaţi nu este prevăzută de legea penală şi că în privinţa realităţii costurilor lucrărilor respective se impune a se pronunţa instanţa civilă, în măsura în care se va exercita o acţiune civilă la această instanţă.
De asemenea, în privinţa membrilor comisiei de evaluare - H., J., K., Curtea de apel a dispus achitarea acestora în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., iar în privinţa inculpatei G. în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Astfel, s-a reţinut că inculpaţii au procedat conform dispoziţiilor Hotărârii Consiliului Judeţean Argeş din 19.05.2010 prin care s-a completat Hotărârea nr. 76/20.11.2008 a aceluiaşi consiliu, prin care se aprobă suplimentarea cofinanţării proiectului "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a 3 poduri afectate de inundaţii" - fila x d.u.p. şi dispoziţiilor inculpatului A. care a aprobat numirea acestora în comisia de evaluare.
Modalitatea de atribuire a contractului - organizarea unei proceduri de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare - nu a fost stabilită de inculpaţi, ci de Serviciul Achiziţii Licitaţii din cadrul Consiliului Judeţean Argeş, astfel că instanţa de fond a reţinut că inculpaţilor J., K. şi G., membri ai comisiei, nu li se poate imputa acest aspect.
Dintre membrii comisiei de evaluare inculpatul D. a întocmit referatul din data de 05.05.2010, iar inculpata H. a întocmit nota justificativă privind alegerea criteriului de atribuire, însă decizia nu i-a aparţinut în totalitate, nota fiind semnată şi de şeful serviciului, martorul S. şi de directorul executiv, martora Y. şi avizată de compartimentul juridic.
Referitor la inculpata G., Curtea de apel a constatat că în sarcina acesteia nu se poate reţine infracţiunea de abuz în serviciu întrucât fapta nu este săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege. Spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, inculpata G. nu a participat la atribuirea contractului iniţial, nu a avut nicio participare la executarea contractului şi nu există nicio probă că ar fi cunoscut împrejurarea că lucrările sunt deja executate. De asemenea, la fel ca şi inculpaţii J. şi K., membri ai comisiei de evaluare, nu a avut nicio atribuţie în stabilirea caracterului procedurii, respectiv negociere fără publicarea unui anunţ de participare. Mai mult, inculpata are pregătire de economist şi era prima procedură de licitaţie la care participa.
În ceea ce priveşte celelalte acuzaţii aduse în concret inculpaţilor prin rechizitoriu, Curtea de apel a constatat că, cel puţin în privinţa unora dintre membrii comisiei de evaluare - H., G. şi J. nu există nicio dovadă că ar fi cunoscut împrejurarea că lucrările erau deja executate şi că referatul întocmit de inculpatul D. conţinea menţiuni nereale, aşa cum susţine Ministerul Public.
Astfel, s-a subliniat că membrilor comisiei de evaluare nu li se poate imputa aprecierea că lucrările atribuite nu ar fi fost lucrări suplimentare, ci reprezentau o alternativă de montaj a tablierului metalic, neaprobată de către proiectant şi verificatorul de proiect - aspect cu privire la care nu există probe că le-ar fi cunoscut şi nici împrejurarea că a fost încheiat contractul cu o asociere de societăţi comerciale, care nu mai exista în realitate. De altfel, aceştia nu aveau nici pregătirea necesară pentru a putea aprecia în acest sens.
Instanţa de fond a reţinut că în acelaşi sens este şi declaraţia martorului S.
Aşadar, s-a observat că împrejurarea că cel de-al doilea contract, cel de lucrări suplimentare a fost încheiat cu nerespectarea clauzelor contractuale prevăzute în contractul iniţial nu li se poate imputa tuturor membrilor comisiei.
Aşa fiind, Curtea de apel a dispus achitarea inculpaţilor în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen.
7. Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, săvârşită de către inculpata F., în calitate de director al S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti, în legătură directă cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, în formă continuată, instanţa de fond a reţinut că, potrivit rechizitoriului, în contextul săvârşirii al celui de-al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată de către inculpaţii A., H., D., K., G. şi J., în calitate de autori şi inculpatul B. în calitate de complice, în ceea ce priveşte atribuirea în condiţii frauduloase S.C. L. S.A. a contractului de lucrări suplimentare - Actul adiţional nr. x din 01.06.2010 (înregistrat sub nr. x din 01.06.2010 la Consiliul Judeţean Argeş), la Contractul de lucrări nr. x/01.06.2009, inculpata F., asociat şi administrator al S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti, cu ştiinţă, a întocmit mai multe documentaţii falsificate, în scopul schimbării nelegale a soluţiei tehnice a lucrării având ca obiect Contractul de achiziţie publică nr. x din 01.06.2009.
Astfel, în contextul derulării Contractului de achiziţie publică nr. x din 01.06.2009 încheiat între Consiliul Judeţean Argeş în calitate de achizitor şi S.C. L. S.A. Piteşti, în calitate de executant (în asociere cu S.C. DD. CF S.A. Piteşti şi S.C. GG. S.R.L. Slatina), a fost încheiat Contractul de asistenţă tehnică nr. 190/23.09.2009 între S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti, reprezentată de director F., în calitate de executant şi Consiliul Judeţean Argeş, în calitate de beneficiar.
Obiectul Contractului nr. x/23.09.2009 consta în acordarea asistenţei tehnice din partea proiectantului S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti, conform reglementărilor în vigoare, pe toată durata de execuţie a lucrărilor la investiţia "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri".
Astfel, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în timpul contractului de achiziţie publică, deoarece constructorul S.C. L. S.A. Piteşti nu se încadra în termenul de execuţie prelungit în mod succesiv de mai multe ori, situaţie ce ar fi dus la pierderea finanţării, inculpata F. a falsificat semnătura şefului de proiect, inginer CC. şi a dispus schimbarea soluţiei tehnice de montaj a tablierelor metalice prin folosirea unor automacarale de capacitate mare, în condiţiile în care în cadrul procedurii de achiziţie publică această soluţie nu a fost agreată la solicitarea altor participanţi la procedură.
S-a mai reţinut că inculpata F. a întocmit cu date nereale înscrisurile intitulate "Antemăsurătoare Suprastructură Pod - Suplimentare" şi "Antemăsurătoare Platforme Montaj Macarale". În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a întocmit cu aceleaşi date nereale menţionate în cele două situaţii privind antemăsurătorile şi Dispoziţia de şantier nr. 5 din 15.03.2010 prin care a dispus schimbarea soluţiei tehnice de montaj a tablierelor metalice prin folosirea unor automacarale de capacitate mare, întocmind totodată în acest sens către S.C. L. S.A. Piteşti adresa din 05.03.2010.
Aşadar, procurorul a susţinut că, în scopul mai sus arătat, inculpata F. a falsificat şi semnătura şefului de proiect, inginer CC., martor în cauză.
Cu privire la aspectul menţiunilor vizând schimbarea soluţiei tehnice, Curtea de apel a apreciat că, pentru aceleaşi considerente avute în vedere la pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen. pentru cel de-al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu, nu se poate susţine existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prin menţionarea unor date nereale în cuprinsul înscrisurilor respective.
Curtea de apel a constatat, însă, că fapta inculpatei F., care pe înscrisurile menţionate a falsificat semnătura martorului CC., fără a exista acordul acestuia, aşa cum rezultă din chiar declaraţia martorului audiat în cauză, precum şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşită în formă continuată.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că apărarea inculpatei, în sensul că întreaga documentaţie pe care a întocmit-o s-a realizat după consultarea şi cu acordul şefului de proiect CC. şi al tatălui acestuia, T., verificator de proiect, nu este susţinută de alte probe, atât martorul CC., cât şi martorul T., cu ocazia audierii lor în calitate de martor în cursul urmăririi penale, precum şi în cursul judecăţii au infirmat în totalitate susţinerile inculpatei, ambii precizând că nu au avut nici o înţelegere pentru ca aceasta să execute în locul lor semnături pe documentaţiile tehnice.
Astfel, s-a reţinut că, raportat la probele administrate în cauză, inculpata F. a falsificat semnătura martorului CC. pe înscrisurile menţionate, faptă de natură a produce consecinţe juridice, pe baza acestor înscrisuri fiind întocmit referatul din data de 05.05.2010 de către inculpatul D., semnat de inculpatul A., înscrisuri pe baza cărora a fost demarată cea de-a doua procedură de achiziţie publică.
Pentru această faptă nu a intervenit prescripţia răspunderii penale nici potrivit C. pen. anterior, nici potrivit C. pen. în vigoare, având în vedere data epuizării faptei continuate, respectiv 15.03.2010.
8. Referitor la infracţiunea de fals intelectual săvârşită de inculpatul A. (cel de-al treilea act material al acestei infracţiuni săvârşite în formă continuată), precum şi în ceea ce priveşte infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals săvârşite de inculpatul D., toate în legătură directă cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, în formă continuată, instanţa de fond a reţinut că, potrivit rechizitoriului, în contextul săvârşirii celui de-al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată de către inculpaţii A., H., D., K., G. şi J., în calitate de autori şi inculpatul B. în calitate de complice, în ceea ce priveşte atribuirea S.C. L. S.A. a contractului de lucrări suplimentare - Actul adiţional nr. x din 01.06.2010 (înregistrat sub nr. x din 01.06.2010 la Consiliul Judeţean Argeş), la Contractul de lucrări nr. x/01.06.2009, inculpatul D., în calitate de consilier superior în cadrul Consiliului Judeţean Argeş - Direcţia Tehnică şi de Dezvoltare totodată, numit prin Dispoziţia nr. 431/15.01.2009 a preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş în funcţia de membru al comisiei de evaluare în vederea organizării procedurii "Licitaţie deschisă" pentru proiectul "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea podurilor Ciomăgeşti şi Căteasca, afectate de inundaţii" şi responsabil de proiect, cu ştiinţă, a întocmit cu date nereale şi a semnat în calitate de responsabil de proiect Referatul înregistrat la Consiliul Judeţean Argeş sub nr. x din 05.05.2010.
De asemenea, s-a reţinut că, urmare a falsificării documentaţiilor de către inculpata F., a fost întocmit de către responsabilul de proiect, inculpatul D. Referatul nr. 5239 din 05.05.2010, referat aprobat de către inculpatul A., prin care s-a aprobat achiziţionarea lucrărilor suplimentare, argumentându-se în mod nereal faptul că acestea nu pot fi, din punct de vedere tehnic şi economic, separate de contractul iniţial, neexecutarea acestora conducând în mod inevitabil la imposibilitatea finalizării investiţiei.
Totodată, în actul de sesizare a instanţei s-a mai arătat că referatul a fost întocmit, cu ştiinţă, de către inculpatul D., cu date nereale. În conţinutul documentului în cauză, inculpatul D., cu ştiinţă, a atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, constând în aceea că proiectantul ar fi emis Dispoziţia nr. 5 din 15 martie 2010 prin care se prevăd lucrări suplimentare datorită schimbării soluţiei tehnice, precizându-se că sunt necesare fonduri în sumă totală de 4.989.830 RON, aceasta în condiţiile în care la acel moment respectivele lucrări fuseseră deja executate în perioada martie - aprilie 2010.
În acest sens, s-a reţinut că, în Referatul nr. 5239 din 05.05.2010, concluzionând, inculpatul a menţionat:
"Având în vedere că lucrările suplimentare mai sus menţionate nu pot fi din punct de vedere tehnic şi economic separate de contractul iniţial, neexecutarea acestora conducând în mod inevitabil la imposibilitatea finalizării investiţiei, situaţie cu implicaţii dezastroase asupra traficului rutier în zonă, vă propun să aprobaţi achiziţionarea lucrărilor suplimentare, aşa cum acestea sunt prezentate în referat, precum şi în documentaţia justificativă anexată acestuia".
Curtea de apel a constatat că, într-adevăr, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, în concurs cu uz de fals, săvârşite de inculpatul D., privind un înscris oficial - referatul a fost întocmit în virtutea funcţiei publice deţinute - însă nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, atâta vreme cât soluţia dispusă cu privire la cel de-al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu este una de achitare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că menţiunea falsă constă în aceea că s-a atestat în mod nereal în conţinutul înscrisului împrejurarea că lucrările nu ar fi fost efectuate, deşi atât inculpatul D., cât şi inculpatul A. cunoşteau că aceste lucrări erau deja efectuate.
În acest sens, s-a subliniat că la dosarul cauzei se află numeroase înscrisuri, inclusiv procesele-verbale ale şedinţelor de comandament de şantier, depuse chiar de inculpaţi, inclusiv în cursul rejudecării fondului, din care reiese că inculpatul D. a fost prezent în şantier în repetate rânduri, în calitate de responsabil de proiect, astfel că a cunoscut situaţia reală din teren, respectiv faptul că lucrările erau deja executate la data întocmirii referatului.
Aşa fiind, instanţa de fond a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că nu a cunoscut acest fapt. De altfel, a reţinut că, inclusiv apărarea inculpatului a susţinut că în referatul din data de 13.04.2010, anterior celui din 05.05.2010 se arată că lucrările au fost executate şi este nevoie de suplimentarea contractului, iar împrejurarea execuţiei anterioare a lucrărilor era cunoscută de persoanele cu atribuţii specifice în ceea ce priveşte alegerea şi iniţierea procedurii de negociere fără publicare prealabilă. Tot apărarea a arătat că draftul Actului adiţional nr. x/25.03.2010 nu a fost semnat de toţi reprezentanţii părţilor contractante, fiind evident faptul că împrejurarea execuţiei lucrărilor nu a fost ascunsă de inculpatul D., ci a fost cunoscută de toate părţile implicate însă, chiar dacă ar fi fost specificat în mod clar că lucrările au fost executate anterior procedurii de atribuire, nu era în atribuţiile inculpatului D. să aprecieze ce procedură de atribuire ar trebui aleasă şi cum se suplimentează obiectul şi preţul contractului, existând alte departamente cu atribuţii specifice în acest sens.
Instanţa de fond a mai reţinut că aceste aspecte nu au legătură cu infracţiunea de fals intelectual, ci cu cel de-al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu, pentru care, de altfel, s-a dispus achitarea inculpatului, însă soluţia de achitare sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu nu exclude existenţa infracţiunii de fals intelectual.
Astfel, s-a observat că atât inculpatul D., cât şi inculpatul A. au cunoscut împrejurarea că lucrările erau deja executate, având în vedere împrejurarea că la data de 1.06.2010 a fost încheiat Actul adiţional nr. x la contract, iar în numai 4 zile, deci la data de 04.06.2010 s-a solicitat şi s-a efectuat plata sumei ce făcea obiectului Actului adiţional nr. x, astfel că în mod evident executarea lucrărilor a avut loc anterior acestui interval foarte scurt.
Cât priveşte apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi afirmat faptul că lucrările suplimentare erau executate, deoarece în referatul din data de 05.05.2010 nu se menţionează că lucrările urmează a fi executate după organizarea unei proceduri de atribuire, Curtea de apel a constatat că, într-adevăr, acest aspect nu este menţionat în mod expres, dar rezultă fără echivoc din exprimarea utilizată de inculpat, care arată că "neexecutarea lucrărilor ar conduce în mod inevitabil la imposibilitatea finalizării investiţiei, situaţie cu implicaţii dezastruoase asupra traficului rutier din zonă."
Pentru fapta săvârşită la data de 05.05.2010 nu a intervenit prescripţia răspunderii penale, indiferent de legea ce va fi apreciată mai favorabilă în privinţa inculpatului D.
În ceea ce priveşte contribuţia inculpatului A. la săvârşirea acestei fapte, s-a reţinut că aceasta constă în instigare la fals, pe de o parte, în mod evident inculpatul D. neavând iniţiativă personală în acest demers şi acţionând numai la instigarea inculpatului A., iar pe de altă parte în fals intelectual în formă consumată, ce absoarbe şi instigarea, prin aceea că a semnat şi aprobat respectiva notă de constatare. În privinţa inculpatului A. pentru infracţiunea de fals intelectual săvârşit în formă continuată s-au reţinut şi dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, dat fiind incidenţa acestora cu privire la primul act material al infracţiunii de fals intelectual.
În continuare, instanţa de fond a reţinut că legea penală mai favorabilă în privinţa inculpaţilor A. şi B. este C. pen. din 1969, având în vedere intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât şi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, mai puţin sever în C. pen. anterior. Curtea de apel a reţinut în acest sens şi împrejurarea că ambii inculpaţi au fost deja condamnaţi prin Sentinţa penală nr. 435/28.05.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 176/05.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la pedepse cu executare în regim de detenţie, ce urmează a fi contopite cu pedepsele aplicate prin prezenta, astfel că şi din această perspectivă legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.
Curtea de apel a constatat, totodată că, deşi prin sentinţa penală menţionată s-au aplicat pedepse conform C. pen. în vigoare la acest moment, considerat lege penală mai favorabilă pentru ambii inculpaţi, totuşi faptele pentru care s-a dispus condamnarea acestora sunt anterioare datei de 01.02.2014, astfel că în aplicarea dispoziţiilor privind tratamentul concursului de infracţiuni instanţa va avea de asemenea în vedere art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului penal, lege mai favorabilă identificată ca fiind C. pen. din 1969.
Astfel, Curtea de apel a apreciat că sunt incidente dispoziţiile Deciziei nr. 29/2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracţiune săvârşită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din C. pen.
Legea penală mai favorabilă în privinţa inculpatului C. este C. pen. din 1969, întrucât potrivit acestuia a intervenit prescripţia răspunderii penale - art. 124 rap. la art. 122 C. pen. din 1969.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii D. şi E., Curtea de apel a apreciat că legea penală mai favorabilă este C. pen. în vigoare la acest moment, întrucât minimul special al pedepselor este mai redus în legea nouă şi chiar prin aplicarea tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni se pot stabili pedepse principale şi chiar o pedeapsă rezultantă mai redusă decât cele ce ar putea fi aplicate conform C. pen. din 1969.
Curtea de apel a reţinut că în privinţa acestor inculpaţi nu există temeiuri pentru a se reţine circumstanţe atenuante potrivit art. 74 C. pen. din 1969, având în vedere contribuţia majoră a acestora la săvârşirea infracţiunilor - inculpata E. a fost preşedinta comisiei de evaluare pentru prima licitaţie şi cea care a determinat în mod covârşitor anularea procedurii de licitaţie iniţiale - astfel că nu există temeiuri pentru reţinerea de circumstanţe atenuante şi, în consecinţă, legea penală mai favorabilă, deoarece prevede pedepse mai reduse decât minimul special de 5 ani prevăzut de art. 2481 C. pen. din 1969 este C. pen. în vigoare.
În ceea ce le priveşte pe inculpatele K., I. şi J., Curtea de apel a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, care permite reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepselor sub minimul special, cu consecinţa posibilităţii aplicării unei pedepse cu suspendarea executării. C. pen. din 1969 este lege penală mai favorabilă şi din perspectiva dispoziţiilor relative la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, conform căruia pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din C. pen., instanţa va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere.
De asemenea, s-a reţinut că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969 şi în cazul inculpatei F., întrucât permite suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în C. pen. în vigoare neexistând această posibilitate, ci numai suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Referitor la individualizarea pedepselor, în ceea ce le priveşte pe inculpatele K., J. şi I., Curtea de apel a apreciat că se poate reţine circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi 74 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care inculpatele au avut un comportament bun până la data săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii, precum şi faţă de contribuţia acestora la săvârşirea faptei.
Curtea de apel a constatat că, iniţial, inculpatele au acţionat legal şi cu bună-credinţă şi numai ulterior demersurilor inculpatului A., inculpatele au cedat insistenţelor acestuia, exercitate prin intermediul inculpatei E. în calitate de preşedinte al comisiei de evaluare şi au acceptat să se conformeze cerinţelor, astfel că principala vină a inculpatelor este aceea că nu şi-au dus până la capăt intenţiile legale şi corecte.
Din această perspectivă, Curtea de apel a constatat, pe de o parte, că este dovedită intenţia inculpaţilor, care erau conştienţi de faptul că ar fi trebuit să finalizeze procedura de achiziţie publică la data de 01.04.2009, iar pe de altă parte că au fost supuşi unor insistenţe din partea inculpatului A., persoană cu funcţie de conducere în cadrul Consiliului Judeţean Argeş în cadrul căruia lucrau cele trei inculpate.
În acest context, instanţa de fond a apreciat, pe de o parte, că în privinţa inculpatelor se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. din 1969, cu atât mai mult cu cât au avut o bună conduită anterior săvârşirii infracţiunii, lipsa antecedentelor penale, astfel că s-a redus pedeapsa aplicată acestora aproape de minimul special permis de lege, de o treime din minimul special de 5 ani, cu reţinerea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, având în vedere incidenţa art. 2481 C. pen. - abuzul în serviciu cu consecinţe deosebit de grave.
De asemenea, Curtea de apel a reţinut că nu există motive pentru aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, ci cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, asemenea modalitate de individualizare a executării pedepsei nefiind necesară, raportat la circumstanţele personale ale inculpatelor; nu rezultă din probele administrate, din contribuţia inculpatelor la săvârşirea faptelor că scopul pedepsei nu s-ar putea atinge şi fără executare în regim de detenţie.
Aşa fiind, Curtea de apel a constatat că cea mai adecvată modalitate de individualizare a executării pedepsei este aceea a suspendării sub supraveghere a executării acesteia, pentru toate celei trei inculpate.
În ceea ce o priveşte pe inculpata F., Curtea de apel a reţinut în mod special vârsta acesteia, precum şi contextul săvârşirii faptelor (neînţelegeri cu verificatorul de proiect) şi natura infracţiunii reţinute în sarcina sa, apreciind că pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării pentru termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. din 1969 este suficientă, nefiind necesară nici executarea pedepsei în regim de detenţie, nici suspendarea sub supraveghere a executării. Astfel, faţă de vârsta inculpatei şi natura infracţiunii reţinute, Curtea de apel a apreciat că executarea pedepsei în regim de detenţie ar fi excesivă, iar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ar fi lipsită de eficienţă.
Curtea de apel a aplicat inculpaţilor D. şi E., pedepse în limitele prevăzute de C. pen. în vigoare la acest moment.
Astfel, în cazul acestor inculpaţi, instanţa de fond a reţinut că nu există niciun temei pentru a se reţine circumstanţe atenuante, faţă de contribuţia acestora la săvârşirea infracţiunii. Practic, inculpaţii sunt cei care au girat, prin referate şi note justificative întocmite în fals, în cunoştinţă de cauză, activitatea ilegală a inculpaţilor A. şi B. şi i-au sprijinit pe aceştia pentru a-şi atinge scopul. Mai mult, inculpata E. a avut calitatea de preşedinte al comisiei de evaluare, iar inculpatul D. a avut calitatea de responsabil de proiect, ambii inculpaţi având atât informaţiile, cât şi cunoştinţele necesare şi au fost perfect conştienţi de faptul că acţiunile lor şi ale inculpaţilor A. şi B. sunt ilegale. De asemenea, ambii inculpaţi aveau funcţii de conducere şi aveau posibilitatea, nefiind simpli angajaţi precum celelalte inculpate membre ale celor două comisii, de a găsi soluţii legale pentru a contracara intenţiile ilicite ale inculpatului A., ori pur şi simplu să refuze să întocmească şi să semneze înscrisurile ce conţineau menţiuni false. Totuşi, inculpaţii au preferat să acţioneze în acest mod, astfel că instanţa a apreciat că nu există niciun temei pentru reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestora şi nici pentru suspendarea executării pedepsei.
În acest context, Curtea de apel a apreciat că legea penală mai favorabilă este cea în vigoare la momentul pronunţării şi care prevede limite de pedeapsă mai reduse.
Având în vedere însă lipsa antecedentelor penale ale inculpaţilor, instanţa de fond a aplicat pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la inculpaţii A. şi B., Curtea de apel a constatat că aceştia se află deja în executarea unor pedepse privative de libertate, pentru fapte similare, astfel că este exclusă aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. De asemenea, executarea pedepselor se impune a avea loc în regim de detenţie şi având în vedere gradul de contribuţie al inculpaţilor la săvârşirea faptei, urmările produse şi scopul urmărit.
Singurul aspect favorabil în privinţa celor doi inculpaţi îl constituie vârsta şi starea de sănătate, motiv pentru care pedepsele au fost într-un cuantum îndreptat spre minimul special.
Totodată, Curtea de apel a procedat la contopirea acestor pedepse cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 435/28.05.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 176/05.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, urmând ca inculpaţii să execute pedepsele rezultante în regim de detenţie.
În ceea ce priveşte latura civilă, având în vedere soluţia de achitare sub aspectul infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, cu privire la suma de 984.164,38 euro reprezentând finanţarea acordată Consiliului Judeţean Argeş, în condiţiile în care temeiul achitării îl constituie art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. - lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.
Curtea de apel a constatat că, în mod legal, inculpatul A. a solicitat finanţarea respectivă, care a fost utilizată în scopul stabilit prin documentaţia privind finanţarea, astfel că nu s-a produs nicio pagubă prin acţiunea inculpatului.
De asemenea, faţă de soluţia de achitare a inculpatei G. în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., constatându-se că acesteia nu i se poate imputa nicio culpă, instanţa de fond a respins şi acţiunea exercitată de partea civilă cu privire la inculpata G.
Având în vedere soluţia pronunţată cu privire la cel de-al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu, de achitare în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a inculpaţilor, Curtea de apel, în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, pentru suma de 4.973.065,75 RON, reprezentând contravaloarea aşa-numitelor "lucrări suplimentare" achitate de Consiliul Judeţean Argeş.
Totodată, s-a reţinut că instanţa civilă va stabili în ce măsură Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are calitatea de parte civilă, având în vedere împrejurarea că suma totală a fost achitată, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, 2442257 RON cu TVA din restituiri în anul 2010 de la MDRT, iar diferenţa de 2547573 RON a fost alocată din credite de angajament ale Consiliului Judeţean Argeş.
Cu privire la suma de 3779787 RON, instanţa de fond a constatat că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu are calitatea de parte civilă în cauză, parte civilă putându-se constitui Consiliul Judeţean Argeş, care însă nu a procedat în acest mod. Astfel, s-a reţinut în rechizitoriu că prejudiciul cauzat Consiliului Judeţean Argeş prin primul act material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj material, este în cuantum de 3.779.787,80 RON (echivalent în euro 897.811,83 euro fără TVA - Raport de constatare tehnico-ştiinţifică), iar cuantumul total al prejudiciului cauzat Consiliului Judeţean Argeş prin acest prim act material, inclusiv TVA, este în sumă de 4.497.947,48 RON, aşa cum reiese din Completarea din data de 12 ianuarie 2013 la raportul de constatare din 11.09.2012, prejudiciu ce se reţine ca fiind diferenţa de preţ între oferta financiară a operatorului economic înlăturat abuziv din cadrul procedurii de licitaţie publică, respectiv S.C. FF. S.R.L. şi oferta financiară depusă şi acceptată pentru S.C. L. S.A. ca lider de asociere şi se constituie în avantaj material pentru acest operator economic.
Or, s-a reţinut că aceste sume nu au fost avansate de la bugetul de stat către Consiliul Judeţean Argeş, pentru a se considera că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ar putea avea calitatea de parte civilă în cauză, întrucât sumele respective au fost avansate urmare a contractului cu finanţare nerambursabilă încheiat la data de 30.05.2007 între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia şi Consiliul Judeţean Argeş.
Având în vedere împrejurarea că, în cauză, Consiliul Judeţean Argeş nu s-a constituit parte civilă, Curtea de apel, în baza art. 112 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 4.497.947,48 RON de la inculpaţii A., B., D., K., J., E. şi I., respectiv de la fiecare dintre inculpaţi câte 642.564 RON, în mod egal.
În consecinţă, având în vedere dispoziţia de confiscare, a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 126/P/2010 din data de 7.01.2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A., B., D., E., I., K. şi J. până la concurenţa sumei de 642.564 RON pentru fiecare inculpat.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 126/P/2010 din data de 7.01.2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie- Serviciul Teritorial Piteşti, cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A., B., D., K., J. şi H. până la concurenţa sumei de 4.973.065,75 RON, măsură care încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune la instanţa civilă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei G., având în vedere împrejurarea că acţiunea civilă a fost respinsă în privinţa acesteia.
Faţă de soluţia de achitare dispusă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare, respectiv luare de mită, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător cu privire la imobilul - spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti str. x, judeţul Argeş cu o suprafaţă utilă de 117.40 mp identificat cu număr cadastral x, cu un teren aferent acestuia în suprafaţă de 50,02 mp, precum şi subsolul aceluiaşi spaţiu cu o suprafaţă utilă de 138,42 mp, identificat cu număr cadastral x împreună cu cota parte indiviză din terenul aferent în suprafaţă de 20.02 mp.
Reţinând săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, inclusiv sub aspectul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către inculpatul C., Curtea de apel, în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, aflate în dosarul de urmărire penală.
S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară cu privire la imobilul-spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti str. x, judeţul Argeş cu o suprafaţă utilă de 117.40 mp identificat cu număr cadastral x, cu un teren aferent acestuia în suprafaţă de 50,02 mp, precum şi subsolul aceluiaşi spaţiu cu o suprafaţă utilă de 138,42 mp, identificat cu număr cadastral x împreună cu cota parte indiviză din terenul aferent în suprafaţă de 20.02 mp.
***
JUDECATA ÎN APEL
Împotriva Sentinţei penale nr. 82/F din data de 05 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, au declarat apel:
- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie;
- partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti;
- inculpaţii A., B., E., D., K., J., I., H., F., C.;
- intimatul N.
Prin Decizia nr. 421/A/05.12.2017 dată în Dosar nr. x/2017, a fost disjunsă soluţionarea apelului declarat de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, împotriva Sentinţei penale nr. 82/F din data de 05 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013(2901/2016).
A fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.
A fost respins, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, împotriva Sentinţei penale nr. 82/F din data de 05 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013(2901/2016).
S-a dispus obligarea apelantului parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Motivele formulate de apelanţi în susţinerea căii de atac au fost depuse în scris (Direcţia Naţională Anticorupţie - dosar Înalta Curte; apelanta intimată inculpată E., prin apărător ales; apelanţii intimaţi inculpaţi J., I., K., D., prin apărător ales; apelantul intimat inculpat B., prin apărător ales; apelantul inculpat C., prin apărător ales; apelanta inculpată F., prin apărător ales; apelanta intimată inculpată H., prin apărător ales; apelantul intimat inculpat A., prin apărător ales; apelantul intimat N., prin apărător ales), fiind susţinute cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt redate pe larg în cuprinsul încheierii din data de 13 februarie 2019, urmând a fi evidenţiate, punctual, cu ocazia analizării lor.
În ce priveşte desfăşurarea judecăţii în apel, se constată:
Prin încheierea din data de 12 septembrie 2017, Înalta Curte a încuviinţat cererile de amânare formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi E., H., B. şi de apelanta inculpată F., pentru a avea posibilitatea să-şi angajeze apărători aleşi, respectiv să-şi pregătească apărarea.
De asemenea, s-a pus în vedere părţilor să depună la dosarul cauzei, până la data de 16 octombrie 2017, motivele de apel şi eventualele cereri de probatorii, iar inculpaţii să precizeze dacă doresc să fie audiaţi de către instanţa de apel.
La termenul din data de 24 octombrie 2017, Înalta Curte a pus în discuţie cererea formulată de apelanta parte civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi aflată la fila x, precum şi necesitatea calificării acesteia, respectiv dacă este o cerere de repunere în termenul de apel sau de constatare a declarării în termen a căii de atac a apelului.
De asemenea, s-a acordat cuvântul asupra cererilor de probe.
Totodată, Înalta Curte a dispus că se va pronunţa asupra cererii de repunere în termen formulată de apelanta parte civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi asupra cererilor de probe la termenul ce urmează a fi acordat în cauză.
În vederea continuării cercetării judecătoreşti cu audierea inculpaţilor, s-a dispus amânarea cauzei.
Deopotrivă, s-a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să depună la dosarul cauzei, în termen de o săptămână, cererea scrisă de probe.
La termenul din data de 05 decembrie 2017, Înalta Curte a procedat la audierea intimatei inculpate G.
Înalta Curte s-a pronunţat asupra cererilor de probe, după cum urmează:
În ceea ce priveşte probele solicitate de inculpaţii J., I., K., D., a fost respinsă proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcţii poduri şi proba testimonială constând în audierea martorei AAA. şi reaudierea martorilor R., O., V. şi BBB. şi a fost încuviinţată proba testimonială constând în audierea martorei CCC., doar referitor la corespondenţa electronică din 16 aprilie 2009.
În ceea ce priveşte probele solicitate de inculpatul B., a fost respinsă proba cu expertiza tehnică în specializarea drumuri şi poduri şi a fost încuviinţată proba testimonială constând în reaudierea martorilor Z. şi X. (nu X., cum s-a menţionat în cererea de probe formulată în scris), respectiv audierea martorilor DDD. şi EEE.
În ceea ce priveşte probele solicitate de inculpatul A., au fost respinse proba cu expertiza tehnico-contabilă, proba constând în cercetarea la faţa locului, respectiv la Obiectivul Pod Căteasca, Judeţul Argeş, proba cu înscrisuri (adrese/acte emise de Consiliul Judeţean Argeş - Autoritatea Contractantă, Guvernul României, Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri Argeş R.A., Administraţia Bazinală de Apă Argeş-Vedea, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul de Interne, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice - ANRMAP, Curtea de Conturi a României), proba testimonială constând în audierea numitului FFF., precum şi cererea de readministrare a tuturor probelor de la urmărirea penală şi judecata în fond.
De asemenea, a fost calificată solicitarea de excludere a probelor administrate prin efectuarea supravegherii tehnice de către alte organe specializate ale statului (a fost invocată nulitatea relativă a probelor faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016) ca fiind motiv de apel, urmând a fi dezbătută la finalul cercetării judecătoreşti în calea de atac.
Totodată, a fost prorogată discutarea probei cu înscrisuri solicitată subsecvent cererii de excludere a probelor administrate prin efectuarea supravegherii tehnice de către alte organe specializate ale statului (adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru a comunica cererea adresată judecătorului din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru emiterea autorizaţiei de interceptare, precum şi temeiul legal, respectiv cererea procurorului de la acea dată şi, implicit, actele care au stat la baza emiterii cererii - referatul SRI sau al DGIPI; emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a comunica dacă pe rolul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a existat un dosar de terorism vizând pe A. în perioada în care au fost autorizate interceptări, respectiv în perioada cuprinsă între 01.01.2009 şi 06.02.2013, data emiterii Rechizitoriului nr. 126/P/2010) după precizarea solicitării de excludere a probelor.
S-a pus în vedere apelantului inculpat A. să precizeze cererea de excludere a probelor, prin arătarea punctuală a fiecăruia din mijloacele de probă a căror înlăturare o solicită (procesele-verbale de redare a comunicărilor interceptate), prin indicarea filei şi volumului la care se regăsesc în dosarul cauzei.
S-a pus în vedere apelantului inculpat A. să precizeze dacă este vorba despre mandate de interceptare emise în temeiul legilor speciale (de siguranţă naţională) sau în temeiul C. proc. pen.
În ceea ce priveşte probele solicitate de Direcţia Naţională Anticorupţie, a fost respinsă proba testimonială constând în audierea martorilor T., EE., U., S. şi GGG. şi a fost încuviinţată audierea martorilor HHH. şi N. (acesta din urmă, în măsura în care va dori să fie audiat, în raport de dispoziţiile art. 117 C. proc. pen.), precum şi a martorilor BB., P., Q., T., CC., AA. şi X.
De asemenea, s-a stabilit că se va proceda la audierea inculpaţilor care au solicitat să dea declaraţii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La acelaşi termen, în vederea continuării cercetării judecătoreşti, s-a dispus emiterea unei adrese către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru înaintarea unei copii de pe Sentinţa penală nr. 435 din 28.05.2013 şi a unui referat întocmit de către Biroul executări penale privind data şi modalitatea de rămânere definitivă a sentinţei, precum şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de către inculpaţii A. şi B.
Totodată, s-a pus în vedere apelanţilor inculpaţi A. şi B. să depună la dosarul cauzei copii de pe biletele de liberare din pedeapsa închisorii aplicată prin Sentinţa penală nr. 435 din 28.05.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
La termenul din data de 06 februarie 2018, Înalta Curte a procedat la audierea apelantului intimat inculpat A. şi a pus în vedere apărătorului ales al apelantului intimatul inculpat să depună la dosarul cauzei, cu cel puţin trei săptămâni înainte de termenul fixat, o nouă cerere în cuprinsul căreia să precizeze în dreptul fiecărui proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice a căror înlăturare o solicită mandatul sau autorizaţia în baza cărora a fost efectuată acea înregistrare, respectiv dacă este vorba despre mandate de interceptare emise în temeiul legilor speciale (de siguranţă naţională) sau în temeiul C. proc. pen.
La termenul din 20 martie 2018, s-a continuat audierea apelantului intimat inculpat A. şi s-a amânat discutarea cererii precizatoare şi completatoare formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A.. De asemenea, s-a pus în vedere apărătorului ales al apelantului intimat inculpat A. să precizeze dacă îşi menţine sau nu punctele exprimate în prima cerere, respectiv ce anume mai menţine din prima cerere. Totodată, referitor la punctul 2 din cererea depusă la 06.02.2018, s-a pus în vedere aceluiaşi apărător să precizeze filele şi în ce dosar se regăsesc interceptările şi dacă înţelege să formuleze şi alte cereri, sau menţine numai solicitarea de înscrisuri.
La termenul din data de 15 mai 2018, Înalta Curte a finalizat audierea apelantului intimat inculpat A. şi a dispus amânarea cauzei în vederea continuării cercetării judecătoreşti cu audierea celorlalţi inculpaţi, precum şi pentru discutarea cererii precizatoare şi completatoare formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A.
De asemenea, având în vedere cererile formulate de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A., referitor la punctul 2 din cererea depusă la 06.02.2018, s-a pus în vedere acestuia să precizeze filele şi în ce dosar se regăsesc actele la care a făcut referire, precum şi dacă înţelege să formuleze şi alte cereri, sau menţine numai solicitarea de înscrisuri, întrucât prin cererile formulate anterior s-a solicitat excluderea mai multor mijloace de probă care vizează exclusiv interceptările efectuate în temeiul C. proc. pen., iar cu privire la mandatul emis în baza legii speciale s-a solicitat doar efectuarea unei adrese şi obţinerea mai multor relaţii.
La termenul din data de 26 iunie 2018, a fost audiată apelanta intimată inculpată I. Cauza a fost amânată în vederea continuării cercetării judecătoreşti cu audierea inculpaţilor, precum şi pentru discutarea cererii precizatoare şi completatoare formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A., s-a dispus amânarea cauzei şi acordarea unui nou termen de judecată.
La termenul din data de 27 septembrie 2018, Înalta Curte a procedat la audierea apelantei intimate inculpate E. şi a apelantei intimate F.
Totodată, a încuviinţat emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie pentru a comunica cine a pus în executare mandatele de supraveghere tehnică ale căror rezultate au fost utilizate în cauza de faţă şi dacă, în cauză, a fost efectuat vreun act de urmărire penală de către Serviciul Român de Informaţii.
În ceea ce priveşte probele solicitate de inculpatul A.:
Au fost respinse:
- solicitarea privind emiterea unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti pentru a comunica Rezoluţia nr. 126/P/2010 din 11 septembrie 2012;
- cererea privind emiterea unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti pentru a comunica informaţiile solicitate, telefonic, de specialiştii care au întocmit Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 09 noiembrie 2011;
- proba cu expertiza tehnică şi cercetarea la faţa locului, respectiv la Obiectivul Pod Căteasca, Judeţul Argeş, probe solicitate şi la termenul din 05 decembrie 2017;
- proba constând în Referatul nr. x/2007 al Serviciului Român de Informaţii;
- solicitarea de ataşare a Dosarului nr. x/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti.
A fost încuviinţată proba cu înscrisuri, constând în:
- documente emise de Agenţia Naţională de Integritate;
- acte în circumstanţiere;
- Rechizitoriul nr. x/2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, Sentinţa penală nr. 76/F din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi Decizia nr. 67 din 19 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
S-a constatat că proba cu înscrisuri a fost, în parte, administrată, fiind depuse la dosar Rechizitoriul nr. x/2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi Sentinţa penală nr. 76/F din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, precum şi un extras de pe situl Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind Decizia nr. 67 din 19 martie 2018.
S-a pus în vedere apărării să depună la dosar Decizia nr. x din 19 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, înscrisurile emise de Agenţia Naţională de Integritate şi înscrisurile în circumstanţiere.
S-a luat act că apărătorii inculpatului A. au renunţat la celelalte probe solicitate prin cererea depusă pentru termenul din 5 decembrie 2017, completată prin cea depusă pentru termenul din 06 februarie 2018, precizată prin cererile depuse pentru termenele din 20 martie 2018 şi 15 mai 2018, precum şi prin cererea depusă la data de 19 iunie 2018.
La termenul din data de 17 octombrie 2018, au ost audiaţi apelanţii intimaţi inculpaţi J., D. şi K.
Instanţa de apel a prorogat discutarea cererilor formulate de apărătorul apelantei intimate inculpată J. şi apelantul intimat inculpat D. privind încuviinţarea probelor cu înscrisuri pentru termenul următor de judecată.
De asemenea, în vederea continuării cercetării judecătoreşti cu audierea apelanţilor intimaţi inculpaţi H. şi B. şi a martorilor Z., X., DDD. şi EEE., s-a dispus amânarea cauzei.
Prin încheierea din data de 31 octombrie 2018, au fost audiaţi apelantul intimat inculpat B. şi martorii Z., X. şi DDD.
În ceea ce priveşte probele solicitate de către apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi J., I., K., D. şi al intimatei inculpate G., avocat III.:
A fost încuviinţată proba cu înscrisuri noi şi s-a constatat că a fost administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.
A fost încuviinţată proba testimonială constând în reaudierea martorilor JJJ., O. şi S.
A fost respinsă proba testimonială constând în audierea martorei KKK.
S-a luat act că apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi J., I., K., D. şi al intimatei inculpate G. a depus şi înscrisuri care se află, deja, la dosarul cauzei.
La termenul din data de 13 noiembrie 2018, Înalta Curte a procedat la audierea martorei EEE.
Constatând că pentru apelantul intimat inculpat A. a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, însă apărarea nu a depus documentele de la Agenţia Naţională de Integritate şi actele în circumstanţiere, a pus în vedere apărării să le depună la dosar.
De asemenea, având în vedere susţinerile apărătorului ales al apelantului intimat N., avocat LLL., s-a dispus citarea apelantului intimat N. pentru a-şi exprima personal poziţia procesuală, respectiv dacă doreşte să fie audiat, în raport de dispoziţiile art. 117 C. proc. pen.
La termenul din data de 09 ianuarie 2019, au fost audiaţi martorii O., R., HHH., S. şi CCC.
Înalta Curte, din oficiu, după ce a pus în discuţie audierea martorului MMM. cu privire la acuzaţia de luare de mită şi fals intelectual referitor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare între B. şi N., a dispus citarea acestui martor în vederea audierii. Deopotrivă, s-a dispus efectuarea de verificări în baza de date D.E.P.A.B.D. pentru a se identifica o adresă la care martorul MMM. poate fi citat pentru următorul termen de judecată.
Totodată, s-a pus în vedere apărătorului ales al apelantului intimat inculpat A. să depună înscrisurile încuviinţate, respectiv documentele de la Agenţia Naţională de Integritate şi actele în circumstanţiere.
La termenul din data de 15 ianuarie 2019, au fost audiaţi martorii BB., P., Q. şi AA.
Apelantul intimat N. a arătat că nu doreşte să dea declaraţie, în calitate de martor, în faţa instanţei de apel, având în vedere relaţia de rudenie dintre acesta şi inculpatul A.
Totodată, s-a pus în vedere părţilor şi reprezentantului Ministerului Public să fie pregătiţi pentru dezbaterea apelurilor şi s-a dispus amânarea cauzei în vederea audierii martorului NNN. (cu privire la care s-a constatat că, deşi în declaraţiile martorilor apare numele MMM., ca urmare a verificării bazei de date DEPABD a fost identificat cu prenumele NNN.).
La termenul din data de 13 februarie 2019, au fost audiaţi martorii T., CC. şi NNN.
Înalta Curte a respins cererea de administrare a probei cu înscrisuri formulată de către apelantul intimat inculpat A., prin apărători aleşi, constatând, pe de-o parte, că au fost administrate suficiente probe în circumstanţiere şi, pe de altă parte, având în vedere natura înscrisului solicitat.
În faţa instanţei de apel au fost audiaţi: intimata inculpată G., apelanţii intimaţi inculpaţi A., I., E., J., K., D., B., H., apelanţii inculpaţi C. şi F.
De asemenea, au fost audiaţi şi martorii: DDD., Z., X., EEE., S., HHH., CCC., O., R., AA., Q., BB., P., T., CC., NNN.
***
Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
I. Referitor la motivele de apel formulate de inculpatul A. privind nelegalitatea hotărârii:
1) Inculpatul A. a criticat hotărârea pentru nelegalitate, pe motiv că instanţa de fond nu a respectat limitele rejudecării şi nu s-a conformat Deciziei nr. 305/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar la rejudecarea cauzei nu a avut în vedere toate criticile formulate de procuror şi de inculpaţi, precum şi apărările reiterate de către inculpaţi.
Se susţine că sentinţa este astfel, nelegală, deoarece instanţa nu a răspuns punctual şi nu a motivat aceste apărări privind greşita interpretare a probelor, cu consecinţa stabilirii unei situaţii de fapt neconforme cu realitatea şi nu a motivat implicaţia concretă a Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.
În continuare, în motivele de apel sunt expuse principiile de bază ale procesului penal şi se face referire la practica judiciară internă şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu privire la motivarea hotărârilor, în final, inculpatul susţinând nelegalitatea sentinţei atacate pentru motivarea necorespunzătoare a acesteia.
Examinând aceste critici, Înalta Curte apreciază nefondate toate motivele de apel formulate de inculpatul A. privind nelegalitatea sentinţei pentru nerespectarea dispoziţiilor procedurale referitoare la limitele rejudecării şi la motivarea hotărârii.
Cât priveşte limitele rejudecării, cauza a fost trimisă spre rejudecare în integralitate, cu privire la toţi inculpaţii şi la toate infracţiunile reţinute în sarcina acestora, iar instanţa de fond a examinat cauza integral, aşa încât, este nefondată critica privind nelegalitatea sentinţei, pe motiv că a fost pronunţată cu încălcarea art. 425 C. proc. pen.
Sub acest aspect, se mai constată că, reluând soluţionarea cauzei după trimiterea spre rejudecare, urmare a Deciziei nr. 305/A/20.07.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţa de fond a respectat indicaţiile din respectiva decizie, a efectuat o cercetare judecătorească completă pentru deplina lămurire a cauzei, iar în ce priveşte acuzaţia de abuz în serviciu, la pronunţarea soluţiei a avut în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, a examinat în ce măsură faptele constau în nerespectarea unor dispoziţii legale şi a indicat cu precizie în considerente ce anume prevederi legale au fost încălcate.
Strict, referitor la motivarea hotărârii, Înalta Curte constată că aceasta s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile art. 403 C. proc. pen., instanţa de fond procedând la analiza acuzaţiilor formulate de Parchet împotriva inculpatului A. dar şi a apărărilor invocate de acest inculpat, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză, atât soluţiile de condamnare cât şi cele de achitare, după caz, de încetare a procesului penal, fiind justificate prin referiri la dispoziţiile legale incidente, dar şi la mijloacele de probă considerate relevante.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului A. a susţinut că există o suspiciune cu privire la repartizarea dosarului după trimiterea spre rejudecare, ce poate fi încadrată în prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, întrucât cauza a fost repartizată aceluiaşi judecător.
Această critică este, în mod evident, nefondată, chiar apărarea precizând, la solicitarea instanţei de apel, că hotărârea atacată nu a fost pronunţată de către acelaşi judecător ce a soluţionat cauza pe fond în primul ciclu procesual, deoarece judecătorul a formulat cerere de abţinere, care a fost admisă şi s-a reluat procedura de repartizare a dosarului, ceea ce rezultă şi din actele şi lucrările dosarului.
Pe cale de consecinţă, nu doar că nu s-a invocat, dar nici nu se poate constata existenţa vreunei incompatibilităţi a judecătorului care a soluţionat cauza finalizată prin sentinţa apelată.
2) Inculpatul A. a invocat şi nelegalitatea unor mijloace de probă şi a actelor de urmărire penală.
Prioritar examinării criticilor referitoare la soluţiile pronunţate de prima instanţă cu privire la acuzaţiile penale formulate împotriva inculpaţilor, se impune a analiza această solicitare a inculpatului A., de excludere a unor probe şi a actelor de urmărire penală din cauză, pe motiv că au fost efectuate cu colaborarea Serviciului Român de Informaţii.
Această cerere a fost formulată pentru prima dată în faţa instanţei de apel la termenul din 5.12.2017, pe calea unei excepţii, pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a calificat-o ca fiind un motiv de apel.
Cererea a fost completată şi precizată de mai multe ori, astfel încât, în final, la termenul din 27.09.2018, apărarea inculpatului A. a adus la cunoştinţa instanţei de apel că invocă nulitatea absolută a interceptărilor, înregistrărilor şi convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental încuviinţate în temeiul C. proc. pen. (Autorizaţiile nr. x/27.04.2009, nr. y/26.05.2009, nr. z/24.06.2009 şi nr. 100/23.07.2009 emise de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2009, respectiv Autorizaţiile nr. x/28.09.2010 şi nr. y/29.12.2011 emise de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2011), precum şi nulitatea absolută a oricărui act de urmărire penală efectuat de către Serviciul Român de Informaţii.
Cu toate acestea, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului A. a precizat, din nou, că susţine motivul de apel privind nulitatea interceptărilor, inclusiv în ceea ce priveşte mandatele de siguranţă naţională, având în vedere că dosarul penal de faţă a fost format în urma mai multor disjungeri, invocând, de asemenea, un răspuns din partea Comisiei parlamentare de control al SRI, susţinând că rezultă fără echivoc că Serviciul Român de Informaţii a fost implicat în instrumentarea dosarelor penale ale inculpatului A.. Drept dovadă a acestui fapt, apărarea a mai invocat şi pronunţarea în ce-l priveşte pe inculpat a unei soluţii de achitare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând aceste critici, Înalta Curte le apreciază ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Deşi se invocă nulitatea actelor de urmărire penală şi a unor mijloace de probă - ceea ce este specific fazei de cameră preliminară, Înalta Curte procedează la examinarea acestor cereri, specifice camerei preliminare, deoarece dosarul de faţă nu a parcurs această etapă a procesului penal, întrucât, la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. - 1.02.2014, cercetarea judecătorească începuse, fiind în curs de desfăşurare (în acest sens, art. 6 şi 7 din Legea nr. 255/2013). Astfel, rechizitoriul a fost emis în data de 6.02.2013 şi dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 7.02.2013. La termenul de judecată din 19.03.2013, instanţa de fond a constatat regularitatea actului de sesizare, în temeiul art. 300 alin. (1) C. proc. pen. anterior, aducând la cunoştinţa inculpaţilor dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. privind procedura recunoaşterii vinovăţiei, aceştia optând pentru judecata în procedura obişnuită, iar partea civilă ANAF şi-a menţinut constituirea de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale şi au fost audiaţi inculpaţii.
În plus, în cursul judecăţii, inclusiv în cursul soluţionării apelului, au intervenit mai multe decizii ale Curţii Constituţionale, care vizează legalitatea probelor administrate şi a actelor efectuate în cursul procesului penal (Deciziile nr. 51/2016, nr. 302/2017, 91/2018, 26/2019).
În primul rând, se constată că, astfel cum a acceptat la un moment dat chiar şi apărarea inculpatului A., din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în cauza de faţă, nu au fost dispuse şi utilizate ca probe, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice pe baza unor motive de siguranţă naţională.
Inculpatul a făcut referire la mandatul de interceptare emis urmare a Cererii nr. x/15.08.2007 formulată de Procurorul General, mandatul fiind emis în baza Încheierii nr. x/15.08.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor pe o perioadă de 6 luni, de la 15.08.2007 la 14.02.2008, în temeiul art. 3 din Legea nr. 51/1991, privind siguranţa naţională a României şi art. 20 din Legea nr. 535/2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului.
Solicitarea Procurorului General şi Încheierea nr. x/15.08.2008 au fost depuse de către inculpat în faţa instanţei de apel, în copie, fiind parţial declasificate.
Se constată, însă, că mandatul de supraveghere mai sus menţionat nu a fost folosit în cauza de faţă (constituită urmare a sesizării din 19.10.2009 - prin formarea Dosarului nr. x/2009 şi a sesizării din 3.09.2010 - prin formarea Dosarului nr. x/2010 Pe de o parte, astfel cum rezultă chiar din datele mandatului, acesta a fost emis în luna august 2008, cu o valabilitate de 6 luni, mult anterior faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (martie 2009 - iunie 2010), pe de altă parte, rezultatul acestui mandat de interceptare nu a fost valorificat sau utilizat în vreun mod în dosarul de faţă, acuzaţiile penale formulate împotriva inculpaţilor neîntemeindu-se pe interceptarea sau înregistrarea vreunei convorbiri sau comunicări obţinută prin punerea în aplicare a respectivului mandat.
Pe cale de consecinţă, constatând că, în speţă, măsurile de supraveghere nu au fost dispuse în temeiul Legii nr. 51/1991, Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018 (publicată în M. Of. nr. 348/20.04.2018), prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români" cuprinsă în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României este neconstituţională, decizie invocată de apărare, nu are aplicabilitate în cauză, întrucât nu au fost administrate şi folosite probe obţinute prin intermediul unor mandate de interceptare emise în baza Legii nr. 51/1991.
De altfel, cu ocazia dezbaterilor, apărarea inculpatului a precizat că aceste interceptări nu au legătură cu dosarul de faţă, înregistrat sub nr. x/2013*.
În al doilea rând, referitor la înregistrarea şi interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor comunicări, dispusă în temeiul C. proc. pen. anterior, se constată că, în speţă, au fost utilizate ca mijloace de probă doar procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza Autorizaţiilor nr. x/27.04.2009, nr. y/26.05.2009, nr. z/24.06.2009 şi nr. 100/23.07.2009 emise de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2011, ce au fost puse în executare de procuror prin intermediul Serviciului Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Astfel, pentru deplina lămurire a situaţiei, prin încheierea din 2.10.2018, Înalta Curte a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, să comunice:
- cine a pus în executare autorizaţiile de interceptare utilizate în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2010;
- dacă în acest dosar a fost efectuat vreun act de urmărire penală de către Serviciul Român de Informaţii.
Prin adresa din 2.10.2018, Parchetul a comunicat următoarele:
"Urmare adresei dumneavoastră nr. x/2013* din data de 01.10.2018, vă comunicăm următoarele:
În Dosarul penal nr. x/2010, prin Autorizaţiile nr. x/28.09.2010, emisă de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2010, respectiv nr. x/29.12.2011, emisă de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2011, s-a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de numiţii A., B. ş.a., respectiv OOO. şi II., însă urmare punerii în executare a acestor autorizaţii nu au fost identificate şi redate convorbiri de interes în cauză, astfel cum rezultă şi din procesele-verbale aflate la dosar.
În cursul urmăririi penale, procurorul a procedat la punerea în executare a măsurilor autorizate de instanţa de judecată, respectiv a dispus punerea în executare a autorizaţiei nr. x/28.09.2010 prin intermediul Serviciului Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a transmis Autorizaţia nr. x/29.12.2011 Serviciului Român de Informaţii, organ care a asigurat exclusiv concursul/suportul tehnic.
Totodată, în dosar au fost redate mai multe convorbiri telefonice interceptate în baza Autorizaţiilor nr. x/27.04.2009, nr. y/26.05.2009, nr. z/24.06.2009 şi x/23.07.2009, emise de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2009, la solicitarea procurorului de caz din Dosarul penal nr. x/2009 al Serviciului Teritorial Piteşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ce au fost trecute în Dosarul penal nr. x/2010, conform procesului-verbal din data de 06.09.2012 aflat la dosar.
Menţionăm că măsurile tehnice dispuse de instanţa de judecată conform Autorizaţiilor nr. x/27.04.2009, nr. y/26.05.2009, nr. z/24.06.2009 şi nr. 100/23.07.2009 au fost puse în executare de procuror prin intermediul Serviciului Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
De asemenea, vă comunicăm că actele de urmărire penală aflate la dosarul cauzei au fost efectuate de organele de urmărire penală din cadrul Serviciului Teritorial Piteşti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, conform dispoziţiilor legale procedural-penale, nefiind efectuate acte de urmărire penală de către Serviciul Român de Informaţii.".
Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 280 şi urm. C. proc. pen. şi nu se poate constata nulitatea măsurilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice şi a comunicaţiilor.
Se impune a preciza că legalitatea interceptărilor şi înregistrărilor trebuie examinată prin prisma regimului nulităţilor, întrucât, potrivit art. 102 alin. (şi 3 C. proc. pen., excluderea unei probe nu este o sancţiune de sine-stătătoare, ci este consecinţa constatării nulităţii actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea acelei probe ori prin care aceasta a fost administrată.
Pentru autorizaţiile emise în temeiul art. 911 şi urm. C. proc. pen. anterior, trebuie avute în vedere şi normele tranzitorii din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010), potrivit cărora:
"Nulitatea oricărui act sau a oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, poate fi invocată numai în condiţiile C. proc. pen.", dar şi art. 2 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 255/2013, potrivit căruia referirea are în vedere noul C. proc. pen.
Pe de o parte, folosirea interceptărilor din altă cauză s-a realizat în mod legal, conform art. 912 alin. (5) şi art. 913 C. proc. pen. anterior, astfel cum rezultă din Procesul-verbal din data de 6.09.2012 şi Ordonanţa de delegare de la aceeaşi dată.
Pe de altă parte, punerea în executare a Autorizaţiilor de interceptare nr. x/27.04.2009, nr. y/26.05.2009, nr. z/24.06.2009 şi nr. w/23.07.2009 emise de Tribunalul Argeş în Dosar nr. x/2009, al căror rezultat a fost utilizat în cauză, fiind întocmite procese-verbale de redare, s-a făcut de către organul competent, în conformitate cu disp. art. 912 alin. (1) C. proc. pen. anterior (în vigoare la data efectuării actului), deoarece, aşa cum se atestă prin răspunsul Parchetului, mai sus menţionat, aceste măsuri de supraveghere dispuse de instanţa de judecată au fost puse în executare de procuror, prin intermediul Serviciului Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
De asemenea, conform răspunsului Parchetului, mai sus menţionat, dar şi adresei din 28.09.2010, Autorizaţia nr. x/28.09.2010 emisă de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2010 a fost pusă în executare cu respectarea dispoziţiilor legale, respectiv de către procuror, prin Serviciul tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în concordanţă cu art. 912 alin. (1) C. proc. pen. anterior. În plus, potrivit procesului-verbal din 12.11.2010, nu au fost identificate convorbiri şi comunicări de interes pentru soluţionarea dosarului de faţă.
Cât priveşte Autorizaţia nr. x/29.12.2011 emisă de Tribunalul Argeş în Dosar nr. x/2011, din acelaşi răspuns al Parchetului, rezultă că este singura care a fost transmisă Serviciului Român de Informaţii, în vederea punerii în executare.
Însă, astfel cum reiese din procesul-verbal din 27.01.2012, nu au fost identificate convorbiri şi comunicări de interes pentru soluţionarea dosarului de faţă. Aceasta rezultă, de altfel, din actele şi lucrările dosarului şi din conţinutul rechizitoriului, respectiv din întregul material probator, în care nu se regăseşte vreun mijloc de probă obţinut în baza acestei autorizaţii, după cum, nici Parchetul, nici instanţa de fond, nu au invocat o asemenea probă pentru a fundamenta acuzaţia penală. În egală măsură, soluţiile pronunţate de instanţa de apel nu au în vedere vreun rezultat al punerii în executare a Autorizaţiei nr. x/29.12.2011.
Pe cale de consecinţă, deoarece rezultatul interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor dispuse prin această autorizaţie nu au fost folosite în cauză, nefiind întocmite procese-verbale de redare, nu se poate constata incidenţa nulităţii cu privire la vreunul din mijloacele de probă administrate în cauza de faţă, neexistând o probă care ar putea fi exclusă, conform art. 102 alin. (2) - (4) C. proc. pen.
De altfel, chiar şi solicitarea inculpatului, în una din variantele precizatoare/completatoare, a vizat excluderea probelor obţinute prin efectuarea supravegherii tehnice şi folosite în acuzare.
În ce priveşte probele administrate în cauză, mai trebuie precizat că la termenul din 27.09.2018, apărarea inculpatului A. a făcut referire la Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/9.11.2012, întocmit de Serviciul Român de Informaţii - Institutul pentru Tehnologii Avansate, formulând o cerere de probe cu privire la acest raport.
Ulterior, cu ocazia dezbaterilor, s-a menţinut motivul de apel privind nulitatea interceptărilor şi a actelor de urmărire penală, fără să se facă referire la raportul de constatare mai sus menţionat.
De altfel, în ce priveşte importanţa raportului de constatare pentru soluţionarea cauzei, din actele şi lucrările dosarului reiese că rezultatul acestei constatări nu a fost considerat concludent, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/9.11.2012 nefiind invocat de Parchet în rechizitoriu şi nici de instanţa de fond, în hotărârea atacată, ca probă pe care se fundamentează soluţiile de condamnare. Utilitatea acestei probe nu a fost evidenţiată nici cu ocazia apelului, nefiind invocată în acuzare sau în apărare, iar singura soluţie de condamnare a inculpatului A., pronunţată de instanţa de apel - pentru infracţiunea de luare de mită, nu se întemeiază pe acest mijloc de probă.
În al treilea rând, referitor la actele de urmărire penală, aşa cum reiese din cele ce preced, chiar mai înainte de pronunţarea Deciziei nr. 26/2019 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parlamentul României, pe de-o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii, a Protocolului nr. 00750 din 4 februarie 2009, precum şi de exercitarea, în mod necorespunzător, a controlului parlamentar asupra activităţii SRI, instanţa de apel a solicitat Parchetului să precizeze dacă Serviciul Român de Informaţii a fost implicat în efectuarea vreunui act de urmărire penală şi, astfel cum rezultă din conţinutul adresei emisă de Parchet, mai sus menţionată, răspunsul a fost negativ.
Pe cale de consecinţă, în absenţa oricărei alte probe prin care să se demonstreze că Serviciul Român de Informaţii a participat la efectuarea vreunui act de urmărire penală în cauza de faţă, Înalta Curte nu poate constata nulitatea unui/unor act/acte, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
Mai trebuie precizat că solicitarea inculpatului A. de constatare a nulităţii absolute are un caracter extrem de general, arătându-se că se impune constatarea nulităţii "actelor de urmărire penală efectuate cu implicarea Serviciului Român de Informaţii", fără ca inculpatul să indice, punctual, anumite acte de urmărire penală a căror nulitate o invocă şi motivele concrete ce fundamentează cererea.
În susţinerea acestui motiv de apel, s-a făcut referire la Adresa nr. x/20.12.2018 emisă de Parlamentul României - Comisia Comună Permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, către domnul avocat LLL. pentru inculpatul A.. Din conţinutul adresei rezultă că, urmare a solicitării inculpatului prin intermediul apărătorului ales, i se face cunoscut că la Comisia Comună Permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului mai sus menţionată "s-au făcut referiri în cadrul unor audieri la implicarea Serviciului Român de Informaţii în dosarele penale care îl privesc pe domnul A.". În cuprinsul adresei se mai arată următoarele:
"în acest moment Comisia analizează şi cercetează aspectele semnalate şi solicitările dumneavoastră cuprinse în memoriul pe care nu l-aţi transmis, precizăm că vom reveni cu un răspuns la finalizarea verificărilor Comisiei".
În mod evident, această adresă nu oferă niciun element concret cu relevanţă pentru cauza penală de faţă, având un caracter general, mai mult, nici măcar pentru afirmaţiile cuprinse în conţinutul adresei nu se indică elemente punctuale şi verificabile pentru identificarea sursei informaţiilor privind implicarea SRI în dosarele care îl privesc pe inculpatul A. În orice caz, nu există o informaţie precisă cu referire la dosarul penal de faţă.
Pe cale de consecinţă, în speţă, nu există temei pentru a se constata că vreunul din actele de urmărire penală sau vreunul din mijloacele de probă au fost administrate de către un alt organ decât organele de urmărire penală, sau în conformitate cu dispoziţiile legale (acte întocmite prin delegare, rapoarte de constatare, etc.), aspect ce reiese chiar din forma şi conţinutul acestor acte. Aşa cum s-a arătat, nu s-a făcut nicio dovadă contrară acestei situaţii.
Tot în acest context, inclusiv din perspectiva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 26/2019 (cu privire la care a fost emis un comunicat de presă, decizia fiind motivată ulterior pronunţării instanţei de apel în cauza de faţă), Înalta Curte reaminteşte că dosarul penal de faţă este soluţionat numai în limitele sesizării, prin raportare la acuzaţiile formulate şi pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, fără a fi luate în considerare acte efectuate în alte dosare penale, cu excepţia situaţiilor strict reglementate de lege (cum este cazul, în speţă, referitor la contopirea pedepselor).
Pe cale de consecinţă, pronunţarea în primă instanţă, dar în altă cauză, a unei soluţii de achitare a inculpatului A., prin Sentinţa penală nr. 63/27.06.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dată în Dosar nr. x/2015, este nerelevantă pentru speţa de faţă, cu atât mai mult cu cât nu se cunosc considerentele acesteia, sentinţa nefiind motivată la data pronunţării prezentei decizii.
II. În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului A.:
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita achitare a inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de apel, reluând în cea mai mare parte argumentele expuse în rechizitoriu pentru susţinerea acuzaţiei mai sus menţionate, se arată, în esenţă, că fondurile alocate prin Programul PHARE 2005 au avut ca scop remedierea efectelor provocate de inundaţii, ceea ce implica, în mod obiectiv, constatarea unui raport de cauzalitate directă între inundaţiile produse în perioada aprilie- august 2005 şi necesitatea acordării finanţării pentru intervenţia asupra obiectivelor de infrastructură rutieră afectate.
În aceste condiţii, Parchetul consideră că este evident că nu erau eligibile spre finanţare obiectivele afectate de alte fenomene şi nici obiectivele care au suferit avarii în urma inundaţiilor, în altă perioadă decât cea expres prevăzută în actul normativ - H.G. nr. 704/2006, respectiv în perioada aprilie- august 2005.
În sarcina inculpatului A. se reţine că, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului judeţean Argeş, a elaborat o cerere de finanţare în care, pentru a demonstra eligibilitatea solicitării, a efectuat mai multe menţiuni nereale în sensul că podul de pe DJ 703 B Morăreşti-Căteasca km. 84+723, L=228 m, la Căteasca a fost avariat în urma inundaţiilor din perioada aprilie- august 2005. Cererea de finanţare a vizat alte două poduri, cel de la Răduţeşti-Ciomăgeşti şi cel de la Valea Danului-Cepari, acuzaţia vizând doar menţiunile cu privire la podul Morăreşti-Căteasca.
În ce priveşte acest ultim pod, pentru a justifica împrejurarea că era deja avariat în momentul în care au intervenit cele două valuri de inundaţii din anul 2005, respectiv, în perioadele aprilie-mai şi iulie- august, Parchetul invocă mai multe mijloace de probă după cum urmează:
- susţine că singurul document justificativ privind avarierea podului, era o notă de constatare din 7.03.2005, anterioară producerii inundaţiilor;
- din Nota de control nr. x/2011 din 21.05.2012 întocmită de Departamentul pentru Luptă Antifraudă, rezultă că în evidenţele Consiliului Judeţean Argeş nu există documente din care să reiasă că podul Morăreşti-Căteasca ar fi fost avariat de inundaţiile din perioadele mai sus menţionate;
- din raportul de sinteză nr. 9201 din 28.07.2005 întocmit ca urmare a verificărilor efectuate la Administraţia Naţională Apele Române - Direcţia Apelor Argeş-Vedea, se constată că nu sunt efectuate menţiuni cu privire la afectarea de către inundaţii a podului pe de pe DJ 703 B Morăreşti-Căteasca sau ca urmare a depăşirii cotelor de apărare pe râul Argeş;
- din raportul de expertiză tehnică din data de 25.05.2004 întocmit de către S.C. MMMM. S.A., chiar la solicitarea Consiliului Judeţean Argeş, a rezultat că podul era afectat anterior anului 2005. Din acest raport de expertiză şi din nota tehnică de constatare din luna aprilie 2004, reiese că în cursul anului 2004, din cauza condiţiilor referitoare la structura podului şi debitelor mari ale râului Argeş, podul a suferit avarii importante consemnate în conţinutul mai multor documente întocmite chiar la nivelul Consiliului Judeţean Argeş, iar avariile podului din cursul anului 2004 au determinat luarea unor măsuri de limitare a circulaţiei pe pod - pe o singură bandă, precum şi impunerea unor restricţii de tonaj şi viteză;
- Nota de constatare nr. x/8.03.2005 întocmită de o comisie formată din reprezentanţi ai Direcţiei de Administrare Drumuri şi Poduri din cadrul Consiliului Judeţean Argeş, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Argeş şi Direcţia Apelor Argeş-Vedea, din care rezultă că Podul Morăreşti - Căteasca a fost avariat în urma ploilor abundente din aprilie 2004, şi în urma ploilor şi a topirii zăpezii din bazinul hidrografic al râului Argeş, în perioada 01 - 07.03.2005;
- de asemenea, dintr-un raport întocmit de S.C. PPP. S.R.L. în baza Contractului nr. x/23.08.1999, reiese că acest pod era deteriorat încă din perioada anilor 1990, fiind propuse mai multe soluţii pentru repararea podului;
- Adresele nr. x/9.08.2004 şi nr. y/7.03.2005 emise de Consiliul Judeţean Argeş - Serviciul Public de administrare a Drumurilor şi Podurilor Judeţene, prima transmisă către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Argeş - Poliţia circulaţiei, a doua transmisă către Poliţia Căteasca, Poliţia Leordeni şi Inspectoratul judeţean de Poliţie Argeş - Poliţia rutieră, din care reiese că structura podului era avariată anterior anului 2005.
În susţinerea aceleiaşi teze, Parchetul invocă şi declaraţiile martorilor T. şi U., depoziţii din care rezultă, de asemenea, că respectivul obiectiv era deteriorat sever anterior anului 2005, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile inculpatului A.
Faţă de cele expuse, Parchetul susţine că afirmaţiile din conţinutul cererii de finanţare nu corespund adevărului, în realitate, începând cu data de 7.08.2004, circulaţia rutieră pe Podul Morăreşti-Căteasca fiind restricţionată, iar începând cu data de 7.03.2005 ora 12:00, circulaţia rutieră şi pietonală pe pod a fost închisă, aceste evenimente având loc anterior producerii celor două valuri de inundaţii din anul 2005.
Pe baza acestei cereri, în data de 30.05.2007, a fost încheiat Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 21324, contractul neputând fi încheiat dacă în cuprinsul cererii de finanţare nu s-ar fi făcut menţiunile nereale cu privire la Podul Morăreşti-Căteasca. Această cerere a fost semnată de către numiţii A. -preşedintele Consiliului judeţean Argeş şi de EE. - primarul comunei Căteasca.
Parchetul arată că prin semnarea cererii de finanţare şi a declaraţiei de parteneriat, inculpatul A. şi-a asumat realitatea celor menţionate, cererea producând efecte juridice prin depunerea acesteia la Ministerul Dezvoltării Regionale. Mai mult, în virtutea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, inculpatul deţinea şi funcţia de vicepreşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, calitate în care avea cunoştinţă despre obiectivele de infrastructură afectate de inundaţiile din perioada aprilie - august 2005. În plus, comuna Căteasca nu figura printre localităţile declarate calamitate urmare a inundaţiilor din perioada aprilie - septembrie 2005, nefiind menţionată în Anexa la H.G. nr. 1512/2005.
Se susţine că latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 include obţinerea pe nedrept a fondurilor PHARE. Deşi podul trebuia refăcut, această necesitate nu putea fi realizată legal prin accesarea programului PHARE, deoarece numai obiectivele de infrastructură afectate de inundaţiile din perioada aprilie - august 2005 erau eligibile pentru a intra în proiect.
Parchetul consideră că nu poate fi primită apărarea formală a inculpatului în sensul că avarierea podului din cauza acestor inundaţii a fost confirmată de instituţiile abilitate, în condiţiile în care inculpatul nu a indicat un înscris oficial care să-i confirme versiunea, această apărare fiind contrazisă de adresele emise de instituţiile cu atribuţii de constatare în domeniu.
Nici împrejurarea că Prefectura Argeş a inclus Podul de la Căteasca în obiectivele de infrastructură afectate de inundaţiile din aprilie- august 2005, fapt pe baza căruia podul a fost menţionat în Anexa la H.G. nr. 704/2006, nu-l exonerează pe inculpatul A. de răspundere penală, împrejurările în care s-a realizat această includere făcând obiectul dosarului disjuns prin rechizitoriu emis în cauza de faţă. Parchetul susţine că includerea nu putea fi făcută decât tot în baza documentelor transmise de Consiliul Judeţean Argeş, fiind evident că numele acestui obiectiv de pe raza judeţului Argeş a fost furnizat de persoane din conducerea Consiliului Judeţean Argeş, fiind imposibil să se fi emis hotărârea de Guvern, în lipsa informaţiilor furnizate din teritoriu. Chiar şi ignorând această foarte plauzibilă implicare a inculpatului A., încă din faza anterioară emiterii hotărârii de Guvern, se poate constata că menţionarea podului în H.G. nr. 704/2006 nu atrăgea în mod automat obţinerea finanţării.
Or, informaţia esenţială şi care a dus la obţinerea finanţării a fost că obiectivul Pod Morăreşti-Căteasca a fost afectat de inundaţiile din aprilie - mai şi iulie - august 2005, împrejurare infirmată de toate probele administrate.
Se mai arată că inculpatul A. nu a respectat cerinţele legale de întocmire a unei cereri de finanţare, pentru că nu a avut în vedere lipsa documentelor justificative, Parchetul apreciind că este fără relevanţă, sub aspectul existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, împrejurarea că acest obiectiv trebuia supus unor lucrări de reabilitare din alte cauze.
De asemenea, Parchetul arată că nominalizarea acestui obiectul prin H.G. nr. 704/2006 nu-l scutea pe inculpat de respectarea cerinţelor legale la formularea cererii de finanţare şi nici nu-l putea obliga să formuleze o astfel de cerere, dacă acesta avea în mod cert informaţii că podul era avariat cu mult înainte de inundaţiile din perioada aprilie - august 2005, aşa încât, prin formularea cererii inculpatul a oferit informaţii false, în raport de care s-a considerat că sunt îndeplinite condiţiile pentru includerea în proiect a respectivului pod şi acordarea sumelor de bani, acestea fiind, deci, obţinute pe nedrept.
Sub aspectul laturii subiective, Parchetul susţine că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, cunoscând că declaraţiile false vor duce la obţinerea pe nedrept a finanţării, în condiţiile în care era absolut necesar ca în cererea de finanţare să se specifice că podul a fost afectat de inundaţiile din perioada relevantă.
Chiar dacă împrejurările în care podul a fost inclus în respectiva hotărâre de Guvern sunt incerte, în mod vădit, hotărârea de guvern cuprinde date nereale, fiind inadmisibil a accepta că această situaţie ilicită trebuia perpetuată şi fructificată de inculpatul A., nefiind legal ca acesta să insereze în cererea de finanţare date nereale, fără de care nu ar fi putut obţine finanţarea europeană. Necesitatea refacerii podului Morăreşti-Căteasca nu este contestată de nimeni, dar nu poate fi acceptat să se obţină rezultate şi folos, chiar necesare, prin mijloace nelegale.
În acest context, Parchetul arată că A. a mai fost anterior condamnat pentru aceeaşi infracţiune prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, prin Decizia penală nr. 176/5.02.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pentru o faptă identică care avea doar obiect diferit, finanţarea vizând repararea unor şcoli.
Faţă de cele expuse, Parchetul solicită condamnarea inculpatului A. pentru infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000.
Examinând motivele de apel ale Parchetului prin raportare la dispoziţiile legale incidente şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, soluţia de achitare contestată fiind legală şi temeinică.
Referitor la acuzaţia de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, Parchetul l-a trimis în judecată pe inculpatul A. atât pentru infracţiunea prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. din 1969, cât şi pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., comise în concurs.
Prima instanţă a apreciat că infracţiunea de fals intelectual este absorbită de cea prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi a dispus schimbarea încadrării juridice prin reţinerea doar a acestei din urmă infracţiuni. Parchetul nu a criticat schimbarea încadrării juridice a faptei, aşa încât, la examinarea cauzei, Înalta Curte are în vedere încadrarea reţinută prin hotărârea atacată.
Achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 a fost dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a, instanţa de fond constatând că lipseşte vinovăţia. Pornind de la această premisă, Înalta Curte va examina cu prioritate incidenţa în speţă a acestui caz de achitare, lipsa vinovăţiei fiind un motiv suficient pentru a nu se dispune condamnarea inculpatului.
Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele expuse în sentinţa atacată şi, pe baza examenului propriu, luând în considerare şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti în apel, constată că situaţia de fapt nu a fost modificată şi, astfel, s-a stabilit în mod justificat că fapta imputată inculpatului A. şi încadrată în dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege.
Potrivit actului de sesizare, inculpatul A. este acuzat că în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş şi reprezentant al acestei autorităţi contractante, a semnat în data de 25.01.2007, Declaraţia de parteneriat la Cererea de finanţare în cadrul Schemei de Finanţare Nerambursabilă "Măsuri împotriva dezastrelor provocate de inundaţii" - Programul PHARE 2005 "Coeziune economică şi socială", aferentă proiectului "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a trei poduri afectate de inundaţii" - RO 2005/017-690.01.03.06, cunoscând faptul că în conţinutul acestei cereri sunt atestate împrejurări necorespunzătoare adevărului, constând în aceea că s-a menţionat nereal că podul DJ 703 B Morăreşti - Căteasca km 84+723 L=228 m a suferit avarii importante în urma calamităţilor naturale din perioada aprilie - august 2005, deşi din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că infrastructura podului era avariată anterior anului 2004, iar la momentul producerii inundaţiilor podul era închis circulaţiei.
De asemenea, în sarcina inculpatului s-a reţinut că a folosit şi prezentat la Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale) şi la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, Cererea de finanţare în conţinutul căreia au fost atestate date false, aceasta având ca rezultat încheierea contractului de finanţare nerambursabilă, în baza căruia au fost efectuate plăţi din Programul PHARE 2005 CES în valoare de 984.164,38 euro, echivalentul sumei de 4.408.269,11 RON, fonduri obţinute pe nedrept, ce reprezintă pagubă creată Ministerului Dezvoltării Regionale.
În baza acestei cereri a fost încheiat Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 21324/30.05.2007, între Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor (în calitate de autoritate contractantă) şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Muntenia (în calitate de autoritate de implementare), pe de o parte, şi Consiliul judeţean Argeş (în calitate de beneficiar), pe de altă parte.
În ce priveşte falsificarea cererii de finanţare, astfel cum a evidenţiat şi instanţa de fond, obiectul acuzaţiei vizează exclusiv menţionarea în cuprinsul acestei cereri a împrejurării că Podul Morăreşti-Căteasca a fost avariat în urma inundaţiilor din perioada aprilie - august 2005, fără ca în sarcina inculpatului să se reţină sau să se stabilească alte fapte constând în falsificarea unor menţiuni din cuprinsul respectivei cereri sau a altor documente.
Aşa cum rezulta chiar de la formularea prezentei acuzaţii de către Parchet, această menţiune inserată în cererea de finanţare semnată de către inculpatul A., dar şi de numitul EE. (primarul comunei Căteasca) nu-i aparţine vreunuia dintre semnatari, implicit, nici inculpatului A., fiind preluată întocmai din conţinutul H.G. nr. 704/2006.
Deosebit de relevant pentru soluţionarea prezentei cauze este nu numai conţinutul acestei hotărâri, ci şi denumirea acesteia şi cuprinsul anexei din care rezultă, cu claritate, că prin acest act normativ cu caracter obligatoriu, nu doar că au fost aprobate obiectivele de infrastructură rutieră şi de mediu afectate de inundaţiile din perioada aprilie - mai şi iulie - august 2005, ci, mai mult, s-a stabilit că aceste obiective nominalizate în cuprinsul anexei vor beneficia de finanţări din Programul PHARE 2005.
Astfel, titlul actului normativ este: "Hotărârea nr. 704/2006 privind nominalizarea obiectivelor de infrastructură rutieră şi de mediu afectate de inundaţii în perioada aprilie-mai şi iulie- august 2005, ce vor beneficia de finanţări prin Programul PHARE 2005".
Potrivit art. 1 din această hotărâre: "Se aprobă obiectivele de infrastructură rutieră şi de mediu, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, afectate de inundaţiile din perioada aprilie - mai şi iulie - august 2005, care vor fi reabilitate sau reconstruite din fonduri europene nerambursabile, respectiv din programul PHARE 2005/17-690.01.03."
Conform art. 3 alin. (1) din aceeaşi hotărâre: "Beneficiarii de grant pentru fondurile alocate reabilitării sau reconstruirii obiectivelor de infrastructură rutieră (poduri) şi de mediu, afectate de inundaţiile din anul 2005, sunt consiliile judeţene ale unităţilor administrativ-teritoriale prevăzute în anexă, pentru infrastructura rutieră, şi direcţiile de apă în gestiunea cărora se află bazinele hidrografice care fac obiectul amenajărilor."
Podul Morăreşti-Căteasca se regăseşte la pct. 1 din această Anexă, fiind prevăzut la rubrica "Titlul proiectului" cu menţiunea "Reparare pod pe DJ 703 B Morăreşti-Căteasca km. 84+723, L = 228 m, la Căteasca", fiind indicată inclusiv valoarea proiectului, respectiv, suma de 1.356.130 euro.
Faţă de cele expuse, rezultă cu claritate că menţiunea din cuprinsul cererii de finanţare imputată a fi falsificată cu intenţie directă de către inculpatul A., a fost preluată întocmai din conţinutul H.G. nr. 704/2006, aşa încât, având în vedere caracterul obligatoriu al acestei Hotărâri de Guvern, nu se poate susţine că inculpatul A. a acţionat cu o intenţie frauduloasă în scopul obţinerii pe nedrept a finanţării. De altfel, aşa cum reiese din conţinutul cererii de finanţare, aceasta a fost întemeiată tocmai pe H.G. nr. 704/2006, la care se face trimitere în detaliu.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, abia în cazul în care inculpatul, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului judeţean Argeş nu ar fi respectat această hotărâre şi nu ar fi semnat cererea de finanţare, devenea pasibil de răspundere penală pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în dauna Consiliului Judeţean Argeş care, astfel cum s-a arătat, a fost menţionat în mod expres în cuprinsul H.G. nr. 704/2006 ca beneficiar al finanţării din fondurile PHARE.
În condiţiile în care la momentul formulării cererii de finanţare, respectiva hotărâre de Guvern era în fiinţă şi îşi producea efectele (situaţie nemodificată, căci această hotărâre nu a fost anulată), inculpatul era obligat să o respecte, aşa încât, în atare împrejurare, indiferent de realitatea celor consemnate în H.G. nr. 704/2006, cererea de finanţare trebuia să fie formulată.
Bineînţeles, nu este de acceptat perpetuarea niciunei ilegalităţi, însă, în contextul în care H.G. nr. 704/2006 producea efecte şi era obligatorie la momentul semnării cererii de finanţare, toate argumentele invocate de către Parchet cu privire la împrejurarea că inculpatul nu era obligat să respecte această hotărâre, sunt nefondate.
Trebuie menţionat şi faptul că, deşi Anexa la H.G. nr. 704/2006 a suferit mai multe modificări ulterioare (prin Hotărârile de Guvern nr. 846/22.07.2009, nr. 1052/23.09.2009 şi nr. 1472/25.11.2009), menţiunea considerată nereală de către acuzare nu a fost schimbată, dimpotrivă, proiectul "Reparare pod pe DJ 703 B Morăreşti - Căteasca Km 84+723, L=228 m, la Căteasca, judeţul Argeş" a fost menţinut în lista cu "Obiectivele de infrastructură rutieră şi de mediu afectate de inundaţii în perioada aprilie - mai şi iulie - august 2005, ce vor beneficia de finanţări din programul PHARE 2005".
În plus, prin Hotărârea nr. 846/22.07.2009, Guvernul României a modificat suma alocată acestui proiect, pe care a majorat-o de la 1.183.400 euro la 1.356.130 euro (în acelaşi sens, Raportul de constatare din 11.09.2012).
Deşi admite că H.G. nr. 704/2006 a fost emisă pe baza comunicărilor efectuate de Prefectura judeţului Argeş, instituţie diferită de Consiliul Judeţean Argeş, al cărui preşedinte era inculpatul A., cu toate că referindu-se la cadrul normativ privind accesarea asistenţei financiare nerambursabile, acuzarea face referire, în primul rând, la H.G. nr. 704/2006, deşi afirmă că împrejurările în care a fost inclus Podul Morăreşti-Căteasca în H.G. nr. 704/2006 sunt incerte, Parchetul nu a lămurit aceste din urmă împrejurări.
Cu toate acestea, în susţinerea acuzaţiei şi a motivelor de apel, foloseşte ca argument "foarte plauzibila" implicare a inculpatului A. în menţionarea Podului Morăreşti-Căteasca în H.G. nr. 704/2006, lăsând să se înţeleagă că inculpatul a avut o contribuţie determinantă în acest sens.
În cauza de faţă, nu există nici măcar indicii că inculpatul A. a urmărit şi a obţinut includerea Podului Morăreşti-Căteasca în lista obiectivelor de infrastructură menţionate în cuprinsul H.G. nr. 704/2006.
Astfel, în urma controlului efectuat de Departamentul pentru Luptă Antifraudă (DLAF), prin Nota de control nr. x/2011, înregistrată sub nr. x/2001 din 21.05.2012 privind Proiectul RO 2005/017-690.01.03.06, s-a constatat că decizia de propunere spre finanţare a obiectivelor de infrastructură rutieră a aparţinut Prefecturii Judeţului Argeş, podul Morăreşti-Căteasca fiind menţionat printre aceste obiective.
Aceasta rezultă, de altfel, chiar din Nota de fundamentare a H.G. nr. 704/2006, în care se menţionează procedura ce a stat la baza emiterii acestei hotărâri, consiliile judeţene nefiind implicate: "(...) Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat prefecturilor să transmită propuneri de proiecte viabile de infrastructură pentru obiectivele ce au fost afectate de inundaţiile din anul 2005. Totodată, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a propus spre analiză proiecte privind reabilitarea unor obiective afectate de inundaţii, pentru a fi finanţate din programul PHARE 2005/17-690.01.03. În urma analizării proiectelor propuse de prefecturile din teritoriu, precum şi cele propuse de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, s-au aplicat mai multe criterii de selecţie: (...) Gradul de afectare la nivelul fiecărui judeţ, conform rapoartelor transmise de prefecturi către Ministerul Administraţiei şi Internelor, în perioada inundaţiilor".
Cu toate că Parchetul a dispus disjungerea cu privire la stabilirea modalităţii în care Podul Morăreşti-Căteasca a fost menţionat în Anexa H.G. nr. 704/2006, până la soluţionarea prezentei cauze nu a fost dată o soluţie cu privire la cauza disjunsă, Parchetul limitându-se însă, în speţă, la a invoca existenţa unei cercetări penale sub acest aspect, în defavoarea inculpatului A., pentru a lăsa impresia implicării sale în emiterea H.G. nr. 704/2006.
Aşa cum s-a arătat, nu există nicio dovadă a faptului că inculpatul A. ar fi urmărit, chiar de la acel moment, ca Podul Morăreşti-Căteasca să fie inclus în lista obiectivelor care beneficiau de fonduri PHARE 2005.
Propunerea a aparţinut Prefecturii judeţului Argeş, iar afectarea de inundaţiile din cursul anului 2005 a Podului Morăreşti-Căteasca şi includerea acestuia în lista obiectivelor de infrastructură ce urmau să beneficieze de fondurile PHARE era o chestiune deja stabilită prin H.G. nr. 704/2006, căreia inculpatul A. trebuia să-i dea curs. Chiar dacă cererea de finanţare era necesară pentru obţinerea fondurilor neramursabile, existenţa hotărârii de Guvern mai sus menţionate era o premisă obligatorie pentru inculpat, indiferent de ceea ce cunoştea personal despre situaţia podului.
Nici actul de sesizare şi nici motivele de apel ale Parchetului nu fac referire la efectele obligatorii ale H.G. nr. 704/2006, concentrându-se exclusiv asupra situaţiei Podului Morăreşti-Căteasca, pentru a dovedi că acesta era avariat înaintea inundaţiilor avute în vedere prin H.G. nr. 704/2006.
În ce priveşte situaţia reală a acestui pod, se constată că, ceea ce s-a demonstrat prin documentele invocate în acuzare de către Parchet şi enumerate în motivele de apel, este doar faptul că podul era deja avariat înainte de inundaţiile menţionate în H.G. nr. 704/2006. Aceste înscrisuri nu dovedesc, însă, la adăpost de îndoială, împrejurarea că podul nu a fost afectat prin inundaţiile din perioada aprilie - mai şi iulie - august 2005, condiţie impusă pentru alocarea fondurilor PHARE.
Din cauza situaţiei deosebite a Podului Morăreşti-Căteasca, a cărui degradare începuse cu mult înainte de anul 2005 şi care fusese constatată prin documentele întocmite în cursul anului 2004 şi la începutul anului 2005 (în acest sens, raportul de expertiză tehnică din data de 25.05.2004 întocmit de S.C. MMMM. S.A. şi nota de constatare din 7.03.2005), aprecierea instanţei de fond în sensul că este posibil să nu mai fi existat preocupare pentru stabilirea în mod oficial a situaţiei podului, ulterior inundaţiilor din cursul anului 2005, nu poate fi înlăturată, fiind în concordanţă cu întregul material probator administrat în cauză sub acest aspect.
În mod evident, avarierea certă a podului anterior inundaţiilor din anul 2005 şi închiderea acestuia pentru circulaţie în luna martie 2005 nu exclud posibilitatea ca podul să fi suferit avarii şi din cauza inundaţiilor din perioada ulterioară a aceluiaşi an, această concluzie fiind susţinută şi de anumite documente, după cum urmează:
- Adresa nr. x/9.04.2012 emisă de Primăria Comunei Căteasca, în care se răspunde Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti referitor la lipsa documentelor privind avarierea podului în perioada aprilie - august 2005 şi se arată că podul s-a aflat în administrarea Direcţiei de Administrare Drumuri şi Poduri Argeş, dar că "s-a informat telefonic despre avarierea podului atât Direcţia de Administrare Drumuri şi Poduri Argeş cât şi Consiliul Judeţean Argeş, instituţii care dispun de specialişti în acest domeniu"
- adresa din 5.04.2005 emisă de CJ Argeş - Direcţia de Administrare Drumuri şi Poduri Argeş, în care se arată că, din cauza debitelor din precipitaţii şi schimbării regimului natural de scurgere a râului Argeş, starea podului Morăreşti-Leordeni la km 84+723 nu mai asigură siguranţa circulaţiei şi se propune realizarea unui prag în aval şi a unui baraj în amonte (Nota de control DLAF);
- adresa comună înregistrată sub nr. x/1.07.2005 la Prefectura Judeţului Argeş şi sub nr. x/1.07.2005 la Consiliul Judeţean Argeş, înaintată către Ministerul Administraţiei şi Internelor, privind Situaţia lucrărilor prioritate de refacere a infrastructurii localităţilor afectate de inundaţiile şi alunecările de teren produse în perioada aprilie - mai 2005 în judeţul Argeş, unde podul Căteasca este menţionat la pct. 1 din tabel;
- adresa comună înregistrată la Prefectura judeţului Argeş sub nr. x/14.07.2005 şi la CJ Argeş sub nr. x/15.07.2005, ce conţine Situaţia privind evaluarea pagubelor înregistrate în judeţul Argeş ca urmare a fenomenelor hidrometeorologice, unde, la Capitolul 3-Proiecte, este menţionat şi podul Morăreşti-Vedea-Căteasca km 84+723 (Nota de control DLAF);
- documentul identificat în actele şi lucrările dosarului de către instanţa de fond, respectiv Raportul de sinteză nr. x/31.08.2005 întocmit de Comitetul Judeţean Argeş pentru Situaţii de Urgenţă (înregistrat şi la ISU Argeş şi la Prefectura judeţului Argeş), care atestă depăşiri ale cotelor de apărare pe anumite cursuri de apă, fiind menţionat şi postul hidrometric Căteasca de pe râul Argeş, în intervalul 13 - 18.08.2005 şi se atestă afectarea de inundaţiile din perioada aprilie - august 2005, a unui pod din localitatea Căteasca.
Este nerelevantă, astfel, invocarea de către Parchet a împrejurării că o altă hotărâre de Guvern, respectiv H.G. nr. 1512/29.11.2005, nu includea comuna Căteasca, judeţul Argeş printre localităţile declarate calamitate, având în vedere conţinutul documentelor mai sus menţionate, dar şi faptul că, printr-o hotărâre ulterioară, respectiv H.G. nr. 704/2006, au fost stabilite obiectivele de infrastructură afectate de aceste inundaţii, fiind inclus şi Podul Morăreşti-Căteasca.
Mai mult, din Nota de fundamentare a H.G. nr. 704/2006, reiese că situaţia atestată prin H.G. nr. 1512/2005 constituia doar unul din criteriile de selecţie a obiectivelor de infrastructură rutieră şi de mediu propuse spre finanţare: "În urma analizării proiectelor propuse de prefecturile din teritoriu, precum şi cele propuse de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, s-au aplicat mai multe criterii de selecţie: (...) 3. Gradul de afectare pe fiecare judeţ/comună, conform anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1512/2005 pentru declararea ca zone calamitate a localităţilor afectate de inundaţiile din perioada aprilie- septembrie 2005 (SAPARD)".
Aşa cum s-a arătat, decizia de propunere spre finanţare a aparţinut Prefecturii judeţului Argeş, care a decis includerea obiectivului pod Morăreşti-Căteasca în lista celor afectate de inundaţiile din aprilie - mai şi iulie - august 2005, în urma evaluării tuturor acestor criterii.
Nu în ultimul rând, se constată că nici Parchetul nu contestă împrejurarea că reabilitarea Podului Morăreşti-Căteasca era absolut necesară şi că suma alocată în cadrul Programului PHARE 2005 a fost utilizată în acest scop, procedându-se la refacerea podului, care reprezintă un obiectiv deosebit de important pentru comunitatea locală (podul făcea legătura între DN7 şi autostrada A1 Bucureşti-Piteşti).
În ce priveşte invocarea de către Parchet a unei soluţii de condamnare definitivă a inculpatului A., şi anume, Decizia penală nr. 176/5.02.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Înalta Curte constată că aceasta este doar o soluţie de speţă, fără a fi obligatorie, conform legii, iar fapta imputată inculpatului în respectiva cauză, deşi asemănătoare cu cea pentru care a fost acuzat în prezenta, are anumite particularităţi ce o diferenţiază de cea din dosarul de faţă.
Astfel, din conţinutul Deciziei nr. 176/5.02.2015, rezultă că, spre deosebire de prezenta cauză, în acea speţă, la baza emiterii H.G. nr. 1277/2005, prin care au fost nominalizate unităţile şcolare afectate de inundaţiile din perioada aprilie-mai şi iulie- august 2005 şi a căror reabilitare urma să fie finanţată din fondurile PHARE 2003, au stat şi rapoarte întocmite şi semnate de către preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, A. În plus, acuzaţia s-a întemeiat şi pe faptul că în cererea de finanţare semnată de către inculpat, a fost menţionat un document inexistent, mai precis, la punctul 1.6.4 - motivele pentru alegerea beneficiarilor finali, s-a indicat în fals că Raportul Inspectoratului pentru situaţii de urgenţă Argeş, transmis Prefecturii judeţului şi Consiliului Judeţean Argeş, evidenţiază unităţile şcolare afectate de inundaţiile din vara anului 2005, fiind vorba despre un document care nu exista, în realitate.
Pe cale de consecinţă, condamnarea inculpatului A. dispusă în sus-menţionata cauză penală nu constituie o jurisprudenţă relevantă şi nu poate fi opusă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca motiv pentru pronunţarea aceleiaşi soluţii în cauza de faţă.
Diferenţele majore constau în aceea că, în speţa de faţă, falsul imputat inculpatului vizează exclusiv o menţiune preluată dintr-o hotărâre de guvern, fără să se fi dovedit implicarea acestuia în iniţierea şi emiterea Hotărârii nr. 704/2006 privind nominalizarea obiectivelor de infrastructură rutieră şi de mediu afectate de inundaţii în perioada aprilie - mai şi iulie - august 2005, ce vor beneficia de finanţări prin Programul PHARE 2005.
Într-adevăr, refacerea Podului Morăreşti-Căteasca trebuia realizată în deplină concordanţă cu legea, numai obiectivele de infrastructură afectate de inundaţiile din perioada aprilie - august 2005 fiind eligibile pentru a intra în proiectul de finanţare nerambursabilă.
Această împrejurare are relevanţă din punct de vedere al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 181din Legea nr. 78/2000, dar nu poate fi opusă din punct de vedere subiectiv inculpatului, atâta timp cât, aşa cum s-a arătat, la momentul formulării şi semnării cererii de finanţare, prin H.G. nr. 704/2006, podul era deja nominalizat printre obiectivele care beneficiau de fonduri PHARE în urma inundaţiilor din perioada aprilie - august 2005 şi nu s-a dovedit că inculpatul A. a plănuit şi a acţionat în mod fraudulos în scopul emiterii acestei hotărâri de guvern, pentru ca, ulterior, să poată menţiona podul Morăreşti-Căteasca în cererea de finanţare. Drept urmare, indiferent de situaţia reală a podului, nu se poate susţine că inculpatul A. a acţionat în scopul obţinerii pe nedrept a fondurilor PHARE.
Critica Parchetului privind absenţa unui înscris oficial care să confirme afectarea podului respectiv de inundaţiile din perioada aprilie - august 2005 este înlăturată prin mijloacele de probă mai sus menţionate, care conduc, cel puţin, la stabilirea existenţei unor indicii că podul a fost avariat şi ulterior lunii martie 2005, dar, ceea ce este mai important, prin H.G. nr. 704/2006, podul Morăreşti-Căteasca era nominalizat ca obiectiv care beneficia de fonduri PHARE, aşa încât inculpatul nu putea decât să respecte hotărârea Guvernului, neavând nicio abilitare legală de a o cenzura. Prin probele administrate s-a demonstrat că inculpatul nu a făcut altceva decât să dea curs respectivei hotărâri de guvern şi că, în realitate, menţiunea din cererea de finanţare considerată a fi falsificată de către inculpat, a fost preluată întocmai din conţinutul H.G. nr. 704/2006.
De altfel, se constată că Parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală tocmai pentru lipsa vinovăţiei faţă de numitul EE. - primarul comunei Căteasca, ce a semnat aceeaşi cerere de finanţare înaintea inculpatului QQQ. în data de 11.01.2007, A. în data de 25.01.2007), cercetat, la fel ca inculpatul A., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 şi prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu s-a dovedit că inculpatul A. a acţionat cu vinovăţia prevăzută de lege în legătură cu acuzaţia de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al comunităţilor europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.
Pe cale de consecinţă, se impune menţinerea soluţiei de achitare a inculpatului A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., dispusă prin sentinţa apelată.
III. În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpaţilor A., E., J., I., K., D., H. şi G., respectiv complicitate la abuz în serviciu, reţinută în sarcina inculpatului B. (faptele privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009 şi a Actului adiţional nr. x la acest contract):
Parchetul a criticat hotărârea pe motiv că, în mod greşit, s-a dispus soluţia de achitare pentru cel de-al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu (încheierea Actului adiţional nr. x privind lucrările suplimentare), câtă vreme inculpaţii A., B., D., K. şi J. au fost trimişi în judecată pentru o singură infracţiune în formă continuată (două acte materiale).
Se arată că nu se pot pronunţa două soluţii diametral opuse pentru o singură infracţiune, aşa încât soluţia de achitare pentru un act material al infracţiunii continuate este nelegală. Această soluţie putea fi dispusă numai dacă s-ar fi constatat că la baza faptei a stat o rezoluţie infracţională distinctă şi, în acest caz, ar fi trebuit să fie pusă în discuţie şi apoi să fie dispusă schimbarea încadrării juridice din infracţiunea continuată, în concurs de infracţiuni.
Parchetul susţine că schimbarea de încadrare juridică nu a fost solicitată nici de apărare, fiind evident că infracţiunea este continuată, deoarece abuzul în serviciu priveşte două etape ale aceluiaşi contract, şi anume, încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009 - primul act material şi încheierea Actului adiţional nr. x privind lucrările suplimentare - al doilea act material.
Examinând această critică, Înalta Curte constată că este fondată numai în parte.
Motivul de apel îi vizează pe inculpaţii A., B., D., K., J., care au fost trimişi în judecată pentru o singură infracţiune de abuz în serviciu în formă continuată, constând în săvârşirea a două acte materiale: primul vizând încheierea Contractului de achiziţii publice nr. x, cel de-al doilea act material vizând încheierea Actului adiţional nr. x privind lucrările suplimentare (inculpatele E., I., H. şi G. au fost trimise în judecată doar pentru comiterea unui singur act material).
Constatând, în legătură cu cel de-al doilea act material, că nu sunt întrunite condiţiile pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare şi fără a schimba încadrarea juridică, instanţa de fond a dispus condamnarea pentru primul act material şi achitarea pentru cel de-al doilea.
Desigur, această manieră de soluţionare a cauzei este greşită întrucât, fiind învestită cu comiterea faptelor încadrate într-o unitate legală de infracţiune - art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 - instanţa ar fi trebuit mai întâi să dispună schimbarea încadrării juridice prin separarea celor două acte materiale, reţinând dintr-o infracţiune continuată două infracţiuni de abuz în serviciu în formă simplă, şi abia apoi să pronunţe soluţiile de condamnare şi achitare corespunzător fiecăreia din cele două fapte. Aceasta se impunea, cu atât mai mult cu cât, dispunând achitarea pentru cea de-a doua faptă (referitoare la Actul adiţional nr. x privind lucrările suplimentare), nu se mai putea reţine ca fiind îndeplinită condiţia rezoluţiei infracţionale unice.
Omisiunea instanţei de fond de a dispune schimbarea încadrării juridice nu determină, însă, trimiterea cauzei spre rejudecare, putând fi remediată chiar de către instanţa de apel.
Înalta Curte a constatat doar în parte caracterul fondat al criticii formulate în acest sens de către Parchet, deoarece acesta tinde la condamnarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii în formă continuată.
Or, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru constatarea incidenţei dispoziţiilor privind unitatea legală de infracţiune prev. de art. 41 C. pen. din 1969 întrucât, în raport de cele constatate la pct. 1) şi 2) din prezenta secţiune, în mod evident, nu este vorba despre o rezoluţie infracţională unică. Astfel, nu doar că cele două acte materiale indicate de Parchet în cuprinsul acuzaţiei sunt plasate la o distanţă mare de timp, primul fiind comis în martie - aprilie 2009, cel de-al doilea în mai - iunie 2010, ci, aşa cum rezultă din toate probele administrate, în acest interval de timp au intervenit numeroase situaţii şi împrejurări ce au fragmentat o eventuală rezoluţie frauduloasă, rezultând cu certitudine că încheierea Actului adiţional nr. x privind lucrările suplimentare nu a fost stabilită de la începutul activităţii pretins infracţionale, în luna martie 2009, ci a intervenit urmare a unor evenimente survenite mult ulterior, mai precis, în luna martie 2010.
În ce-i priveşte pe inculpaţii E., J., I., K., D., H. şi G., inexistenţa unei rezoluţii unice este susţinută şi de împrejurările în care se reţine comiterea celor două fapte şi componenţa diferită a comisiilor de evaluare. Unii dintre inculpaţi au fost implicaţi, fie în atribuirea iniţială a contractului, fie în negocierea lucrărilor suplimentare, alţii, în ambele proceduri, toţi fiind însă desemnaţi în comisiile de evaluare prin două hotărâri succesive, la distanţă de circa un an şi independent de voinţa acestora, aşa încât nu cunoşteau că vor face parte din acele comisii.
Referitor la inculpaţii A. şi B., acuzarea susţine teza unei rezoluţii unice şi prin aceea că a existat un interes al acestora pentru atribuirea în condiţii frauduloase, în favoarea S.C. L. S.A., a ambelor contracte, atât a celui iniţial, de achiziţie publică, cât şi a Actului adiţional nr. x privind lucrările suplimentare, însă, în urma probelor administrate, instanţa de apel a stabilit că infracţiunile de dare şi luare de mită comise de cei doi inculpaţi vizează doar încheierea Contractului iniţial, nr. x/1.06.2009.
În consecinţă, chiar de la formularea acuzaţiei penale era necesar ca cele două fapte ce fac obiectul acuzaţiilor de abuz în serviciu - reţinute în sarcina inculpaţilor A., D., K. şi J., respectiv complicitate la abuz în serviciu - reţinută în sarcina inculpatului B., să fie încadrate din punct de vedere juridic în două infracţiuni distincte în formă simplă, şi nu într-o singură infracţiune de abuz în serviciu în formă continuată.
Din aceste motive, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de apel va schimba încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A., D., K. şi J., din infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (două acte materiale), în două infracţiuni de abuz în serviciu:
- prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009);
- prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
În mod corespunzător, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului B., din complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (două acte materiale), în:
- complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009);
- complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
Pe cale de consecinţă, instanţa de apel va examina distinct fiecare faptă, astfel încât, menţiunile din sentinţa apelată şi din motivele de apel ale Parchetului şi ale inculpaţilor, privind primul act material, vor avea corespondent în prezenta decizie fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009, iar referirile la al doilea act material vor avea drept corespondent fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009.
1). În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 reţinută în sarcina inculpaţilor A., E., J., I., K. şi D., respectiv complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969, reţinută în sarcina inculpatului B. (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009):
Inculpatul A. a criticat hotărârea pentru greşita sa condamnare, arătând că instanţa de fond a preluat susţineri nedovedite relevate în actul de sesizare, prin ignorarea unor probe semnificative în dovedirea nevinovăţiei, situaţia factuală corectă demonstrând legalitatea atribuirii contractului de lucrări din 1.06.2009. Instanţa nu a examinat existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prin prisma atribuţiilor inculpatului cu referire la dispoziţiile art. 204 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 93 din H.G. nr. 925/2006.
Se susţine că, dimpotrivă, prin probele administrate s-a demonstrat că inculpatul a respectat toate atribuţiile de serviciu ce-i reveneau în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, iar soluţia corectă este aceea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen.
În ce priveşte soluţionarea laturii civile, se invocă critici de nelegalitate cu privire la confiscarea sumei de 4.497.947,48 RON susţinându-se că nicio probă nu a făcut dovada că în patrimoniul inculpatului a intrat vreo sumă de bani. În plus, se apreciază nelegală confiscarea specială în solidar de la mai mulţi inculpaţi a respectivei sume, având în vedere faptul că aceasta este o măsură de siguranţă care, potrivit art. 111 C. pen., are un caracter de sancţiune personală, ceea ce exclude solidaritatea.
Inculpatul B. a criticat hotărârea pentru greşita condamnare sub aspectul complicităţii la abuz în serviciu, susţinând că probele administrate nu dovedesc comiterea vreunui act de ajutor sau de înlesnire la încălcarea dispoziţiilor legale de către funcţionarii publici implicaţi în evaluarea ofertelor, mai mult, asemenea acte de complicitate nici nu ar fi posibile, având în vedere că procedura de atribuire este nepublică.
Chiar în situaţia în care neregularităţile reţinute în acuzare începând cu data de 1.04.2009 au o susţinere legală concretă, putându-se constata că funcţionarii publici şi-au depăşit competenţele, nu se poate dispune condamnarea inculpatului B., fundamentul soluţiei atacate fiind doar o prezumţie în acest sens, fără a se face dovada că inculpatul ar fi cunoscut împrejurarea că funcţionarii publici nu au respectat legea.
Referitor la faptul că oferta S.C. FF. S.R.L. a fost găsită cu ocazia percheziţiei la sediul S.C. L. S.A., se arată că orice ofertant putea să intre în posesia înscrisurilor, cu atât mai mult S.C. L. S.A. care, după desemnarea sa ca şi câştigător, putea consulta dosarul de achiziţie devenit public, ceea ce se putea întâmpla şi cu ocazia soluţionării contestaţiilor formulate de ceilalţi ofertanţi.
Tot sub aspectul situaţiei de fapt, se arată că prin probele administrate s-a dovedit că inculpatul B. nu a participat la întocmirea ofertei de licitaţie, iar implicarea sa într-o activitate infracţională nu poate fi dedusă din modul în care un alt inculpat, respectiv A., s-a comportat pe parcursul procedurii de atribuire, or din faptul că pe parcursul execuţiei lucrărilor, S.C. L. S.A. a subcontractat parte din lucrări unor firme în care erau implicate persoane aflate în relaţii de rudenie cu inculpatul A.
Referitor la imposibilitatea S.C. DD. CF S.A. de a mai participa la executarea contractului, se arată că această societate a îndeplinit în continuare activităţi de asistenţă tehnică, fără să se dovedească în raport de înscrisurile depuse la dosar că este fictivă continuarea asocierii, dimpotrivă, tocmai datorită imposibilităţii de a mai efectua lucrările, în acest fel, a apărut necesitatea de a apela la subcontractori, context în care la recomandarea S.C. DD. CF S.A., parte din lucrări au fost realizate cu ajutorul S.C. HH. S.R.L. şi S.C. JJ. S.R.L.
Apărarea apreciază ca nefiind dovedită existenţa unei înţelegeri prealabile între inculpaţii B. şi A. în scopul atribuirii contractului de achiziţii publice şi nici a unei acţiuni de ajutor material sau moral, anterior sau concomitent comiterii de către inculpatul A. a infracţiunii de abuz în serviciu.
Cât priveşte invocarea interceptărilor de către instanţa de fond, în susţinerea soluţiei de condamnare, se arată că probaţiunea nu este clară şi de natură să stabilească existenţa unei înţelegeri prealabile între inculpaţii B. şi A., aceasta fiind doar dedusă din ceea ce rezultă cu certitudine din respectivele convorbiri telefonice, şi anume că cei doi inculpaţi au avut o întâlnire în data de 12 mai 2009. În plus, între S.C. L. S.A. şi Consiliul Judeţean Argeş au mai existat contracte, aşa încât întâlnirea putea viza orice alt aspect. Dimpotrivă, dovada nevinovăţiei inculpatului B. se face chiar prin aceea că, deşi au fost dispuse măsuri de supraveghere tehnică, acestea nu au relevat o eventuală înţelegere sau orice altă formă de ajutor pe care inculpatul B. să o fi dat inculpatului A. sau celorlalţi inculpaţi, membri ai Comisiei de evaluare.
În consecinţă, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi respingerea acţiunii civile.
Inculpata E. a criticat hotărârea sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea de abuz în serviciu.
După expunerea istoricului activităţilor desfăşurate ca membru în comisia de evaluare, se arată că niciunul dintre cele 4 criterii de atribuire nu a fost modificat nici ca denumire, nici ca pondere, până la atribuirea contractului în data de 1.06.2009. În acest context, se susţine că, toate precizările exprimate de la publicarea anunţului şi până la deschiderea ofertelor au fost cunoscute de toţi operatorii economici, având caracter "clarificare" şi nu de "modificare" a criteriilor de atribuire. Cu privire la factorul "durata de execuţie" - ceea ce interesează în cauza de faţă, se arată că limita minimă era de 3 luni, iar această precizare nu a fost făcută de către Comisia de evaluare, ci ca răspuns la o solicitare de clarificări adresată de operatorii economici interesaţi. Aşa cum rezultă şi din Adresa nr. x/25.02.2009, precizarea tehnică era exclusiv atributul proiectantului, fapt confirmat şi de martorele O. şi JJJ., observatori RRR. (Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice, denumită în continuare RRR.).
Se mai arată că, în mod eronat, acuzarea susţine că în procedura de analiză a ofertelor, Comisia de evaluare trebuia să aibă în vedere doar documentaţia postată iniţial pe SEAP la 5.02.2009, fără să ţină cont de clarificări în legătură cu termenul de execuţie de minim 3 luni. Acuzarea se contrazice susţinând, pe de altă parte, că oferta S.C. FF. S.R.L. ar fi fost conformă, deşi nici aceasta nu respecta documentaţia iniţială, ci documentaţia finală constituită conform clarificărilor formulate până la depunerea ofertelor.
Conform legislaţiei, nu se ofertează în baza documentaţiei iniţiale, rolul clarificărilor şi al răspunsului la clarificări fiind acela de a da posibilitatea tuturor ofertanţilor să depună o ofertă exactă, eliminând eventualele neclarităţi. În continuare se precizează că oricare dintre cele 3 modificări intervenite până la deschiderea ofertelor în ce priveşte durata de execuţie a investiţiei ar fi condus la încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006 şi la descalificarea S.C. FF. S.R.L., prin declararea acestei oferte ca neconformă şi inadmisibilă, ceea ce contrazice teza acuzării în sensul că acest operator economic ar fi fost descalificat în mod arbitrar şi în folosul S.C. L. S.A.
Cu referire la menţiunea din secţiunea VI - informaţii suplimentare din documentaţia publicată pe SEAP, se arată că menţiunea posibilităţii exercitării căilor de atac împotriva deciziilor Consiliului Judeţean este importantă, deoarece S.C. FF. S.R.L. nu a exercitata acest drept cu toate că, inculpata E. în calitate de preşedintă a Comisiei de evaluare, a transmis către toţi operatorii economici contestaţia formulată de către alţi 3 operatori economici împotriva raportului procedurii din 16.04.2009, prin care fusese declarat câştigător S.C. L. S.A.
Referitor la caietul de sarcini care cuprindea proiectul tehnic, se arată că acesta nu include toate valorile estimate şi era atributul exclusiv al proiectantului, care avea şi obligaţia răspunsului la clarificări din punct de vedere tehnic. Durata de execuţie minimă şi maximă menţionată în "fişa de date" a fost preluată din caietul de sarcini întocmit de proiectant şi menţionată în fişa de date iniţială, ce a fost întocmită de compartimentul intern de achiziţii din cadrul Consiliului Judeţean.
Atât acuzarea cât şi instanţa de fond au nesocotit o împrejurare de fapt esenţială, şi anume că în documentaţia iniţială, Consiliul Judeţean a precizat că termenul maxim de execuţie este de 6 luni, iar în caietul de sarcini, proiectantul a menţionat un termen maxim de 26 de luni, neconcordanţă sesizată de un operator economic care a solicitat o clarificare. Răspunsul proiectantului este conţinut în Adresa nr. x/26.02.2009, fiind preluat în Adresa nr. x din aceeaşi dată a Consiliului Judeţean Argeş, în care se precizează că termenul minim de execuţie este de 3 luni şi termenul maxim de 6 luni. Cronologic, acesta este momentul în care a fost precizat termenul minim de execuţie, dată la care Comisia de evaluare nu-şi intrase în atribuţii, începându-şi activitatea în data de 19.03.2009, odată cu momentul deschiderii ofertelor.
Rezultă astfel, că inculpata E. nu a avut nicio atribuţie în stabilirea termenului minim de execuţie, care nu constituie o modificare a factorului de evaluare, ci o clarificare a duratei de execuţie din fişa de date.
În concordanţă cu O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006, Comisia de evaluare era obligată să procedeze la punctarea ofertelor pe baza întregii documentaţii de atribuire, preexistentă la momentul de deschidere a ofertelor. În cazul nerespectării acestei documentaţii, s-ar fi pus problema unui alt tip de abuz în serviciu şi a unor posibile contestaţii cu consecinţa sigură a finanţării.
Pentru a răspunde la întrebarea de ce în condiţiile mai sus expuse Comisia de evaluare a declarat câştigător iniţial S.C. FF. S.R.L. deşi aceasta nu îndeplinea criteriile de atribuire, se arată că trebuie analizată activitatea comisiei în perioada 19.03.2009, data deschiderii ofertelor şi 1.04.2009, data întocmirii primului raport al procedurii. Sub acest aspect, se arată că acuzarea face o confuzie între demersurile şi atribuţiile autorităţii contractante şi atribuţiile Comisiei de evaluare, pentru aceasta din urmă fiind incidente dispoziţiile din H.G. nr. 925/2006, în sensul că trebuia să elaboreze raportul procedurii de atribuire pe baza documentelor întocmite de autoritatea contractantă.
În altă ordine de idei, se arată că participant la procedură nu a fost S.C. L. S.A., ci Asocierea S.C. L. S.A. - S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A., iar situaţia reală a acestei asocieri nu poate fi imputată Comisiei de evaluare, care ar fi putut exclude asocierea numai dacă în timpul evaluării ofertelor un membru al asocierii ar fi trimis un document prin care să anunţe retragerea din asociere, fapt care nu s-a întâmplat, aşa încât nici inculpata E. nici ceilalţi membri ai Comisiei nu pot fi făcuţi responsabili de împrejurarea că S.C. DD. CF S.A. nu a participat la execuţia lucrărilor.
Se mai arată că probele administrate dovedesc comportamentul membrilor comisiei întemeiat pe factori obiectivi de analiză privind: preţul, durata de execuţie şi garanţia acordată lucrării, respectiv factori subiectivi de analiză, şi anume: programul calităţii şi împrejurarea că toţi ofertanţii au fost evaluaţi în mod identic, primind punctaj maxim din partea membrilor comisiei, ceea ce contrazice teza acuzării în sensul că membrii comisiei ar fi urmărit cu orice preţ eliminarea S.C. FF. S.R.L.
Dimpotrivă, un alt element ce caracterizează conduita inculpatei E. şi a celorlalţi inculpaţi, membri în Comisia de evaluare este cel referitor la asimilarea termenului minim de execuţie de 2 luni şi 28 de zile, la termenul de 3 luni stabilit de proiectant şi devenit condiţie minimă de calificare. Decizia Comisiei de evaluare s-a bazat chiar pe răspunsul S.C. FF. S.R.L., care a solicitat o atare asimilare a termenului de execuţie şi pe detalierea grafică a acestui termen pe săptămâni şi pe zile, furnizată de către S.C. FF. S.R.L. ca răspuns la solicitarea de clarificare formulată de comisie.
Se susţine că, pentru toate aceste motive, S.C. FF. S.R.L. a fost declarat câştigător prin raportul procedurii din 1.04.2009.
Cu toate acestea, se arată că în şedinţa din 1.04.2009, membrii comisiei şi observatorii RRR. au purtat discuţii în legătura cu natura "asimilării termenului de 2 luni şi 28 de zile la 3 luni" şi au decis să nu înainteze raportul procedurii spre aprobare preşedintelui Consiliului Judeţean, datorită numeroaselor întrebări pe care şi le-au pus, respectiv: dacă se putea face această asimilare şi dacă echivala cu o modificare de ofertă; dacă exista riscul unei contestaţii la CNSC din partea unui alt operator pentru încălcarea tratamentului egal; dacă membrii comisiei puteau fi acuzaţi de discriminare în condiţiile în care un alt ofertant, respectiv S.C. QQ. S.R.L. care propusese un termen de 2 luni, fusese exclus pe motiv că oferta a fost considerată neconformă; care era temeiul legal al unei asemenea asimilări.
Se apreciază că, din această perspectivă, este combătută afirmaţia că s-a refuzat înaintarea raportului procedurii de către comisie, arătându-se că obligaţia de înaintare prevăzută de lege, era în termen de 3 zile de la momentul întocmirii raportului procedurii, intenţia legiuitorului fiind tocmai de a permite "revenirea la raportul procedurii" după întocmirea acestuia.
Trebuie să se facă distincţie între posibilitatea "revenirii la raport" şi posibilitatea "anulării raportului", aceasta din urmă putând fi realizată de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau de către instanţă, cele două posibilităţi fiind diferite ca natură juridică. Orice procedură de achiziţie publică se finalizează în 2 moduri: prin semnarea contractului de achiziţie sau prin anularea procedurii, implicit, atribuţiile Comisiei de evaluare încetează la momentul încheierii procedurii, fie prin semnarea contractului, fir prin anularea procedurii.
În susţinerea dubiilor avute de către membrii comisiei de evaluare cu privire la declararea ofertei S.C. FF. S.R.L. ca fiind câştigătoare, se invocă întocmirea de către inculpata E. - în calitate de preşedinte a Comisiei de evaluare, a Notei justificative din 9.04.2009, prin care s-a solicitat prelungirea perioadei de evaluare a ofertelor.
Referitor la activitatea desfăşurată de comisie în perioada 1.04.2009 - 12.05.2009, se arată că în data de 16.04.2009 au existat două corespondenţe privind termenul minim de 3 luni şi asimilarea acestuia la termenul minim de 3 luni. Prima corespondenţă s-a realizat între un membru al compartimentului specializat în achiziţii publice (CCC.) şi un reprezentant al ANRMAP (V.), cea de-a doua, între inculpata E. şi platforma Helpdesk a ANRMAP. Din ambele corespondenţe rezulta că această asimilare nu putea să fie realizată, iar cele două corespondenţe electronice aveau caracter oficial, nefiind necesar să fie dublate de o corespondenţă în scris.
Ulterior, a fost emis raportul procedurii din 16.04.2009, care a fost contestat la CNSC, iar referitor la efectele deciziei dată de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, se apreciază relevantă împrejurarea că şi primul raport al procedurii din 1.04.2009, a fost înaintat acestui consiliu, care a stabilit că termenele de execuţie comunicate prin răspunsurile date la solicitările de clarificări nu pot fi considerate ca modificări ale documentaţiei de atribuire, ceea ce infirmă încă o dată teza acuzării. S.C. FF. S.R.L. nu a fost inclusă în evaluare după decizia CNSC întrucât se trasa obligativitatea evaluării tuturor ofertelor admisibile, cu alte cuvinte, reevaluarea se limita doar la cei 2 operatori economici nominalizaţi în conţinutul deciziei care aveau şi calitatea de contestatari, respectiv S.C. MM. şi S.C. QQ. S.R.L., în timp ce S.C. FF. S.R.L. nu avea o ofertă admisibilă şi nici nu formulase contestaţie.
În acelaşi sens, se invocă: declaraţia din 10.03.2017 dată de martorul W., care a afirmat că "persoana care nu a uzat de dreptul de a formula contestaţie nu mai este implicată în procedură" Raportul de constatare întocmit de către specialistul DNA SSS., în care se menţionează că decizia CNSC a fost corect aplicată; Adresa nr. x/12.06.2009 emisă de DGFP Argeş, prin director economic SSS., prin care se transmite raportul observatorilor desemnaţi, ce confirmă legalitatea procedurii de atribuire a lucrărilor şi a încheierii contractului de execuţie cu ofertantul desemnat câştigător. Acest raport girează legalitatea procedurii, în caz contrar, existând alte pârghii legale, respectiv întocmirea de către observatori a unor note intermediare sau întocmirea raportului cu obiecţiuni.
În consecinţă, în principal, se solicită achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi respingerea acţiunii civile ca nefondată.
Inculpata formulează şi o critică vizând greşita individualizare a pedepsei, prin raportare la criteriile generale, la scopul pedepsei şi la necesitatea evaluării circumstanţelor concrete, inclusiv a împrejurărilor cu valoare de circumstanţă atenuantă.
Inculpaţii J., I., K. şi D. au criticat hotărârea pentru greşita condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, solicitând achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, nu au fost încălcate prevederile legii, nu s-a produs un prejudiciu şi lipseşte vinovăţia. Referitor la latura civilă, solicită respingerea acţiunii privind plata despăgubirilor şi ridicarea măsurilor asigurătorii.
În dezvoltarea motivelor de apel, referitor la respectarea legislaţiei achiziţiilor publice, se arată că obligaţiile instituite prin dispoziţiile art. 199, 200 alin. (1) şi 204 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv art. 83 şi 93 din H.G. nr. 925/2006, fie nu erau stabilite în sarcina inculpaţilor, fie instanţa le-a interpretat şi aplicat greşit.
În ce priveşte acuzaţia privind încălcarea art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, se arată că au fost depăşite limitele sesizării pentru că aceasta nu se regăseşte în rechizitoriu, singura referire fiind la pag. 61, ultimul aliniat, fără ca acuzarea să se refere expres sau implicit la încălcarea de către inculpaţi a respectivei prevederi legale.
Dacă se consideră că a existat o asemenea sesizare, se solicită să se constate că instanţa de fond a reţinut încălcarea art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006, fără să motiveze însă pretinsa abatere, întrucât nu se demonstrează în mod concret cum au fost nerespectate aceste dispoziţii. Se ignoră faptul că prevederile legale vizează etapa elaborării documentaţiei de atribuire, anterioară momentului în care inculpaţii, ca membri în Comisia de evaluare, au intervenit în procedura de atribuire, în condiţiile în care nici nu au fost implicaţi în elaborarea documentaţiei, iar acuzaţia nu vizează modalitatea în care a fost întocmită respectiva documentaţie.
Cu referire la aplicarea factorilor de evaluare pentru compararea ofertelor, instanţa de fond omite să ia în considerare dispoziţiile art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 coroborate cu art. 82 din H.G. nr. 925/2006, care precizează că oferta câştigătoare se stabileşte exclusiv dintre ofertele admisibile, aşa încât, dat fiind că oferta S.C. FF. S.R.L. nu era admisibilă, în mod corect nu i-au mai fost aplicaţi factorii de evaluare, iar utilizarea criteriului de atribuire exclusiv pentru compararea ofertelor admisibile nu echivalează, în niciun caz, cu modificarea factorilor de evaluare a ofertelor.
Cu privire la încălcarea art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, se arată că este vorba despre obligaţia autorităţii contractante de a stabili oferta câştigătoare, iar instanţa de fond a interpretat eronat textul de lege, omiţând să precizeze că acesta nu impune obligaţii în sarcina Comisiei de evaluare. De asemenea, aceste prevederi sunt examinate separat, fără a fi corelate cu art. 206 alin. (11) din O.U.G. nr. 34/2006, rezultând că scopul reglementării este acela de a se evita atribuirea contractului unui operator economic a cărui ofertă este inadmisibilă, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Cu privire la respectarea art. 204 din O.U.G. nr. 34/2006, se arată că instanţa de fond a ignorat apărările potrivit cărora decizia de semnare a contractului, act final al procedurii de atribuire, aparţine autorităţii contractante prin reprezentanţii săi legali şi nu Comisiei de evaluare, ale cărei atribuţii sunt strict reglementate de art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, fiind limitate la verificarea admisibilităţii ofertelor şi desemnarea ofertei câştigătoare prin aplicarea criteriului de atribuire.
Aprobarea raportului procedurii, comunicarea rezultatului şi semnarea contractului de achiziţie publică sunt demersuri ce trebuiau realizate de autoritatea contractantă prin reprezentantul legal şi de serviciul de achiziţii publice, şi nu de către Comisia de evaluare a ofertelor. Mai mult, toate acestea devin incidente în etapa ulterioară comunicării rezultatului procedurii de atribuire, după expirarea perioadei de aşteptare prevăzută de art. 205 din O.U.G. nr. 34/2006, şi numai dacă decizia de atribuire rămâne definitivă. Este evident că în această etapă, Comisia de evaluare nu mai are posibilitatea legală să intervină.
Cu privire la anularea raportului iniţial din 1.04.2016 al procedurii de atribuire, se arată că nici acuzarea, nici instanţa de fond, nu au indicat dispoziţiile legale încălcate, ceea ce se impunea în lumina Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.
Prin probe s-a demonstrat că reevaluarea ofertei S.C. FF. S.R.L. s-a decis ca urmare a convingerii legitime a membrilor Comisiei cu privire la o eroare în evaluarea iniţială a acestei oferte prin încălcarea principiului tratamentului egal al ofertanţilor prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, în condiţiile în care oferta S.C. QQ. S.R.L. fusese declarată neconformă pentru nerespectarea termenului minim de 3 luni indicat de proiectant.
Această convingere a fost întărită prin cele 2 puncte de vedere al biroului de consultanţă tehnică din cadrul ANRMAP. Instanţa de fond a considerat în mod eronat că acestea nu reprezentau răspunsul oficial al instituţiei, cu toate că au fost emise prin intermediul Helpdesk şi prin corespondenţă electronică şi au fost confirmate de martorul V., director şi fost preşedinte în cadrul ANRMAP.
Pe de altă parte, se arată că niciun text de lege nu interzice comisiei de evaluare să anuleze un raport al procedurii de atribuire care nu a devenit un act administrativ prin aprobare de către reprezentantul autorităţii contractante şi care nu a produs efecte juridice ca urmare a comunicării către ofertanţi. Dimpotrivă, atât doctrina de specialitate cât şi practica judiciară au considerat, inclusiv prin raportare la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care completează O.U.G. nr. 34/2006 potrivit art. 297 din acest ultim act normativ, ca fiind posibilă şi în spiritul legislaţiei specifice adoptarea unor măsuri de remediere anterior atribuirii contractului de achiziţie publică.
În acest context, se subliniază că inculpaţii nu au participat la deciziile şi demersurile de prelungire a perioadei de evaluare a ofertelor nici la verificarea în teren a capacităţii tehnice a S.C. FF. S.R.L. şi la corespondenţa cu ANRMAP ci, cu bună-credinţă, au luat cunoştinţă de efectuarea acestor demersuri doar în data de 16.04.2009, odată cu rechemarea pentru reluarea activităţii în Comisia de evaluare.
În plus, conformitatea cu prevederile legale în domeniul achiziţiilor a fost susţinută şi de observatorii Compartimentului de verificare a achiziţiilor publice (RRR.) din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, care, deşi prezenţi permanent la fiecare şedinţă a Comisiei, nu au sesizat nicio posibilă eroare sau nelegalitate.
Cu privire la respectarea deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), se evidenţiază o contradicţie a hotărârii atacate prin aceea că, deşi se reţine că infracţiunea de abuz în serviciu s-a consumat încă de la data de 16.04.2009, când s-a refăcut raportul procedurii de atribuire, ulterior, instanţa de fond reţine că a fost sfidată decizia CNSC. Inculpaţii consideră că această concluzie se bazează pe interpretarea eronată a deciziei CNSC şi pe ignorarea art. 2 din Directiva 2007/66/CE şi a dispoziţiilor similare ale art. 206 alin. (11) din O.U.G. nr. 34/2006, care definesc noţiunea de excludere definitivă a unui ofertant din procedura de atribuire.
Din dispozitivul deciziei CNSC rezultă că reevaluarea trebuia să vizeze doar ofertele admisibile, respectiv cele declarate ca atare în raportul procedurii ce a fost contestat, precum şi ofertele depuse de operatorii economici ale căror contestaţii au fost admise, fără să fie vorba de oferta depusă de S.C. FF. S.R.L. Dacă prin sintagma "anularea raportului procedurii" din decizia CNSC s-ar înţelege anularea tuturor deciziilor comisiei de evaluare până la etapa şedinţei de deschidere a ofertelor, astfel cum eronat se reţine în acuzare, atunci ar fi total inutilă prevederea expresă din cadrul respectivei deciziei CNSC, în sensul de continuare a procedurii exclusiv prin aplicarea criteriului de atribuire a ofertelor admisibile.
În acest context, făcând aplicarea art. 206 alin. (11) din O.U.G. nr. 34/2006, Comisia de evaluare a constatat că oferta S.C. FF. S.R.L. nu mai poate face obiectul reevaluării pentru că acest ofertant nu mai avea calitatea de operator implicat în procedura de atribuire, întrucât deşi îi fusese comunicată decizia de respingere a ofertei sale, acesta nu a formulat contestaţie împotriva primului rezultat al procedurii de atribuire şi nici nu mai avea dreptul să conteste, pentru că termenul legal de 10 zile de la comunicare era depăşit. Pe cale de consecinţă, Comisia de evaluare a procedat întocmai cum a dispus CNSC, având în vedere că art. 206 alin. (11) din O.U.G. nr. 34/2006 nu distinge în funcţie de legalitatea/nelegalitatea deciziei de respingere a unei oferte, aşa încât rămâne exclus definitiv din procedura de atribuire ofertantul care şi-a manifestat lipsa de interes prin neexercitarea căii de atac prevăzută de lege.
Se arată că interpretarea dată de inculpaţi textului de lege este confirmată de practica majoritară a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, prin Decizia nr. 250/2009 a Curţii Constituţionale cât şi prin decizii relevante ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, făcându-se referire la Hotărârea din 12.12.2002 în Cauza C-470/99 Universale-Bau AG, punctele 77, 79 şi la Decizia din 11.09.2014 în Cauza C-19/13 Fastweb, pct. 58.
În subsidiar, se arată că şi în situaţia în care s-ar constata o eroare în interpretarea noţiunii de "operator economic implicat în procedura de atribuire", aceasta nu ar prezenta relevanţă în contextul în care oferta S.C. FF. S.R.L. trebuia oricum eliminată din competiţie, iar o neregularitate procedurală cum este cea invocată de acuzare (lipsa reevaluării ofertei S.C. FF. SRL) nu determină anularea în tot sau în parte a unei decizii decât dacă se dovedeşte că, în lipsa acelei neregularităţi, procedura administrativă ar fi putut conduce la un rezultat diferit.
Or, chiar şi în situaţia în care se impunea reanalizarea ofertei S.C. FF. S.R.L., oferta acestei societăţi comerciale era inadmisibilă şi trebuia respinsă pentru numeroase alte motive, respectiv: modificarea ofertei tehnice prin răspunsul la solicitarea de clarificări (a fost schimbată metoda de montare a tablierului şi a fost asimilat termenul de execuţie de 2 luni şi 28 de zile la 3 luni, a fost furnizat un răspuns neconcludent la solicitarea de clarificări, a existat neconcordanţă între durata de garanţie a lucrării de 48 de ani menţionată în formularul de ofertă şi durata de 24 de luni precizată în anexa la formularul de oferă şi s-a ofertat un preţ neobişnuit de scăzut, care nu putea fi justificat).
În final, pentru toate argumentele expuse, se arată că înlăturarea unui ofertant pentru alte argumentele decât cele prevăzute expres de lege şi insurmontabile nu este decât o faptă putativă, ce nu poate constitui temei al condamnării. Se invocă aprecierea greşită a instanţei de fond care nu a răspuns tuturor acestor apărări, pe motiv că obiectul cauzei îl reprezintă atribuirea în mod nelegal a contractului unui alt ofertant şi nu analiza admisibilităţii ofertei S.C. FF. S.R.L. Dimpotrivă, apărarea susţine că instanţa trebuia să ia în considerare şi să examineze toate aceste apărări, din care rezultă că nu se putea atribui în mod legal contractul către S.C. FF. S.R.L., având în vedere că soluţia de condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu se bazează tocmai pe faptul că trebuia să i se atribuie lui S.C. FF. S.R.L. contractul de achiziţii publice, ceea ce are implicaţii cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii.
Se invocă şi lipsa prejudiciului, arătându-se că instanţa de fond s-a limitat la preluarea din actul de sesizare a ideii că prejudiciul ar consta în diferenţa dintre preţul ofertei S.C. FF. S.R.L. şi preţul ofertei Asocierii S.C. L. S.A. - S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A.
Oferta S.C. FF. S.R.L. era vădit inadmisibilă, aşa încât preţul oferit de aceasta nu poate fi comparat cu cel din oferta declarată câştigătoare, cu atât mai mult cu cât nu există o certitudine a semnării contractului cu S.C. FF. S.R.L., deoarece eventualele contestaţii ar fi putut schimba oricând declararea ca fiind câştigătoare a ofertei S.C. FF. S.R.L.. Mai mult, chiar şi în situaţia improbabilă în care S.C. FF. S.R.L. ar fi fost declarat ofertant câştigător, numeroasele motive privind inadmisibilitatea acestei oferte, astfel cum au fost enumerate în cele ce preced, ar fi condus la imposibilitatea semnării contractului de achiziţie publică.
Se mai arată că, deşi instanţa de fond a reţinut deficienţele proiectului tehnic şi, implicit, imposibilitatea respectării acestuia în etapa de execuţie, a considerat în mod eronat că oferta S.C. FF. S.R.L. (întemeiată pe un proiect tehnic greşit) reprezintă un element valabil de comparaţie pentru stabilirea prejudiciului în condiţiile existenţei a numeroase deficienţe a proiectului iniţial un eventual prejudiciu nu poate fi determinat decât prin verificarea realităţii diferenţei de preţ dintre cele 2 oferte, însă în speţă, o asemenea diferenţă nu a fost demonstrată în absenţa unei expertize judiciare, cererea formulată în acest sens de către inculpaţi fiind respinsă, de către instanţa de fond, deşi constituia un mijloc de probă necesar şi util soluţionării cauzei.
În contextul respingerii probei de efectuare a expertizei judiciare, prejudiciul nu poate fi dovedit prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cursul urmăririi penale, deoarece a fost efectuat de un specialist desemnat de DNA care nu întruneşte cerinţa de obiectivitate şi imparţialitate prev. de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar expertul DNA care a întocmit acel raport este aceeaşi persoană cu cea care, în calitate de director coordonator al DGFP Argeş, a aprobat raportul de activitate al observatorilor RRR., prin care s-a confirmat legalitatea modului de derulare a procedurii de atribuire a contractului. Această împrejurare reliefează atitudinea părtinitoare în favoarea acuzării, a expertului care, anterior, considerase ca fiind legal atribuit contractul de lucrări. În plus, expertul DNA SSS. este specialist financiar, nicidecum expert tehnic în specialitatea drumuri şi poduri.
Referitor la elementul subiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu, inculpaţii arată că nu s-a demonstrat că au avut reprezentarea faptului că îşi îndeplinesc necorespunzător atribuţiile de serviciu prin interpretarea şi aplicarea greşită a legislaţiei achiziţiilor publice. Dimpotrivă, activitatea în procedura de atribuire a contractului de lucrări a avut la bază punctele de vedere ale Autorităţii de reglementare şi monitorizare, precum şi aprobarea de către reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice cu atribuţii de control ex ante a etapelor procedurale prevăzute de legislaţia specifică.
În concluzie, se arată că intenţia ca formă de vinovăţie a infracţiunii de abuz în serviciu nu poate fi reţinută, pentru că nu există dispoziţii legale exprese şi clare care să reglementeze activitatea comisiei de evaluare, interpretarea pe care inculpaţii au dat-o dispoziţiilor art. 206 alin. (11) din O.U.G. nr. 34/2006 este confirmată de jurisprudenţa Consiliului naţional de soluţionare a contestaţiilor şi a instanţelor de judecată, inculpaţii nu aveau experienţă relevantă în materia atribuirii contractelor de lucrări de complexitate deosebită, (unii participând pentru prima dată, K. nefiind angajată a Consiliului Judeţean), membrii comisiei nu au observat deficienţele majore ale ofertei S.C. FF. S.R.L., facil de identificat dacă exista intenţia de a elimina această ofertă, cu toate că legea nu mai impunea comunicarea rezultatului procedurii de atribuire operatorilor economici care nu mai erau implicaţi în procedură, totuşi Comisia de evaluare a transmis ultimul rezultat către S.C. FF. S.R.L., iar în ce priveşte declararea câştigătoare a ofertei Asocierii S.C. L. S.A. - S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A., se arată că membrii Comisiei de evaluare au solicitat Inspectoratului de Stat în Construcţii relaţii privind durata garanţiei de bună execuţie ofertată de această asociere, neputându-se susţine că ar fi favorizat-o. În plus nu s-a demonstrat că o anumită persoană ar fi solicitat în mod expres inculpaţilor să încalce atribuţiile de serviciu pentru a avantaja Asocierea S.C. L. S.A. - S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A.
În acest context, se arată că susţinerile din hotărârea de condamnare sunt imprecise şi nedovedite, în sensul că inculpaţii ar fi încercat să încalce legea urmare a presiunilor inculpatului A., acest argument nefiind dovedit în nicio manieră.
Ulterior, prin notele scrise, motivele de apel au fost completate prin invocarea Deciziei nr. 66/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, arătându-se că prin această decizie se confirmă legalitatea modului de reevaluare a ofertelor.
Pe cale de consecinţă, în principal, se solicită achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în subsidiar, achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen. şi respingerea acţiunii civile.
Înalta Curte constată fondate, în parte, criticile formulate de inculpaţi, urmând a dispune achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. faţă de inculpaţii A., E. şi B. şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile, respectiv achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen. şi respingerea acţiunii civile, în ce-i priveşte pe inculpaţii J., I., K. şi D.
Din perspectiva celor statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, luând în considerare actele indicate în rechizitoriu ca reprezentând elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu, se constată că prima instanţă a stabilit că, în ce-l priveşte pe inculpatul A., acuzaţia are în vedere încălcarea disp. art. 204 alin. (1) şi art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, iar în ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, membri ai Comisiei de evaluare, este avută în vedere nerespectarea disp. art. 199 alin. (3) şi art. 200 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Deşi acuzaţia este comună pentru toţi inculpaţii, activitatea acestora trebuie analizată distinct, luând în considerare calitatea în care au acţionat şi anume, pe de o parte, trebuie examinate acţiunile imputate inculpatului A. - în calitate de preşedinte al Consiliului judeţean Argeş şi corelativ, acţiunile imputate inculpatului B., acuzat de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu comisă de inculpatul A. Separat, se impune analiza acţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor J., I., K., E. şi D. - în calitate de membri ai comisiei de evaluare.
De asemenea, se constată că, în mod justificat, prima instanţă a stabilit că s-a produs o încălcare a dispoziţiilor legale prevăzute de legislaţia primară, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Sub acest aspect, instanţa de apel apreciază ca nefondate criticile formulate de inculpaţi.
În ce-l priveşte pe inculpatul A., trebuie reţinut că, în conformitate cu art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006: "În termen de 20 de zile de la data deschiderii ofertelor, autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili oferta câştigătoare, pe baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire, în condiţiile în care ofertantul respectiv îndeplineşte criteriile de selecţie şi calificare impuse.".
Nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului A. încălcarea acestor dispoziţii legale, care vizează obligaţia comisiei de evaluare de a întocmi într-un anumit termen, raportul proceduri prin care stabileşte oferta câştigătoare.
În acest sens, trebuie avut în vedere şi alin. (2) al aceluiaşi articol, care prevede posibilitatea prelungirii perioadei de evaluare, ceea ce întăreşte concluzia că dispoziţiile art. 200 alin. (1) se referă la activitatea comisiei de evaluare.
De asemenea, este relevant şi art. 213 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, care reglementează conţinutul raportului procedurii de atribuire, iar la lit. h) prevede că trebuie să cuprindă şi denumirea/numele ofertantului/ofertanţilor a cărui/căror ofertă a fost declarată câştigătoare şi motivele care au stat la baza acestei decizii.
În acelaşi sens, trebuie să fie avute în vedere disp. art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 care reglementează atribuţiile comisiei de evaluare, iar la lit. j) şi l) prevăd stabilirea ofertei/ofertelor câştigătoare, respectiv elaborarea raportului procedurii de atribuire, astfel cum este acesta prevăzut la art. 213 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă.
Referitor la încălcarea art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, instanţa de apel reţine că, potrivit acestor prevederi: "Autoritatea contractantă are obligaţia de a încheia contractul de achiziţie publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare, pe baza propunerilor tehnice şi financiare cuprinse în respectiva ofertă."
Rezultă, astfel, obligaţia inculpatului A. - în calitate de reprezentant al autorităţii contractante Consiliul Judeţean Argeş, de a semna contractul cu operatorul economic a cărui ofertă a fost declarată câştigătoare.
În speţă, acuzaţia vizează primul raport al procedurii - nr. 3258 din 1.04.2009, prin care s-a stabilit oferta câştigătoare ca fiind cea depusă de S.C. FF. S.R.L.
Apărarea inculpatului A., care a susţinut că Raportul procedurii din 1.04.2009 nu a ajuns în posesia sa, el neavând ştiinţă despre împrejurarea că S.C. FF. S.R.L. a fost declarat câştigător de către Comisia de evaluare, este înlăturată prin probele administrate.
Din declaraţiile inculpaţilor J., I., K., E., D., membri ai comisiei de evaluare, susţinute prin declaraţiile martorelor O. şi JJJ., observatori RRR., coroborate chiar cu înscrisul constând în Raportul procedurii din 1.04.2009, rezultă la adăpost de orice îndoială că, la această dată, în urma evaluării ofertelor, comisia a stabilit un câştigător al licitaţiei şi a întocmit actul corespunzător constând în raportul mai sus enunţat, ce a fost semnat de către toţi membrii comisiei de evaluare, actul fiind comunicat autorităţii contractante (Consiliul Judeţean Argeş) şi Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice.
Respectivul raport a fost înregistrat la autoritatea contractantă sub nr. x din 1.04.2009, aspect confirmat şi prin Raportul de activitate nr. x/10.06.2009 întocmit de observatorii desemnaţi de MFP - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice.
Cu toate acestea, originalul raportului nu a fost pus la dispoziţia organelor de cercetare, de către Consiliul Judeţean Argeş.
Astfel cum se reţine şi în actul de sesizare, la solicitarea Departamentului pentru Luptă Antifraudă, în data de 25.11.2011, Consiliul Judeţean Argeş a comunicat că Raportul procedurii din 1.04.2009 a fost predat, în original, către DNA - Serviciul Teritorial Piteşti, fără să prezinte vreo dovadă în acest sens.
Ulterior, nici în urma solicitării Parchetului cu nr. 126/P/2010 din 23.08.2012, exemplarul original al acestei raport nu a fost pus la dispoziţia organului de urmărire penală, Consiliul Judeţean Argeş susţinând în continuare că raportul nu se mai găseşte în posesia sa în original, deoarece a fost predat DNA - Serviciul Teritorial Piteşti, comunicând, însă, o copie certificată cu originalul a actului.
Documentul nu a fost identificat nici printre cele depuse de Consiliul Judeţean Argeş la Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, iar Departamentul pentru Luptă Antifraudă a intrat în posesia raportului de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice.
Relevantă este şi declaraţia martorului S., care a relatat că inculpatul A., însoţit de inculpata E. (preşedinta Comisiei de evaluare), i-au solicitat întocmirea unui referat şi constituirea unei comisii tehnice de verificare a ofertantului clasat pe primul loc, iar inculpatul A. i-a spus că există un potenţial câştigător pe care vrea să-l verifice (declaraţia din 10.02.2017 dată în faţa CAB, secţia I penală, la rejudecarea cauzei - fila x; declaraţia din 9.01.2019 dată în faţa instanţei de apel - dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Declaraţia martorului se coroborează cu toată documentaţia întocmită în perioada 2 - 9.04.2009 referitor la verificarea S.C. FF. S.R.L., respectiv: Referatul nr. x/2.04.2009 întocmit de martorul S. pentru numirea comisiei de verificare, Dispoziţia nr. 114/2.04.2009 emisă de inculpatul A., Adresa nr. x/2.04.2009 prin care S.C. FF. S.R.L. era înştiinţată de verificarea dispusă, Raportul nr. x/6.04.2009 întocmit de comisia desemnată în acest sens.
Este dovedită, astfel, împrejurarea că Raportul procedurii din 1.04.2009 a fost înaintat spre aprobare inculpatului A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş - autoritatea contractantă, că inculpatul A. a luat cunoştinţă de acest raport şi de faptul că S.C. FF. S.R.L. a fost declarat câştigător, dar a refuzat să-i dea curs în vederea finalizării procedurii.
Această concluzie este susţinută, de asemenea, de Adresa nr. x/1.04.2009 emisă de DGFP Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice în atenţia inculpatului A., prin care observatorii desemnaţi [R. şi O.], solicitau autorităţii contractante să înainteze contractul de achiziţie publică semnat de ambele părţi. În acelaşi sens este şi adresa ulterioară, nr. x/9.04.2009, prin care cei doi observatori desemnaţi din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice atrăgeau atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 şi solicitau comunicarea stadiului procedurii "având în vedere că pe data de 1.04.2009 a fost întocmit Raportul procedurii, care nu a fost pus la dispoziţia observatorilor în forma aprobată de către reprezentantul legal până la data prezentei".
Şi din aceste înscrisuri, rezultă că Raportul procedurii din 1.04.2009 fusese semnat de către membrii comisiei de evaluare şi a fost înaintat Consiliului Judeţean Argeş, pentru ca reprezentantul autorităţii contractante, respectiv inculpatul A., să semneze contractul de achiziţie publică.
Încălcarea de către inculpat a disp. art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 este dovedită şi prin demersurile sale, ulterioare datei de 1.04.2009, contrare respectării prevederilor mai sus menţionate constând în demersuri de blocare şi întârziere a semnării contractului cu S.C. FF. S.R.L.
Astfel cum s-a arătat, inculpatul a solicitat directorului Serviciului Achiziţii Licitaţii din cadrul Consiliului Judeţean Argeş - martorul S., întocmirea unui referat şi constituirea unei comisii pentru verificarea tehnică a S.C. FF. S.R.L.. A doua zi după înregistrarea Raportului procedurii din 1.04.2009, prin Dispoziţia nr. 114/2.04.2009, inculpatul însuşi a dispus verificarea acestei societăţi comerciale.
Apărarea inculpatului, în sensul că a acţionat în temeiul legii, este infirmată de disp. art. 184 şi art. 187 din O.U.G. nr. 34/2006, din care reiese că verificarea situaţiei economice şi financiare, precum şi a capacităţii tehnice şi/sau profesionale a operatorului economic care participă la procedura de atribuire a contractului de achiziţie public, poate fi efectuată de autoritatea contractantă dar în anumite condiţii (autoritatea contractantă are obligaţia de a indica în documentaţia de atribuire, informaţiile pe care operatorii economici urmează să le prezinte în acest scop), iar din economia O.U.G. nr. 34/2006, reiese că o atare verificare se realizează în cursul etapei de evaluare, prin clarificări solicitate ofertanţilor, deci anterior emiterii raportului procedurii prin care se stabileşte oferta câştigătoare.
De asemenea, din aceste dispoziţii legale rezultă că autoritatea contractantă are doar dreptul de a solicita ca operatorul economic care participă la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică să facă dovada situaţiei sale economice şi financiare, respectiv a capacităţii sale tehnice şi/sau profesionale, în niciun caz, nu prevede dreptul acestei autorităţi de a face verificări la faţa locului, cum a hotărât inculpatul A. prin Dispoziţia nr. 114/2.04.2009 şi s-a efectuat în concret de comisia desemnată în acest sens.
În consecinţă, inculpatul A. nu avea temei pentru a dispune verificarea tehnică a S.C. FF. S.R.L., cu atât mai mult cu cât dispoziţia a fost emisă ulterior declarării S.C. FF. S.R.L. câştigător al licitaţiei, mai mult, procedând în această manieră, inculpatul a încălcat şi disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, ce consacră principiul nediscriminării, deoarece a dispus verificarea unui singur operator economic, şi nu verificarea tuturor ofertanţilor.
În continuare, se constată că, deşi comisia desemnată a întocmit Raportul nr. x/6.04.2009, din care rezulta că nu au fost constatate neconcordanţe între documentele ofertei depuse în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică şi situaţia reală a S.C. FF. S.R.L. Bucureşti, inculpatul A. nu a luat măsuri pentru finalizarea procedurii, dimpotrivă, a persistat în acţiuni contrare disp. art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, aprobând Nota justificativă nr. x/9.04.2009, întocmită în fals de inculpata E., în scopul prelungirii duratei procedurii.
Aceasta demonstrează, încă o dată, scopul ilicit urmărit de inculpat, respectiv acela de a înlătura S.C. FF. S.R.L. din procedura licitaţiei, pentru a favoriza S.C. L. S.A. Piteşti.
În completarea acestor argumente, trebuie evidenţiată atitudinea diferită pe care inculpatul A. a manifestat-o după declararea Asocierii S.C. L. S.A. - S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A. ca şi câştigător al licitaţiei. Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, chiar a doua zi după întocmirea Raportului procedurii nr. x/16.04.2009, A. a semnat Adresa nr. x/17.04.2009, de comunicare a rezultatului procedurii către S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A., precum şi invitaţia de a se prezenta în data de 27.04.2009 la sediul Consiliului Judeţean Argeş, pentru semnarea contractului de achiziţie publică.
Aceasta infirmă apărarea inculpatului în sensul că nu putea acţiona pentru semnarea contractului cu S.C. FF. S.R.L., date fiind dispoziţiile legale care impuneau trecerea unui termen de la momentul întocmirii raportului procedurii şi până la încheierea contractului cu ofertantul declarat câştigător (art. 205 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 95 din H.G. nr. 925/2006). Spre comparaţie, în invitaţia din 17.04.2009 adresată S.C. L. S.A., de a se prezenta pentru semnarea contractului de achiziţie publică, data semnării a fost stabilită tocmai în funcţie de dispoziţiile legale mai sus menţionate, ceea ce demonstrează că, şi în cazul S.C. FF. S.R.L., era posibil acelaşi mod de acţiune: emiterea invitaţiei de semnare a contractului de achiziţie publică, prin stabilirea unei date care să ţină cont de termenele prevăzute de lege.
Or, aşa cum s-a arătat, în ce priveşte S.C. FF. S.R.L., inculpatul A. a avut o cu totul altă atitudine, acţionând în scopul înlăturării acestei societăţi din procedura de atribuire a contractului de achiziţii publice.
Faţă de cele reţinute, se constată că prin probele administrate s-a dovedit cu certitudine refuzul nejustificat al inculpatului A. de a da curs Raportului procedurii din 1.04.2009, ceea ce se constituie în încălcarea art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi corespunde elementului material al abuzului în serviciu.
Potrivit acestor dispoziţii, coroborate cu art. 93 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 şi art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006, inculpatul avea două posibilităţi legale de a acţiona: obligaţia de a finaliza procedura de atribuire prin încheierea contractului de achiziţie publică, respectiv dreptul de a finaliza procedura de atribuire prin anularea acesteia. Anularea nu putea fi dispusă decât în anumite cazuri, expres prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, aceste situaţii nefiind incidente în speţă, aşa încât trebuia să încheie contractul cu S.C. FF. S.R.L.
Aşa cum s-a arătat, acţiunile ilegale ale inculpatului au continuat până în data de 9.04.2009, când a aprobat Nota justificativă nr. x întocmită în fals de inculpata E., intenţia sa frauduloasă orientată în scopul favorizării S.C. L. S.A. fiind astfel pe deplin dovedită, mai ales în condiţiile în care, astfel cum se va arăta la pct. V de mai jos, anterior, în data de 23.03.2009, inculpatul A. a primit un imobil cu titlu de mită de la inculpatul B. (asociat majoritar şi reprezentant al S.C. L. SA), în scopul de a favoriza această societate comercială în procedura de atribuire a lucrărilor de reconstrucţie a podului Căteasca.
În ce priveşte limitele sesizării instanţei şi perioada de timp în care a fost comisă infracţiunea de abuz în serviciu în legătură cu încheierea Contractului de achiziţie publică nr. x, trebuie precizat că, astfel cum rezultă din rechizitoriu, acţiunile imputate inculpatului nu sunt doar cele din data de 1.04.2009, ci şi cele ulterioare, până la semnarea contractului de achiziţii publice la data de 1.06.2009.
Cu toate acestea, examinând situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului de către acuzare, se constată că în intervalul 10.04.2009 (ulterior aprobării Notei justificative întocmită în fals de inculpata E.) şi până la 31.05.2009 (preziua semnării contractului de achiziţii publice în data de 1.06.2009), nu au fost evidenţiate de către acuzare alte acte nelegale comise de către inculpatul A.
Referitor la semnarea contractului de achiziţii publice, instanţa de apel apreciază că, în ciuda intenţiei frauduloase a inculpatului A., dovedită cu prisosinţă, în sensul de a favoriza S.C. L. S.A., acţiunea de a semna Contractul nr. x/2535/1.06.2009 nu reprezintă o încălcare a disp.art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, ci chiar respectarea acestei prevederi legale, în condiţiile în care, astfel cum se va arăta în cele ce urmează, după data de 16.04.2009, procedura de atribuire s-a desfăşurat în mod legal şi nu a mai fost dovedită nicio acţiune ilicită a inculpatului sau a Comisiei de evaluare. Pe cale de consecinţă, inculpatul A. trebuia să respecte rezultatul evaluării stabilit prin Raportul procedurii din 13.05.2009 şi să semneze contractul cu asocierea S.C. L. S.A. - S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A.
Tocmai din aceste motive, instanţa de apel apreciază că nici în ce-l priveşte pe inculpatul A., nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, deoarece nu există legătură de cauzalitate între încălcarea de către inculpat a disp. art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 (în perioada 1 - 9.04.2009) şi producerea unui eventual prejudiciu, generat prin încheierea Contractului de achiziţii publice nr. x, semnat în data de 1.06.2009.
În ce-i priveşte pe inculpaţii J., K., I., E. şi D., membrii Comisiei de evaluare, se constată că în sarcina acestora s-a reţinut încălcarea art. 199 alin. (3) şi art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
Referitor la încălcarea art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, se constată nefondate apărările inculpaţilor, în sensul că aceste dispoziţii legale nu le sunt opozabile.
Conform art. 199 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006: În cazul aplicării criteriului "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", oferta stabilită ca fiind câştigătoare este oferta care întruneşte punctajul cel mai mare rezultat din aplicarea unui sistem de factori de evaluare pentru care se stabilesc ponderi relative sau un algoritm de calcul specific. (…).
Alineatul 3 al art. 199 din O.U.G. nr. 34/2009 prevede: În sensul prevederilor alin. (1), autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza, în mod clar şi detaliat, în documentaţia de atribuire factorii de evaluare a ofertei cu ponderile relative ale acestora sau algoritmul de calcul, precum şi metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice şi financiare prezentate de ofertanţi. Factorii de evaluare cu ponderile relative ale acestora, algoritmul de calcul, precum şi metodologia de punctare a avantajelor trebuie să aibă legătura concretă cu specificul contractului şi, după ce au fost stabiliţi, nu se pot schimba pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire.
Luând în considerare lipsa atribuţiilor comisiei de evaluare în faza de declanşare a procedurii de atribuire şi de întocmire a documentaţiei aferente, rezultă că doar teza I a art. 199 alin. (3), mai sus menţionat, stabileşte obligaţii în sarcina autorităţii contractante, fără să poată fi vorba despre comisia de evaluare.
Pornind de la acelaşi criteriu al atribuţiilor comisiei de evaluare, a cărei activitate începe odată cu deschiderea ofertelor şi constatând că teza a II-a se referă la factorii de evaluare care, în mod evident, trebuie avuţi în vedere în activitatea de examinare a ofertelor şi de stabilire a ofertei câştigătoare, iar textul impune obligaţia de a nu modifica factorii de evaluare (stabiliţi prin documentaţia de atribuire) pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire, rezultă că teza a II-a din art. 199 alin. (3) vizează şi activitatea comisiei de evaluare, stabilind, implicit, obligaţii în sarcina membrilor acestei comisii.
În acest sens, trebuie avute în vedere şi disp. art. 71 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, care stabileşte că "Autoritatea contractantă are obligaţia de a desemna pentru atribuirea fiecărui contract de achiziţie publică persoana/persoanele responsabilă/responsabile pentru evaluarea ofertelor, care se constituie într-o comisie de evaluare.", precum şi disp. art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 privind atribuţiile comisiei de evaluare, rezultând că atribuţiile comisiei includ şi verificarea admisibilităţii ofertelor, respectiv desemnarea ofertei câştigătoare prin aplicarea criteriului de atribuire.
Este adevărat că prin probele administrate s-a demonstrat că, anterior începerii activităţii Comisiei de evaluare desemnată în cadrul procedurii de atribuire privind lucrările de reconstrucţie a Podului Căteasca, respectiv în data de 19.03.2009, când a avut loc deschiderea ofertelor, urmare a solicitărilor de clarificări formulate de S.C. L. S.A. şi S.C. MM. S.A., proiectantul şi autoritatea contractantă au comunicat operatorilor economici care depuseseră oferte faptul că termenul de execuţie este de minim 3 luni şi maxim 6 luni (Adresa nr. x/24.02.2009 emisă de Consiliul Judeţean Argeş).
Cu toate acestea, din perspectiva laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, luând în considerare norma de prescriere a obligaţiei, în acord cu prima instanţă, instanţa de apel apreciază că a avut loc o încălcare a disp. art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece aceste prevederi legale prevăd cu claritate că factorii de evaluare precizaţi în documentaţia de atribuire nu pot fi modificaţi în tot cursul procedurii.
Or, în speţă, durata de execuţie a lucrării era unul dintre cei 4 factori de evaluare ce trebuia avută în vedere de către comisie, astfel cum a fost precizată în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire, respectiv o durată maximă de 6 luni, şi nu o durată de minim 3 luni şi maximum 6 luni, cum a considerat Comisia de evaluare.
Pe cale de consecinţă, fapta celor cinci inculpaţi, membri ai Comisiei de evaluare, de a aplica un factor de evaluare diferit de cel prevăzut în documentaţia de atribuire, modificat prin clarificările intervenite după întocmirea acestei documentaţii, constituie o încălcare a art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 şi corespunde elementului material al abuzului în serviciu.
Mai mult, împrejurarea că durata de execuţie constituie un factor de evaluare şi că nu putea fi modificată de autoritatea contractantă prin răspunsurile date la solicitările de clarificări, este atestată şi prin Decizia nr. 1685/2C2/1694, 1736, 1777 din 5.05.2009 a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, care a analizat tocmai situaţia privind procedura de atribuire din speţă. Explicând această susţinere, în motivarea deciziei mai sus menţionate, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor reţine următoarele:
"Având în vedere că oferta termenului de execuţie este parte a ofertei tehnice, autoritatea contractantă avea obligaţia de a lua în considerare prevederile alin. (1) coroborate cu cele din alin. (2) din art. 79 din Hotărârea de Guvern (nr. 925/2006, s.n.), potrivit cărora, în cazul în care explicaţiile prezentate de ofertant nu sunt concludente, oferta va fi considerată neconformă şi, în cazul în care ofertantul modifică prin răspunsurile pe care le prezintă conţinutul propunerii tehnice, oferta sa va fi considerată neconformă. (...).
- în fişa de date a achiziţiei pct. II pct. 1.4 este precizată durata contractului de lucrări: 06 luni de la atribuirea contractului, iar prin adresa de comunicare la solicitări de clarificări nr. 1825/24.02.2009, autoritatea contractantă în cadrul răspunsului dat la întrebarea nr. 3 afirmă că proiectantul a propus ca termen minim de execuţie a lucrărilor 3 luni şi termen maxim 6 luni (Adresa nr. x/26.02.2009). Prin urmare, autoritatea contractantă a estimat durata de execuţie a lucrării în funcţie de previziunea de timp înaintată de proiectant;
- este evident faptul că termenele de execuţie propuse/previzionate de proiectant şi estimate de autoritatea contractantă în cadrul unor răspunsuri date la solicitări de clarificări nu puteau să fie considerate ca fiind o modificare a documentaţiei de atribuire;
- autoritatea contractantă, dacă dorea să limiteze ofertele termenelor de execuţie, avea obligaţia de a formula clar, respectiv prin comunicarea modificării pct. II.1.4 - durata contractului de lucrări şi a pct. VII.2 - punctajul pentru durata de execuţie, cu precizarea clară a faptului că ofertele care depăşesc aceste limite minimale şi maximale nu vor fi punctate şi vor fi respinse ca neconforme. În lipsa acestor precizări, comisia de evaluare avea obligaţia de a aplica algoritmul de calcul stabilit pentru acest factor de evaluare pentru termenele de execuţie ofertate. Evident, în cazul termenelor de execuţie foarte scăzute, comisia de evaluare putea să solicite justificarea acestora."
Referitor la dispoziţiile art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum s-a arătat la analiza încălcării de către inculpatul A. a acestor prevederi, instanţa de apel constată că acestea se referă la activitatea comisiei de evaluare.
Art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează termenul în care trebuie stabilită oferta câştigătoare, prin întocmirea raportului procedurii în maximum 20 de zile de la momentul deschiderii ofertelor. În mod evident, această dispoziţie nu a fost respectată de către Comisia de evaluare la întocmirea Raportului procedurii din 16.04.2009, dat fiind că prelungirea duratei de evaluare nu s-a făcut cu respectarea condiţiilor prev. de art. 200 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 34/2006, ci prin falsificarea Notei justificative nr. x/9.04.2006.
Astfel, potrivit prevederilor mai sus menţionate - art. 200 alin. (1) -(3) din O.U.G. nr. 34/2006: "(1) În termen de 20 de zile de la data deschiderii ofertelor, autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili oferta câştigătoare, pe baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire, în condiţiile în care ofertantul respectiv îndeplineşte criteriile de selecţie şi calificare impuse.
(2) În cazuri temeinic motivate, autoritatea contractantă poate prelungi perioada de evaluare cu cel mult 20 de zile.
(3) Motivele temeinice se prezintă într-o notă justificativă, aprobată de ordonatorul de credite al autorităţii contractante, şi este parte a dosarului achiziţiei publice.".
Din punct de vedere al plasării în timp a activităţi infracţionale a inculpaţilor J., K., I., E. şi D., instanţa de apel constată că vizează perioada ulterioară datei de 1.04.2009 - când a fost întocmit primul raport al procedurii prin care câştigător a fost declarat S.C. FF. S.R.L., până la data de 16.04.2009 inclusiv - când a fost întocmit raportul prin care a fost declarată câştigătoare Asocierea S.C. L. SA-DD. CF SA-SC GG. S.A.
Cu toate că Parchetul a reţinut şi în sarcina membrilor comisiei, efectuarea de demersuri consistente în vederea înlăturării din cadrul procedurii de achiziţie publică a operatorului economic S.C. FF. S.R.L., precum şi atribuirea nelegală a contractului de achiziţie publică în favoarea S.C. L. S.A., aceste fapte nu pot fi reţinute în sarcina membrilor Comisiei de evaluare întrucât, aşa cum s-a arătat, din perspectiva tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost configurată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, aceste acuzaţii se constituie în susţineri cu caracter general, fără a fi circumscrise unei norme care să se regăsească în legislaţia primară (legi, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă), singura care poate constitui temei pentru a reţine comiterea elementului material al acestei infracţiuni.
Din aceste motive, la stabilirea comiterii elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu nu pot fi avute în vedere doar dispoziţiile H.G. nr. 925/2006, în situaţia în care nu dezvoltă obligaţii stabilite cu precizie prin O.U.G. nr. 34/2006. Aceste dispoziţii sunt relevante doar în ce priveşte evaluarea întrunirii condiţiilor de tipicitate subiectivă a infracţiunii.
Aşa cum s-a arătat, instanţa de fond a respectat Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale şi a procedat la examinarea acuzaţiilor, inclusiv în ce-i priveşte pe membrii Comisiei de evaluare, prin raportare la dispoziţiile art. 199 alin. (3) şi art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
Pe cale de consecinţă, prin raportare la obligaţia impusă de art. 199 alin. (3) teza a II-a din O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte constată că membrii comisiei de evaluare au nesocotit această prevedere legală doar prin emiterea Raportului procedurii din 16.04.2009, urmare a evaluării ofertelor cu încălcarea art. 199 alin. (3) teza a II-a din O.U.G. nr. 34/2006, prin aceea că au avut în vedere un factor de evaluare ce nu era prevăzut în documentaţia de atribuire, ci în răspunsul la clarificări emis de autoritatea contractantă şi anume, au avut în vedere o durată minimă de execuţie a lucrării de 3 luni, deşi documentaţia de atribuire nu prevedea o durată minimă, ci doar durata maximă de 6 luni. Urmare acestei evaluări, oferta S.C. FF. S.R.L., care menţiona un termen minim de execuţie de 2 luni şi 28 de zile, a fost apreciată ca neconformă şi a fost respinsă.
Prin raportare la art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, se constată că membrii comisiei de evaluare le-au nesocotit prin reluarea procedurii după întocmirea raportului din 1.04.2009 şi emiterea Raportului procedurii din 16.04.2009, cu nerespectarea termenului de 20 de zile de la deschiderea ofertelor, în condiţiile prelungirii duratei de evaluare în baza Notei justificative nr. x/9.04.2006, care a fost falsificată.
În concluzie, în opinia instanţei de apel, dintre actele menţionate în rechizitoriu ca acţiuni ce corespund elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu, nu se poate reţine în sarcina membrilor Comisiei de evaluare, că:
- după anularea raportului procedurii din 16.04.2009 de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, sfidând hotărârea acestei instituţii, au înlăturat din nou, în cadrul procedurii de atribuire, operatorul economic S.C. FF. S.R.L.;
- au atribuit nelegal contractul de achiziţie publică S.C. L. S.A cu consecinţa creării unei pagube consistente autorităţii contractante - Consiliul Judeţean Argeş.
Astfel, după întocmirea Raportului procedurii nr. x/16.04.2009, în ce-i priveşte pe inculpaţii J., I., K., E. şi D., nu se mai constată încălcarea vreunei alte dispoziţii legale, procedura desfăşurându-se în concordanţă cu legislaţia ce reglementează atribuirea contractelor de achiziţii publice.
În dezacord cu prima instanţă, prin reevaluarea întregului material probator, inclusiv a celui administrat în faţa instanţei de apel în ultimul ciclu procesual, se constată că după anularea Raportului procedurii din 16.04.2009 de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, membrii Comisiei de evaluare au desfăşurat procedura de atribuire cu respectarea deciziei dată de acest consiliu.
Trebuie reamintit că, potrivit Procesului-verbal de evaluare a ofertelor nr. x/16.04.2009 şi Raportului procedurii nr. x/16.04.2009 au fost declarate conforme ofertele S.C. NN., S.C. L. S.A. şi S.C. RR. S.R.L. şi, după aplicarea criteriului de atribuire, ofertantul câştigător a fost stabilit S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. DD. CF SA - SC GG. S.A., această asociere obţinând cel mai mare punctaj.
Raportul procedurii a fost contestat de 3 operatori economici, respectiv S.C. NN. S.R.L., S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L.
Prin Decizia nr. 1685/2C2/1694, 1736, 1777 din 5.05.2009, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a decis următoarele:
"Respinge ca nefondată contestaţia formulată de S.C. NN. S.R.L., în contradictoriu cu Consiliul judeţean Argeş.
Admite contestaţiile formulate de S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L., în contradictoriu cu Consiliul judeţean Argeş.
Dispune anularea raportului procedurii şi a tuturor actelor subsecvente acestuia.
Dispune continuarea procedurii de achiziţie publică în cauză prin reevaluarea tuturor ofertelor admisibile, inclusiv a ofertelor depuse de S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L., prin aplicarea criteriului de atribuire conform documentaţiei de atribuire.
Termenul de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor prezentei decizii este de 10 zile de la comunicare.
Prezenta decizie este executorie în conformitate cu disp. art. 280 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva prezentei decizii se poate formula plângere în termen de 10 zile de comunicare."
După emiterea deciziei dată de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, Comisia de evaluare a reluat procedura de achiziţie publică, întrunindu-se la data de 12.05.2009, când a întocmit Procesul-verbal de evaluare, prin care a dispus:
- 1. anularea Raportului procedurii aprobat şi înregistrat la autoritatea contractantă cu nr. x din 16 aprilie 2009;
- 2. anularea adreselor de comunicare a rezultatului final al procedurii din 17 aprilie 2009;
- a continuat procedura pornind de la concluziile Procesului-verbal de evaluare nr. x/16.04.2009, prin care au fost declarate admisibile ofertele depuse de S.C. NN., S.C. L. S.A. şi S.C. RR. S.R.L., fiecare în asociere cu alte societăţi comerciale;
- 3. evaluarea ofertelor depuse de către S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L.
Constatând lipsa mai multor articole pentru oferta depusă de S.C. MM. S.A., Comisia de evaluare a hotărât solicitarea de clarificări în acest sens şi a stabilit o nouă întrunire pentru data de 13.05.2009.
În final, prin Raportul procedurii încheiat la 13.05.2009 şi înregistrat la Consiliul Judeţean Argeş sub nr. x/14.05.2009, comisia de evaluare, în urma verificării ofertelor, a constatat că oferta S.C. FF. S.R.L. este neconformă, alături de alte oferte depuse de operatori economici, şi a procedat doar la evaluarea ofertelor depuse de S.C. NN., S.C. L. S.A. şi S.C. RR. S.R.L., la care a adăugat şi ofertele S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L., pentru care fuseseră admise contestaţiile şi, în final, a hotărât că ofertantul câştigător este S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A.
Raportat la această evaluare, acuzaţia penală are în vedere că membrii comisiei ar fi trebuit să reia procedura de la început şi să evalueze în integralitate toate ofertele operatorilor economici, inclusiv oferta S.C. FF. S.R.L., respectiv că oferta acestuia trebuia considerată admisibilă, având în vedere cele statuate prin Decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor cu privire la termenul minim de execuţie.
Instanţa de fond şi-a însuşit această susţinere, considerând, de asemenea, că după desfiinţarea Raportului procedurii din 16.04.2009, Comisia de evaluare nu putea să considere că oferta S.C. FF. S.R.L. nu se regăseşte printre ofertele admisibile.
În dezacord cu aceste concluzii, Înalta Curte apreciază fondate apărările inculpaţilor, care au arătat că reevaluarea se limita doar la cei 3 operatori economici ale căror oferte au fost declarate admisibile prin Raportul din 16.04.2009 (SC NN., S.C. L. S.A. şi S.C. RR. SRL) şi la cei 2 operatori economici nominalizaţi în conţinutul deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, care aveau şi calitatea de contestatari (SC MM. S.A. şi S.C. QQ. SRL), în timp ce, conform raportului din 16.04.2009, necontestat de către S.C. FF. S.R.L., oferta acestui operator economic care nu formulase contestaţie, nu mai putea fi considerată admisibilă.
Pe baza dispoziţiilor legale ce reglementează achiziţiile publice, luând în considerare probele administrate în cauză, instanţa de apel constată că membrii Comisiei de evaluare au respectat procedura de achiziţie publică după reluarea acesteia, ca urmare a Deciziei nr. 1685/2C2/1694, 1736, 1777 din 5.05.2009 a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
În primul rând, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 255 - 280 din O.U.G. nr. 34/2006, care reglementează modalitatea de soluţionare a contestaţiilor şi atribuţiile Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, rezultând că acesta desfăşoară o activitate administrativ-jurisdicţională, iar deciziile sale sunt obligatorii pentru părţi, deci nu produc efecte cu privire la operatorii care nu au fost implicaţi în procedura de contestare şi faţă de cei la care nu se referă decizia CNSC.
Din această perspectivă, prezintă relevanţă faptul că Raportul procedurii din 16.04.2009, deşi fusese comunicat către S.C. FF. S.R.L., nu a fost contestat de către acest operator economic, aşa încât, în ce-l priveşte, decizia Consiliului nu producea efecte, măsurile dispuse de Comisia de evaluare, în sensul respingerii ofertei ca neconformă, dobândind caracter definitiv, nemaiputând fi reevaluate.
Pe de o parte, decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nu viza S.C. FF. S.R.L. care, aşa cum s-a arătat, nu a formulat contestaţie, ci doar pe contestatorii S.C. NN. S.R.L., S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L., care formulaseră contestaţii împotriva Raportului procedurii din 16.04.2009.
Pe de altă parte, deosebit de important este faptul că, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, S.C. FF. S.R.L. nu mai avea calitatea de operator implicat în procedura de atribuire.
Astfel, art. 206 alin. (11) din O.U.G. nr. 34/2006 prevede:
"În sensul prevederilor alin. (1), se consideră operator economic implicat în procedura de atribuire orice candidat/ofertant pe care autoritatea contractantă nu l-a informat încă despre decizii care îi vizează direct candidatura/oferta proprie sau orice candidat/ofertant a cărui candidatură/ofertă nu a fost încă respinsă definitiv de autoritatea contractantă. O respingere este considerată definitivă dacă a fost comunicată operatorului economic în cauză şi, fie a fost considerată legală de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau de către instanţa sesizată în legătură cu acest aspect, fie nu a făcut ori nu mai poate face obiectul unei căi de atac."
Rezultă, astfel, că la reluarea procedurii după decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, S.C. FF. S.R.L. nu mai avea calitatea de operator economic implicat, aşa încât, în mod corect şi în concordanţă cu decizia mai sus menţionată, membrii comisiei au reevaluat doar ofertele considerate admisibile prin Raportul procedurii din 16.04.2009, în măsura în care acest raport nu a fost contestat (fiind vorba despre S.C. NN., S.C. L. S.A. şi S.C. RR. SRL), după care, au avut în vedere soluţiile de admitere a contestaţiilor pentru S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L., pe cale de consecinţă, au considerat admisibile şi ofertele depuse de aceşti doi operatori economici.
Este întemeiată apărarea inculpaţilor, în sensul că, dacă prin sintagma "anularea raportului procedurii" din decizia CNSC s-ar înţelege anularea tuturor măsurilor luate de Comisia de evaluare prin acest raport, sau, aşa cum susţine acuzarea, până la etapa şedinţei de deschidere a ofertelor din 19.03.2009, atunci ar fi fost inutilă prevederea expresă din cadrul respectivei decizii a CNSC, în sensul de continuare a procedurii exclusiv prin reevaluarea tuturor ofertelor admisibile, inclusiv a ofertelor depuse de S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L.
Înalta Curte constată că, din decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, rezultă că este vorba despre reevaluarea tuturor ofertelor deja declarate admisibile prin raportul din 16.04.2009, ce a făcut obiectul contestării, la care se adaugă ofertele celor doi operatori economici, ale căror contestaţii au fost admise.
Cum S.C. FF. S.R.L. nu a înţeles să conteste Raportul procedurii din 16.04.2009, prin care oferta sa era declarată neconformă, în mod corect, în şedinţele din 12 şi 13.05.2009, Comisia de evaluare nu a mai reevaluat oferta S.C. FF. S.R.L., ci a pornit de la ceea ce rămăsese definitiv, urmare a formulării contestaţiilor şi emiterii deciziei de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Or, urmare a Deciziei nr. 1685/2C2/1694, 1736, 1777 din 5.05.2009 a CNSC, Raportul procedurii din 16.04.2009 a fost anulat numai în limitele soluţiei de admitere a contestaţiilor formulate de S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L. şi în limitele ofertelor deja declarate admisibile prin respectivul raport (SC NN., S.C. L. S.A. şi S.C. RR. SRL), fără să vizeze soluţiile ce priveau pe ceilalţi operatori economici menţionaţi în raportul din 16.04.2009, dar care nu formulaseră contestaţie.
Această concluzie este susţinută, de altfel, şi în primul Raport de constatare întocmit de specialistul DNA în data de 27.04.2001, din dispoziţia procurorului, în care se menţionează că Raportul procedurii din 13.05.2009 (înregistrat la CJ Argeş sub nr. x/14.05.2009) a fost întocmit în concordanţă cu decizia CNSC şi nu se constată nereguli în ce priveşte activitatea Comisiei de evaluare.
În sens contrar, în rechizitoriu se reţine obligaţia comisiei de a reevalua toate ofertele admisibile prin reluarea întregii proceduri de atribuire, de la etapa imediat următoare deschiderii ofertelor, fără a se putea respinge vreo ofertă ca neconformă pentru durata de execuţie mai mică de 3 luni de zile şi se invocă practică judiciară referitor la obligativitatea deciziei organului jurisdicţional în ce priveşte problemele de drept dezlegate cu ocazia soluţionării contestaţiei (Decizia nr. 1544/2.07.2008 a Curţii de Apel Craiova).
Înalta Curte constată că membrii comisiei de evaluare au respectat Decizia nr. 1685/2C2/1694, 1736, 1777 din 5.05.2009 a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, care nu obliga la reluarea procedurii de la etapa imediat următoare deschiderii ofertelor şi la reevaluarea tuturor ofertelor (conform deciziei, s-a dispus " reevaluarea tuturor ofertelor admisibile, inclusiv a ofertelor depuse de S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L., prin aplicarea criteriului de atribuire conform documentaţiei de atribuire").
Este relevantă, sub acest aspect, chiar practica observată în soluţiile date de acest consiliu, depusă în apărare de către inculpaţi, din care reiese că, în alte cauze, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a stabilit că, în conformitate cu art. 206 alin. (11) din O.U.G. nr. 34/2006, nu pot fi reevaluate toate ofertele şi nu li se va comunica rezultatul reevaluării tuturor ofertanţilor, ci doar acelora rămaşi implicaţi în procedură, respectiv că autoritatea contractantă nu a avut o bază legală pentru a proceda la reevaluarea ofertei contestatoarei din punct de vedere al criteriilor de calificare, în condiţiile în care, printr-o decizie anterioară a Consiliului, nu se dispusese decât aplicarea criteriului de atribuire pentru ofertele declarate admisibile, potrivit prevederilor legale.
De asemenea, pentru lămurirea noţiunii de operator economic implicat în procedura de atribuire, prezintă relevanţă Decizia nr. 250/2009 a Curţii Constituţionale, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2761 alin. (1) teza a doua din O.U.G. nr. 34/2006 (devenit art. 277 din O.U.G. nr. 34/2009, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, urmare a modificării prin O.U.G. nr. 19/2009).
Potrivit acestei dispoziţii legale: "După primirea unei contestaţii, autoritatea contractantă are dreptul de a adopta măsurile de remediere pe care le consideră necesare ca urmare a contestaţiei respective. Orice astfel de măsuri trebuie comunicate contestatorului, celorlalţi operatori economici încă implicaţi în procedura de atribuire, precum şi Consiliului, nu mai târziu de o zi lucrătoare de la data adoptării acestora."
Stabilind concordanţa acestei prevederi legale cu Legea fundamentală, în considerentele Deciziei nr. 250/2009, Curtea Constituţională arată următoarele:
"Cu privire la dispoziţiile art. 2761 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, critica de neconstituţionalitate a autorului excepţiei este neîntemeiată. Astfel, legiuitorul a prevăzut comunicarea unor date/informaţii ce privesc o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii numai participanţilor efectiv implicaţi, nu şi acelora care în fazele precedente ale procedurii au fost deja descalificaţi. O atare soluţie legislativă ţine cont de faptul că numai cei interesaţi şi efectiv implicaţi în procedură au calitatea necesară de a lua cunoştinţă de măsurile întreprinse. Prin urmare, textul se aplică numai cu privire la cei care au un interes direct, actual şi nemijlocit în procedura de licitaţie. Tocmai acest aspect justifică tratamentul juridic diferenţiat al celor două categorii de participanţi. Or, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale sau a Curţii Europene a Drepturilor Omului, la situaţii de fapt diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie."
Nu în ultimul rând, se constată că problema privind limitele reevaluării ofertelor de către comisia desemnată de autoritatea contractantă, după admiterea contestaţiilor de către CNSC, a fost tranşată prin Decizia nr. 66/1.10.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în M. Of. nr. 970/16.11.2018).
Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că "autoritatea contractantă învestită cu reevaluarea ofertei în urma controlului de legalitate exercitat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi/sau instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica toate elementele tehnice şi aspectele financiare ale ofertei apte a demonstra admisibilitatea ei, dacă din mijloacele de probă administrate nu rezultă verificarea lor anterioară."
Deşi Decizia nr. 66/2018 a fost pronunţată ulterior faptelor ce fac obiectul cauzei penale de faţă şi după modificarea legislaţiei în domeniul achiziţiei publice, soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prezintă relevanţă, deoarece:
- astfel cum se menţionează chiar în cuprinsul deciziei, problematica a fost generată încă din perioada de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006, acte normative incidente şi analizate în cauza de faţă;
- problematica cu care a fost învestită instanţa supremă prin acest mecanism de unificare a practicii şi asupra căreia s-a pronunţat are o strânsă legătură cu chestiunea ce trebuie lămurită în cauza penală de faţă.
Din această perspectivă, se constată că în cuprinsul acestei decizii, se statuează următoarele:
- "Se impune a se stabili dacă invalidarea concluziei comisiei de evaluare în urma controlului de legalitate administrativ-jurisdicţional sau jurisdicţional, după caz, cu privire la inadmisibilitatea unei oferte, ar obliga autoritatea contractantă la aplicarea directă a criteriului de atribuire şi a factorilor de evaluare pentru desemnarea câştigătorului şi în ceea ce priveşte această ofertă, fără a mai putea verifica şi constata alte aspecte de inadmisibilitate a ofertei în discuţie, prezumându-se astfel că, sub aspectul admisibilităţii, oferta în discuţie a fost analizată complet" (parag. 70);
- "Infirmarea deciziei de inadmisibilitate a ofertei, ca urmare a controlului de legalitate exercitat de C.N.S.C. sau de instanţa de contencios administrativ, obligă comisia de evaluare din cadrul autorităţii contractante de a proceda la reevaluarea ofertei, prin verificarea celorlalte aspecte care caracterizează admisibilitatea acesteia şi care nu au fost cercetate la prima evaluare, fără a avea posibilitatea extinderii acestui proces de verificare cu privire la cele pe care le-a verificat în etapa de evaluare, (...) şi care nu au făcut obiectul vreunei solicitări de remediere sau contestări, raportul de evaluare în măsura în care le confirmă, privit ca act administrativ, fiind definitiv şi executoriu sub acest aspect. Cu atât mai mult, în situaţia dată, nu se poate extinde procesul de reevaluare asupra celorlalte oferte declarate ca admisibile sau inadmisibile şi în privinţa cărora raportul de evaluare nu a fost contestat, fiind contrar principiului securităţii juridice declararea ca neconformă sau inacceptabilă a unei oferte declarate anterior admisibilă sau invers, conduită care echivalează cu o revocare a unui act administrativ care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice" (parag. 76);
- "Exercitarea controlului de legalitate administrativ- jurisdicţional sau jurisdicţional şi invalidarea concluziei de inadmisibilitate a ofertei la care a ajuns comisia prin raportul de evaluare întocmit obligă autoritatea contractantă de a proceda la reluarea operaţiunii de evaluare a acestei oferte de la etapa contestată, conform celor dispuse prin decizia C.N.S.C. sau hotărârea instanţei, comisia nefiind îndreptăţită a relua verificarea criteriilor deja analizate, raportul de evaluare, în măsura în care le atestă, fiind irevocabil sub acest aspect" (parag. 81).
Or, în speţă, astfel cum s-a arătat, prin decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor s-a dispus anularea raportului procedurii din 16.04.2009 şi continuarea procedurii de achiziţie publică în cauză prin reevaluarea tuturor ofertelor admisibile, inclusiv a ofertelor depuse de S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L., prin aplicarea criteriului de atribuire conform documentaţiei de atribuire, fără a se face referire şi la operatorii economici care nu au formulat contestaţie şi ale căror oferte au fost respinse prin raportul procedurii din 16.04.2009, raportul devenind irevocabil sub acest aspect.
Drept urmare, contrar celor susţinute în acuzare (conform rechizitoriului, se impunea reevaluarea tuturor ofertelor depuse în procedura de licitaţie, inclusiv sub aspectul admisibilităţii acestora), procedura trebuia să continue doar cu evaluarea ofertelor deja declarate admisibile de către Comisia de evaluare prin raportul din 16.04.2009 (depuse de S.C. NN., S.C. L. S.A. şi S.C. RR. SRL), precum şi a ofertelor depuse de S.C. MM. S.A. şi S.C. QQ. S.R.L., cu respectarea deciziei CNCS în ce priveşte motivele pentru care au fost admise contestaţiile acestora din urmă.
Comisia de evaluare a procedat întocmai, aşa încât nu se poate constata încălcarea vreunei dispoziţii legale, din acest punct de vedere.
Din perspectiva laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, prezintă o importanţă deosebită conduita S.C. FF. S.R.L. în cursul procedurii de atribuire, mai precis, împrejurarea că nu a contestat Raportul procedurii din 16.04.2009 şi nici Raportul procedurii din 13.05.2009.
Această împrejurare generează, prin raportare la declararea câştigătoare a ofertei S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. DD. CF SA - SC GG. S.A. şi, ulterior, la încheierea contractului de achiziţii publice între Consiliul Judeţean Argeş şi această asociere, a unui nou lanţ cauzal, prin excluderea influenţei asupra producerii unui eventual prejudiciu, a faptelor inculpaţilor A., J., K., I., E. şi D., care, în anumite momente anterioare ale procedurii, au încălcat anumite dispoziţii legale privind achiziţiile publice (la care s-a făcut referire în cele ce preced).
Cauzarea prejudiciului este strâns legată de rezultatul final al licitaţiei, deoarece, conform acuzaţiei penale, prejudiciul a fost generat prin încheierea, cu S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A., a Contractului nr. x/2535/1.06.2009, la un preţ mult mai mare decât cel ofertat de S.C. FF. S.R.L., paguba constând în diferenţa de preţ dintre cele două oferte.
Incontestabil, faptele inculpaţilor au precedat producerea acestui rezultat, dar ele se inserează, doar aparent, în antecedenţa cauzală a producerii prejudiciului. În realitate, acţiunile constatate a fi ilicite, comise de către inculpaţi, şi-au pierdut caracterul cauzal faţă de rezultatul final (declararea câştigătoare a ofertei S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. DD. CF S.A. şi S.C. GG. SA) şi, implicit, faţă de producerea unui prejudiciu.
Nesocotirea de către inculpaţi a anumitor dispoziţii privind achiziţiile publice trebuie analizată în contextul concret al reluării procedurii după emiterea Raportului din 16.04.2009 şi, mai ales, în contextul emiterii Deciziei nr. 1685/2C2/1694, 1736, 1777 din 5.05.2009 a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, aşa încât, desfăşurarea în condiţii legale a procedurii după acest moment, dar şi atitudinea S.C. FF. S.R.L., au determinat, după data de 16.04.2009, continuarea în mod legal a procedurii de achiziţie publică.
Chiar dacă faptele inculpaţilor sunt plasate în antecedenţa cronologică a deciziilor prin care Comisia de evaluare a stabilit că oferta S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. DD. CF S.A. şi S.C. GG. S.A. este câştigătoare, aceste fapte şi-au pierdut aptitudinea de a influenţa rezultatul final al procedurii de atribuire, deoarece a intervenit un element exterior voinţei şi posibilităţii de control a inculpaţilor, şi anume comportamentul S.C. FF. S.R.L. de a nu formula contestaţii împotriva rapoartelor Comisiei de evaluare din 16.04.2009 şi 13.05.2009.
În atare condiţii, conduita S.C. FF. S.R.L. a generat o nouă legătură de cauzalitate, determinând evoluţia ulterioară a procedurii de atribuire, finalizată cu declararea câştigătoare a ofertei S.C. L. S.A.
Conduita acestui operator economic nu este indiferentă, dimpotrivă, are caracter cauzal, pentru că a determinat cu necesitate deciziile Comisiei de evaluare ulterioare datei de 16.04.2009, aşa încât, acţiunile ilicite ale inculpaţilor situate, cronologic, anterior intervenirii acestui fapt obiectiv, nu mai pot fi considerate în legătură de cauzalitate cu declararea câştigătoare a asocierii S.C. L. S.A. - S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A. şi cu atribuirea către această asociere a contractului de achiziţii publice, deci nu mai constituie un fapt generator de prejudiciu.
În alte cuvinte, se constată că acţiunile ilicite ale inculpaţilor au fost comise până la data de 16.04.2009, inclusiv, iar tot ce a urmat se datorează conduitei S.C. FF. S.R.L., care nu a înţeles să conteste deciziile Comisiei de evaluare, deşi avea această posibilitate. A intervenit, astfel, o întrerupere a lanţului cauzal iniţial, prin pierderea influenţei faptelor comise de inculpaţi asupra rezultatului final.
În contextul acestei analize, devine nerelevantă împrejurarea evidenţiată atât în actul de sesizare cât şi în sentinţa atacată, respectiv că S.C. FF. S.R.L. ar fi întrunit cel mai bun punctaj şi că era în aceeaşi situaţie cu S.C. QQ. S.R.L., a cărei ofertă a fost considerată admisibilă, deşi nu ofertase un termen de execuţie minim de cel puţin 3 luni. Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a produs efecte faţă de părţile implicate, iar reevaluarea ofertei S.C. QQ. S.R.L. s-a datorat faptului că acest operator economic a contestat Raportul procedurii din 16.04.2009 şi contestaţia sa a fost admisă de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul S.C. FF. S.R.L., care nu a înţeles să conteste acest raport din 16.04.2009, prin care oferta sa fusese declarată neconformă.
SC FF. S.R.L. nu a formulat contestaţie nici împotriva ultimului raport, din 13.05.2009, prin care oferta sa nu a mai fost evaluată, fiind considerată neconformă, raport prin care a fost stabilită, în final, oferta câştigătoare cea aparţinând S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. DD. CF S.A. şi S.C. GG. S.A.
Or, atribuirea Contractului de achiziţii publice nr. x a avut loc urmare tocmai a acestui raport al Comisiei de evaluare, ceea ce evidenţiază importanţa covârşitoare a manifestării de voinţă a S.C. FF. S.R.L. în cadrul procedurii, implicit, lipsa raportului de cauzalitate între faptele inculpaţilor şi încheierea contractului de lucrări.
Pe cale de consecinţă, raportat la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor A., J., K., I., E. şi D., lipseşte unul din elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu, şi anume legătura de cauzalitate între fapta comisă şi urmarea produsă.
De altfel, şi în ce priveşte urmările cauzate, trebuie făcute anumite precizări.
Deşi inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969, atât acuzaţia cât şi hotărârea instanţei de fond au în vedere consecinţe produse nu doar în ce priveşte patrimoniul Consiliului Judeţean Argeş (prin cauzarea unei pagube constând în diferenţa între preţul ofertat de S.C. FF. S.R.L. şi cel ofertat de S.C. L. în asociere cu S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. SA) cât şi în prejudicierea intereselor S.C. FF. S.R.L.
Din perspectiva acestei ultime consecinţe, fapta trebuia încadrată în alte dispoziţii, respectiv art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. din 1969, ce reglementează abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor.
În concret, însă, nu s-a făcut dovada unei vătămări a intereselor acestei societăţi comerciale. Nu doar că S.C. FF. S.R.L. nu a contestat rezultatul procedurii din 16.04.2009 ci, şi cu ocazia audierii, reprezentantul legal al acestei societăţi, martorul BBB., a evidenţiat o totală lipsă de interes în ce priveşte realizarea lucrării de reconstrucţie a Podului Căteasca şi participarea la această licitaţie. Împrejurarea că, astfel cum rezultă din această declaraţie, primul raport al procedurii din 1.04.2009 nu i-a fost comunicat, este lipsită de relevanţă, în contextul în care respectivul raport nu a fost comunicat niciunui alt operator economic, iar celelalte rapoarte, din 16.04.2009 şi din 13.05.2009, au fost comunicate, fiind cunoscute de S.C. FF. S.R.L.
Aşa cum se reţine şi în rechizitoriu, cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale în data 20.09.2012, numitul BBB. a declarat următoarele:
"În legătură cu preţul ofertat pentru atribuirea contractului Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri afectate de inundaţii, apreciez că acesta era cam la limita superioară, iar profitul era aproximativ 0, însă pe mine mă interesa rulajul iar firma să aibă activitate. Acceptam chiar să plătim penalităţi pentru depăşirea termenului oferit de noi, care era de cca. 3 luni, însă mi se aduce la cunoştinţă de organul de urmărire penală, că, practic, şi societatea căreia i-a fost atribuit contractul, deşi pe oferta depusă de aceasta termenul era de 3 luni, lucrarea s-a derulat pe 1 an. (...). Ştiu că la firmă s-a deplasat la un moment dat o comisie din cadrul autorităţii contractante care a efectuat verificări cu privire la capacitatea tehnico-economică a societăţii. Am pus la dispoziţia acestei comisii toate documentele pe care le-au solicitat, însă către firma pe care o reprezint nu a fost comunicat un exemplar al raportului întocmit.
Ştiu că ulterior, prin luna iulie, august, nu pot preciza cu exactitate, am primit o comunicare de la CJ Argeş în care se preciza că oferta noastră a fost respinsă şi că a fost atribuit contractul unei alte societăţi. În acea comunicare era menţionat şi motivul pentru care a fost respinsă oferta S.C. FF. S.R.L. Bucureşti, iar comunicarea am primit-o pe faxul societăţii. (...).
Nu am contestat procedura deoarece obţinusem un contract care îmi rezolva problema de rulaj, respectiv construcţia unui ansamblu rezidenţial de blocuri şi vile, pe strada x din Bucureşti. (...).
Nu am dorit să depun plângere penală împotriva reprezentanţilor autorităţii contractante cu privire la contractul având ca obiect Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri afectate de inundaţii, deoarece, din punct de vedere economic, mi-am rezolvat problemele întrucât am obţinut un alt contract în Bucureşti.
În situaţia în care aş fi ştiut că, iniţial, s-a întocmit raportul procedurii prin care se atribuia contractul către firma pe care o reprezint şi nu mi-aş fi rezolvat problemele economice în altă modalitate, respectiv obţinerea altor contracte, probabil aş fi sesizat organele competente pentru a dispune măsurile necesare soluţionării legale a problemei legate de atribuirea contractului anterior menţionat.".
Există numeroase dovezi în sensul că S.C. FF. S.R.L. a avut cunoştinţă atât de clarificările autorităţii contractante privind durata de execuţie de minimum 3 luni, pe care a acceptat-o ca termen ce trebuia respectat în cadrul procedurii de atribuire, dar şi de toate actele importante emise de Comisia de evaluare în cursul acestei proceduri, fiindu-i transmise inclusiv contestaţiile formulate de cei 3 operatori economici împotriva Raportului procedurii din 16.04.2009, prin care oferta sa fusese respinsă şi fusese declarat câştigător S.C. L. S.A., precum şi comunicarea rezultatului final, urmare a Raportului procedurii din 13.05.2009, cu precizarea că oferta sa a fost respinsă pentru nerespectarea cerinţei privind termenul minim de execuţie.
Deosebit de relevantă este atitudinea acestui operator economic, care nu a înţeles să formuleze contestaţie împotriva Raportului procedurii din 16.04.2009, dar nici împotriva ultimului raport din 13.05.2009, pe baza căruia a fost stabilită, în final, oferta câştigătoare şi, urmare a acestuia, a fost încheiat şi Contractul de achiziţii publice nr. 5704/2535/1.06.2009.
Toate acestea demonstrează lipsa unui interes real din partea S.C. FF. S.R.L. cu privire la procedura de atribuire.
Faţă de motivele expuse, se constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor A., J., I., K., E. şi D. nu sunt prevăzute de legea penală, lipsind unul din elementele de tipicitate obiectivă, respectiv legătura de cauzalitatea între fapta comisă şi rezultatul socialmente periculos, ceea ce atrage incidenţa disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Având în vedere caracterul subsidiar al complicităţii, cele constatate sunt aplicabile şi inculpatului B., impunându-se achitarea sa în baza aceluiaşi temei legal.
Înalta Curte constată nefondată solicitarea acestuia de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu există. Dimpotrivă, din întregul material probator rezultă cel puţin o complicitate morală a inculpatului B., prin raportare la actele reţinute în sarcina inculpatului A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în calitate de autor. În acest sens, este avută în vedere înţelegerea frauduloasă între cei doi inculpaţi şi comiterea infracţiunilor de dare şi luare de mită în legătură cu neîndeplinirea de către inculpatul A. a atribuţiilor pe care le avea în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, în cadrul procedurii de atribuire a contractului de lucrări.
Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, este relevantă şi împrejurarea că oferta financiară şi tehnică depusă de S.C. FF. S.R.L., ca participant la licitaţie, a fost găsită în copie cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la sediul S.C. L. S.A. în data de 10.09.2012.
Chiar dacă, astfel cum a invocat în apărare inculpatul, orice ofertant putea să intre în posesia înscrisurilor, cu atât mai mult S.C. L. S.A. care, după desemnarea sa ca şi câştigător, putea consulta dosarul de achiziţie devenit public, ceea ce se putea întâmpla şi cu ocazia soluţionării contestaţiilor, Înalta Curte constată că nu a fost oferită o explicaţie pentru posesia documentaţiei depusă de S.C. FF. S.R.L., care era numai unul dintre cei 9 operatori economici care au depus oferte şi au participat la licitaţie.
Or, Înalta Curte constată că posesia respectivelor documente demonstrează, o dată în plus, interesul deosebit al inculpatului B. pentru situaţia operatorului economic cu şanse mari de a câştiga licitaţia, în detrimentul S.C. L. S.A.
În ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu, pentru aceleaşi motive, se constată că pentru inculpaţii B. şi A. nu sunt incidente disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., privind lipsa de vinovăţie. În egală măsură, s-a făcut dovada faptului că aceşti doi inculpaţi au acţionat cu intenţie indirectă întrucât, deşi nu au urmărit prejudicierea Consiliului Judeţean Argeş, au acceptat-o, acţionând în scopul încălcării dispoziţiilor legale pentru a se asigura câştigarea licitaţiei de către S.C. L. S.A.
În ce-i priveşte pe inculpaţii J., I., K. şi D., Înalta Curte constată că aceştia au acţionat fără vinovăţia prevăzută de lege şi că prin probele administrate nu s-a demonstrat că inculpaţii au avut reprezentarea faptului că îşi îndeplinesc necorespunzător atribuţiile de serviciu, prin interpretarea şi aplicarea greşită a legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice.
Această constatare nu intră în contradicţie cu aceea că, şi instanţa de apel a stabilit încălcarea de către inculpaţii mai sus menţionaţi a disp. art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât respectiva constatare viza latura obiectivă a infracţiunii, însă, la soluţionarea cauzei trebuie examinate toate elementele de tipicitate, deci inclusiv latura subiectivă.
Din probele administrate rezultă că cei 4 inculpaţi mai sus menţionaţi nu au acţionat cu intenţie, ci din culpă, deoarece nu au prevăzut rezultatul faptei, deşi puteau şi trebuiau să-l prevadă. În acest sens, se ţine seama de împrejurările comiterii faptei de către inculpaţii, care se aflau în exerciţiul unor activităţii reglementate prin lege şi ar fi trebuit să acţioneze cu mai multă prudenţă şi diligenţă.
În acest sens, Înalta Curte reţine că, deşi numirea inculpaţilor în componenţa Comisiei de evaluare s-a făcut prin dispoziţia nr. 431/15.01.2009, implicarea efectivă a acestei comisii în procedura de atribuire a contractului de achiziţii publice, implicit, a membrilor săi, a început în data de 19.03.2009, odată cu deschiderea ofertelor.
Or, chestiunea privind durata de execuţie a lucrărilor a fost adusă în discuţie şi tranşată de către proiectant şi autoritatea contractantă, nu de către membrii Comisiei de evaluare, anterior datei de 19.03.2009.
Astfel, ca urmare a solicitărilor de clarificări formulate de unii dintre operatorii economici, proiectantul S.C. MMMM. S.R.L. a comunicat Consiliului Judeţean Argeş că pentru execuţia podurilor se consideră "ca termen minim de execuţie a lucrărilor 3 luni şi maxim 6 luni", aşa cum se arată în Adresa nr. x/25.02.2009 emisă de proiectant înregistrată sub nr. x/26.02.2009 la Agenţia de Implementare a Proiectelor de Dezvoltare a judeţului Argeş.
Preluând acest răspuns al proiectantului, autoritatea contractantă Consiliul Judeţean Argeş a răspuns solicitărilor de clarificări prin Adresa nr. x/24.02.2009 din care rezultă că, la întrebarea nr. 3 referitoare la durata de execuţie, s-a răspuns:
"Proiectantul caietelor de sarcini pentru lucrarea Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri afectate de inundaţii a propus ca termen minim de execuţie a lucrărilor 3 luni şi termen maxim 6 luni (Adresa nr. x/26.02.2009). Prin urmare, autoritatea contractantă a estimat durata de execuţie a lucrării în funcţie de previziunea de timp înaintată de proiectant.".
Pe baza acestei adrese depusă în dosarul achiziţiei publice, ce a fost comunicată tuturor operatorilor economici, inclusiv S.C. FF. S.R.L., membrii Comisiei de evaluare au considerat că autoritatea contractantă a impus ca cerinţă minimă a duratei de execuţie un termen de 3 luni, prin completarea documentaţiei de atribuire. Aşa cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor J., I., K., E. şi D., coroborate cu declaraţiile martorelor O. şi R., observatori RRR., care au participat la şedinţele comisiei de evaluare din 23.03.2009, 25.03.2009, 30.03.2009, 31.03.2009, 1.04.2009, 16.04.2009, 12.05.2009 şi 13.05.2009, în cadrul Comisiei de evaluare a existat o preocupare cu privire la respectarea de către operatorii economici a termenului minim de 3 luni rezultând că, încă de la început, pe baza răspunsului la clarificări mai sus menţionat, inculpaţii au considerat că termenul minim de 3 luni constituie un factor de evaluare şi au acţionat în consecinţă.
Pe de o parte, au apreciat ca neconformă oferta S.C. QQ. S.R.L., care propusese un termen minim de 2 luni, pe de altă parte, au încercat să lămurească problema privind asimilarea termenului de 2 luni şi 28 de zile - menţionat în oferta S.C. FF. S.R.L., la termenul de 3 luni pe care l-au apreciat că reprezintă termenul minim de execuţie pe baza căruia trebuie să evalueze ofertele.
În acest sens, este relevantă corespondenţa purtată cu S.C. FF. S.R.L., tocmai în sensul de a lămuri dacă oferta S.C. FF. S.R.L. sub acest aspect se încadrează în termenul minim de execuţie. Astfel, prin Adresa nr. x/26.03.2009 emisă de Comisia de evaluare, acestui operator economic i s-a cerut să justifice execuţia lucrării în termenul precizat în ofertă. Ca răspuns la această solicitare de clarificare, prin Adresa nr. x/30.03.2009, înregistrată la Consiliul judeţean Argeş sub nr. 3089 de la aceeaşi dată, S.C. FF. S.R.L. oferă o explicaţie pornind de la aceeaşi premisă ca şi inculpaţii, respectiv că durata de execuţie astfel cum a fost stabilită de proiectant este între 3 şi 6 luni şi, în final, S.C. FF. S.R.L. solicită asimilarea termenului de 2 luni şi 28 de zile din oferta proprie la acest termen minim de 3 luni.
În continuare, pentru a se asigura că acest termen este unul serios, prin Adresa nr. x/31.03.2009, comisia de evaluare a solicitat clarificări suplimentare operatorului economic S.C. FF. S.R.L., respectiv explicarea graficului de execuţie la suprastructura podului.
În urma acestor clarificări, cu ocazia şedinţei din 1.04.2009, inculpaţii au ajuns la concluzia posibilităţii asimilării acestui termen la termenul minim de 3 luni, aşa încât au întocmit raportul procedurii de la aceeaşi dată, prin care au declarat câştigător pe S.C. FF. S.R.L.
Astfel cum rezultă din probele administrate, respectiv declaraţiile inculpaţilor membri în Comisia de evaluare, coroborate cu declaraţiile martorelor O. şi R., pentru a ajunge la această concluzie, membrii comisiei au ţinut cont de opinia ANRMAP, comunicată telefonic inculpatei E., în cadrul discuţiei purtată pe această temă chiar în data de 1.04.2009.
Deşi în raportul din 1.04.2009 nu se face o precizare cu privire la consultarea telefonică a ANRMAP, această menţiune se regăseşte în conţinutul Procesului-verbal nr. x din 16.04.2009, semnat de toţi inculpaţii, în care se arată că hotărârea din 1.04.2009 a fost luată ţinându-se cont de precizările telefonice de la ANRMAP privind posibilitatea respectivei asimilări şi că, pentru conformitatea evaluării, comisia a insistat asupra primirii unui răspuns scris din partea ANRMAP.
Aceste menţiuni se coroborează cu declaraţiile martorei O., care a declarat că, iniţial, au asimilat termenul din oferta S.C. FF. S.R.L. la termenul de 3 luni, pe baza discuţiilor telefonice cu ANRMAP, dar ulterior primirii răspunsului pe Helpdesk, au considerat oferta neconformă (declaraţia din 22.11.2013 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală; declaraţia din 10.02.2017 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală). De asemenea, cu ocazia audierii de către instanţa de apel în data de 9.01.2009, martora O. a relatat: "Au fost discuţii în cadrul comisiei de evaluare cu privire la durata de execuţie a acestui ofertant care era de 2 luni şi 28 de zile. Din câte îmi amintesc, s-a solicitat telefonic, mai precis cei din comisie, nu ştiu cine anume, au sunat la ANRMAP şi li s-a confirmat că poate fi asimilat acest termen la 3 luni, dar telefonic. Din punctul nostru de vedere, nu a fost o problemă că modalitatea în care s-a obţinut punctul de vedere al ANRMAP a fost printr-o discuţie telefonică. Comisia de evaluare luase deja hotărârea de a asimila termenul menţionat de S.C. FF., de 2 luni şi 28 de zile cu cel de 3 luni, însă a dorit să aibă şi punctul de vedere al ANRMAP, mai întâi telefonic. Noi, observatorii, eu şi R. le-am propus să obţină ceva scris de pe biroul tehnic al ANRMAP, mai precis Helpdesk".
La fel, martora R. a arătat că primul raport, din 1.04.2009, s-a dat pe baza unei consultări telefonice la ANRMAP şi că a recomandat obţinerea unui răspuns scris (declaraţia din 22.11.2013 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală; respectiv din 10.02.2017 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală). Martora şi-a menţinut declaraţia şi în faţa instanţei de apel, în ultimul ciclu procesual, arătând: "Verbal şi telefonic, ANRMAP-ul a răspuns că respectivul termen ar putea fi luat ca bun şi interpretat ca 3 luni, respectiv termenul minim de execuţie, cu condiţia ca atunci când se face punctajul pentru factorii de evaluare să nu i se acorde un punctaj mai mare decât ar fi primit pentru termenul de 3 luni. (...) Pentru că răspunsul nu a fost obţinut în scris, s-a făcut o solicitare scrisă după încheierea raportului din data de 01 aprilie 2009, nu ştiu data exactă. Răspunsul a venit după încheierea raportului din 1 aprilie prin care, având în vedere răspunsul verbal al ANRMAP, a fost declarată conformă, admisibilă şi câştigătoare oferta depusă de către S.C. FF. S.R.L.".
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ulterior şedinţei din 1.04.2009, ca urmare a solicitărilor formulate de inculpata E., au fost primite două răspunsuri prin corespondenţă electronică de la ANRMAP:
Primul, datat 14.04.2009, a fost primit la solicitarea inculpatei E. pe adresa de mail a acesteia, fiind comunicat de Biroul de consultaţii tehnice din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice. Întrebarea a fost formulată de inculpata E., după cum urmează:
"În cadrul unei proceduri de licitaţie deschisă pentru atribuirea unui contract de execuţie de lucrări a fost stabilit ca şi factor de evaluare termenul de execuţie. Autoritatea contractantă a dat ca şi termen minim şi maxim prin adresa la de proiectant de 3-6 luni, adresă transmisă la toţii operatorii economici care au achiziţionat documentaţia. Unul din operatori a dat un termen de execuţie de 2 luni şi 28 de zile, sub nivelul minim impus de proiectant. Este conformă sau nu oferta depusă de acest operator economic?". Răspunsul dat de ANRMAP a fost următorul:
"Având în vedere cele transmise de dumneavoastră vă recomandăm ca în conformitate cu prevederile art. 78 din H.G. nr. 925/2006 cu completările ulterioare, să solicitaţi clarificări ofertantului respectiv, cu privire la termenul de execuţie al lucrărilor, ţinând cont şi de precizările transmise de către proiectant".
Cel de-al doilea răspuns este din 16.04.2009 şi este dat pe adresa de mail folosită de martorul V., fiind solicitat tot pe mail de numita CCC., angajată în cadrul Serviciului de achiziţii publice. Din acest mail rezultă că întrebarea a fost următoarea:
"1. Termenul dat de proiectant pentru execuţia unei lucrări care urmează a fi atribuită a fost de min. 3 luni şi max. 6 luni. Ofertantul clasat în principiu pe locul 1 a dat un termen de 2 luni şi 28 de zile. I-am solicitat clarificări şi şi-a motivat termenul pe o excesivă rigurozitate asimilându-şi termenul în răspuns la 3 luni. Se poate considera modificarea ofertei această asimilare? (în acest sens, pe principiul tratamentului egal, unui alt ofertant care avea termen de execuţie de 2 luni i-a fost considerată oferta neconformă). 2. Se mai pot face solicitări de clarificări după întocmirea raportului procedurii însă înainte de semnarea sa de către ordonatorul principal de credite? Dacă da, lipsa răspunsului la aceste solicitări constituie motiv de declarare a ofertei resp. neconforme?". Răspunsul dat de ANRMAP prin Biroul de consultaţii tehnice a fost următorul: 1."având în vedere cele menţionate de dvs., în cazul în care în documentaţia de atribuire a fost precizată cerinţa proiectantului, apreciem că respectiva ofertă poate fi declarată neconformă de către autoritatea contractantă pe motiv că nu îndeplineşte cerinţele solicitate prin caietul de sarcini sau pe motiv că prin răspunsul la clarificări, acesta şi-a modificat oferta. 2. După întocmirea Raportului procedurii de către comisia de evaluare, apreciem că nu se mai pot realiza clarificări la ofertele primite".
Astfel, din conţinutul celor două răspunsuri rezultă că asimilarea termenului nu se putea realiza, ceea ce a fost de natură să contureze pentru membrii comisiei ideea unei unei erori în evaluarea iniţială din 1.04.2009, cu atât mai mult, cu cât se punea problema încălcării principiului tratamentului egal al ofertanţilor prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, în condiţiile în care oferta S.C. QQ. S.R.L. fusese declarată neconformă pentru nerespectarea termenului minim de 3 luni indicat de proiectant.
Referitor la valabilitatea răspunsurilor comunicate de ANRMAP pe cale electronică, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi art. 60 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, care prevăd necesitatea formei scrise, dar şi posibilitatea utilizării mijloacelor electronice de comunicare în cadrul procedurii de atribuire.
Este adevărat că, potrivit art. 59 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, orice document scris trebuie înregistrat în momentul transmiterii, respectiv în momentul primirii, dar, în speţă, cele două mail-uri au fost printate, deci au dobândit formă scrisă, iar conform declaraţiilor date de către inculpaţi, confirmate de declaraţiile martorelor R. şi O. (observatori RRR.), mai sus menţionate, dar şi de martorii S. şi CCC., rezultă că, deşi nu erau conţinute într-un document cu număr de înregistrare, răspunsurile ANRMAP transmise pe e-mail trebuiau luate în considerare de către comisia de evaluare, conform cutumei.
Astfel, martorul S., şeful Serviciului Achiziţii Licitaţii (persoană neimplicată în activitatea Comisiei de evaluare), a declarat următoarele: "ANRMAP asigura consultanţă din punct de vedere metodologic tuturor autorităţilor contractante şi de fiecare dată când aveam neclarităţi privind derularea vreunei proceduri, sunam sau puneam întrebări pe Helpdesk, procedură utilizată frecvent. Nu era obligatoriu ca această consultare să se facă în scris. Dacă se făcea telefonic, nu se întocmea niciun înscris, nu se făcea menţiune despre această consultare. Nu exista vreo dovadă a acestei consultări. În baza discuţiei telefonice aveam siguranţa pe baza punctului de vedere al observatorilor desemnaţi că se putea face verificarea tehnică." (declaraţia din 9.01.2019 - dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie)
De altfel, indiferent de valoarea formală a acestui răspuns, pentru stabilirea vinovăţiei prezintă relevanţă conţinutul acestuia şi faptul că se cunoştea emitentul, respectiv ANRMAP - Biroul de consultaţii tehnice, organ care exercita controlul asupra activităţii Comisiei de evaluare şi care nu a negat respectiva corespondenţă.
Or, din probele administrate a rezultat că inculpaţii, membrii ai Comisiei de evaluare, nu au avut niciun dubiu asupra răspunsurilor, pentru că era menţionată provenienţa mail-urilor şi, în mod frecvent, adresau ANRMAP - Biroul de consultaţii tehnice întrebări pe mail, chiar şi ulterior, procedându-se în aceeaşi manieră.
Cele două mail-uri au fost aduse la cunoştinţa membrilor comisiei de către inculpata E., odată cu informarea despre faptul că raportul din 1.04.2009 nu fusese semnat de A., despre verificarea tehnică a S.C. FF. S.R.L. şi despre prelungirea perioadei de evaluare, după ce, tot aceasta, a convocat comisia de evaluare şi a dispus reluarea procedurii.
Lipsa intenţiei infracţionale a inculpaţilor J., I., K. şi D. este relevată şi de comportamentul acestora cu ocazia şedinţei din 16.04.2009, rezultând că au fost preocupaţi de posibilitatea reluării procedurii, discutându-se despre faptul că acest lucru este posibil pentru că raportul din 1.04.2009 nu a fost semnat şi comunicat ofertanţilor, aceasta fiind şi opinia observatorilor RRR., care nu au formulat note intermediare prin care să constate nelegalităţi referitor la raportul din 16.04.2009.
Pe baza răspunsurilor date de ANRMAP, membrii Comisiei de evaluare au considerat că Raportul procedurii din 1.04.2009 a fost întocmit în mod greşit şi, luând în considerare împrejurarea că acesta nu fusese semnat şi comunicat operatorilor economici, în şedinţa din 16.04.2009, s-a apreciat că oferta S.C. FF. S.R.L. nu este conformă. Faptul că cele două mail-uri au stat la baza reluării procedurii şi au fost determinante, în ce-i priveşte pe membrii comisiei, pentru conturarea opiniei că asimilarea privind termenul minim de execuţie nu era legală, rezultă chiar din conţinutul Procesului-verbal nr. x din 16.04.2009, în care se face vorbire despre răspunsul din 14.04.2009 al ANRMAP - Biroul de consultaţii tehnice.
În plus, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, obţinerea unui răspuns scris a fost urmarea recomandării martorelor O. şi R., observatori din partea DGFP Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice, care asigurau supravegherea activităţii Comisiei de evaluare.
De asemenea, în şedinţa din 12.05.2009, după decizia CNSC, inculpaţii au fost preocupaţi de limitele reevaluării ofertelor, în concordanţă cu respectiva decizie, discutând cu observatorii RRR. ce înseamnă oferte admisibile.
Toate aceste împrejurări mai sus menţionate, coroborate cu faptul că, deşi actul de sesizare şi hotărârea primei instanţe reţin existenţa unei influenţe şi presiuni exercitate de inculpatul A. asupra membrilor comisiei, în cauză nu există niciun mijloc de probă care să ateste o atare situaţie, Înalta Curte apreciază că inculpaţii J., I., K. şi D. nu au acţionat cu intenţie, ci din culpă, considerând în mod greşit că termenul de 3 luni era un factor de evaluare în cadrul duratei de execuţie a lucrărilor şi, din acest motiv, au stabilit că oferta S.C. FF. S.R.L. nu era conformă.
Lipsa de intenţie a acestor inculpaţi, în sensul de a favoriza S.C. L. S.A. şi, implicit, de a acţiona în scopul de a înlătura de la licitaţie S.C. FF. S.R.L., este evidenţiată de întreaga activitate a celor 4 membri ai comisiei care, exceptând încălcarea din culpă a disp. art. 199 alin. (3) şi art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, este o activitate legală.
Lipsa intenţiei rezultă din modul în care inculpaţi au acţionat în perioada 19.03 - 1.04.2009, fiind evident că, în situaţia în care ar fi dorit să avantajeze S.C. L. aveau această posibilitate, chiar de la început, refuzând să asimileze termenul propus de S.C. FF. S.R.L. la termenul minim de 3 luni, putând astfel să declare câştigător S.C. L. chiar prin Raportul procedurii din 1.04.2009, ceea ce nu s-a întâmplat.
Ansamblul probator demonstrează lipsa de atenţie şi necunoaşterea dispoziţiilor legale care prevedeau în mod expres că documentaţia de atribuire, care, în speţă, nu conţinea un termen minim de execuţie, nu mai poate fi modificată ulterior. Or, astfel cum s-a demonstrat, pe baza documentaţiei pusă la dispoziţia Comisiei de evaluare, care conţinea şi răspunsul la clarificări nr. 1825/24.02.2009, ce fusese comunicat tuturor operatorilor economici, inculpaţii J., I., K. şi D. au apreciat cu bună-credinţă că acesta este un termen minim de execuţie.
Greşita apreciere a inculpaţilor a fost perpetuată după data de 1.04.2009, prin cele două răspunsuri ANRMAP, din care se putea înţelege că declararea câştigătoare a ofertei S.C. FF. S.R.L. era nelegală. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în temeiul art. 79 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, rezulta că prin asimilarea termenului de 2 luni şi 28 de zile la 3 luni, S.C. FF. şi-a modificat propunerea tehnică, ceea ce atrăgea respingerea ofertei ca neconformă. De altfel, acest raţionament se regăseşte şi în conţinutul Deciziei nr. 1685/2C2/1694, 1736, 1777 din 5.05.2009 a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Este adevărat că toată această apreciere avea la bază eroarea iniţială în care s-au aflat inculpaţii, respectiv că termenul minim de 3 luni constituie un factor de evaluare, însă, aşa cum s-a arătat, şi aceasta putea fi justificată de documentaţia pe care Comisia de evaluare a avut-o la dispoziţie (solicitarea şi răspunsurile la clarificări privind durata de execuţie a contractului, în sensul stabilirii unei durate minime de 3 luni, acceptată de ofertanţi).
În ce priveşte reluarea procedurii, a rezultat că a fost acceptată de către inculpaţii J., I., K. şi D., în contextul în care nu au fost implicaţi în corespondenţa cu ANRMAP, nu au avut cunoştinţă de verificarea în teren a capacităţii tehnice a S.C. FF. S.R.L. şi nu au participat la această verificare, aflând de toate acestea abia în data de 16.04.2009, când au fost informaţi că Raportul din 1.04.2009 nu a fost semnat.
În ce priveşte nerespectarea disp. art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, lipsa de vinovăţie a celor 4 inculpaţi este relevată prin aceea că nu au participat la deciziile şi demersurile de prelungire a perioadei de evaluare a ofertelor, ci, cu bună-credinţă, au luat cunoştinţă de efectuarea acestor demersuri doar în data de 16.04.2009, odată cu rechemarea pentru reluarea activităţii în Comisia de evaluare.
Posibilitatea generării unei greşite aprecieri a situaţiei şi, implicit, confirmarea modului în care au acţionat inculpaţii, este susţinută şi de:
- atitudinea manifestată de persoane din afara Comisiei de evaluare, fiind vorba despre martorele O. şi R., observatori RRR., care au considerat că modul de desfăşurare al procedurii a fost unul legal, fără să întocmească note intermediare prin care să constate neconformităţi în aplicarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, deşi aveau această posibilitate legală conform art. 4 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 942/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 30/2006;
- Raportul de activitate nr. x/10.06.2009 întocmit de observatorii desemnaţi de MFP - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice, în care nu se constată nereguli privind activitatea Comisiei de evaluare;
- Adresa nr. x/26.05.2009 emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională-Sud Muntenia către autoritatea contractantă Consiliul Judeţean Argeş, însoţită de Raportul de verificare, prin care se comunică faptul că Dosarul achiziţiei publice a fost avizat favorabil.
Faţă de cele reţinute, instanţa de apel constată că, în ce-i priveşte pe inculpaţii J., I., K. şi D., se impune achitarea şi în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Situaţia este diferă în ce o priveşte pe inculpata E., de asemenea membră în comisia de evaluare, preşedintă a acestei comisii.
Astfel cum s-a arătat în cele de mai sus, acţiunile inculpatei E. sunt diferite de cele ale celorlalţi membri ai comisiei de evaluare, prin aceea că a participat şi la demersurile ce au generat reluarea procedurii după data de 1.04.2009: a purtat discuţia telefonică cu o persoană de la ANRMAP, a făcut demersuri pentru obţinerea răspunsurilor ulterioare de la ANRMAP, a contribuit la verificarea tehnică a FF. S.R.L., la prelungirea perioadei de evaluare şi a convocat membrii comisiei după ce a dispus reluarea procedurii.
În plus, pentru motivele expuse la pct. IV.1 de mai jos, Înalta Curte apreciază că intenţia inculpatei, ca element constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, este evidenţiată şi prin comiterea infracţiunii de fals intelectual, E. fiind cea care a întocmit nota justificativă pe baza căreia s-a dispus prelungirea perioadei de evaluare şi, în concret, s-a creat posibilitatea reluării procedurii după întocmirea raportului din 1.04.2009.
Chiar dacă anumite acţiuni ar putea fi justificate prin calitatea sa de preşedintă a Comisiei de evaluare, pe baza documentelor depuse la dosar, dar şi a declaraţiilor date de ceilalţi inculpaţi şi de martorele O. şi R. şi, în mod special, prin declaraţia dată de martorul S., s-a demonstrat că inculpata E. a acţionat de conivenţă cu inculpatul A.
Pe de o parte, declaraţiile date de ceilalţi membrii ai comisiei şi observatorii RRR., evidenţiază că numai inculpata a avut cunoştinţă despre ce s-a întâmplat după întocmirea raportului din 1.04.2009 şi până la reluarea procedurii, în data de 16.04.2009.
Pe de altă parte, deşi a negat în mod constant că a discutat cu inculpatul A. despre desfăşurarea procedurii de atribuire, susţinând, de asemenea, că nu a făcut decât să ducă la îndeplinire dispoziţia dată de inculpat privind verificarea S.C. FF. S.R.L., din mijloacele de probă a rezultat că, după întocmirea şi semnarea Raportului procedurii din 1.04.2009, inculpata E. împreună cu inculpatul A. i-au solicitat numitului S., şeful Serviciului achiziţii publice, întocmirea referatului privind verificarea tehnică a S.C. FF. S.R.L., ce a stat la baza emiterii de către inculpatul A. a Dispoziţiei nr. 114/2.04.2009, ceea ce evidenţiază implicarea activă a acestei inculpate, alături de inculpatul A., în efectuarea, fără temei legal, a respectivei verificări a operatorului economic declarat câştigător.
În plus, intenţia este evidenţiată de modul în care inculpata E. a acţionat în continuare şi anume, pentru a justifica prelungirea procedurii de atribuire, în data de 9.04.2009, a întocmit o notă justificativă ce atesta împrejurări nereale, această notă fiind aprobată de inculpatul A.
În consecinţă, în ce o priveşte, nu sunt incidente disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Drept urmare, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpaţilor A. şi E. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009), precum şi achitarea inculpatului B. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpaţilor J., D., K. şi I., pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009).
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că au fost formulate pretenţii civile referitor la abuzul în serviciu privind încheierea Contractului de lucrări nr. x/1.06.2009, Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti constituindu-se parte civilă cu suma de 3.779.787 RON, deşi prejudiciul reţinut prin actul de sesizare a fost în sumă de 4.497.947,48 RON.
Dispunând condamnarea tuturor inculpaţilor, instanţa de fond a respins acţiunea civilă cu privire la suma de 3.779.787 RON şi a dispus, totodată, confiscarea de la toţi inculpaţii, a sumei de bani stabilită drept prejudiciu prin rechizitoriu, respectiv a sumei de 4.497.947,48 RON, câte 642.564 RON de la fiecare.
Având în vedere soluţia pronunţată de instanţa de apel, de achitare a tuturor inculpaţilor şi modul diferit de soluţionare a acţiunii civile reglementat pentru această situaţie, în funcţie de temeiul legal al achitării, se impune înlăturarea din sentinţa atacată a ambelor dispoziţii mai sus menţionate.
Rejudecând, având în vedere soluţiile de achitare pronunţate cu privire la această faptă, dar şi temeiul diferit al achitării inculpaţilor:
- în ce-i priveşte pe inculpaţii A., B. şi E. (achitaţi în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.) se impune, în ce priveşte acţiunea civilă ca, potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., instanţa de apel să o lase nesoluţionată;
- în ce-i priveşte pe inculpaţii J., D., K. şi I. (achitaţi în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen.), conform art. 25 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă trebuie soluţionată. În acest sens, se constată că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, dată fiind lipsa raportului de cauzalitate între fapta comisă şi eventualul prejudiciu, aşa încât, acţiunea civilă urmează să fie respinsă;
- referitor la măsurile asigurătorii, în mod corelativ, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., se impune menţinerea, dar numai până la concurenţa sumei de 3.779.787 RON, cu care partea civilă s-a constituit în cauză, a măsurilor asiguratorii luate asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor A., B. şi E. În ce-i priveşte pe inculpaţii D., K., J. şi I., urmează a se dispune ridicarea măsurilor asigurătorii.
2). În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 reţinută în sarcina inculpaţilor A., D., J., K., H. şi G., respectiv complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 reţinută în sarcina inculpatului B. (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009):
Parchetul a criticat soluţia de achitare pentru această faptă, considerată cel de-al doilea act material al abuzului în serviciu, susţinând că sunt întrunite toate condiţiile pentru condamnarea inculpaţilor.
În dezvoltarea motivelor de apel, după ce sunt reluate argumentele expuse în cuprinsul rechizitoriului în susţinerea acuzaţiei penale, în esenţă, Parchetul arată că Actul adiţional nr. x la contractul de lucrări a fost atribuit şi încheiat cu încălcarea normelor legale de către funcţionarii din cadrul comisiei de evaluare şi conducătorul autorităţii contractante, actele care constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii de abuz în serviciu fiind multiple şi precizate în rechizitoriu. Din probele administrate a rezultat că aceste lucrări suplimentare au fost executate în perioada martie - aprilie 2010, această împrejurare rezultând atât din înscrisurile depuse la dosar cât şi din declaraţiile inculpatului D. şi ale martorilor S. şi GGG.
Schimbarea soluţiei tehnice de montaj a tablierului s-a făcut fără aprobarea proiectantului şi a şefului de proiect, dispoziţia de şantier nr. 5/15.03.2010 fiind falsificată de inculpata F., după cum şi referatul întocmit de inculpatul D. a fost falsificat. Rezultă că modificarea soluţiei tehnice nu era permisă, aceasta rezultând şi din dosarul achiziţiei publice pentru contractul iniţial privind execuţia lucrărilor, dar şi din răspunsurile la clarificările solicitate în cursul procedurii de licitaţie, situaţie în care costul lucrărilor suplimentare trebuia să fie suportat de către constructor, care din vina sa exclusivă nu a reuşit să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract.
Prin încheierea actului adiţional s-a creat un avantaj patrimonial executantului S.C. L. S.A., Consiliul Judeţean Argeş plătind lucrări care, în realitate, au fost incluse în contractul iniţial.
Din economia probelor administrate în cauză este mai mult decât probabil că între executant şi subcontractori, firme apropiate inculpatului A., au intervenit discuţii legate de sumele încasate, aşa încât, pentru a-i mulţumi, executantului i s-a plătit suma corespunzătoare lucrărilor suplimentare, actul adiţional fiind întocmit în baza unei proceduri de achiziţie nereală, în totalitate.
Pe cale de consecinţă, Parchetul susţine că prejudiciul este egal cu întreaga valoare a contractului de lucrări suplimentare şi că toţi inculpaţii în sarcina cărora s-a reţinut comiterea celui de-al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu au o participaţie nemijlocită, întrucât au acceptat să plătească în mod necuvenit către S.C. L. S.A. suma de 4.973.064,75 RON, ce constituie preţul contractului de lucrări suplimentare.
Se consideră că un alt motiv pentru care contractul de lucrări suplimentare a fost încheiat în mod nelegal este şi faptul că S.C. DD. S.A. nu mai făcea parte din asociere, aşa încât S.C. L. S.A. nu se mai califica pentru executarea contractului, relevante fiind declaraţiile martorilor X. şi BB., din care rezultă că S.C. DD. S.A. nu a participat la execuţia lucrărilor.
În ce priveşte membrii comisiei de evaluare, Parchetul arată că niciunul nu a făcut opoziţie la momentul încheierii raportului procedurii şi au acceptat încheierea unui contract în condiţii frauduloase, aşa încât soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond este greşită, deoarece nu este aplicabilă Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, actul adiţional fiind încheiat prin îndeplinirea în mod defectuos, prin încălcarea legii, a atribuţiilor de serviciu ale inculpaţilor.
Parchetul arată că nu se poate susţine că inculpaţii au încălcat doar anumite clauze ale contractului iniţial, câtă vreme întreaga procedură de atribuire, încă de la primul act de iniţiere, s-a realizat prin încălcarea flagrantă a mai multor norme, cunoscându-se că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.
Cu toate că instanţa de fond a stabilit că întreaga situaţie de fapt a fost probată, soluţia de achitare se întemeiază pe două considerente fără relevanţă în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii, pe de o parte, instanţa reţine că nu au fost încălcate dispoziţiile unei legi, pe de altă parte, reţine că textele de lege invocate de acuzare ca fiind încălcate, fie sunt texte generale şi nu pot fi avute în vedere fie, deşi nu sunt texte generale, este discutabil dacă au fost încălcate.
În acest context, Parchetul subliniază că acuzarea a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, care impunea respectarea unor condiţii pentru atribuirea lucrărilor suplimentare prin procedura negocierii directe, fără licitaţie iar, în speţă, s-a dovedit că aceste condiţii nu au fost îndeplinite, mai mult, că acest fapt a fost cunoscut de către toţi membrii comisiei dar şi de şeful de proiect şi de conducătorii autorităţii contractante şi, cu toate acestea, s-a alocat contractul pentru lucrări suplimentare către S.C. L. S.A.
Dispoziţiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 impuneau ca lucrările suplimentare să fie datorate unor circumstanţe imprevizibile, condiţie neîndeplinită din moment ce, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, încă de la atribuirea contractului iniţial au fost necesare clarificări cu privire la modalitatea tehnică de realizare a construcţiei.
Membrii comisiei de negociere nu pot fi exoneraţi de orice răspundere din moment ce făcea parte din respectiva comisie şi aveau obligaţia primordială de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se finaliza procedura de atribuire a lucrărilor suplimentare.
Mai mult, executantul lucrării câştigase contractul iniţial în condiţii frauduloase ce fac obiectul primului act material al infracţiunii de abuz în serviciu, aşa încât membrii comisiei de negociere pentru atribuirea lucrărilor suplimentare care au făcut parte şi din prima comisie de acordare a contractului iniţial, nu se pot apăra că nu cunoşteau condiţiile în care fusese încheiat acel contract.
În ce le priveşte pe inculpatele H. şi G. care nu au făcut parte din prima comisie, Parchetul arată că apărările acestora sunt nefondate, neputându-se susţine că nu intra în atribuţiile lor verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de lege pentru atribuirea contractului de lucrări suplimentare. Dacă s-ar accepta acest punct de vedere, s-ar admite că toţi membrii comisiei au avut un rol pur formal şi că nu pot fi traşi la răspundere în cazul încălcării legii, ceea ce contravine altor constatări ale instanţei de fond, care a apreciat că procedura s-a bazat pe acte falsificate, dovadă fiind soluţiile pronunţate în ce priveşte infracţiunile de fals în ce priveşte cel de-al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu.
În altă ordine de idei, Parchetul subliniază că nu este de acord cu punctul de vedere exprimat de instanţa de fond, în sensul că încălcarea de către inculpaţi a unor dispoziţii suplimentare cu caracter general nu poate conduce la stabilirea vinovăţiei sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu. Chiar din perspectiva deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016, se apreciază că art. 5 din O.G. nr. 119/1999 şi art. 3 şi 43 din Legea nr. 188/1999 sunt norme ce privesc anumite categorii profesionale şi impun anumite obligaţii iar nerespectarea acestora produce consecinţe juridice.
Cât priveşte argumentul instanţei de fond în sensul că alegerea procedurii de atribuire a actului adiţional privind lucrările suplimentari prin negociere directă nu constituie, în sine, infracţiunea de abuz în serviciu, decât în măsura în care este dovedită intenţia inculpaţilor de a produce un prejudiciu Consiliului Judeţean Argeş, respectiv de a achita o sumă de bani fără nicio justificare, Parchetul susţine că din modul în care este redactat textul legal de incriminare a infracţiunii de abuz în serviciu nu rezultă că existenţa infracţiunii este condiţionată de dovedirea intenţiei de a cauza un prejudiciu ci doar de intenţia îndeplinirii defectuoase a actului în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi ca, prin aceasta, să se fi produs un prejudiciu.
În speţă, toate aceste condiţii sunt îndeplinite, inclusiv din perspectiva deciziei Curţii Constituţionale, fiind vorba despre îndeplinirea în mod defectuos a mai multor atribuţii de serviciu prevăzute de legislaţia primară.
Parchetul mai arată că nu prezintă relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii dacă lucrările erau necesare sau dacă au fost corect executate. Mai mult, necesitatea lucrărilor este discutabilă, Parchetul invocând în acest sens declaraţiile martorilor BB., AA., P., Q., T., CC. şi X., susţinând că din aceste declaraţii rezultă că împrejurările ce au impus lucrările suplimentare nu erau imprevizibile. Mai mult, chiar dacă proiectul prevedea o metodă de montaj ce presupunea un termen mai mare de execuţie, această metodă a fost cunoscută de la început de către executant, necesitatea folosirii altei metode nu a fost imprevizibilă şi nici nu s-a datorat unor condiţii meteo nefavorabile sau oricărui alt motiv, în plus, metoda aleasă în final a implicat şi anumite riscuri, ceea ce a făcut ca verificatorul de proiect să nu o aprobe, iar faptul că s-a ales utilizarea metodei cu macarale a fost o chestiune de oportunitate şi de alegere a executantului neputând fi calificată ca o lucrare suplimentară datorată unor circumstanţe imprevizibile.
În aceste condiţii, dat fiind şi că lucrările erau deja executate, Parchetul susţine că nu mai era necesară încheierea celui de-al patrulea act adiţional, decât în scopul creării unui avantaj patrimonial pentru S.C. L. S.A.
În ce o priveşte pe inculpata G., achitată pentru lipsa vinovăţiei, Parchetul susţine că soluţia de achitare nu este motivată deoarece motivarea îi vizează pe mai mulţi membrii ai comisiei de evaluare faţă de care s-a pronunţat soluţia de achitare pe un alt considerent, respectiv că fapta nu este prevăzută de legea penală. Este lipsit de relevanţă cine a stabilit modalitatea de atribuire sau cine a dispus ca inculpaţii să facă parte din comisia de negociere, ceea ce este relevant este că, din momentul în care au devenit membre ale comisiei, inculpatele aveau obligaţia să respecte legislaţia privind achiziţiile publice şi să-şi îndeplinească atribuţiile impuse de calitatea de membru în comisia de evaluare dar şi de calitatea de funcţionari.
Parchetul solicită înlăturarea tuturor argumentelor expuse în hotărârea atacată pentru justificarea soluţiei de achitare a inculpatelor care au făcut parte din comisia de negociere, arătând că dacă aceste argumente ar fi admise, atunci ar fi fost firesc ca inculpatul A. să răspundă pentru încheierea celui de-al patrulea act adiţional. Or, în opinia Parchetului, toţi inculpaţii trimişi în judecată pentru comiterea acestei fapte trebuie să răspundă atât din punct de vedere penal, cât şi civil, motiv pentru care se solicită condamnarea acestora şi obligarea la despăgubiri.
Inculpaţii J., K. şi D. au solicitat achitarea, invocând inexistenţa unor fapte de natură penală prin lipsa încălcării legii, lipsa prejudiciului şi lipsa intenţiei, care să poată fi imputată din punct de vedere penal, dar şi din punct de vedere al legii civile.
Inculpaţii critică şi soluţionarea laturii civile arătând că, deşi referitor la prejudiciul presupus a fi cauzat prin achiziţia lucrărilor suplimentare, a făcut aplicarea art. 25 alin. (5) C. proc. pen., în realitate, instanţa de fond a soluţionat latura civilă corespunzătoare infracţiunii de abuz în serviciu, reţinând că deşi nu constituie infracţiune, achiziţia acestor lucrări ar putea constitui o încălcare a contractului iniţial încheiat în data de 1.06.2009. Instanţa reţine, în acest sens, dispoziţiile art. 9 pct. 9 alin. (4) şi art. 17 din respectivul contract şi consideră că preţul contractului nu mai putea fi modificat, executantul fiind obligat să-şi asume orice cost suplimentar al lucrărilor. În acest fel, instanţa de fond constată, indirect, că s-ar fi produs o pagubă în bugetul Consiliului Judeţean Argeş, ceea ce vine în contradicţie cu disp. art. 25 alin. (5) C. proc. pen.
Inculpaţii apreciază că prevederile art. 9 pct. 9 alin. (4) din contractul de lucrări sunt greşit interpretate în sensul că ar limita posibilitatea de suplimentare a obiectului contractului şi a preţului acestuia, în realitate, aceste dispoziţii care se regăsesc în mod curent în contractele de lucrări la secţiunea privind obligaţiunile executantului, se referă exclusiv la infrastructura pe care trebuie să o asigure executantul în vederea realizării lucrărilor ce fac obiectul contractului de achiziţie publică, fără să aibă legătură cu eventuale lucrări suplimentare.
În ce priveşte imposibilitatea respectării metodei de subzidire prevăzută în proiectul tehnic, parte a documentaţiei de atribuire şi, implicit, a contractului, în motivarea apelului declarat de inculpaţi se arată că lucrările aferente metodei diferite de montare a tablierelor podului cu macarale de mare tonaj sunt extracontractuale, nefiind prevăzute nici în documentaţia de atribuire şi nici în ofertele de participare la procedura de atribuire. În plus, nicio prevedere legală sau o clauză a contractului de achiziţie publică în discuţie nu impun în sarcina contractantului să îşi asume costul lucrărilor care nu au fost incluse în obiectul contractului şi în preţul convenit.
În continuare, referitor la dispoziţiile art. 17 din contract, în motivarea apelului se arată că acestea se referă la ajustarea preţului contractului, mecanism reglementat de art. 97 din H.G. nr. 925/2006 şi nu instituie interdicţia absolută de modificare a preţului. Tocmai prin ignorarea prevederilor legale mai sus menţionate s-a realizat o gravă confuzie între ajustarea preţului lucrărilor incluse în obiectul contractului şi achiziţia de lucrări suplimentare, acestea din urmă fiind un demers legal, reglementat de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.
Ulterior, motivele de apel au fost precizate şi completate aşa încât, în ce priveşte aşa-zisul "al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu" se solicită, în principal, achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi respingerea acţiunii civile, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Inculpata H. a criticat hotărârea în ceea ce priveşte temeiul achitării, solicitând achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) sau art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
În motivarea apelului, arată că şi-a îndeplinit întocmai atribuţiile funcţionale conform fişei postului, în conformitate cu care a întocmit şi documentaţia de atribuire pentru contractul de lucrări suplimentare, documentaţie ce a fost aprobată de numitul S. - şeful serviciului achiziţii licitaţii şi de inculpatul A. - preşedintele Consiliului Judeţean Argeş.
În ce priveşte acuzaţia de încălcare a art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, se arată că, dimpotrivă, aceste prevederi au fost respectate, circumstanţele imprevizibile - adică împrejurări de fapt apărute în timp şi de neînlăturat, constând în erodarea malurilor, pericolul iminent de surpare şi necesitatea reevaluării şi modificării soluţiilor tehnice avute în vedere în proiectul iniţial.
Fiind vorba de lucrări suplimentare, întreaga procedură a fost diferită de cea în urma căreia a fost atribuit Contractul de lucrări nr. x/1.06.2009.
Demararea acestei proceduri pentru lucrările suplimentare s-a realizat după emiterea hotărârii Consiliului Judeţean Argeş nr. 74/19.05.2010, ce a avut la bază Referatul de necesitate nr. 5329/5.05.2010, devizele estimative şi dispoziţia de şantier nr. 5, nota de renunţare, avizele comisiilor de specialitate ale Consiliului Judeţean Argeş precum şi expunerea de motive întocmită şi semnată de inculpatul A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş. În plus, valoarea lucrărilor suplimentare nu a fost stabilită de inculpata H., ci prin Hotărârea nr. 74/2010 a Consiliului Judeţean Argeş, ce nu a avut la bază documente întocmite şi semnate de inculpată, aşa încât, şi în situaţia în care s-ar putea constata cauzarea unui prejudiciu prin încheierea actului adiţional privind lucrările suplimentare, din punct de vedere a laturii subiective, acesta nu ar putea fi imputat inculpatei, care a avut reprezentarea şi convingerea că se află în faţa unei hotărâri şi a unei proceduri legale.
De altfel, legalitatea lucrărilor suplimentare a fost confirmată prin avizul comisiilor de specialitate din cadrul Consiliului Judeţean Argeş şi de secretarul judeţului Argeş, numita TTT., dar şi prin nota justificativă privind alegerea procedurii de achiziţie semnată de directorul Direcţiei Juridice a Consiliului Judeţean Argeş, ceea ce pune în evidenţă că a fost respectată legislaţia privind achiziţiile publice.
În plus, inculpata H. deţinea funcţia de consilier superior în cadrul Serviciului achiziţii licitaţii, care nu se ocupa de derularea şi execuţia contractelor şi nici nu stabilea necesitatea şi oportunitatea unei achiziţii publice, cu atât mai mult, inculpata nu avea asemenea atribuţii în calitate de membru al comisiei de evaluare.
În concluzie, se arată că prin referire la Decizia nr. 405/2006 a Curţii Constituţionale, inculpatei H. nu i se poate reţine vreo încălcare a legii în executarea sarcinilor de serviciu şi, atâta timp cât nu a fost dovedită existenţa laturii obiective şi a laturii subiective corespunzătoare infracţiunii de abuz în serviciu, fapta nu există, motiv pentru care, în principal, se solicită achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în subsidiar, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., cu consecinţa respingerii acţiunii civile.
Cu ocazia dezbaterilor, temeiul achitării a fost precizat, solicitându-se aplicarea art. 16 lit. a), lit. b) teza I şi teza a II-a şi lit. c) C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată nefondate motivele de apel formulate de Parchet - care solicită condamnarea inculpaţilor, precum şi criticile inculpatului D. - care solicită schimbarea temeiului achitării şi a soluţiei pe latură civilă, şi fondate motivele de apel formulate de inculpatele J., K. şi H. - în ce priveşte temeiul achitării şi soluţionarea acţiunii civile, pentru următoarele considerente:
În concordanţă cu cele stabilite prin Deciziile nr. 405/2016 şi nr. 392/2017 ale Curţii Constituţionale, infracţiunea de abuz în serviciu nu poate fi comisă decât prin încălcarea unor dispoziţii legale, noţiunea de lege fiind explicitată în considerentele deciziei prin aceea că priveşte doar actele emise de Parlament "în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie -, sau Guvern - prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie." (parag. 65).
Pe cale de consecinţă, la evaluarea întrunirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în legătură cu fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009, trebuie să se stabilească mai întâi dacă s-a produs o încălcare a legii, în sensul celor statuate de instanţa de contencios constituţional.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, potrivit acuzaţiei penale, în esenţă, inculpaţilor li se reproşează faptul că, pe fondul întocmirii unor documentaţii falsificate, cu ştiinţă, au îndeplinit în mod defectuos acte de serviciu prin încălcarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, facilitând în acest mod atribuirea contractului de achiziţie publică pentru lucrări suplimentare - Act adiţional nr. x înregistrat sub nr. x/01.06.2010, la Contractul de lucrări nr. x/01 iunie 2009, în mod necuvenit S.C. L. S.A. Piteşti ca lider de asociere, producând în acest mod un prejudiciu autorităţii contractante - Consiliul Judeţean Argeş, în cuantum de 4.973.065,75 RON. Se reţine că la săvârşirea acestei fapte au participat inculpaţii: A., H., D., K., G. şi J., în calitate de autori şi inculpatul B., în calitate de complice.
Dintre cele şapte fapte sau împrejurări reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare ca "acte ce se constituie în elementul material al laturii obiective al infracţiunii de abuz în serviciu", numai una dintre acestea corespunde unei conduite prescrise de una dintre dispoziţiile legale indicate de acuzare, respectiv disp. art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006. Pe cale de consecinţă, doar acuzaţia privind această faptă poate fi analizată din perspectiva infracţiunii de abuz în serviciu, fiind vorba despre împrejurarea că "Lucrările atribuite nu erau lucrări suplimentare, ci reprezentau o alternativă de montaj a tablierului metalic, neaprobată de către proiectant şi verificatorul de proiect, ale cărei costuri trebuiau să fie suportate de către executant, respectiv S.C. L. S.A. Piteşti".
În ce priveşte celelalte împrejurări reţinute de acuzare, şi anume:
"- contractul de lucrări suplimentare a fost iniţiat în baza unui Referat falsificat întocmit de inculpatul D. şi aprobat de preşedintele Consiliului Judeţean Argeş - inculpatul A., respectiv în baza unei Dispoziţii de şantier falsificate de inculpata F.;
- a fost încheiat contractul cu o asociere de societăţi comerciale, care nu mai exista în realitate;
- contractul de lucrări suplimentare a fost încheiat cu nerespectarea clauzelor contractuale prevăzute în contractul iniţial;
- a fost atribuit contractul în condiţiile în care lucrările erau executate cu circa 3 luni de zile anterior;
- contractul de lucrări suplimentare a fost iniţiat şi atribuit pentru ca inculpatul A. să-şi "onoreze" obligaţiile faţă de B., reprezentant al S.C. L. S.A., în condiţiile în care S.C. HH. S.R.L. şi S.C. JJ. S.R.L., societăţi controlate de afini sau rude apropiate ale inculpatului A., au încasat pe contractul iniţial peste 3.000.000 euro;
- contractul a fost iniţiat şi derulat în baza unei proceduri de achiziţie publică falsificate",
Înalta Curte constată că, parte dintre acestea se suprapun acuzaţiilor de fals şi uz de fals imputate inculpaţilor A., D. şi F. (analizate la pct. IV de mai jos), iar în rest, nu se constituie în acţiuni/inacţiuni specifice elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu.
Parchetul nu a indicat punctual, pentru niciuna dintre acestea, dispoziţia legală ce ar fi fost încălcată sau nesocotită de către inculpaţi, iar aceste împrejurări nu se circumscriu încălcării disp. art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, invocate expres de către acuzare.
Cu toate că, prin motivele de apel, Parchetul subliniază că acuzarea are în vedere tocmai încălcarea acestor prevederi (art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006), totuşi, menţine în continuare argumentul că dispoziţiile legale suplimentare cu caracter general la care s-a făcut referire, pot conduce la stabilirea vinovăţiei sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu.
Instanţa de apel nu poate împărtăşi punctul de vedere al Parchetului, în sensul că ar fi incidente dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul financiar preventiv, respectiv art. 3 şi art. 43 din Legea nr. 188/1999 privind funcţionarii publici. În mod corect, instanţa de fond a examinat aceste prevederi în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale şi a constatat că au un caracter mult prea general.
În completarea acestui argument, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale mai sus menţionate nu conţin norme care să indice într-o manieră suficient de precisă conduita ce trebuie urmată, pentru ca aceste dispoziţii legale să poată fi opuse inculpaţilor şi să constituie un temei suficient pentru comiterea elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu constând în încălcarea sau îndeplinirea defectuoasă a legii. Or, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale: "unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripţii implicite, nedeterminabile la nivel normativ" (parag. 51); "persoana care are calitatea de funcţionar în sensul legii penale trebuie să poată determina, fără echivoc, care este comportamentul ce poate avea semnificaţie penală" (parag. 55).
În plus, luând în considerare modul în care a fost formulată acuzaţia penală, se constată că dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul financiar preventiv, respectiv art. 3 şi art. 43 din Legea nr. 188/1999, nu reglementează conduite din cele reproşate de Parchet ca fiind "acte ce corespund elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu", redate mai sus.
Examinând acuzaţia penală strict din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, instanţa de apel constată că în cauza de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune condamnarea inculpaţilor, soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A., B. şi D. - pentru care s-a dispus achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., respectiv în ce o priveşte pe inculpata G. - pentru care s-a dispus achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (soluţia a fost atacată doar de Parchet, inculpata nu a formulat apel), impunându-se modificarea hotărârii atacate numai în ceea ce priveşte temeiul achitării inculpatelor J., K. şi H., în sensul reţinerii şi a disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Pe de o parte, referitor la toţi inculpaţii, Înalta Curte constată că nu se poate reţine încălcarea vreunei dispoziţii legale, deoarece nu s-a demonstrat cu certitudine nesocotirea de către aceştia a dispoziţiilor art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, pe de altă parte, nu s-a demonstrat cauzarea unui prejudiciu, iar în ce le priveşte pe inculpatele G., J., K. şi H., nu s-a demonstrat că au acţionat cu vinovăţia prevăzută de lege.
Conform art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii:
"Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai în următoarele cazuri (…):
i) atunci când este necesară achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale, care nu au fost incluse în contractul iniţial, dar care datorită unor circumstanţe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, şi numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
- atribuirea să fie făcută contractantului iniţial;
- lucrările sau serviciile suplimentare/adiţionale nu pot fi, din punct de vedere tehnic şi economic, separate de contractul iniţial fără apariţia unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deşi separabile de contractul iniţial, sunt strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia;
- valoarea cumulată a contractelor care vor fi atribuite şi a actelor adiţionale care vor fi încheiate pentru lucrări şi/sau servicii suplimentare ori adiţionale nu depăşeşte 20% din valoarea contractului iniţial; în cazuri temeinic motivate ordonatorul principal de credite poate aproba majorarea procentului până la limita maximă de 50% din valoarea contractului iniţial pe baza unei note justificative în care vor fi precizate motivele care au condus la depăşirea procentului de 20% şi care este parte a dosarului achiziţiei publice;".
În raport de dispoziţia legală mai sus menţionată, în cauză trebuia demonstrat că lucrările achiziţionate potrivit Actului adiţional nr. x nu constituie lucrări suplimentare şi că au fost incluse în contractul iniţial, respectiv, că acestea nu erau necesare şi nu se datorau unor circumstanţe imprevizibile.
Niciuna dintre aceste împrejurări nu a fost demonstrată la adăpost de orice îndoială.
Sunt apreciate fondate apărările formulate de către inculpaţi în sensul că, deşi soluţia tehnică de montare a tablierului prin subzidire, astfel cum a fost prevăzută în proiectul iniţial, a fost pusă sub semnul întrebării chiar din cursul procedurii de licitaţie în urma căreia a fost încheiat Contractul de achiziţii de lucrări publice nr. 5704/2535/1.06.2009, schimbarea soluţiei tehnice de montaj s-a datorat şi unor factori obiectivi, ce nu au putut fi cunoscuţi pe deplin la momentul încheierii contractului iniţial, fiind vorba despre trecerea unei perioade mari de timp între întocmirea proiectului (2007) şi finalizarea lucrărilor (2010), timp în care a intervenit modificarea morfologiei albiei râului Argeş (cauzată de precipitaţii, de lipsa măsurilor de regularizare şi de activităţi neautorizate constând în extracţia necontrolată de nisip şi pietriş), într-o manieră ce a generat adoptarea unei alte soluţii de montaj a tablierelor.
Nu s-a dovedit că întârzierea execuţiei lucrărilor s-a datorat exclusiv culpei executantului. Conform Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 21324/30.05.2007, durata de implementare era de 27 de luni, nu mai târziu de 31.08.2009, ceea ce nu s-a putut respecta, în primul rând, dat fiind întârzierea autorităţii contractante în iniţierea şi desfăşurarea procedurii de atribuire, declanşată abia la 5.02.2009 şi finalizată la 1.06.2009, deci cu numai 3 luni înaintea datei limită prevăzută în contractul de finanţare.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut în mod corect existenţa a numeroşi alţi factori care, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar şi din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor, au determinat prelungirea perioadei de execuţie - probleme ivite în efectuarea lucrărilor, unele determinate de modul de întocmire a proiectului de reconstrucţie a podului, altele, de starea nefavorabilă a vremii.
De altfel, tocmai datorită acestor cauze considerate obiective, au fost încheiate 3 acte adiţionale la Contractul nr. x/2535/1.06.2009, prin care s-a prelungit durata de execuţie a lucrărilor până în data de 15.06.2010.
În legătură cu schimbarea configuraţiei malurilor şi a albiei râului şi cu necesitatea adoptării unei alte soluţii tehnice de montaj a tablierului podului, trebuie avute în vedere atât declaraţiile date de inculpaţii B., F. şi D., cât şi declaraţiile date de martorii BB., P., T., CC., Q. şi AA., persoane cu cunoştinţe de specialitate în ceea ce priveşte proiectarea şi execuţia podurilor, care au relatat că proiectul de reabilitare a podului Ciomăgeşti-Căteasca a fost întocmit cu circa 2 ani înainte de încheierea Contractului de achiziţii publice nr. x, iar execuţia lucrărilor a început în luna iulie 2009, prelungindu-se până în anul 2010, perioadă de timp în care malurile râului Argeş s-au modificat, morfologia albiei fiind diferită de cea avută în vedere la întocmirea proiectului, aşa încât în anul 2010, când trebuia montat tablierul podului, s-a apreciat că cea mai bună soluţie de montaj era aceea de ridicare cu macarale de mare tonaj, şi nu cea de subzidire, menţionată în proiectul întocmit în anul 2007.
Susţinerea martorului T., verificator de proiect, în sensul că soluţia de montaj a tablierelor prin subzidire, menţionată în proiectul iniţial, ar fi putut fi utilizată dacă se asigura o coordonare între termenele de execuţie a infrastructurii şi cele de montare a tablierelor, nu poate conduce la concluzia că aceasta a fost singura cauză a schimbării soluţiei de montaj, câtă vreme declaraţia martorului nu este susţinută de celelalte probe administrate, din care rezultă că schimbarea soluţiei de montaj a intervenit ca o necesitate reală, generată de mai mulţi factori obiectivi, inclusiv de deficienţele proiectului iniţial, ce fusese verificat chiar de martorul T.
Astfel, martorul P., responsabil tehnic de execuţie, a declarat: "Din cauza condiţiei din teren, soluţia iniţială nu putea fi respectată şi atunci s-a schimbat. În urma discuţiilor purtate cu profesorul T., acesta mi-a răspuns să ne descurcăm cum putem. Ulterior, i-am adus la cunoştinţă noua soluţie tehnică şi a fost de acord, însă mi-a atras atenţia să avem grijă să nu se surpe malul din cauza greutăţii macaralelor. Metoda alternativă prin lansare ar fi fost foarte dificilă (...). Am văzut dispoziţia de şantier ce conţinea schimbarea soluţiei tehnice şi antemăsurătorile, acestea conţinând date reale" (declaraţia din 25.10.2013 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală).
Cu ocazia rejudecării, în declaraţia din 10.02.2017, martorul a arătat: "(...) Această soluţie de subzidire era inaplicabilă la podul Căteasca. (...). Soluţia de ridicare a fost doar cu macarale. (...). Soluţia aceasta am propus-o eu. (...). Soluţia din proiect era cu subzidire, era posibilă, deşi nu se face nicăieri pentru că sunt cheltuieli foarte mari şi greutăţi de rezolvare. (...). Doresc să precizez că m-am consultat şi cu alţi specialişti de la Facultatea de construcţii, care mi-au spus acelaşi lucru: ZZ., descurcă-te!".
De asemenea, martorul a relatat: "În documentaţia standard, sunt patru metode de montaj. Soluţia era de subzidire pentru podul Căteasca, adică erau două articole de deviz referitoare la această metodă de subzidire. Această metodă este foarte dificil de realizat şi nu se aplică pentru că trebuie să-ţi faci întâi eşafodaj. La Căteasca s-a analizat şi cu alte firme de construcţii varianta de montaj pe care să o putem folosi cu succes. Ne-am îngrozit cât de mare s-a format talvegul, ne-am documentat dacă sunt firme care să poată să foreze coloane la jumătatea talvegului ca să băgăm reazeme pentru a putea pune podul pe ele. Execuţia podului era deja începută la acest moment. Singura variantă, după discuţii, a fost cea cu macarale mari, deci nu cea a subzidirii, pentru că aceasta din urmă nu era practică şi nu se putea realiza. (…) Am fost la Bucureşti cu dl. B., cu UUU. şi am fost într-un cabinet la T. şi am discutat, i-am cerut lui T. să-mi dea varianta tehnică. Dl. T. a spus cam amestecat, mi-a dat nişte soluţii neclare pe care nu am putut să le aplic." (declaraţia din 15.01.2019 - dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Martorul BB., reprezentantul proiectantului, arată: "Din punctul meu de vedere, montarea tablierului cu macarale de mare tonaj era soluţia cea mai viabilă, datorită faptului că albia râului Argeş a suferit modificări majore între momentul întocmirii proiectului şi execuţia acestuia. (...) Varianta iniţială, respectiv metoda prin subzidire, ar fi putut să fie păstrată, însă cu costuri şi durată de execuţie foarte mari. (...) Antemăsurătorile au fost întocmite de proiectant, nefiind necesar să fie vizate de verificatorul de proiect" (declaraţia din 25.10.2013 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală).
În declaraţia dată în faţa în faţa instanţei de fond, cu ocazia rejudecării, a susţinut:
"relativ la soluţia de subzidire, a fost o soluţie generală cuprinsă în proiectul podului, dar mai mult cu rolul de a permite stabilirea unei anumite sume de bani limită pentru montaj. În general, soluţia de montaj propriu-zisă se stabileşte de executantul lucrării, la cererea lui în funcţie de dotările pe care le are, neştiind cine este executantul lucrării la data întocmirii proiectului. (...). Între data întocmirii proiectului şi data execuţiei au apărut modificări ale albiei râului în zona podului, în sensul că aceasta a devenit mai adâncă decât era la data întocmirii proiectului.".
În faţa instanţei de apel, şi-a menţinut declaraţiile, arătând următoarele: "Soluţia dată în proiect, cea de montaj prin subzidire a fost menţionată în proiect ca o soluţie generică pentru a putea prevedea suma de bani necesară pentru toate aspectele tehnologice necesare montării podului. Ideea era să rămână montajul în aceeaşi sumă de bani. Tehnologia de montaj prin subzidire este în general mai costisitoare decât alte metode. Celelalte metode ar fi trebuit să se încadreze din punct de vedere financiar sub suma prevăzută pentru această metodă. Nu a fost neapărat o grabă sau o greşeală, dar în momentul întocmirii proiectului nu se cunoaşte ce constructor va efectua lucrarea. Impunerea unei anumite metode de montaj poate limita accesul unui anumit constructor la licitaţie pentru că, spre exemplu, poate nu are dotarea necesară realizării soluţiei de montaj impusă prin proiect. La momentul la care s-a făcut proiectul, nu se cunoşteau ofertanţii. Această modalitate de lucru la întocmirea proiectului o consider firească pentru că, în acest fel, poate avea acces la licitaţie orice constructor care doreşte să vină. Metoda subzidirii este cea mai costisitoare dar şi cea mai greu de realizat, inclusiv în ce priveşte durata de timp. Nu necesită o dotare special, dar durata de timp este cea mai mare. La cererea constructorului, în funcţie de dotarea acestuia şi de intervalul de timp în care doreşte să execute lucrarea, la cererea acestuia şi cu acordul beneficiarului, se detaliază o anumită soluţie de montaj, după începerea lucrărilor, până se ajunge în faza de realizare a montajului final. În acest caz, s-a trecut la o soluţie de montaj cu macarale de mare tonaj. Tablierele au fost montate pe mal şi apoi au fost puse în poziţie folosindu-se aceste macarale." (declaraţia din 15.01.2019 - dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
De asemenea, martora Q. - diriginte de şantier, a declarat următoarele: "Întrucât termenul prevăzut în contract era scurt, prin soluţia iniţială de montare a tablierelor s-a depăşit termenul, însă datorită configuraţiei albiei râului, soluţia iniţială nu putea fi respectată din punct de vedere tehnic, fiind imposibil de finalizat podul având în vedere şi deschiderea acestuia. Constructorul a venit cu propunerea schimbării soluţiei tehnice, întrucât era cea mai simpla şi viabilă soluţie în situaţia dată. Noua soluţie a căzut în sarcina proiectantului, sens în care s-a emis o dispoziţie de şantier. (...) Existau şi alte soluţii alternative de montare a tablierelor însă, dintre toate, cea aleasă era cea mai ieftină şi rapidă." (declaraţia din 25.10.2013 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală).
Cu ocazia rejudecării, în data de 10.02.2017, în faţa instanţei de fond, la întrebarea "Consideraţi că se putea monta tablierul metalic fără acele macarale de montaj?", martora a răspuns:"Niciodată!".
Aceeaşi martoră, în declaraţia dată în faţa Înaltei Curţi în data de 15.01.2019, arată: "Am fost de la începutul lucrării şi până la sfârşit diriginte de şantier. Afirm că a fost respectat proiectul, dar au intervenit anumite modificări după cum asemenea modificări pot interveni pe parcursul oricărei execuţii. Pentru aceste modificări, s-au făcut dispoziţii de şantier şi notă de comandă. S-a dispus efectuarea de modificări pentru că nu se puteau realiza anumite lucrări. Au fost mai multe modificări. S-a făcut dispoziţie de şantier pentru schimbarea soluţiei de montaj. În urma discuţiei purtată între beneficiar şi constructor au avut loc aceste modificări. Constructorul, beneficiarul şi proiectantul aveam anumite zile când ne întâlneam şi făceam şedinţe de comandament. Soluţia din proiect nu s-a putut realiza şi atunci s-a făcut comandamentul şi discutau constructorul şi beneficiarul. (…) Proiectul a fost executat şi lucrarea a fost realizată conform proiectului în concordanţă cu configuraţia terenului. Macaralele trebuiau să fie poziţionate ca să poată să execute toate momentele de prindere şi de translaţie. Acesta era rolul macaralelor de mare tonaj pentru că tablierul era foarte mare, avea deschiderea foarte mare, deci trebuiau macarale foarte mari care să-l susţină. Aceste măsurători s-au făcut pe teren.
În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, la întrebarea: "Schimbarea soluţiei tehnice de montaj a fost necesară şi s-a dovedit viabilă?", martora a răspuns: "Îmi menţin declaraţia anterioară şi spun că da.".
Martorul DDD., director de execuţie, audiat de către instanţa de apel, a declarat următoarele: "La un moment dat, a apărut o problemă privind montajul tablierelor de poziţie şi am primit dispoziţie de şantier să folosim, pentru a scurta timpul de execuţie, soluţia cu macarale de mare tonaj. Nu se respecta proiectul iniţial. Proiectul iniţial nu se putea executa, întrucât chiar dacă pentru două porţiuni care nu erau deasupra apei ar fi putut să se execute această soluţie, dar cu o mai mare durată de timp, pentru ultima travee, cea deasupra apei, nu se putea executa conform proiectului. Era deschidere de 60 sau 80 de metri, adâncimea de la nivelului podului până la nivelul apei era de 25 de metri, viteza apei era foarte mare. În proiect, era soluţia cu ripare din aproape în aproape denumită şi subzidire. Dispoziţia de şantier a fost semnată de proiectant şi de dirigintele de şantier şi de beneficiar. Se propunea folosirea macaralelor de mare tonaj." La întrebarea: "Decizia de adoptare a noii tehnologii de montaj a tablierului cine a luat-o? S-a discutat în şedinţele de comandament?", martorul a răspuns: "Nu pot să fiu foarte exact, deoarece am avut anumite probleme medicale. Din câte îmi aduc aminte, la aceste şedinţe s-a discutat despre posibilitatea de a monta tablierele cu această soluţie, adică cu macarale de mare tonaj. A mai existat o soluţie cu lansator de poduri, dar toţi cei prezenţi la şedinţa de comandament, am considerat că soluţia viabilă era cea cu macarale de mare tonaj. S-au folosit macarale de 1000, 750, 500 de tone, cele mai mari fiind unicat la acea vreme în România.".
De altfel, necesitatea schimbării soluţiei de montaj este confirmată chiar de martorul T. care, deşi a participat la întocmirea proiectului iniţial, a admis că metoda de montare prin subzidire a fost prevăzută cunoscându-se faptul că, în cele din urmă, luând în considerare trecerea timpului între momentul la care a fost întocmit proiectul şi execuţia lucrărilor, această soluţie urma să fie aleasă de constructor, în funcţie de situaţia de la momentul respectiv.
Astfel, martorul T., verificatorul de proiect, a arătat:
"Datorită eroziunii malului de la 20 m iniţial la 40 m, soluţia tehnică iniţială nu mai putea fi aplicată şi acesta a fost motivul pentru care trebuia găsită o altă soluţie, mai puţin riscantă. Menţionez că era absolut necesară construirea unui nou pod, dovadă fiind şi faptul că, la circa o lună de la terminarea a lucrărilor, podul vechi s-a prăbuşit." (declaraţia din 3.09.2013 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală).
Acelaşi martor, audiat de instanţa de fond, cu ocazia rejudecării, a declarat: "(...) la data întocmirii proiectului, tronsonul central se putea monta cu mijloace obişnuite, adică macarale mici, nu de mare capacitate. Între timp, s-a mărit albia râului şi nu s-a mai putut face acest lucru. (...) Proiectul pe care l-am făcut noi se referea la infrastructură şi suprastructură, nu la proiectul de montaj, care nu a fost făcut atunci, ci ulterior. Proiectul de montaj se face, obligatoriu, după ce se face proiectul de execuţie, pentru a vedea dacă este soluţia viabilă".
În faţa instanţei de apel, în ultimul ciclu procesual, martorul T. şi-a menţinut declaraţiile anterioare, precizând următoarele: "În cazul Podului Căteasca nu s-a mai putut realiza metoda subzidirii pentru că nu s-au corelat termenele de execuţie ale tablierelor cu execuţia infrastructurii. Această execuţie a tablierelor nu era inclusă în metoda subzidirii, însă, executantul are posibilitatea să-şi regleze termenele de execuţie astfel încât tablierele să fie gata în momentul în care elevaţiile pilelor şi culeelor ajungeau la cota respectivă. Precizez că această execuţie a tablierelor este independentă de soluţia tehnică de montaj, tablierele fiind executate la uzină. La data la care s-au terminat tablierele pentru că, această execuţie a fost întârziată, pilele erau executate până la cota finală.
Ulterior, UUU. şi cu dl. P. m-au sunat şi mi-au spus că s-au decis să execute montajul cu ajutorul macaralelor. Aceasta este o altă metodă de montaj, dar care ar fi ultima care s-ar putea aplica. În momentul în care era clar că termenele nu s-au mai putut corela, trebuia reluată procedura pentru adaptarea soluţiei de montaj. Având în vedere că se schimbă soluţia de montaj, în această situaţie, trebuia făcută un fel de notă de constatare şi trebuiau obţinute toate avizele necesare pentru finanţarea noii soluţii. Din punctul meu de vedere, această schimbare, reprezintă o modificare, sau mai precis, o adaptare a soluţiei de montaj menţionată în proiectul iniţial.
În concret, când mai era o săptămână sau 10 zile înainte de termen şi trebuiau tablierele aşezate pe pile, am fost vizitat la catedră la facultate la Bucureşti de dl. B., managerul firmei de execuţie, UUU., proiectantul din partea firmei de proiectare şi dl. VVV., care mi-au prezentat un mic document format din vreo 6 pagini cu descrierea lucrării de montaj în soluţia cu macara, fără alte detalii. Acest document există la dosar. Ulterior, VVV. mi-a trimis schiţele pe mail. Am auzit că ulterior, au utilizat macaralele pentru montarea şi a ultimei deschideri, evident, după luarea unor măsuri suplimentare.
Nu mi se pare că utilizarea metodei de montaj cu macarale de mare tonaj care a şi fost utilizată a periclitat realizarea lucrării. Din punctul meu de vedere, era o problemă doar pe perioada montajului propriu-zis, deci a ridicării tablierului.
Din punctul meu de vedere, modificarea soluţiei de montaj era o necesitate pentru că nu se mai putea aplica soluţia de subzidire pentru că, aşa cum arătat, pilele erau deja executate şi a intervenit acel decalaj în execuţia lucrărilor de montaj şi a celor de infrastructură. Având în vedere termenul pe care l-au precizat de 10 zile, evident că altă variantă nu mai era. Singura problemă care m-a făcut să fiu circumspect a fost aceea că acele utilaje grele nu puteau fi poziţionate pe malurile erodate fără riscul prăbuşirii malurilor, fiind necesare măsuri suplimentare de consolidare a terenului.
Sigur că dacă au trecut atâţia ani de la data întocmirii proiectului, proiectul trebuie reactualizat. Proiectul a fost predat la verificare pentru fonduri europene unde a stat 2 ani de zile. Nu ştiu dacă a fost sau nu reactualizat, în mod corect, aşa ar fi trebuit să fie. Pe de altă parte, şi constructorul, în momentul în care participă la licitaţie, trebuie să ceară clarificări, dacă observă că au intervenit modificări între situaţia din proiectul iniţial şi situaţia la data licitaţiei." (declaraţia din 13.02.2019 - dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Pe de altă parte, martorul CC., şef de proiect, a declarat în mod constant că firma de execuţie dorea schimbarea soluţiei pentru a urgenta lucrările, dar că el nu a fost de acord cu nou soluţie de montaj, pe care o considera riscantă şi nu avea nici acceptul verificatorului de proiect, tatăl său, T. Cu toate acestea, a precizat că, între timp, malurile au fost erodate şi metoda subzidirii mai putea fi folosită doar dacă se consolidau malurile, iar aceste lucrări suplimentare trebuiau aprobate, trebuia să fie organizată o licitaţie şi se prelungea termenul de execuţie.
Astfel, martorul CC. arată:
"La momentul întocmirii proiectului, soluţia tehnică privind montarea tablierelor (prin subzidire) era cea mai simplă şi, la configuraţia terenului de la acel moment, era şi viabilă. Cum între data proiectului şi data execuţiei au trecut 3 ani, timp în care albia râului Argeş a suferit modificări, în sensul că s-au erodat malurile şi s-a adâncit albia, s-a modificat soluţia. (...) Metoda iniţială prevăzută în proiect era imposibil de realizat la momentul execuţiei, pentru că ar fi însemnat să se lucreze în apă, albia răului având o lăţime foarte mare." (declaraţia din 25.10.2013 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală).
Deşi nu a fost de acord cu soluţia utilizării macaralelor de mare tonaj, martorul a declarat că "Detaliile de execuţie am vrut să le facem ulterior, de comun acord cu executantul. Eu nu am participat, ci a participat tatăl meu, şi s-a încercat găsirea unei soluţii, însă nu s-a ajuns la un acord privind soluţia de montaj. Noi nu am făcut proiectul de montaj, nu am mai fost solicitaţi. Am fost solicitaţi să ne prezentăm în şantier pe perioada execuţiei. (...). Am ajutat la montarea acestor tablierele în ideea de a nu se distruge tablierele" (...) "am fost solicitaţi de cei de la execuţie să-i ajutăm cu montarea, fără să avem contract".
În faţa instanţei de apel, în declaraţia din 13.02.2019, a susţinut următoarele: "Soluţia de montaj din proiectul iniţial a fost schimbată. A fost o întâlnire la Universitatea Tehnică de Construcţii cu T., tatăl meu. Eu nu am fost la acea întâlnire, însă, tatăl meu mi-a spus că reprezentanţii executantului şi UUU. au venit cu un proiect de montaj cu care tatăl meu nu a fost de acord. Tatăl meu era verificator de proiect şi orice schimbare a soluţiei implică acordul verificatorului tehnic. Ştiu că tatăl meu nu a fost de acord cu această schimbare iar cei care au venit cu proiectul de montaj i l-au lăsat şi au plecat. Lucrarea a fost realizată cu ajutorul macaralelor, soluţie neagreată de noi, respectiv de mine şi de tatăl meu din cauza riscurilor de prăbuşire a malurilor care erau foarte instabile. Eu trebuia să fiu de acord în calitate de proiectant. UUU. era patronul firmei de proiectare iar eu eram inginerul proiectant al podului şi şef de proiect. Noi, adică eu şi tatăl meu, am propus o metodă de montaj, dânşii nu au fost de acord şi au montat tablierele cum au crezut de cuviinţă. (…) A fost transmisă către T. o schiţă pentru agăţarea tablierului, de fapt, era vorba despre prinderea tablierelor în anumite puncte pentru a nu se distruge tablierele la montaj. Schiţa mi-a fost arătată de dl. T. Ştiu că a fost trimisă pe adresa de mail a acestuia.".
Cu privire la acest ultim aspect, la întrebarea: "Recunoaşteţi mailul din data de 18.03.2010, subiect: urechi montaj, from: T.?", martorul T. a răspuns: "Da, îl recunosc. Am transmis doamnei F. sau dl. VVV. cum ar trebui să arate urechile de agăţare a tablierelor. Ştiu că dl. VVV. mi-a tot trimis materialele pe care intenţiona să le aplice, eu având obligaţia în calitate de verificator de proiect să analizez dacă elementele de fixare ale tablierelor nu afectează structura de rezistenţă. Cred că acest mail a fost transmis după ce dl. B., UUU. şi dl. VVV. au venit la mine la Bucureşti să-mi prezinte proiectul de montaj în 6 pagini. Concluzia mea se bazează pe faptul că mail-ul vizează elemente de montaj." (declaraţia din 13.02.2019 - dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Aceste declaraţii sunt relevante pentru dovedirea implicării numiţilor T. şi CC. în discuţiile privind schimbarea soluţiei de montaj, rezultând că au fost consultaţi de către proiectant, executant şi responsabilul de proiect, declaraţiile de mai sus confirmând discuţiile, dar şi corespondenţa electronică cu P. şi F., referitor la montajul tablierului cu macarale de mare tonaj. Aceste depoziţii se coroborându-se şi cu conţinutul mail-ului din 18.03.2010, respectiv cu schiţa denumită "detalii urechi de ridicare tablier", depusă la dosar.
În concluzie, deşi nu a existat un acord scris, atât T. cât şi CC. au admis că cea mai adecvată metodă de montaj a tablierului este cea cu macarale de mare tonaj şi, în fapt, au participat la punerea în practică a acestei idei de modificare a soluţiei tehnice.
Susţinerea acuzării în sensul că executantul a schimbat soluţia tehnică fără acordul proiectantului este infirmată, astfel, prin toate aceste mijloace de probă.
Mai mult, prin probele administrate s-a demonstrat că, tocmai pentru a suplini lipsa din proiect a detaliilor privind montarea tablierului, inculpatul B. (reprezentant al executantului S.C. L. S.A.), martorul P. (responsabilul tehnic) şi inculpata F. (reprezentant al proiectantului S.C. MMMM. S.R.L. Piteşti) au efectuat o deplasare la martorul T. (verificatorul de proiect) şi i-au solicitat să le comunice tehnologia de montaj a tablierului. Toate cele constatate de instanţa de fond sub acest aspect au fost confirmate cu ocazia audierii inculpaţilor şi martorilor de către Înalta Curte, în ultimul ciclu procesual, rezultând că martorul T. "i-a dat mână liberă" lui P., în considerarea pregătirii sale în domeniu, iar, ulterior, P. a propus soluţia de montaj cu macarale de mare tonaj.
În completarea concluziei că executantul nu a modificat soluţia de montaj fără cunoştinţa sau acordul proiectantului, trebuie avute în vedere adresele prin care, anterior vizitei pe care inculpaţii B. şi F., împreună cu martorul P. i-au făcut-o lui T., proiectantul S.C. MMMM. S.R.L. a comunicat constructorului S.C. L. S.A. următoarele:
- (...) Pentru execuţia proiectului de montaj trebuie să emiteţi o temă de proiectare care să cuprindă o listă cu utilaje şi posibilităţile dumneavoastră de montaj. Soluţia de montaj va fi stabilită după posibilităţile dumneavoastră privind dotările necesare ridicării tablierului pe noile infrastructuri (...) - Adresa nr. x/20.08.2009;
- Vă facem cunoscut încă o dată faptul că tehnologia de montaj spaţial pe amplasament a tablierului metalic (...) cade în sarcina strictă a antreprenorului, fără intervenţia altor factori. Lucrările necesare în raport cu soluţia aleasă de constructor vor fi analizate şi comparate cu oferta de montaj din devizul "Suprastructură pod" - Adresa nr. x/01.09.2009.
Rezultă, astfel, suficiente temeiuri pentru a considera că schimbarea soluţiei de montaj era necesară, având în vedere deficienţele proiectului tehnic iniţial şi evenimentele ce au intervenit după începerea lucrărilor în luna iulie 2009. Această împrejurare nu poate combate concluzia caracterului imprevizibil al necesităţii schimbării soluţiei tehnice, căci nu s-a demonstrat că inculpaţii au urmărit, chiar de la început, să procedeze de asemenea manieră. În plus, după începerea lucrărilor au intervenit numeroase evenimente care au prelungit execuţia lucrărilor, aşa încât, chiar dacă, la semnarea Contractului nr. x/2535/1.06.1009, schimbarea soluţiei tehnice apărea ca posibilă, nu era şi certă, depinzând de modul în care, în timp, au intervenit anumite stări, situaţii, împrejurări ce au determinat o asemenea opţiune. Faţă de cele reţinute, este nerelevant că soluţia tehnică prin subzidire a fost cunoscută şi acceptată de către societatea câştigătoare a licitaţiei.
Tocmai din aceste motive, soluţia de montare prin utilizarea macaralelor de mare tonaj constituia o lucrare suplimentară şi implica costuri diferite de cele menţionate în contractul iniţial, deoarece atât documentaţia de atribuire, cât şi devizele ce au însoţit Contractul nr. x/2535/1.06.2009 nu conţineau articole privind montarea tablierului podului prin utilizarea macaralelor de mare tonaj, proiectul iniţial prevăzând metoda prin subzidire.
Sunt apreciate fondate, din acest punct de vedere, apărările inculpaţilor care au arătat că lucrările şi cheltuielile aferente soluţiei de montaj cu macarale de mare tonaj nu au fost incluse în contractul iniţial şi nu a existat o plată dublă. Această concluzie este susţinută nu doar prin declaraţiile martorilor T., CC., AA., Z., Q., ci şi prin înscrisurile depuse la dosar: în primul rând, răspunsurile la clarificări, Contractul nr. x/2535/1.06.2009, documentaţia de atribuire, caietul de sarcini şi devizele de lucrări iniţiale, dar şi notele de renunţare.
Majorarea costurilor în cursul executării lucrărilor în baza Contractului nr. x/2535/1.06.2009 era inevitabilă, cu atât mai mult cu cât, din probele administrate rezultă că documentaţia de atribuire ce a însoţit contractul iniţial nu a avut în vedere toate costurile aferente metodei de montaj întrucât proiectul iniţial al lucrării a indicat că tablierul va fi montat prin metoda subzidirii, dar nu a prevăzut în detaliu tehnologia de montaj a tablierului, nefiind prevăzute nici costurile aferente acesteia.
În acest sens, astfel cum reţine şi instanţa de fond, este relevantă depoziţia martorului AA., şef de şantier: "În proiect nu erau prevăzute detaliile tehnice relativ la cum se va monta tablierul" (declaraţia din 10.03.2017 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală).
Chiar proiectantul CC. confirmă aceste aspecte, declarând: "Am fost şeful de proiect şi am realizat proiectarea podului de la Cătreasca, în proiect fiind prevăzută subzidirea tablierelor metalice, însă aceasta nu a fost detaliată." (declaraţia din 25.10.2013 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală).
Această împrejurare este confirmată şi de martora Z. care arată că: "(...) lucrările suplimentare sunt acele lucrări care au lipsit din documentaţia de licitaţie, ofertanţii au sesizat lipsa lor, iar autoritatea contractantă a răspuns că situaţia aceasta se va remedia pe parcursul execuţiei. Au fost lucrări absolut necesare şi nu se putea fără ele".
Audiată în faţa instanţei de apel, martora a declarat: "Am semnalat lipsuri şi neconcordanţe la proiect pe care le-am semnalat autorităţii contractante, solicitând clarificări. Bănuiesc că şi alţi ofertanţi au semnalat astfel de lipsuri pentru că au fost foarte multe clarificări la această licitaţie. Spre exemplu, în ce priveşte proiectul, am constatat neconcordanţe la tipul aparatelor de reazem, faptul că lipseau anumite operaţiuni necesare execuţiei podului. Ofertanţii au observat că lipsesc platformele pentru asamblarea tablierului metalic. S-a mai sesizat şi la clarificări că tehnologia de subzidire nu se poate aplica pe deschiderea pe unde curge râul şi că pentru tehnologia de subzidire nu erau date listele de cantităţi, respectiv că nu erau cuprinse cheltuielile pentru aceste operaţiuni. Eu am sesizat aceleaşi aspecte, am observat că s-a răspuns la clarificări. În esenţă, nu existau nici detalii tehnice şi nu erau prevăzute cheltuielile cu aceste activităţi." (declaraţia din 31.10.2018 - Dosar nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Conform declaraţiei din 15.01.2019 dată de martorul BB.: "Soluţia nouă de montaj cu macarale de mare tonaj a implicat o cu totul altă dotare şi alte operaţii de şantier.".
De asemenea, martorul T., verificatorul de proiect, a declarat: "În proiect, având în vedere că, din discuţiile cu UUU., banii erau destul de restrânşi, s-a căutat o soluţie de montaj cât mai eficientă. Partea de montaj făcea parte din alt proiect. (…) Soluţia subzidirii a fost prevăzută în proiect prin articole care se refereau la operaţiuni de ridicare şi lansare cu mijloace tehnice simple, role şi presă. (…) Sigur că dacă au trecut atâţia ani de la data întocmirii proiectului, proiectul trebuie reactualizat. (…) Se reactualizează atât cantităţile, se introduc noi puncte sau noi articole de deviz, dacă trebuie să se adapteze la ceea ce se găseşte pe teren. La momentul întocmirii proiectului, lucrările privind paleile intermediare, turnuri în albie, eşafodaje şi betoane, nu erau previzibile. Montajul se execută la nivelul terenului. Astfel, necesitatea acestor lucrări apare dacă se utilizează o altă soluţie de montaj. Cu privire la devizul iniţial, admit că este posibil să fi lipsit anumite articole referitoare la o anumită operaţie, de exemplu, nu s-a trecut costul privind cofragul. Nu ştiu dacă este adevărat, dar pot lipsi astfel de operaţii." (declaraţia din 13.02.2019 - dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Relevantă este şi documentaţia privind clarificările, respectiv:
- Adresa nr. x/5.03.2009 prin care S.C. MMMM. S.R.L. a comunicat autorităţii contractante Consiliul Judeţean Argeş răspunsul la solicitările de clarificări formulate de persoanele juridice care au achiziţionat documentaţia în vederea depunerii ofertelor. Referitor la devizul 477268 - suprastructură pod, întrebările privesc tocmai lipsa articolelor şi cantităţilor privind execuţia platformelor la sol, pentru montarea subansamblelor necuprinse la art. PH02B2 şi lipsa operaţiunilor şi cantităţilor necesare pentru construcţia paleelor/eşafodajelor folosite la ridicarea în etape a tablierelor, cu încadrare la art. PH16B2 şi PH17B2, răspunsul proiectantului dat la pct. 1.7 fiind doar "Nu, montaj prin subzidire", fără a oferi alte explicaţii, adresa fiind menţionată şi în Raportul de constatare din 10.10.2012 întocmit de specialistul DNA.
- prin Adresa nr. x/25.02.2009, proiectantul S.C. MMMM. S.R.L. comunică:
"de corectitudinea calculului cantităţilor de lucrări, răspunde proiectantul, nu înţelegem ce calcule face constructorul"
- aşa cum rezultă din Adresa nr. x/5.03.2009 emisă de Consiliul Judeţean Argeş, Direcţia Economică, Serviciul Achiziţii Licitaţii, cererile de clarificări privind listele de cantităţi au fost extrem de numeroase, proiectantul trebuind să ofere răspunsuri la aceste solicitări.
Toate aceste probe se coroborează chiar cu Proiectul comandă nr. 256/2007 - Reconstrucţie pod comuna Căteasca pe DJ 703B la km 84+723, întocmit de BB. şi WWW. (proiectant), verificat de CC. şi de XXX. (şef de proiect), din conţinutul căruia reiese că, referitor la montajul tablierului, există doar trei menţiuni, respectiv:
"Montajul subansamblurilor tablierelor se face pe şantier cu şuruburi de înaltă rezistenţă M22 grupa 10.9 şi prin sudură (la nivelul tolelor platelajului). Montajul podului pe şantier se va realiza prin subzidire. Pilele şi culeile se execută parţial cu elevaţiile până la cota de montaj (situată deasupra apelor Q10%) iar tablierele se montează pe calaje, în amplasament, urmând ca ridicarea lor la cota finală să se facă în 4-5 etape de subzidire ale elevaţiilor şi culeilor".
Drept urmare, din probele administrate reiese că, indiferent de tehnologia adoptată (metoda subzidirii sau metoda cu macarale de mare tonaj), era necesară, cel puţin, acoperirea costurilor lucrărilor aferente privitoare la montajul tablierului, care nu au fost cuprinse în proiect.
Sunt relevante şi declaraţiile martorei Q. - diriginte de şantier: "Consider că prin schimbarea soluţiei tehnice, se depăşeau costurile iniţiale de ridicare a podului. În acest sens, au fost făcute note de renunţare şi note de comandă suplimentare în raport de noile costuri generate de schimbarea soluţiei tehnice" (declaraţia din 25.10.2013 - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia I penală). Audiată în data de 10.02.2017 în faţa instanţei de fond, această martoră a declarat: "Au fost făcute note de renunţare la anumite articole de deviz, care însemnau un proces de lucru şi s-au întocmit note de comandă suplimentare, echivalente celor de renunţare, ca şi cost. Notele de comandă suplimentare se întocmeau în urma notelor de renunţare, într-un mod temeinic, foarte bine documentat. Constructorul făcea acea notă de fundamentare, că trebuie să se facă notele de renunţare şi de comandă".
De asemenea, în declaraţia din 15.01.2019 dată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la întrebarea: "Modificarea metodei de montaj a tablierului podului reprezintă o modificare de soluţie tehnică sau de procedeu tehnic de execuţie?", martora a răspuns: "Din punctul meu de vedere, este o modificare de procedeu tehnic de execuţie. În proiect există un capitol pentru montajul respectivei construcţii. Constructorul care primeşte lucrare îşi face el modalitatea de a o executa în funcţie de condiţiile concrete. Constructorul nu poate să schimbe proiectul iniţial. Schimbarea soluţiei de montaj se face la discuţiile purtate între constructor, beneficiar şi proiectant. Eu apreciez că aceasta constituie o lucrare suplimentară, renunţându-se la valoarea din proiect şi făcându-se o notă de renunţare şi o notă suplimentară de execuţie, care se referă la ceea ce trebuie realizat."
În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, la întrebarea: "A existat o dublare a plăţilor atât pentru activităţile specifice subzidirii cât şi pentru metoda cu macaralele de mare tonaj?", răspunsul martorei a fost: "Pentru partea de subzidire, s-a făcut notă de renunţare şi pentru partea de utilizare a macaralelor de mare tonaj, s-a întocmit nota suplimentară.".
Rezultă, aşadar, că nota de renunţare privea operaţiuni care au fost prevăzute în proiectul iniţial şi pentru care exista deviz, dar care, urmare a schimbării tehnologiei de montaj nu mai erau necesare, fiind înlocuite cu articolele de deviz corespunzătoare noii soluţii de montaj, aşa încât nu a existat o plată dublă.
În final, referitor la costul lucrărilor suplimentare menţionate în Actul adiţional nr. x, se constată că listele cu cantităţi de lucrări - deviz ofertă care au stat la baza stabilirii preţului, se referă tocmai la lucrări specifice noii soluţii de montaj (prin utilizarea macaralelor de mare tonaj) şi au constat în lucrări de amenajare a unor platforme pentru amplasarea macaralelor, lucrări suplimentare suprastructură pod, respectiv ridicarea tablierului pe poziţie cu automacarale şi suplimentarea greutăţii tablierului. Aceste constatări se regăsesc, de altfel, şi în Raportul din 10.10.2012 întocmit de un specialist DNA, pe care se întemeiază, în mare măsură, actul de sesizare.
În consecinţă, nu se poate aprecia că respectivele costuri menţionate în Actul adiţional nr. x nu au legătură cu lucrările determinate de schimbarea soluţiei de montaj şi că sunt nejustificate.
Din aceste motive, nu se poate constata prejudicierea Consiliului Judeţean Argeş prin schimbarea soluţiei tehnice căci, în condiţiile în care nici Parchetul nu contestă necesitatea acestor lucrări şi faptul că ele au fost executate, independent de respectarea dispoziţiilor art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, nu se mai poate susţine că suma de 4.973.064,75 RON constituie o pagubă cauzată bugetului Consiliului Judeţean Argeş.
Faţă de cele reţinute, sunt apreciate ca nerelevante concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cursul urmăririi penale precum şi susţinerea acuzării în sensul că prejudiciul este egal cu valoarea lucrărilor menţionate în Actul adiţional nr. x.
Din moment ce lucrarea suplimentară era necesară, cheltuielile determinate de aceasta nu ar putea fi considerate ca nejustificate, în condiţiile în care, astfel cum au arătat şi inculpaţii, acuzarea nu a invocat şi nici nu a demonstrat că suma alocată prin Actul adiţional nr. x a fost mai mare decât valoarea reală a respectivelor lucrări.
Aşa cum s-a arătat, necesitatea schimbării soluţiei de montare a tablierului şi viabilitatea soluţiei de utilizare a macaralelor de mare tonaj este demonstrată nu numai prin documentaţia întocmită în procedura de atribuire a contractului iniţial (solicitarea de clarificări din partea ofertanţilor şi răspunsurile autorităţii contractante şi ale proiectantului), ci şi prin conţinutul proiectului iniţial din 2007 şi prin declaraţiile persoanelor implicate în întocmirea proiectului (BB., T., CC., Q., AA.), mijloace de probă din care rezultă nu doar că montajul nu putea fi efectuat prin metoda subzidirii, ci şi faptul că, indiferent de riscurile pe care le presupunea montarea cu macarale de mare tonaj, această ultimă soluţie s-a dovedit adecvată în raport de condiţiile existente la momentul respectiv. Relevantă este chiar declaraţia dată de martorul T. care, deşi nu şi-a dat acordul în scris pentru schimbarea soluţiei tehnice, a admis că aceasta a fost utilă realizării lucrărilor şi că punerea ei în practică nu a avut consecinţe nedorite (declaraţia din 13.02.2019 - dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
De altfel, soluţia de montaj cu macarale de mare tonaj urma a fi utilizată şi de către S.C. FF. S.R.L., care susţinea că această metodă va scurta considerabil perioada de montaj, astfel cum rezultă din răspunsul la solicitarea de clarificare dat prin Adresa nr. x/30.03.2009, înregistrată la Consiliul judeţean Argeş sub nr. 3089 de la aceeaşi dată.
Pe cale de consecinţă, din moment ce lucrările au fost determinate de utilizarea justificată a metodei de montaj cu macarale de mare tonaj, iar aceste lucrări nu au făcut parte din contractul iniţial şi au fost efectiv realizate, nu se poate aprecia că a fost cauzat un prejudiciu, cu atât mai mult, cu cât în speţă nu a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate care să verifice realitatea preţului achitat pentru execuţia lucrărilor suplimentare.
Faţă de cele reţinute, se constată nefondate susţinerile Parchetului privind împrejurarea că toate aceste cheltuieli erau prevăzute în contractul iniţial, iar în cazul în care executantul a înţeles să modifice soluţia tehnică, acesta din urmă trebuia să le suporte, concluzii ce au fost preluate din Raportul de constatare din 10.10.2012, întocmit din dispoziţia procurorului de un specialist DNA.
Nici clauzele din Contractul nr. x/2535/1.06.2009, invocate în acuzare, nu demonstrează această teză, susţinută de către parchet, căci, niciuna din cele două clauze contractuale menţionate de către Parchet nu stabileşte imposibilitatea modificării contractului prin acte adiţionale, cu privire la lucrări ce nu au fost incluse în contractul iniţial.
Din aceste motive, este nerelevantă împrejurarea invocată în acuzare, respectiv că precizarea privind preţul ferm al contractului a fost menţionată şi în răspunsurile la solicitarea de clarificări, astfel cum reiese din Adresa nr. x/5.03.2009 emisă de Consiliul Judeţean Argeş, Direcţia Economică, Serviciul Achiziţii Licitaţii, unde se specifica faptul că preţul contractului ce urmează a fi încheiat cu ofertantul declarat câştigător va fi în RON şi va fi ferm pe toată durata derulării contractului.
Asemenea clauzelor contractuale la care se face referire în rechizitoriu, şi această precizare vizează o altă situaţie, nefiind vorba despre preţul contractului, ci despre preţul unor lucrări neprevăzute în contract.
Astfel, potrivit art. 9.9 alin. (4) din contract:
"cu excepţia unor clauze contrare prevăzute în contract, executantul este responsabil şi va plăti consolidarea, modificarea sau îmbunătăţirea în scopul facilitării transportului materialelor, echipamentelor, instalaţiilor sau altora asemenea, a oricăror drumuri sau poduri care comunică cu sau care se află pe traseul şantierului". Rezultă, astfel, că această prevedere contractuală nu vizează preţul sau lucrările suplimentare.
Pe de altă parte, conform art. 17 din acelaşi contract - Ajustarea preţului contractului:
"pentru lucrările executate, plăţile datorate de achizitor executantului sunt cele declarate în propunerea financiară Anexa nr. 1 la contract. Preţul contractului nu se ajustează, rămâne ferm pe toată durata contractului".
În acest sens, trebuie avute în vedere şi disp. art. 97 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora: "Preţul contractului de achiziţie publică este ferm, exprimat în RON sau, după caz, în valută. Prin excepţie de la prevederile alin. (1), preţul contractului de achiziţie publică poate fi ajustat, pentru restul rămas de executat, numai în cazul apariţiei unor împrejurări care lezează interesele comerciale legitime ale părţilor şi care, în mod obiectiv, nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului sau a acordului-cadru.".
Rezultă, astfel, că art. 17 din contract se referă la o altă situaţie, respectiv modificarea preţului pentru lucrările incluse în contract, pe când, în speţă, este vorba despre achiziţia unor lucrări suplimentare, în conformitate cu art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.
Drept urmare, în cauză nu s-a dovedit, la adăpost de orice îndoială, aşa cum susţine Parchetul, că schimbarea soluţiei tehnice de montaj nu era permisă şi nu era necesară şi costul lucrărilor suplimentare trebuia să fie suportat de către constructor, care din vina sa exclusivă nu a reuşit să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract, respectiv că, în acest mod, prin încheierea actului adiţional, s-a creat un avantaj patrimonial executantului S.C. L. S.A., Consiliul Judeţean Argeş plătind lucrări care, în realitate, au fost incluse în contractul iniţial.
În sinteză, din probele administrate, rezultă că, existând pericolul ca, prin depăşirea termenului de finalizare a lucrărilor, să se piardă finanţarea din fondurile PHARE, s-a procedat la schimbarea soluţiei de montaj a tablierului, prin alegerea unei soluţii mai rapide şi mai adecvate situaţiei de la momentul realizării acestei etape de construcţie a podului, iar pentru asigurarea plăţii cheltuielilor determinate de lucrările suplimentare, deja efectuate în perioada martie - aprilie 2010, în luna mai 2010, a fost demarată procedura de atribuire a contractului pentru aceste lucrări, în urma căreia a fost întocmit Actul adiţional nr. x (înregistrat sub nr. x/01.06.2010) la Contractul nr. x/2535/1.06.2009, în baza căruia, costul lucrărilor suplimentare a fost încasat de S.C. L. S.A., societate care a şi efectuat respectivele lucrări.
În concluzie, nu se poate susţine că faptele imputate celor 7 inculpaţi îndeplinesc condiţiile de tipicitate a infracţiunii de abuz în serviciu, deoarece nu s-a dovedit cu certitudine comiterea unor acţiuni sau inacţiuni care să corespundă elementului material al acestei infracţiuni şi nici producerea urmării specifice, existând numeroase elemente obiective ce conduc la concluzia că, în contextul existenţei unor raporturi contractuale, poate fi vorba, cel mult, de un litigiu civil, şi nu de încălcarea atribuţiilor de serviciu cu consecinţa prejudicierii Consiliului Judeţean Argeş.
Faptele imputate inculpaţilor nu sunt prevăzute de legea penală, căci, în contextul existenţei Contractului de achiziţii publice nr. x şi a întocmirii Actului adiţional nr. x la contract, aceste fapte pot constitui, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, încălcarea unor clauze contractuale, aşa încât rezolvarea se regăseşte în legea civilă.
Dată fiind lipsa elementelor de tipicitate obiectivă, nu s-ar putea reţine în sarcina inculpaţilor nici infracţiunea de neglijenţă în serviciu, care se comite tot prin încălcarea de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, condiţie neîndeplinită în speţă.
Concluzia lipsei de tipicitate obiectivă privind infracţiunea de abuz în serviciu nu este modificată de împrejurarea comiterii infracţiunilor de fals intelectual - de către inculpaţii A. şi D., respectiv a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată - de către inculpatul B. (acuzaţii analizate la pct. IV de mai jos).
O atare împrejurare are relevanţă doar în ce priveşte latura subiectivă şi, implicit, temeiul achitării, Înalta Curte constatând că nu sunt incidente disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., cu privire la aceşti trei inculpaţi.
În ce-i priveşte pe inculpaţii B. şi A., trebuie să se ţină cont şi de legătura strânsă între cei doi inculpaţi, dar şi de împrejurarea că aveau deplină cunoştinţă de situaţia lucrărilor. De asemenea, este relevantă şi împrejurarea că, în legătură cu încheierea Contractului de achiziţie publică nr. x, inculpatul A. a primit în luna martie 2009, de la acţionarul majoritar şi, totodată, administratorul S.C. L. S.A., respectiv inculpatul B., cu titlu de mită, un imobil-spaţiu comercial situat în Mun. Piteşti. Chiar dacă, în cazul Actului adiţional nr. x privind lucrările suplimentare este vorba despre o rezoluţie diferită de cea privind încheierea contractului iniţial, mai sus menţionat, relaţiile dintre cei doi inculpaţi şi primirea unui imobil cu titlu de mită, nu pot fi ignorate, sub aspectul laturii subiective.
În ce le priveşte pe inculpatele J., K., H. şi G., membre ale comisiei de evaluare, se constată că acestea au acţionat fără vinovăţie, neputându-li-se imputa vreo culpă.
Instanţa de apel constată că, astfel cum rezultă din conţinutul rechizitoriului, acuzaţia penală se bazează pe analiza şi evidenţierea unor stări, împrejurări, situaţii, exclusiv din perspectiva laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, fără a fi analizată întrunirea condiţiilor de tipicitate ale acestei infracţiuni, din punct de vedere subiectiv.
În acest context, trebuie precizat că pentru a se putea dispune condamnarea unei persoane, instanţa trebuie să examineze toate elementele constitutive ale infracţiunii imputate, iar în ceea ce priveşte abuzul în serviciu, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, Parchetul trebuia să demonstreze că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a cauza un prejudiciu, motiv pentru care instanţa de apel nu poate împărtăşi nici argumentele Parchetului în sensul că o asemenea dovadă nu era necesară.
În conformitate cu dispoziţiile legale, intenţia se caracterizează prin aceea că făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte (intenţie directă) ori prin aceea că prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui (intenţie indirectă). Rezultă, astfel, că în oricare din formele intenţiei, aceasta este caracterizată nu doar prin raportare la acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii, ci şi prin raportare la consecinţele faptei, implicit, la urmarea prevăzută de lege ca şi condiţie de tipicitate a unei infracţiuni. Cu atât mai mult, această analiză este necesară în ce priveşte abuzul în serviciu, care este o infracţiune de rezultat, astfel încât consumarea ei este legată de producerea uneia dintre urmările prevăzute de norma de incriminare.
Or, urmarea imediată - în varianta reţinută de acuzare în sarcina inculpaţilor constă tocmai în producerea unei pagube în patrimoniul persoanei vătămate, deci a unui prejudiciu, aşa încât, evaluarea îndeplinirii condiţiilor de tipicitate din punct de vedere subiectiv implică, în mod necesar, verificarea intenţiei infracţionale, în sensul dacă inculpaţii au acţionat sau nu cu intenţia de a prejudicia Consiliul Judeţean Argeş.
În esenţă, în sarcina acestor inculpate s-a reţinut că, în calitate de membre ale comisiei de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii "Negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare", pentru atribuirea contractului "Lucrări suplimentare", cu ştiinţă, pe fondul întocmirii unor documentaţii falsificate, au îndeplinit în mod defectuos acte de serviciu prin încălcarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, în contextul desfăşurării proiectului în cauză, facilitând în acest mod atribuirea contractului de achiziţie publică pentru lucrări suplimentare - Act adiţional nr. x înregistrat sub nr. x/01.06.2010, la Contractul de lucrări nr. x/01 iunie 2009, în mod necuvenit S.C. L. S.A. Piteşti ca lider de asociere, producând în acest mod un prejudiciu autorităţii contractante - Consiliul Judeţean Argeş în cuantum de 4.973.065,75 RON.
Deşi a invocat îndeplinirea în mod defectuos a actelor de serviciu prin încălcarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, Parchetul nu a indicat dispoziţia legală ce reglementează atribuţiile de serviciu ce nu au fost respectate de către inculpate, limitându-se la invocarea unor susţineri cu caracter general, mai degrabă, a unor presupuneri lipsite de orice fundament, arătând că, în calitate de membre ale comisiei, inculpatele ar fi trebuit să nu dea curs unei proceduri nelegale.
Înalta Curte constată că inculpatele nu au fost implicate în procedura de alegere a tipului de licitaţie şi, implicit, de evaluare a incidenţei dispoziţiilor art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006. Altfel spus, acestea nu au contribuit şi nici nu au avut atribuţii privind stabilirea procedurii de achiziţie directă.
Asemenea atribuţii nu sunt prevăzute în Secţiunea a 6-a din O.U.G. nr. 34/2006 şi nici în Secţiunea a 5-a din H.G. nr. 925/2006, care reglementează "Negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare".
În speţă, astfel cum rezultă din probele administrate, alegerea procedurii de negociere prin publicarea prealabilă a anunţului de participare a fost decisă prin Nota justificativă nr. x/20.05.2009, ce nu a fost semnată de niciuna dintre inculpatele mai sus menţionate, ci de către director executiv - Y., şef serviciu achiziţii licitaţii - S., având avizul de legalitate al compartimentului juridic. Această notă justificativă a fost aprobată de inculpatul A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş. Este adevărat că respectiva notă a fost întocmită de inculpata H. în calitate de consilier, însă, aşa cum rezultă din cele mai sus-expuse, aceasta nu a avut un rol decident, limitându-se doar la redactarea respectivei note, pe care nu a aprobat-o şi nici nu a semnat-o.
Ulterior, prin Referatul nr. x/20.05.2010 a fost formulată propunerea de desemnare a comisiei de evaluare, semnată de director executiv Y. şi şef serviciu achiziţii licitaţii - S. iar prin Dispoziţia nr. 323/25.05.2009 emisă de inculpatul A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, a fost desemnată comisia de evaluare "în următoarea componenţă nominală: H., J., D., G., K.".
Chiar din conţinutul şi succesiunea acestor documente reiese că inculpatele J., K. şi H., la fel ca inculpata G., în calitatea lor de membre ale comisiei de evaluare, nu aveau nicio atribuţie în legătură cu stabilirea procedurii, din moment ce organizarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare fusese deja decisă prin Nota justificativă nr. x/20.05.2010, ce a precedat desemnarea inculpatelor în comisia de evaluare.
Lipsa unor asemenea atribuţii pentru membrele comisiei de evaluare reiese atât din Dispoziţia nr. 323 din 25 mai 2010, în care se menţionează că "se constituie comisia de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare pentru atribuirea contractului lucrări suplimentare refacere pod Căteasca", dar şi din conţinutul actelor pe care inculpatele le-au întocmit în calitate de membre ale acestei comisii. Astfel, atât din Procesul-verbal nr. x/28.05.2010 de deschidere a ofertelor, cât şi din Raportul procedurii nr. x/28.05.2010 de atribuire a contractului de achiziţie publică, rezultă că inculpatele au avut doar atribuţii de analiză şi verificare a ofertei şi de negociere a preţului, nicidecum atribuţii de stabilire a tipului de licitaţie sau de evaluare a tipului de lucrări la care se referea procedura de negociere. În egală măsură, comisia de evaluare nu a analizat şi nu a făcut vreo constatare privind stadiul lucrărilor suplimentare.
În acest sens, trebuie avute în vedere şi disp. art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 privind atribuţiile comisiilor de evaluare, care la lit. e) prevede: "realizarea negocierilor cu operatorii economici, în cazul aplicării procedurilor de negociere;".
Atribuţiile comisiei de evaluare erau limitate, fiind determinate de etapa în care se afla procedura şi de specificul acestei proceduri de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, care se deosebeşte de procedura licitaţiei, prin aceea că, potrivit art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, atribuirea trebuie să fie făcută contractantului iniţial, aşa încât la negociere a participat doar un singur ofertant, a cărui identitate era cunoscută, fiind deja stabilită de lege, în persoana executantului din contractul iniţial şi nu este vorba despre un concurs de oferte, ci de negocierea preţului. O altă deosebire constă în aceea că, potrivit art. 89 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006: "în cazul unui contract atribuit în urma aplicării procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, autoritatea contractantă are dreptul de a nu solicita contractantului constituirea garanţiei de bună execuţie."
Or, în ce priveşte atribuţiile reale ale membrilor comisiei de evaluare, nu au fost formulate acuzaţii, nici măcar prin raportare la preţul negociat. Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, ceea ce este cert din probatoriul administrat în cauză şi chiar din actul de acuzare, este că aceste lucrări au fost executate, iar cu privire la costul acestora, respectiv preţul negociat cu S.C. L. S.A., nu s-a stabilit în niciun mod că ar fi exagerat, pentru a se considera că suma a fost alocată în mod abuziv şi numai pentru a asigura S.C. L. S.A. Piteşti şi inculpatului B. un folos necuvenit.
Afirmaţia acuzării în sensul că "membrii comisiei de negociere aveau obligaţia primordială de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se finaliza procedura de atribuire a lucrărilor suplimentare" este nedovedită, Parchetul neputând indica o dispoziţie legală care să stabilească în competenţa comisiei de evaluare atribuţia şi obligaţia corelativă, de a examina legalitatea întregii proceduri.
În acest context, indiferent dacă aveau sau nu cunoştinţă de împrejurarea că lucrările suplimentare erau deja efectuate, membrele comisiei de evaluare nu aveau niciun temei pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile specifice, care nu implicau verificarea legalităţii procedurii, ori a documentelor pe baza căreia procedura a fost iniţiată. De altfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, această situaţie nefiind modificată în urma cercetării judecătoreşti în apel, dintre membrele comisiei, numai inculpata K. ştia că lucrările suplimentare erau efectuate la momentul desfăşurării procedurii.
În plus, finanţarea lucrărilor fusese deja stabilită prin Hotărârea nr. 74/19.05.2010 a Consiliului Judeţean Argeş, aşa încât existau toate premisele pentru ca inculpatele, membre în comisia de evaluare, să considere că procedura se desfăşura în mod legal. În susţinerea aceleiaşi idei, rezultând că inculpatele au acţionat fără vinovăţie, îndeplinindu-şi atribuţiile pe care le aveau în cadrul comisiei de evaluare, mai trebuie menţionat faptul că toată această documentaţie era semnată, după caz, avea avizele tuturor compartimentelor de specialitate.
Situaţia asocierii S.C. L. S.A.- S.C. GG. S.A. - S.C. DD. CF S.A. nu poate fi imputată membrelor comisiei de evaluare, tocmai din perspectiva atribuţiilor limitate pe care acestea le-au avut. În plus, nu s-a dovedit că inculpatele aveau cunoştinţă de falsificarea unor înscrisuri din cele depuse anterior evaluării şi negocierii preţului, iar pe baza documentaţiei pusă la dispoziţia comisiei de evaluare, nici nu se putea genera vreo suspiciune cu privire la această asociere, având în vedere Adresa nr. x/24.09.2009 emisă de Consiliul Judeţean Argeş şi răspunsul dat de S.C. L. S.A. prin Adresa nr. x/28.09.2009, din care rezultă în mod expres că S.C. DD. S.A. îşi menţine calitatea de asociat. Drept urmare, pentru că S.C. L. S.A. era lider şi reprezentant al asocierii în relaţia cu autoritatea contractantă, invitaţia de participare la negociere a fost transmisă către această societate.
Pe cale de consecinţă, prin raportare la obiectul acuzaţiei penale, inculpatelor J., K., H. şi G. nu li se poate imputa că au acţionat cu vinovăţie, urmărind sau acceptând realizarea unui scop fraudulos.
Existenţa intenţiei sau chiar a culpei nu poate fi imputată nici măcar inculpatelor K. şi J. - care au făcut parte şi din prima comisie de evaluare, desemnată în cadrul procedurii de licitaţie în urma căreia a fost atribuit contractul iniţial. Astfel cum s-a arătat la pct. III.1 din prezenta decizie, prin probele administrate nu s-a dovedit că aceste inculpate au avut ştiinţă despre înţelegerea frauduloasă stabilită între inculpaţii A. şi B., în scopul atribuirii contractului de achiziţii publice către S.C. L. S.A., ci au acţionat cu bună-credinţă în tot cursul acelei procedurii.
Nici cu privire la atribuirea contractului iniţial şi nici referitor la atribuirea contractului de lucrări suplimentare (Actul adiţional nr. 4), nu s-a dovedit că inculpatele J. şi K. sau inculpatele G. şi H. ar fi fost influenţate în vreun fel de către inculpatul A., în scopul favorizării S.C. L. S.A.
În final, se constată nefondată şi critica Parchetului privind lipsa motivării soluţiei de achitare a inculpatei G.. Dimpotrivă, din considerentele sentinţei atacate rezultă că şi această soluţie este motivată corespunzător, prima instanţă expunând pe larg argumentele pentru care a apreciat că inculpata nu a acţionat cu vinovăţia prevăzută de lege, unele vizând-o exclusiv, altele fiind comune cu cele reţinute şi în favoarea celorlalte inculpate, membre ale comisiei de evaluare (pagina 81, antepenultimul paragraf şi, în continuare, fila x din sentinţa apelată).
Drept urmare, în ce-i priveşte pe inculpaţii A., D. şi B., după schimbarea încadrării juridice (în acest sens, a se vedea pct. 1 de mai sus), se impune achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu consecinţa prev. de art. 25 alin. (5) C. proc. pen., de lăsare nesoluţionată a acţiunii civile exercitată de Statul Român - ANAF cu privire la suma de 4.973.065,75 RON (menţinându-se, practic, soluţia primei instanţe). De asemenea, conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen., se impune şi menţinerea sechestrului asigurător instituit cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând acestor inculpaţi, până la concurenţa sumei de 4.973.065,75 RON.
Referitor la inculpatele J. şi K., după schimbarea încadrării juridice (în acest sens, a se vedea pct. 1 de mai sus), precum şi cu privire la inculpata H., se impune achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., prin modificarea temeiului şi, implicit, a soluţiei date de prima instanţă.
Ca o consecinţă a stabilirii lipsei de vinovăţie a acestor inculpate, se constată şi neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale în ce priveşte comiterea cu vinovăţie a unei fapte ilicite şi, conform art. 25 alin. (1) C. proc. pen., se impune respingerea acţiunii civile exercitată, în ce le priveşte, de Statul Român - ANAF, precum şi ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpatelor, conform art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.
În egală măsură, se impune menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond faţă de G., de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi de respingere a acţiunii civile, respectiv de ridicare a sechestrului asigurător.
IV. Infracţiunile de fals şi uz de fals comise în legătură cu infracţiunile de abuz în serviciu
1). Falsurile reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi E. în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu - fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009:
Inculpatul A. a criticat hotărârea pentru greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, arătând că nu există probe care să demonstreze că a avut vreun interes pentru prelungirea perioadei de evaluare a ofertelor, această prelungire fiind dispusă în mod legal, la cererea unor persoane şi entităţi din domeniul sistemului de licitaţii. Condamnarea a fost dispusă fără vreun suport probator că inculpatul a favorizat S.C. L. S.A. să câştige licitaţia, iar B. nu are nicio vină în legătură cu derularea acestei licitaţii, aşa încât nu sunt întrunite nici condiţiile referitoare la latura subiectivă a infracţiunii.
Pe cale de consecinţă, se solicită achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Inculpata E. a criticat hotărârea pentru netemeinicie în ce priveşte condamnarea pentru fals intelectual şi uz de fals, arătând că cele menţionate în nota justificativă, ce constituie actul considerat falsificat, corespund realităţii. Pe de o parte, natura şi complexitatea lucrărilor este confirmată chiar prin actele întocmite în cursul licitaţiei, respectiv verificarea operatorului economic S.C. FF. S.R.L., aşa încât în perioada 1 - 8.04.2009, a trebuit să aducă la îndeplinire şi dispoziţia preşedintelui Consiliului judeţean de a efectua respectiva verificare, fiind desemnată în Comisia de verificare. Date fiind aceste împrejurări, perioada de evaluare nu se putea încheia, ceea ce justifica prelungirea perioadei de evaluare.
Referitor la menţiunea privind sursa de cofinanţare din conţinutul notei justificative se arată că, deşi bugetul Consiliului Judeţean Argeş fusese aprobat, fiind vorba despre un contract cu finanţare din fondul PHARE şi având în vedere că prin hotărârea din 20.11.2008 se aprobase cofinanţarea proiectului privind reabilitarea a trei poduri, dar şi faptul că ulterior, podul privind Valea Danului a fost clasificat din drum judeţean în drum naţional, bugetul aferent contractului de finanţare s-a modificat substanţial. Se punea problema realocării bugetului privind Valea Danului, existând mai multe variante (doar pentru podul Căteasca; egal între cele două investiţii respectiv pod Căteasca sau pod Ciomăgeşti; banii puteau fi luaţi de către finanţator - Guvern şi mutaţi la o altă investiţie).
Se arată că la momentul întocmirii notei justificative, documentul privind alocarea sumei corespunzătoare investiţiei pentru podul Valea Danului nu era încă întocmit. Până la încheierea contractului de execuţie, acest aspect a fost clarificat în sensul că suma alocată reabilitării podului Valea Danului a fost distribuită în totalitate obiectivului de investiţii pod Căteasca.
Drept urmare, se solicită achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Ulterior, cu ocazia dezbaterilor, temeiul achitării a fost precizat, solicitându-se achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază nefondate criticile formulate de către cei doi inculpaţi, pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanţa de fond a stabilit că sunt întrunite toate condiţiile de tipicitate privind infracţiunile de fals intelectual în ce priveşte fapta reţinută în sarcina inculpatului A., respectiv fals intelectual şi uz de fals, în ce priveşte faptele reţinute în sarcina inculpatei E.
Prin probele administrate s-a demonstrat că Nota justificativă nr. x/9.04.2009 a fost întocmită de inculpata E. prin atestarea unor împrejurări nereale, vizând incertitudinea sursei de finanţare, motivele reale ale prelungirii perioadei de evaluare fiind cu totul altele.
Conform art. 200 din O.U.G. nr. 34/2006: "(1) În termen de 20 de zile de la data deschiderii ofertelor, autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili oferta câştigătoare, pe baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire, în condiţiile în care ofertantul respectiv îndeplineşte criteriile de selecţie şi calificare impuse.
(2) În cazuri temeinic motivate, autoritatea contractantă poate prelungi perioada de evaluare cu cel mult 20 de zile.
(3) Motivele temeinice se prezintă într-o notă justificativă, aprobată de ordonatorul de credite al autorităţii contractante, şi este parte a dosarului achiziţiei publice."
Astfel, inculpata E., în calitate de preşedinte al Comisiei de evaluare, a întocmit în fals Nota justificativă nr. x/9.04.2009, în care s-au menţionat următoarele motive pentru prelungirea perioadei de evaluare:
"având în vedere natura şi complexitatea lucrărilor ce fac obiectul contractului de lucrări şi ţinând cont de incertitudinea sursei de finanţare a acestuia (asigurarea cofinanţării din partea Consiliului Judeţean Argeş)".
Nota justificativă a fost aprobată de inculpatul A., în calitatea sa de reprezentant al autorităţii contractante, Consiliul Judeţean Argeş.
Instanţa de fond nu a reţinut că falsul ar consta şi în menţionarea sintagmei având în vedere natura şi complexitatea lucrărilor ce fac obiectul contractului de lucrări, ci a stabilit că falsul a fost comis doar prin menţionarea sintagmei ţinând cont de incertitudinea sursei de finanţare a acestuia (asigurarea cofinanţării din partea Consiliului Judeţean Argeş).
Deoarece hotărârea primei instanţe nu a fost atacată, sub acest aspect, de către Parchet, instanţa de apel va examina doar în aceste limite, apărările formulate de către inculpaţi.
În primul rând, se constată că acest motiv a fost inserat în nota justificativă fără niciun fundament, existând doar menţiunile din conţinutul său, fără a fi ataşate documente care să ateste realitatea susţinerii privind incertitudinea sursei de finanţare şi influenţa asupra procedurii de evaluare, pentru a putea justifica prelungirea duratei procedurii.
În plus, conform declaraţiilor date de martora O., observator din partea DGFP Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice, care asigura supravegherea activităţii Comisiei de evaluare, certitudinea sursei de finanţare nu influenţa activitatea Comisiei de evaluare, sursa de finanţare trebuind să fie certă la momentul încheierii contractului de achiziţii publice.
În al doilea rând, în cursul procesului penal, inculpata s-a folosit în apărare de un eveniment cert, şi anume schimbarea situaţiei privind finanţarea podului Valea Danului. Aceste apărări ale inculpatei privind justificarea menţiunii din nota pe care a întocmit-o, au rămas la nivel de simple afirmaţii, nefiind susţinute prin indicarea vreunui mijloc de probă, mai mult, sunt infirmate prin probele administrate, instanţa de apel constatând că împrejurarea invocată nu a influenţat desfăşurarea procedurii de licitaţie pentru lucrarea de reabilitare a podului Morăreşti-Căteasca.
Nu există nicio dovadă că, în perioada 1 - 9.04.2009, sau, în general, în perioada martie - aprilie 2009, când se desfăşura procedura de licitaţie, a intervenit vreun eveniment sau a fost adus în discuţie vreun motiv care să justifice constatarea incertitudinii finanţării proiectului de reabilitare a podului Morăreşti-Căteasca.
Prin H.G. nr. 704/2006 au fost stabilite obiectivele de infrastructură rutieră şi de mediu care beneficiază de finanţare nerambursabilă prin Programul PHARE 2005, printre acestea fiind nominalizate trei poduri din judeţul Argeş: podul Morăreşti-Căteasca, podul Răduţeşti-Ciomăgeşti şi podul Valea Danului.
Lucrările de reabilitare a podului Morăreşti-Căteasca se realizau prin cofinanţare, şi anume: sume alocate prin Programul PHARE în baza Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 21324/30.05.2007 şi sume alocate de Consiliul Judeţean Argeş.
Împrejurarea invocată de inculpată în apărare viza exclusiv cofinanţarea lucrării din fondurile Consiliului Judeţean Argeş, dar, astfel cum s-a dovedit prin probele administrate, cofinanţarea pentru proiectul de reabilitare a podului Morăreşti-Căteasca era deja stabilită prin Hotărârea nr. 76/20.11.2008 (înregistrată sub nr. x/24.11.2008) a CJ Argeş, care viza şi celelalte două proiecte menţionate în H.G. nr. 704/2006, respectiv podul Răduţeşti-Ciomăgeşti şi podul Valea Danului.
Este adevărat că, în timpul implementării proiectului de finanţare din fonduri PHARE, prin H.G. nr. 1421/2008, drumul judeţean 703H a fost trecut din domeniul public al judeţului Argeş în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor, fiind încadrat în categoria drumurilor naţionale, aşa încât, lucrarea de reabilitare a podului de la Valea Danului (unul dintre cele trei poduri care, conform H.G. nr. 704/2006, beneficiau de finanţare nerambursabilă prin Programul PHARE 2005) nu mai putea fi finanţată din fondurile PHARE.
Însă, la data întocmirii de către inculpată a Notei nr. x/9.04.2009, exista deja Nota justificativă nr. x/15.01.2009 prin care, urmare a ieşirii podului Valea Danului din proprietatea Consiliului Judeţean Argeş, se făcea cunoscut autorităţii contractante care este valoarea estimată a contractului de grant RO 2005/017/690 pentru cele două poduri rămase în proprietatea beneficiarului (Morăreşti-Căteasca şi Răduţeşti-Ciomăgeşti), fiind indicate şi valorile estimate ale devizelor generale pentru fiecare obiectiv, inclusiv pentru podul Morăreşti-Căteasca.
Această notă a fost întocmită chiar de către inculpata E., fiind semnată de şeful Serviciului Achiziţii Licitaţii şi de către managerul de proiect, avizată de directorul Direcţiei economice din cadrul Consiliului Judeţean Argeş şi semnată de directorul Agenţiei de implementare a proiectelor de Dezvoltare a judeţului Argeş.
De asemenea, se constată că bugetul Consiliului Judeţean Argeş pentru anul 2009 a fost aprobat prin Hotărârea nr. 30/2.03.2009 (Raportul Curţii de Conturi - Dosar nr. x/2013 al CAB, secţia penală), aşa încât sursa de cofinanţare a lucrării de reabilitare a podului Morăreşti-Căteasca fusese clarificată anterior întocmirii de către inculpata E. a Notei justificative nr. x/9.04.2009.
Abia ulterior, după terminarea procedurii de licitaţie şi după încheierea în data de 1.06.2009 a contractului de achiziţii publice privind lucrările de reabilitare a podului Morăreşti-Căteasca, au fost emise documente privind realocarea sumei, respectiv:
- Hotărârea nr. 96/13.06.2009 a Consiliului Judeţean Argeş privind redistribuirea cu prioritate a sumelor alocate pentru podul Valea Danului, către celelalte două poduri (menţionată în Hotărârea CJ Argeş nr. 74/19.05.2010);
- H.G. nr. 846/22.07.2009, prin care s-a hotărât scoaterea lucrării de reabilitare a podului Valea Danului din lista celor finanţate din fonduri PHARE, prin modificarea corespunzătoare a Anexei I a H.G. nr. 704/2006;
- Nota informativă înregistrată la CJ Argeş sub nr. x/20.01.2010, din care rezultă că suma aferentă obiectivului privind reabilitarea podului Valea Danului a fost redirecţionată pentru obiectivul de reconstrucţie a podului Morăreşti-Căteasca;
- Hotărârea nr. 74/19.05.2010, prin care Consiliul Judeţean Argeş a aprobat suplimentarea cofinanţării pentru finalizarea proiectului pod Morăreşti-Căteasca.
Rezultă, astfel, că situaţia podului Valea Danului nu a influenţat în niciun mod certitudinea finanţării proiectului de reabilitare a podului Morăreşti-Căteasca şi procedura de atribuire a contractului de achiziţii publice desfăşurată pentru reabilitarea acestui pod. Cel mult, realocarea sumei cuvenite proiectului pentru podul Valea Danului, putea aduce o suplimentare a fondurilor pentru podul Morăreşti-Căteasca, fără să genereze o incertitudine a finanţării, astfel cum a menţionat inculpata E. în Nota justificativă nr. x/9.04.2009.
Oricum, la data întocmirii notei justificative, procesul de evaluare se finalizase prin întocmirea Raportului din 1.04.2009, prin care fusese declarat un câştigător al licitaţiei, fără să se fi adus în discuţie problema incertitudinii finanţării.
O sursă de finanţare era deja stabilită, iar posibilitatea suplimentării fondurilor prin realocarea sumei stabilită iniţial pentru reabilitarea podului Valea Danului, nu influenţa în niciun mod certitudinea finanţării lucrărilor de reabilitare la podul Morăreşti-Căteasca.
De altfel, pe lângă împrejurarea că inculpata nu a putut indica în susţinerea criticilor sale vreun document relevant privind situaţia finanţării (nici chiar cele privind situaţia certă a schimbării situaţiei referitoare la podul Valea Danului, evidenţiate de instanţa de apel în prezenta hotărâre), niciunul din celelalte mijloace de probe administrate în cauză nu susţin varianta invocată de către inculpată.
În realitate, aşa cum rezultă din toate probele administrate (în acest sens, a se vedea şi pct. III.1 privind abuzul în serviciu), în înţelegere cu inculpatul A., inculpata E. a întocmit Nota justificativă nr. x/9.04.2009, nu în scopul legal de prelungire a perioadei de evaluare, conform art. 200 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 34/2006, ci pentru a justifica reluarea procedurii de licitaţie, după întocmirea Raportului din 1.04.2009.
Motivul constând în incertitudinea sursei de finanţare a fost menţionat în mod nereal, în Nota justificativă nr. x/9.04.2009, fără avea corespondent în realitatea obiectivă, acesta constituind un pretex al aşa-zisei prelungiri a perioadei de evaluare, căci, disp. art. 200 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind prelungirea procedurii de evaluare nu erau aplicabile, deoarece procedura se finalizase prin întocmirea Raportului din 1.04.2009 prin care fusese declarat un câştigător al licitaţiei.
Împrejurarea că motivul real pentru care a fost întocmită respectiva notă justificativă nu era cel privind sursa de finanţare este acceptat, implicit, prin apărarea formulată de inculpata E., în care recunoaşte falsul şi că a acţionat cu intenţie atunci când, referitor la acuzaţia de abuz în serviciu privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009, a arătat că prelungirea perioadei de evaluare era necesară pentru a se lămuri problema legalităţii asimilării termenului ofertat de FF. S.R.L. (în acest sens, pct. III.1 de mai sus).
Întrunirea tuturor condiţiilor de tipicitate, obiectivă şi subiectivă, referitoare la infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals reţinute în sarcina inculpatei E., respectiv a infracţiunii de fals intelectual reţinută în sarcina inculpatului A. rezultă cu evidenţă din succesiunea evenimentelor, astfel cum au fost dovedite prin întregul material probator.
Clarificarea situaţiei privind comiterea acestor infracţiuni are în vedere nu numai, strict, întocmirea, semnarea de către inculpata E. a Notei justificative nr. x/9.04.2009, respectiv aprobarea notei de către inculpatul A., ci şi celelalte acţiuni desfăşurate de cei doi inculpaţi în cursul procedurii de atribuire a contractului de lucrări privind reabilitarea podului Căteasca.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declaraţia martorului S., s-a demonstrat că inculpaţii A. şi E. au acţionat de conivenţă, în condiţiile în care ambii aveau cunoştinţă de întocmirea Raportului de procedură din 1.04.2009 prin care S.C. FF. S.R.L. fusese declarată câştigătoare şi, în aceste condiţii, i-au cerut lui S. - director al Serviciului Achiziţii Licitaţii din cadrul Consiliului Judeţean Argeş, întocmirea unui referat pe baza căruia, ulterior, a şi fost efectuată în mod nelegal o verificare a capacităţii tehnice a S.C. FF. S.R.L., inculpata E. făcând parte şi din comisia de verificare.
Toate acestea infirmă apărarea inculpatei, care a susţinut că nu a făcut decât să ducă la îndeplinire dispoziţia dată de inculpatul A. privind verificarea S.C. FF. S.R.L.
Ulterior, având în vedere rezultatul favorabil pentru S.C. FF. S.R.L. al acestei verificări, finalizată prin Raportul nr. x/6.04.2009, în vederea reluării procedurii, inculpata E. a întocmit Nota justificativă nr. x/9.04.2009, menţionând în mod nereal necesitatea stabilirii sursei de cofinanţare, această notă fiind aprobată de către inculpatul A.
În acest context, sunt deosebit de relevante şi adresele emisă de DGFP Argeş - Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice, respectiv: Adresa nr. x/1.04.2009, prin care, având în vedere întocmirea Raportului procedurii din 1.04.2009, se solicita CJ Argeş să înainteze contractul de achiziţie publică semnat de ambele părţi şi Adresa nr. x/9.04.2009, prin care se atrăgea atenţia că în data de 8.04.2009 a expirat durata de 20 de zile prev. de art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, pentru stabilirea ofertei câştigătoare şi se solicita comunicarea stadiului procedurii.
Or, chiar la aceeaşi dată de 9.04.2009, inculpata E. a întocmit şi semnat nota justificativă, ce a fost aprobată, ulterior, de către inculpatul A.
Aprobarea de către inculpatul A. a respectivei note justificative nu a constituit un act formal, lipsit de efecte, dimpotrivă, conform art. 200 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, era obligatorie, deci indispensabilă pentru ca actul să producă efecte juridice, aşa încât, acţiunea inculpatului A. a desăvârşit falsificarea notei.
Luând în considerare cele menţionate la pct. III.1 de mai sus referitor la abuzul în serviciu, dar şi cele reţinute la pct. V privind luarea de mită, Înalta Curte constată că s-a dovedit pe deplin că inculpatul A. a acţionat cu intenţie în scopul favorizării S.C. L. S.A.. Aşa cum s-a arătat, acesta cunoştea împrejurarea că S.C. FF. S.R.L. fusese declarată câştigătoare prin raportul procedurii din 1.04.2009, pe cale de consecinţă, după această dată şi-a încălcat atribuţiile de serviciu dispunând verificarea capacităţii tehnice a acestui operator economic şi, în final, a aprobat Nota justificativă nr. x/9.04.2009, emisă în scopul reluării procedurii de atribuire.
Acest scop este dovedit şi prin acţiunile ulterioare ale inculpatei E., care a dispus convocarea comisiei de evaluare în data de 16.04.2009, pentru reluarea procedurii.
Chiar apărarea acestei inculpate în sensul că reluarea procedurii era necesară date fiind răspunsurile comunicate de ANRMAP cu privire la asimilarea termenului ofertat de S.C. FF. S.R.L., dovedeşte sub un dublu aspect că menţiunea din Nota justificativă nr. x/9.04.2009 privind incertitudinea sursei de finanţare nu corespundea adevărului şi a fost introdusă în respectiva notă doar pentru a se argumenta prelungirea perioadei de evaluare. În primul rând, chiar din apărarea inculpatei rezultă că, în realitate, motivul era altul decât lămurirea chestiunii privind finanţarea, pe de altă parte, la momentul la care inculpata E. a întocmit Nota justificativă, răspunsurile de la ANRMAP nu fuseseră comunicate, întrucât nota a fost întocmită în data de 9.04.2009, iar răspunsurile au fost primite ulterior, în datele de 14.04 şi 16.04.2009.
De altfel, caracterul fals al menţiunii privind finanţarea rezultă şi din aceea că nu au fost efectuate niciun fel de demersuri pentru lămurirea acestei chestiuni, singura menţiune fiind cea din Nota justificativă nr. x/9.04.2009, fără să existe vreo solicitare din partea Comisiei de evaluare către autoritatea contractantă, iar scopul pentru care a fost întocmită respectiva notă justificativă a fost realizat prin reluarea procedurii în data de 16.04.2009, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.
2). Falsul reţinut în sarcina inculpatului B. în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu:
Inculpatul B. a criticat soluţia de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, arătând că se impune achitarea sa.
În dezvoltarea motivului de apel, se arată că prima instanţă a interpretat în mod eronat că prin Adresa nr. x/28.09.2009 s-a atestat în mod fals că S.C. DD. CF S.A. rămâne în asociere. În realitate, această adresă conţine menţiuni corespunzătoare adevărului, ceea ce rezultă din toate probele administrate.
Astfel, pe baza Adreselor nr. x/11.06.2009 emisă de S.C. DD. CF S.A., nr. 2040/12.06.2009 emisă de S.C. L. S.A., nr. x/18.06.2009 emisă de S.C. DD. CF S.A., s-a dovedit că această din urmă societate a rămas în asociere cu S.C. L. S.A. în vederea executării contractului de lucrări, prin aceea că a continuat să asigure suport tehnic şi consultanţă.
Prin urmare, era firesc ca S.C. L. S.A. să informeze Consiliul Judeţean Argeş că S.C. DD. CF S.A. a rămas în asociere, aceasta, cu atât mai mult, cu cât nu a existat o reziliere în conformitate cu dispoziţiile legale a contractului de asociere încheiat între cele două societăţi comerciale.
Din aceste motive, se arată că declaraţia dată de martorul X. în cursul urmăririi penale nu poate fi avută în vedere, cu atât mai mult cu cât, cu ocazia audierii în faţa Curţii de apel în data de 10.03.2017, acest martor a lămurit faptul că declaraţia anterioară în care a relatat că S.C. DD. CF S.A. s-a retras din asociere, a vizat o retragere privind execuţia fizică, şi nu ieşirea din asocierea cu S.C. L. S.A.
Se mai susţine că această ultimă declaraţie a martorului se coroborează cu Contractul de consultanţă nr. 70 din 17.07.2009 încheiat între S.C. DD. CF S.A. şi S.C. L. S.A., precum şi cu facturile şi ordinele de plată emise în baza acestui contract.
În consecinţă, se apreciază că fapta reţinută în sarcina inculpatului nu este prevăzută de legea penală şi se solicită achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apărările formulate de inculpatul B. sunt nefondate, fiind infirmate prin probele administrate.
Instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal, constatând intervenită prescripţia specială a răspunderii penale cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în falsificarea Adresei nr. x/28.09.2009 emisă de S.C. L. S.A. către Consiliul Judeţean Argeş, semnată de inculpatul B., prin care s-a atestat în mod fals că S.C. DD. CF S.A. a rămas în asociere.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a stabilit în mod corect că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile privind achitarea inculpatului, deoarece a fost dovedită comiterea cu intenţie a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Criticile invocate de către inculpat sunt infirmate de toate probele administrate în cauză, prin care s-a dovedit că în conţinutul Adresei nr. x/28.09.2009 emisă de S.C. L. S.A. către Consiliul Judeţean Argeş, adresă semnată de inculpatul B., s-a atestat în mod fals că S.C. DD. CF S.A. a rămas în asociere, făcându-se menţiunea:
"Prin prezenta vă informăm că S.C. DD. CF S.A. rămâne asociatul nostru în vederea executării Contractului nr. x/2535/1.06.2009 (...)".
Înscrisurile relevante, dar şi declaraţiile date de inculpatul B., coroborate cu declaraţiile martorilor X., OOO., P., BB. şi Q., demonstrează că, în realitate, nu numai că S.C. DD. CF S.A. nu a rămas în asociere cu S.C. L. S.A., ci mai mult, că de la început, încheierea contractului de asociere a fost fictivă, în scopul de a asigura participarea S.C. L. S.A. la licitaţie, având în vedere că acest din urmă operator economic nu avea experienţă în construcţia de poduri, aşa încât nu s-ar fi putut califica pentru respectiva procedură de atribuire a contractului de lucrări la podul Căteasca.
Aceste concluzii sunt susţinute şi rezultă cu evidenţă din analiza succesiunii cronologice a relaţiilor dintre S.C. DD. CF S.A. şi S.C. L. S.A.
Astfel, acest "Acord de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică" a fost încheiat în data de 16.03.2009 şi a fost legalizat în data de 28.05.2009, după ce Asocierea S.C. L. S.A. - S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A. a fost declarată câştigătoare prin Raportul procedurii din 13.05.2009.
Trebuie precizat că Anunţul de participare nr. x/5.02.2009 prevedea obligaţia legalizării unui asemenea acord (secţiunea III.1.3), însă, conform art. 44 din O.U.G. nr. 34/2006: "(1) Mai mulţi operatori economici au dreptul de a se asocia cu scopul de a depune candidatură sau ofertă comună, fără a fi obligaţi să îşi legalizeze din punct de vedere formal asocierea. (2) Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca asocierea să fie legalizată numai în cazul în care oferta comună este declarată câştigătoare şi numai dacă o astfel de măsură reprezintă o condiţie necesară pentru buna îndeplinire a contractului."
Drept urmare, este nefondată susţinerea Parchetului în sensul că acordul trebuia legalizat înainte de evaluarea ofertelor. În concordanţă cu dispoziţiile mai sus menţionate, legalizarea acordului de asociere a intervenit după declararea câştigătoare a ofertei S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. DD. CF S.A. şi S.C. GG. S.R.L., dar înainte de încheierea Contractului de achiziţii publice nr. x/2535/1.06.2009.
Prin probele administrate s-a demonstrat că scopul acestei asocieri nu a fost unul legal, orientat către participarea efectivă a S.C. DD. CF S.A. la execuţia lucrărilor de reabilitare a podului Căteasca.
Astfel, aşa cum rezultă din Graficul valoric de execuţie a lucrării "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri afectate de inundaţii - Căteasca", anexă la oferta depusă la licitaţie, privind partajarea procentelor din valoarea acestei lucrări de reabilitare, încă de la depunerea ofertei în data de 18.03.2009 şi în absenţa oricărui contract cu S.C. HH. S.R.L. (firmă în care asociat era II., ginerele inculpatului A.), acestei din urmă societăţi îi era alocat cel mai mare procent din valoarea lucrărilor. Deşi, conform acordului de asociere, S.C. DD. CF S.A. şi S.C. L. S.A. se asociau pentru a realiza în comun contractul de achiziţie publică, figurând fiecare cu o participare de câte 47% (restul de 6% revenind S.C. GG. SA), potrivit Graficului valoric mai sus menţionat, pentru S.C. DD. CF S.A. şi S.C. L. S.A. era alocată o sumă de circa 1/2 din suma stabilită pentru S.C. HH. S.R.L.
La foarte scurt timp după declararea câştigătoare a Asocierii S.C. L. S.A. - S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A., prin Adresa nr. x/11.06.2009, S.C. DD. CF S.A. a comunicat lui S.C. L. S.A. că se retrage din asociere:
"Prin prezenta vă facem cunoscut faptul că societatea noastră se retrage din asocierea pentru lucrarea execuţie suprastructură pod în comuna Căteasca pe DJ 703 B km 84 + 723, datorită faptului că termenul de execuţie al tablierului este foarte scurt (aproximativ 60 de zile) pentru o cantitate de 800 tone confecţie metalică (...)".
După numai 4 zile, S.C. L. S.A. încheie cu S.C. HH. S.R.L. (societate în care era interesat ginerele inculpatului A.), Contractul de prestări servicii nr. x/15.06.2009, privind execuţia unor lucrări în cadrul proiectului de reabilitare a podului Căteasca.
După alte 4 zile, S.C. HH. S.R.L. încheie cu S.C. JJ. S.R.L. (societate în care asociat era un nepot al inculpatului A.), Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/19.06.2009, prin care prima societate comercială vinde celei de-a doua, executarea şi livrarea tablierului metalic la podul Căteasca.
Probele administrate au demonstrat existenţa relaţiilor de rudenie şi afinitate între asociaţii celor două societăţi comerciale şi inculpatul A., precum şi conivenţa dintre acest inculpat şi inculpatul B. referitor la executarea lucrărilor, implicit, interesul fraudulos al acestora (în acest sens, pct. III.1 de mai sus privind abuzul în serviciu şi pct. V de mai jos privind darea şi luarea de mită).
Urmare a Adresei nr. x/11.06.2009 mai sus menţionată, prin care S.C. DD. CF S.A. înştiinţa S.C. L. S.A. că se retrage din asociere, această din urmă societate, lider în Asocierea S.C. L. S.A. - S.C. DD. CF S.A. - S.C. GG. S.A., emite Adresa nr. x/12.06.2009 prin care înştiinţează Consiliul Judeţean Argeş în calitatea de autoritate contractantă, parte în Contractul de lucrări nr. x/1.06.2009, despre faptul că S.C. DD. CF S.A. s-a retras din asociere şi, prin urmare, trebuie să subcontracteze o parte din lucrări firmei S.C. HH. S.R.L.
Ca urmare, prin Adresa nr. x/24.09.2009 emisă de Consiliul Judeţean Argeş, se atrage atenţia S.C. L. S.A. că trebuie să prezinte documentele de calificare ale noului asociat care înlocuieşte S.C. DD. CF S.A. sau să precizeze în clar, documentat, dacă asociatul iniţial rămâne în continuare pentru derularea contractului de lucrări. De asemenea, i se solicită S.C. L. S.A. să clarifice de urgenţă situaţia partenerilor din Contractul nr. x/1.06.2009, altfel, procedura de achiziţie de lucrări şi, implicit, contractul, conform O.U.G. nr. 34/2006, riscă să-şi piardă valabilitatea.
Din acest motiv, a fost emisă Adresa nr. x/18.06.2009 (înregistrată la S.C. L. S.A. sub nr. x/18.06.2009), prin care S.C. DD. CF S.A. comunica lui S.C. L. S.A. că poate realiza lucrările de modernizare a condiţiilor de trafic pe drumul judeţean prin reabilitarea a două poduri afectate de inundaţii, conform graficului de împărţire a lucrărilor, în sensul executării a 33% din suprastructura podului şi că poate realiza aceste lucrări până la data de 30.08.2009.
Ulterior, a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. x/14.07.2009 între S.C. L. S.A. şi S.C. DD. CF S.A., având ca obiect "asistenţa tehnică permanentă şi consultanţă de specialitate pentru executarea şi montajul tablierului" la podul Căteasca, în mod evident, doar pentru a se crea impresia că asocierea nu a fost modificată şi că S.C. DD. CF S.A. nu s-a retras din această asociere.
Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în data de 28.09.2009, la solicitarea expresă a autorităţii contractante de a preciza dacă S.C. DD. CF S.A. a rămas în asociere, a fost emisă Adresa nr. x/28.09.2009 semnată de inculpatul B., ce conţinea date nereale în sensul că se preciza că societatea comercială mai sus menţionată nu a ieşit din respectiva asociere.
În mod evident, aşa-zisa rămânere în asociere a S.C. DD. CF S.A. este formală, nu corespunde adevărului, urmărindu-se doar menţinerea Contractului de lucrări nr. x/1.06.2009 pentru a nu se pierde finanţarea, iar menţiunea din Adresa nr. x/28.09.2009 semnată de inculpatul B. a avut doar rolul de a atesta împrejurarea nereală că S.C. DD. CF S.A. nu s-a retras din asociere.
Relevante în acest sens sunt şi declaraţiile constante ale martorului X., în care a relatat că S.C. DD. CF S.A. s-a retras din asociere, iar precizările sale cu ocazia audierii de către instanţa de fond la rejudecarea cauzei, ca şi cele expuse în faţa instanţei de apel în ultimul ciclu procesual, în care a încercat să acrediteze ideea menţinerii în asociere, nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie, prin raportare la înscrisurile mai sus menţionate.
Mai mult, caracterul fictiv al participării S.C. DD. CF S.A. în cadrul asocierii este relevat şi prin motivaţia retragerii din asociere, intervenită la scurt timp după încheierea contractului de lucrări. Astfel, martorul X. a susţinut că a renunţat la asocierea cu S.C. L. S.A. deoarece nu avea capacitatea disponibilă pentru executarea lucrărilor în termenul prevăzut în contract şi că nu mai putea să efectueze lucrările, întrucât, între timp, a apărut firma din Germania, cu care a avut un contract important, modificarea intervenind la scurt timp de la încheierea contractului de achiziţii publice. Aceste declaraţii ale martorului X. sunt lipsite de credibilitate, deoarece retragerea a intervenit în condiţiile în care X. cunoştea toate cerinţele încheierii contractului de achiziţie publică, încă din data de 17.02.2009 (când martorul a depus pentru S.C. DD. CF S.A. scrisoare de intenţie pentru participare la licitaţie, deci înainte de a încheia Acordul de asociere (martie 2009). În plus, la acest moment, cunoştea şi angajamentul pentru lucrările din Germania, cele două contracte cu firma germană, invocate ca motiv al retragerii din asociere, nefiind încheiate în luna iunie 2009, ci mult anterior, la 28.07.2008 şi 28.08.2008, astfel cum rezultă chiar din înscrisurile depuse la dosar de martorul X.
Rezultă, aşadar, că acordul de asociere a fost încheiat în deplină cunoştinţă de cauză şi, dacă ar fi fost real şi serios, nu ar fi fost urmat de evenimentele mai sus menţionate.
Relevantă este şi declaraţia dată de martorul OOO., asociat la S.C. HH. S.R.L. în care relatează că, din discuţiile purtate cu B. şi X. a înţeles că una dintre societăţile care a câştigat licitaţia alături de S.C. L. S.A. s-a retras ulterior.
Împrejurarea că, în realitate, S.C. DD. CF S.A. nu a participat la executarea lucrărilor în baza Contractului de lucrări nr. x/1.06.2009 este dovedită, de altfel, chiar prin încheierea contractului de consultanţă, inutil din perspectiva acordului de asociere iniţial, care implica participarea efectivă a S.C. DD. CF S.A. la execuţia lucrărilor de reabilitare a podului Căteasca, în considerarea căruia a şi fost declarată admisibilă oferta Asocierii S.C. L. S.A. - S.C. DD. CF S.A. - GG.. Dimpotrivă, încheierea contractului de consultanţă evidenţiază retragerea S.C. DD. CF S.A. de la execuţia acestor lucrări, întrucât obiectul acestui contract avea în vedere doar "suport tehnic şi consultanţă" pe care S.C. DD. CF S.A. le furniza lui S.C. L. S.A., activităţi incompatibile cu acordul de asociere.
Aşa cum s-a arătat, încheierea contractului de consultanţă nu a avut decât rolul de a masca retragerea din asociere, pentru a da impresia că S.C. DD. CF S.A. este în continuare, implicat în execuţia lucrărilor.
În egală măsură, împrejurarea că S.C. DD. CF S.A. nu a mai fost implicată în aceste lucrări rezultă şi din declaraţiile martorilor P., BB. şi Q., persoane implicate în execuţia lucrărilor, care au declarat că nici nu au auzit de această societate comercială.
Faţă de cele reţinute, sunt apreciate nerelevante înscrisurile invocate în apărare, din care rezultă că în baza contractului de consultanţă, S.C. L. S.A. şi S.C. DD. CF S.A. au emis facturi şi ordine de plată care ar atesta asigurarea serviciilor.
În final, în susţinerea concluziei privind întrunirea tuturor condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, atât cele privind latura obiectivă, cât şi cele privind latura subiectivă, trebuie reamintite constatările de la pct. III.1 şi pct. V privind înţelegerea frauduloasă între inculpaţii B. şi A. în scopul ca acesta din urmă să favorizeze S.C. L. S.A. în procedura de licitaţie, precum şi împrejurarea că, în acelaşi scop, B. a dat inculpatului A. cu titlu de mită un imobil situat în centrul oraşului Piteşti.
3). Falsurile reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi D. în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu - fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la contractul de achiziţii publice:
Inculpatul A. a criticat hotărârea pentru greşita condamnare, arătând că semnarea referatului întocmit de inculpatul D. nu realizează în plan subiectiv săvârşirea infracţiunii de fals intelectual. Probele administrate în speţă au relevat necesitatea lucrărilor suplimentare şi prelungirea duratei de execuţie în mod justificat, datorită unor situaţii tehnice ivite în executarea reparaţiilor la podul Căteasca, ce nu pot fi imputate inculpaţilor.
Se mai arată că inculpata K. a relatat în declaraţiile sale împrejurările concrete în care s-a desfăşurat licitaţia, iar situaţia costurilor suplimentare ale lucrărilor de reparaţii reiese din declaraţiile inculpaţilor D., H. şi G.
Pe cale de consecinţă, se solicită achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Inculpatul D. a criticat hotărârea pentru greşita condamnare pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, susţinând că nu se indică în mod concret care din circumstanţele menţionate în Referatul nr. x/5.05.2010, considerat a fi falsificat, sunt nereale.
Pe de altă parte, se arată că această constatare a falsului vine în contradicţie cu alte considerente ale hotărârii atacate, prin care se reţine necesitatea tehnică a modificării metodei de montare a tablierelor metalice. Inserarea în cuprinsul referatului de către D. a argumentaţiei că lucrările suplimentare nu pot fi separate de contractul iniţial şi că neexecutarea lor ar conduce la imposibilitatea finalizării investiţiei, nu constituie un fals intelectual, pentru că reflectă realitatea.
În calitatea de manager de proiect, inculpatul D. prelua datele de la dirigintele de şantier, de la proiectant şi de la executantul lucrării, pe care le centraliza şi făcea propuneri către Consiliul Judeţean Argeş, fără a fi obligat de vreo normă legală sau de vreo atribuţie de serviciu să certifice corectitudinea lor din punct de vedere tehnic sau să decidă cu privire la modalitatea de rezolvare.
Inculpatul nu a ascuns niciodată faptul că lucrările suplimentare erau executate, iar în referatul incriminat nu se menţionează că lucrările urmează a fi executate după organizarea unei proceduri de atribuire, iar propunerea sa trebuia să fie analizată şi, eventual, cenzurată de persoanele cu atribuţii specifice în domeniul juridic şi al achiziţiilor publice. În plus, inculpatul a întocmit şi referatul din 13.04.2010, în care specifică expres că lucrările suplimentare au fost executate.
Chiar şi în situaţia în care ar fi menţionat că lucrările urmează a fi executate, nu ar fi fost îndeplinită condiţia obiectivă privind infracţiunea de fals intelectual, deoarece o astfel de menţiune nu a produs efecte juridice, întrucât nu a generat prin ea însăşi achiziţia lucrărilor suplimentare. Faptul că lucrările erau deja executate din cursul lunilor martie - aprilie 2010 era cunoscut la nivelul persoanelor cu atribuţii specifice, anterior iniţierii procedurii de negociere fără publicarea prealabilă, achiziţia fiind aprobată de către Consiliul Judeţean Argeş în data de 19.05.2010, iar o primă variantă de act adiţional a existat încă din luna martie 2010, respectiv Actul adiţional nr. x/25.03.2010.
Referitor la uzul de fals, se arată că inculpatul D. nu ştia că Dispoziţia de şantier nr. 5 ar fi fost falsificată şi acest document prezenta aparenţa de legalitate, neexistând motive de suspiciune cu privire la identitatea persoanei semnatare şi la mandatul de reprezentare.
Se mai susţine că, deşi producerea de consecinţe juridice reprezintă elementul constitutiv al falsului material, nu pot fi omise justificările reale ale încheierii referatului în discuţie şi faptul că acesta nu a generat consecinţe de ordin juridic sau material, întrucât execuţia lucrărilor nu a fost generată de emiterea acestui referat, care priveşte necesitatea tehnică a lucrărilor suplimentare, fără să conţină vreo afirmaţie că aceste lucrări sunt sau nu executate, iar referatul nu poate genera consecinţe cu privire la legalitatea achiziţiei efective, care include o procedură de atribuire încheierea unui act adiţional şi plata lucrărilor suplimentare, demersuri care nu au fost în competenţa inculpatului.
Inculpatul arată că instanţa de fond a ignorat toate apărările privind scopul legitim de întocmire a referatului, având în vedere dovezile privind necesitatea acestor lucrări suplimentare, aşa încât se apreciază că acţiunea inculpatului de a întocmi respectivul referat este circumscrisă unei cauze justificative, solicitându-se aplicarea dispoziţiilor art. 20 C. pen. privind starea de necesitate, deoarece demersurile adoptate de inculpat au fost destinate ocrotirii interesului general prin reducerea semnificativă a cheltuielilor de finalizare a podului şi redarea urgentă a acestuia traficului pietonal şi rutier.
Drept urmare, se solicită achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Înalta Curte constată nefondate criticile formulate de cei doi inculpaţi.
Prin hotărârea atacată, inculpatul A. a fost condamnat pentru fals intelectual, iar inculpatul D. pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, pe motiv că inculpatul A. a aprobat Referatul nr. x/5.05.2010, care a fost întocmit în fals şi semnat de inculpatul D., referatul fiind ulterior folosit pentru iniţierea şi derularea procedurii de atribuire a contractului de lucrări suplimentare - Actul adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/2009.
Astfel cum rezultă din hotărârea primei instanţe, menţiunea falsă constă în aceea că s-a atestat în mod nereal în conţinutul înscrisului împrejurarea că lucrările nu ar fi fost efectuate, deşi atât inculpatul D., cât şi inculpatul A. cunoşteau că aceste lucrări erau deja efectuate din perioada martie - aprilie 2010, deci anterior întocmirii de către inculpatul D. şi aprobării de către inculpatul A. a Referatului nr. x/5.05.2010.
Drept urmare, apărările inculpatului D. în sensul că a avut la bază actele întocmite de F., neştiind că sunt false, vizează aspecte nerelevante prin raportare la obiectul acuzaţiei şi la situaţia de fapt reţinută prin hotărârea atacată.
În primul rând, prin probele administrate s-a demonstrat că inculpaţii A. şi D. aveau ştiinţă despre faptul că lucrările suplimentare erau deja efectuate. Aceştia au recunoscut această împrejurare care rezultă şi din înscrisurile depuse la dosar (Referatul nr. x/13.04.2010 întocmit de inculpatul D. şi aprobat de A., Notificarea nr. x/29.04.2010 semnată de inculpatul D.).
De asemenea, faptul că inculpaţii aveau ştiinţă despre efectuarea acestor lucrări înaintea declanşării procedurii de atribuire a contractului de lucrări suplimentare, rezultă, astfel cum a susţinut chiar inculpatul D., din întocmirea unui act adiţional datat 25.03.2010 a privind aceste lucrări, precum şi din declaraţia martorului S., care a relatat că inculpatul A. a fost cel care a adus în discuţie în una din şedinţele Consiliului Judeţean necesitatea finanţării lucrărilor suplimentare.
În ce priveşte menţiunea necorespunzătoare adevărului, luând în considerare că instanţa de fond a stabilit cu claritate, prin raportare la conţinutul Referatului nr. x/5.05.2010, care anume este partea falsificată şi luând în considerare că Parchetul nu a atacat această soluţie, instanţa de apel va examina criticile inculpaţilor strict din această perspectivă.
Astfel, din punct de vedere al laturii obiective a infracţiunii de fals intelectual, se constată că instanţa de fond a stabilit în mod corect că s-a comis un fals prin aceea că, în conţinutul referatului, s-a atestat în mod nereal că lucrările suplimentare nu au fost efectuate. Chiar dacă modalitatea de exprimare nu a fost tranşantă, din întreg conţinutul referatului mai sus menţionat rezultă că acesta a fost sensul întocmirii sale.
Sub acest aspect, trebuie avută în vedere şi utilitatea acestui referat, implicit consecinţele juridice pe care le-a generat, deoarece Referatul nr. x/5.05.2010 a stat la baza iniţierii procedurii de atribuire a lucrărilor suplimentare, iar din economia O.U.G. nr. 34/2006 rezultă că, în mod firesc, declanşarea procedurii de negociere fără publicarea unui anunţ de participare şi încheierea contractului de atribuire de lucrări nu are loc după efectuarea lucrărilor, ci înaintea acestora.
Instanţa de fond a reţinut în mod justificat că, deşi în Referatul nr. x/05.05.2010 nu se menţionează în mod expres că lucrările urmează a fi executate după organizarea unei proceduri de atribuire, aceasta rezultă fără echivoc din exprimarea utilizată de inculpat, în sensul că neexecutarea lucrărilor ar conduce în mod inevitabil la imposibilitatea finalizării investiţiei, situaţie cu implicaţii dezastruoase asupra traficului rutier din zonă.
Din aceste motive, sunt apreciate nefondate toate apărările inculpatului D. în ce priveşte conţinutul referatului şi scopul pentru care a fost întocmit. Utilitatea acestui referat este, de altfel, evidenţiată şi de actele întocmite ulterior, acesta fiind menţionat ca act justificativ în documentele de iniţiere şi de desfăşurare a procedurii de Negociere fără publicarea unui anunţ de participare, în final, chiar şi în conţinutul Actului adiţional nr. x privind lucrările suplimentare.
Faţă de cele mai sus-expuse, cu toate că, altfel cum a admis şi inculpatul, generarea de efecte juridice nu constituie un element de tipicitate pentru infracţiunea de fals intelectual, iar pentru consumarea sa nu interesează dacă a fost sau nu folosit înscrisul, nu se poate susţine că respectivul referat nu a produs consecinţe juridice, dimpotrivă, a fost utilizat în acest scop, ceea ce justifică şi reţinerea infracţiunii de uz de fals.
Aprobarea, de către inculpatul A., a perfectat înscrisul oficial falsificat (în absenţa aprobării nu putea fi folosit), dându-i, astfel, depline valenţe pentru a produce efectele juridice în scopul cărora a fost întocmit.
Astfel cum s-a arătat şi la pct. III.2 de mai sus, în realitate, inculpaţii au acţionat în scopul de a acoperi cheltuielile pentru aceste lucrări suplimentare, care fuseseră deja efectuate, fără să fi fost parcursă procedura obligatorie pentru achiziţionarea contractului de lucrări suplimentare.
Necesitatea efectuării acestor lucrări şi importanţa acestora constituie aspecte nerelevante din perspectiva falsului, fiind împrejurări ce au fost examinate inclusiv din perspectiva finalităţii lor cu relevanţă pentru soluţia pronunţată în ce priveşte acuzaţia de abuz în serviciu privind încheierea Actului adiţional nr. x, instanţa de apel menţinând soluţia de achitare dispusă prin hotărârea atacată.
Pe cale de consecinţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile privind starea de necesitate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 45 C. pen. din 1969, privind existenţa unui pericol iminent şi pentru că nu s-a dovedit că întocmirea Referatului nr. x/5.05.2010 a fost singura posibilitate a inculpaţilor de a contribui la finalizarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de lucrări nr. x/1.06.2009.
Din probele administrate, rezultă că cei doi inculpaţi au acţionat în deplină cunoştinţă de cauză şi, deşi nu au urmărit producerea rezultatului socialmente periculos, au acceptat-o, acţionând cu intenţie indirectă.
Faptul că şi alte persoane din cadrul Consiliului Judeţean Argeş au avut ştiinţă despre toate aceste împrejurări nu constituie temei de exonerare de răspundere pentru cei doi inculpaţi, în condiţiile în care acuzaţia vizează strict întocmirea şi semnarea Referatului nr. x/5.05.2010 de către inculpatul D., respectiv aprobarea acestui referat de inculpatul A.
Faţă de cele reţinute, se apreciază îndeplinite toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă privind infracţiunea de fals intelectual reţinută în sarcina inculpatului A., respectiv fals intelectual şi uz de fals, reţinute în sarcina inculpatului D.
4). Falsul reţinut în sarcina inculpatei F. în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu - fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la contractul de achiziţii publice:
Inculpata F. a criticat hotărârea pentru netemeinicie în ceea ce priveşte condamnarea sa pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Se arată că la soluţionarea cauzei trebuie avut în vedere întregul material probator, contextul real al derulării evenimentelor, rezultând că aceste aspecte nu au fost luate în considerare la pronunţarea hotărârii atacate.
Toate cele patru înscrisuri reţinute a fi falsificate au avut la bază constatări şi măsurători efectuate de specialişti, confirmarea lucrărilor executate suplimentar fiind făcută de către dirigintele de şantier şi de reprezentantul legal al beneficiarului, existenţa în cuprinsul acestor înscrisuri a unor date false fiind astfel imposibilă.
Semnarea în clar, deci nu scopul de a ascunde ceva a respectivelor documente, nu a urmărit producerea altor efecte decât cele impuse de realitatea din şantier. În plus inculpata avea cunoştinţele de specialitate necesare şi în calitate de asociat, administrator şi director al S.C. MMMM. S.R.L., deci avea şi putere de decizie iar semnarea de către aceasta a unor documente în locul şefului de proiect CC. constituia o practică uzuală, reclamată de urgenţa lucrării şi absenţa lui CC. perioade îndelungate.
Aşa cum rezultă din probele administrate, respectiv schiţa cu detalii urechi privind ridicare tablier, corespondenţa electronică şi declaraţiile martorilor, o asemenea procedură era cunoscută şi uzitată, iar nerecunoaşterea acestui fapt de către martorii CC. şi T. este doar expresia dorinţei acestora de a se exonera de propria responsabilitate.
În plus, inculpata nu a fost cea care a decis schimbarea soluţiei tehnice, această deciziei fiind luată de comun acord cu beneficiarul şi constructorul, ţinând cont de împrejurările obiective, respectiv morfologia albiei râului Argeş la acel moment. De altfel, chiar martorii CC. şi T. au admis necesitatea şi utilitatea soluţiei de montare a tablierului cu macarale de mare tonaj.
S-a demonstrat că a existat o înţelegere cu CC., care era angajat al S.C. MMMM. S.R.L., de a semna în numele său respectivele documente ceea ce rezultă şi din declaraţia martorului BB.. Soluţia de montaj a fost decisă cu consimţământul martorului T., aspect dovedit prin declaraţiile inculpatului B. şi a martorului P., care au însoţit-o pe inculpata F. la discuţiile pe care aceasta le-a avut cu T. În plus, CC. era înscris la doctorat în acea perioadă şi nu se reuşea să se ţină legătura operativă, deşi situaţia reclama urgenţă, iar în cazul în care Dispoziţia de şantier nr. 5/15.03.2010 nu era elaborată, lucrările ar fi trebuit întrerupte cu consecinţe nefavorabile asupra execuţiei Contractului de lucrări nr. x/1.06.2009.
În final, se solicită achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., temeiul achitării fiind precizat cu ocazia dezbaterilor, solicitându-se în final, aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Examinarea criticilor formulate de inculpata F. va avea în vedere, la fel ca şi în cazul celorlalte acuzaţii de fals, neatacate de către Parchet, doar cele stabilite prin hotărârea atacată cu privire la inculpata F.
Se constată, astfel, că inculpata a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, parchetul reţinând în sarcina acesteia următoarele:
În calitate de asociat şi administrator şi, totodată, director la S.C. MMMM. S.R.L., în contextul derulării contractului de achiziţie publică nr. x şi acordării de asistenţă tehnică conform Contractului nr. x/23.09.20009 încheiat cu Consiliul Judeţean Argeş, a întocmit cu date nereale înscrisurile intitulate "Antemăsurătoare Suprastructură Pod - Suplimentare" şi "Antemăsurătoare Platforme Montaj Macarale", precum şi Dispoziţia de şantier nr. 5 din 15.03.2010, semnând în fals în locul şefului de proiect, inginer CC., documente prin care a dispus schimbarea soluţiei tehnice de montaj a tablierelor metalice prin folosirea unor automacarale de capacitate mare, întocmind în acest sens Adresa nr. x din 05.03.2010 către S.C. L. S.A., în scopul schimbării soluţiei tehnice a proiectului şi pentru a-i facilita executantului - S.C. L. S.A. prelungirea nejustificată a termenului de execuţie a lucrării, în condiţiile în care acesta fiind în incapacitate de a se încadra în termenele iniţial stabilite, risca pierderea finanţării în cadrul Contractului de achiziţii publice nr. x din 01.06.2009.
S-a reţinut că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, săvârşit în legătură directă cu infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale).
Pronunţând condamnarea inculpatei, instanţa de fond nu a reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals toate aceste împrejurări, ci numai faptul că inculpata F. a semnat cele 4 documente în locul numitului CC., care avea calitatea de şef de proiect.
Pe cale de consecinţă, s-a reţinut comiterea falsului în înscrisuri sub semnătură privată prin contrafacerea subscrierii. Această împrejurare nici nu a fost contestată de către inculpată şi este dovedită cu certitudine prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/14.03.2011, efectuat în cursul urmăririi penale.
Justificările aduse de inculpată pentru că a semnat în locul numitului CC. nu pot fi avute în vedere, fiind infirmate de probele administrate. Mai mult, se constată că inculpata invocă, într-o anumită măsură, chiar propria culpă, afirmând că a trebuit să semneze respectivele documente pentru că CC. nu se prezenta la serviciu, "ci doar încasa banii", rezultând, astfel, că ceea ce a generat situaţia a fost şi atitudinea tolerantă a inculpatei faţă de angajatul său.
Este adevărat că martorul BB. a declarat în mod constant că a fost de faţă la sediul S.C. MMMM. S.R.L. din oraşul Piteşti şi a asistat la mai multe discuţii, unele telefonice, pe care inculpata F. le avea cu numitul CC., înţelegând că acesta din urmă îi conferea inculpatei dreptul de a semna în numele său anumite documente. Din aceeaşi declaraţie rezultă, însă, că de fiecare dată inculpata F. îi cerea acordul lui CC. de a semna în numele său respectivele documente. În niciun moment, martorul BB. nu a afirmat că are ştiinţă despre acordul lui CC. conferit inculpatei F. de a semna cele 4 înscrisuri ce fac obiectul acuzaţiei penale: "CC. a fost şef de proiect din partea firmei proiectante. Ştiu că i-a cerut lui F. să semneze documente în locul său. A fost o discuţie la birou, în sediul firmei, în care CC. i-a spus numitei F. că poate să semneze anumite documente în numele său pentru ca acesta să nu mai facă deplasarea de la Bucureşti la Piteşti. Când apăreau astfel de situaţii, ştiu că F. îl suna înainte pe CC. şi îi cerea acordul. Ştiu că aceste documente se refereau la podul Căteasca. Aprobarea pentru semnarea documentelor se dădea verbal în fiecare situaţie în parte. Ştiu acest lucru pentru că sediul nostru, al firmei proiectante, este într-un apartament de 4 camere unde uşile se ţin deschise şi am fost de faţă la discuţia iniţială când i s-a spus numitei F. că poate semna aceste documente în locul lui CC. Am fost de faţă şi ulterior, la alte discuţii în birou, când erau prezenţi amândoi, discuţiile vizând alte aspecte. Pentru această aprobare de a semna documente am fost prezent şi atunci când, în unele situaţii, F. îl suna pe CC. şi îi cerea acordul pentru a semna. Nu ştiu despre ce documente era vorba punctual." (declaraţia din 15.01.2019, Dosar nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Împrejurarea că F. semna în numele lui CC. o serie de documente, în mod similar cu felul în care a semnat şi cele 4 documente falsificate, rezultă din înscrisurile depuse în apărare, dar nu dovedeşte existenţa acordului, în acest caz, din partea numitului CC., de a semna respectivele documente. Dimpotrivă, există probe ce dovedesc în mod cert că CC. nu şi-a dat acordul şi s-a opus schimbării soluţiei de montaj.
Astfel, numitul CC. a declarat în mod constant că nu a împuternicit-o în nicio manieră pe inculpata F. să semneze în numele său cele 4 documente, emise în legătură cu schimbarea soluţiei tehnice de montaj şi efectuarea lucrărilor suplimentare la Contractul de lucrări nr. x/1.06.2009. Acesta a arătat că nici nu era de acord cu soluţia, pe care o considera riscantă şi nu avea nici acceptul verificatorului de proiect, tatăl său, T.
De asemenea, în faţa instanţei de apel, martorul a relatat: "Dacă se schimba soluţia tehnică de montaj, procedura care trebuia urmată era următoarea: trebuia întocmită o dispoziţie de şantier de către executant, proiectant, verificator de proiect, care să prevadă această modificare. Documentaţia care trebuia făcută în situaţia schimbării soluţiei tehnice de montaj, mă refer aici la dispoziţia de şantier, trebuia să fie semnată şi de către mine. Eu nu am semnat această dispoziţie de şantier. Prima dacă când am văzut-o, mi-a fost prezentată, de fapt, la DNA. Nu am avut nicio înţelegere cu F. pentru semnarea acestei dispoziţii de şantier. În legătură cu alte documente, nu îmi aduc aminte să fi avut vreo înţelegere. Dispoziţia de şantier a fost întocmită fără acordul meu şi fără ca eu să fiu consultat. (...) Dl. T. fiind verificatorul de proiect, era cel care lua decizia. Eu nu puteam schimba soluţia de montaj care se putea face numai cu acordul verificatorului de proiect." (declaraţia din 13.02.2019 - dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Această atitudine manifestată de CC. este demonstrată, de altfel, şi prin celelalte probe relevate la pct. III.2 de mai sus (privind acuzaţia de abuz în serviciu în legătură cu încheierea Actului adiţional nr. x privind lucrările suplimentare) din care rezultă că nici CC. şi nici T. nu şi-au dat formal acordul şi nu au înţeles să confirme prin propria semnătură schimbarea soluţiei de montaj, chiar dacă, în fapt, au participat într-o oarecare măsură la punerea în practică a noii soluţii tehnice şi, în final, au admis că aceasta a fost utilă.
Pe cale de consecinţă, inculpata a semnat cele 4 documente în lipsa unui mandat de reprezentare din partea lui CC.
Din punct de vedere al laturii subiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, se constată că tocmai modalitatea în care a acţionat inculpata evidenţiază vinovăţia sa şi împrejurarea că prin aplicarea pe documente a unei semnături sub forma "YYY.", a înţeles să semneze imitând semnătura lui CC., pentru a crea aparenţa că semnătura aparţine acestuia. În caz contrar, inculpata ar fi trebuit să semneze cu propria semnătură, în calitate de reprezentant al numitului CC.
Aceasta evidenţiază, încă o dată, intenţia inculpatei ce corespunde tipicităţii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, căci inculpata ştia că semnătura lui CC., în calitate de şef de proiect, era absolut necesară pentru ca documentele să producă efecte juridice şi, din acest motiv, cu toate că în apărare a susţinut faptul că în calitatea sa de asociat, administrator şi director la S.C. MMMM. S.R.L. superviza acele lucrări, totuşi, nu a semnat în nume propriu cele 4 documente.
Şi în cazul acestei inculpate, sunt apreciate ca lipsite de relevanţă aspectele referitoare la necesitatea şi urgenţa lucrărilor suplimentare, în condiţiile în care s-a dovedit întrunirea tuturor cerinţelor de tipicitate pentru infracţiunea ce îi este imputată. Aceste împrejurării justifică doar reţinerea formei de vinovăţie a intenţiei indirecte, luând în considerare motivaţia inculpatei relativ la finalizarea lucrărilor ce făceau obiectul Contractului de lucrări nr. x/1.06.2009.
***
În legătură cu toate infracţiunile de fals şi uz de fals mai sus menţionate, cu ocazia dezbaterilor, instanţa de apel a pus în discuţie aplicarea legii penale mai favorabile, iar pentru varianta reţinerii legii vechi ca lege mai blândă, necesitatea schimbării încadrării juridice a faptelor cu referire la reţinerea formei agravate prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum şi incidenţa dispoziţiilor privind prescripţia specială a răspunderii penale.
Toţi inculpaţii - A., B., E., D. şi F. au solicitat continuarea procesului penal şi pronunţarea unei soluţii de achitare, opinie care, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, nu a fost acceptată de către instanţa de apel.
În ce priveşte încadrarea juridică a acestor infracţiuni, Înalta Curte constată că, pentru inculpaţii A., B. şi F., instanţa de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche, iar pentru inculpaţii E. şi D., legea nouă, în cazul acestora din urmă luând în considerare soluţia de condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu - fapta privind încheierea Contractului de lucrări nr. x/1.06.2009.
Urmare a soluţiilor pronunţate de instanţa de apel în ce priveşte infracţiunile de abuz în serviciu cu privire la încheierea Contractului de lucrări nr. x/1.06.2009, respectiv a Actului adiţional nr. x, prin reevaluarea situaţiei, luând în considerare principiul aplicării globale a mitior lex, situaţia se modifică, în cazul tuturor inculpaţilor fiind mai favorabilă legea veche.
Mai trebuie precizat că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, privind trei acte materiale: primul - în legătură cu infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, al doilea şi al treilea - în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009 şi încheierea Actului adiţional nr. x la acest contract.
Prin sentinţa apelată, instanţa de fond a apreciat că primul act material al falsului intelectual intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (soluţie necontestată de parchet), iar pentru infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus achitarea, aşa încât inculpatul A. a fost condamnat pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată doar în ce priveşte al doilea şi al treilea act material, în legătură cu săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (2 acte materiale).
Pentru aceleaşi considerente expuse la pct. III de mai sus ce stau la baza schimbării de încadrare juridică referitor la infracţiunea de abuz în serviciu, instanţa de apel apreciază că, încă de la formularea acuzaţiilor, era evident că nu există o rezoluţie infracţională unică în ce priveşte cele două fapte de fals intelectual reţinute în sarcina inculpatului A.. Nu doar intervalul foarte mare de timp între acestea (prima fiind comisă în luna aprilie 2009, cea de-a doua, în luna mai 2010), ci şi împrejurările comiterii acestor fapte, pun în evidenţă imposibilitatea existenţei unei hotărâri frauduloase unice, astfel cum se poate observa şi din analiza respectivelor fapte (pct. 1 şi 3 din prezenta secţiune).
Drept urmare, se impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., dintr-o infracţiune de fals intelectual în formă continuată, în două infracţiuni de fals intelectual, una privind aprobarea Notei justificative nr. x/9.04.2009 (în legătură cu încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009) şi cea de-a doua privind aprobarea Referatului nr. x/5.05.2010 (încheierea Actului adiţional nr. x la contract).
Pe de altă parte, ţinând cont de soluţiile de achitare totală cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu, se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor de fals intelectual, după caz, uz de fals, reţinute în sarcina inculpaţilor A., D. şi E. şi a faptelor de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinute în sarcina inculpaţilor B. şi F., prin înlăturarea dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 care privesc "falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune".
Or, date fiind soluţiile de achitare pentru infracţiunile de abuz în serviciu, nu mai poate fi reţinută pentru infracţiunile de fals şi uz de fals, varianta agravată prevăzută de Legea nr. 78/2000, impunându-se schimbarea de încadrare juridică prin înlăturarea art. 17 lit. c) din această lege.
Pe cale de consecinţă, în raport de noua încadrare juridică, se constată că pentru toate aceste infracţiuni (şi nu doar pentru cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina inculpatului B., pentru care instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal), a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, termenul de prescripţie fiind de 7 ani şi 6 luni, care trebuie calculat conform art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 124 C. pen. din 1969 (în forma în vigoare înainte de modificarea prin Legea nr. 63/2012) cu referire la art. 154 C. pen. din 1969 şi s-a împlinit, după cum urmează:
- pentru inculpaţii A. şi E., relativ la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969 - fapta privind Nota justificativă nr. x/9.04.2009, termenul de prescripţie s-a împlinit la 8.10.2016; relativ la infracţiunea de uz de fals reţinută în sarcina inculpatei E., termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 15.10.2016;
- pentru inculpaţii A. şi D., în ce priveşte infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969 şi pentru inculpatul D., în ce priveşte infracţiunea de uz de fals - fapta privind Referatul nr. x/5.05.2010, termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 4.11.2017;
- pentru inculpatul B., în ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 - fapta privind Adresa nr. x/28.09.2009, termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 27.03.2017;
- pentru inculpata F., în ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 - 4 acte materiale, ultimul din 15.03.2009, termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 14.09.2017.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că inculpaţii au solicitat continuarea procesului penal, în baza art. 396 alin. (8) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., rap. la art. 124 cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, instanţa de apel va dispune încetarea procesului penal faţă de toţi inculpaţii, cu privire la infracţiunile mai sus menţionate, urmând a menţine soluţia de desfiinţare a înscrisurilor falsificate.
V. În ce priveşte infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. din 1969, respectiv luare de mită prev. de art. 254 C. pen. din 1969 şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prev. de art. 290 C. pen. 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 - pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii B. şi A., precum şi infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969 - reţinută în sarcina inculpatului C., toate în contextul încheierii şi autentificării Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009:
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie în ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor B. şi A. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare şi luare de mită.
În motivarea apelului, se arată că, pe baza probelor administrate, s-a dovedit că cei doi inculpaţi, în baza unei înţelegeri frauduloase, pentru a ascunde săvârşirea infracţiunilor de luare şi dare de mită, au creat premisele încheierii în mod disimulat a Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, autentificat la Biroul Notarului Public C., contract ce avea ca obiect aşa zisa vânzare-cumpărare a unui imobil de către numitul N. (fiul inculpatului A.), de la inculpatul B.. Acest contract a fost semnat la rubrica vânzător de către inculpatul B., iar la rubrica cumpărător, de către A., care a semnat în fals în locul fiului său.
Aceste împrejurări rezultă cu claritate din concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cursul urmăririi penale şi ale expertizei criminalistice dispusă şi efectuată în cercetării judecătoreşti.
Cei doi inculpaţi au comis şi infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, de luare şi de dare de mită, aceste infracţiuni de fals fiind infracţiuni mijloc, iar infracţiunile de corupţie fiind infracţiunile scop.
Referitor la preţul vânzării menţionat în contract ca fiind în sumă de 250.000 RON, Parchetul susţine că notarul a calculat taxele pentru imobilul ce face obiectul vânzării la valoarea minimă de 447.000 RON, conform art. 771 alin. (4) din C. fisc. şi Raportului de expertiză întocmit de Camera Notarilor Publici. Chiar dacă s-ar fi achitat preţul prevăzut în contract, de 250.000 RON, este cert că, prin intermediul acestui act de vânzare-cumpărare, inculpatul A. ar fi beneficiat de un avantaj patrimonial ce constituia obiectul infracţiunii de luare de mită, în cuantum de 197.000 RON, reprezentând diferenţa între preţul minim şi preţul menţionat în contract.
În motivarea apelului declarat de Parchet se mai arată că nu s-a demonstrat că preţul vânzării a fost achitat în realitate, relevante în acest sens fiind concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în data de 31.10.2012, din care reiese că, în perioada anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, numitul N. a retras din conturile bancare deţinute doar suma de 8.000 RON dintr-un cont deschis la ZZZ. În ce priveşte apărarea inculpatului B., care a susţinut că ar fi primit înainte de semnarea contractului de la N. suma de aprox. 60.000 euro, dar nu-şi aminteşte sau nu ştie ce a făcut cu această sumă de bani, fiind posibil să fi creditat firma S.C. L. S.A., Parchetul arată că din înscrisurile depuse în acest sens la dosarul cauzei, rezultă că în perioada ulterioară încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, B. a creditat firma cu sume cuprinse între 1.000 - 20.000 RON, însă cuantumul acestor sume este mult mai mic decât echivalentul în RON a preţului de 60.000 euro reprezentând preţul pe care B. spune că l-ar fi primit în numerar de la N.. În plus, din documentele prezentate nu reiese, în niciun mod, că sumele depuse la casieria S.C. L. S.A. ar proveni din încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009. Afirmaţia inculpatului B. că ar fi primit această sumă de bani este nereală şi vine în contradicţie, între altele, cu menţiunea din contract în care se precizează că preţul total al vânzării a fost în RON şi nu în euro, fiind vorba despre 250.000 RON, care a fost achitată integral la data încheierii şi semnării Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, anterior autentificării.
Notarul care a autentificat respectivul contract, şi anume inculpatul C., nu a oferit o explicaţie pentru falsificarea documentului, susţinând că nu exclude posibilitatea ca, din greşeala sa, una dintre părţi să fi plecat cu contractul şi să i-l fi restituit semnat sau, posibil, să fi avut obiecţiuni asupra draftului de contract pe care l-ar fi remis spre consultare şi care să-i fost adus ulterior semnat, aspect pe care inculpatul nu l-ar fi observat, declaraţie pe care şi-a menţinut-o şi în faţa instanţei de fond.
Parchetul mai susţine că, deşi aparent, actul autentic întocmit de notar nu ar avea nicio logică în a fi falsificat, în realitate, aceasta demonstrează caracterul ocult al contractului de vânzare-cumpărare încheiat tocmai pentru a ascunde săvârşirea infracţiunilor de luare şi dare de mită în contextul în care, la scurt timp, societăţii comerciale controlate de inculpatul B. urma să-i fie atribuit în mod fraudulos un contract de achiziţie publică. Acest contract de vânzare-cumpărare a fost semnat de A. şi a fost găsit în posesia acestuia cu ocazia percheziţiei domiciliare, mai mult, inculpatul B. i-a cerut, în mod repetat, tot lui A. o copie după contract, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate, aşa încât, singura explicaţie logică este aceea că imobilul ce face obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 este folosul procurat inculpatului A. de către inculpatul B.
Având în vedere declaraţiile martorului HHH., avocat, rezultă că nu a existat niciun contract de asistenţă juridică încheiat de acest martor cu numitul N. şi că avocatul nu a primit nicio sumă de bani pentru serviciul prestat, aşa încât, participarea martorului la încheierea contractului a avut rol decorativ, motivul real fiind acela că, în condiţiile în care una dintre părţi este asistată de un avocat la redactarea contractului, partea beneficiază de o reducere a taxelor notariale.
Parchetul arată că, în realitate, aşa zisa vânzare-cumpărare a imobilului a mascat o luare şi o dare de mită în condiţiile în care la data încheierii contractului, respectiv 23.03.2009, procedura de atribuire a contractului de lucrări "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri" era în plină desfăşurare, fiind urmată de atribuirea efectivă, în mod necuvenit, a contractului către S.C. L. S.A., relevante fiind următoarele împrejurări: în data de 19.03.2009, comisia de evaluare numită de inculpatul A., în calitate de preşedinte al Consiliului judeţean Argeş, a deschis ofertele depuse de către operatorii economici participanţi; la data de 1.04.2009, aceeaşi comisie a declarat câştigător ofertantul S.C. FF. S.R.L. şi, cu toate că inculpatul A. avea obligaţia de a încheia contractul de achiziţie publică cu această societate, nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, a dispus fără temei legal efectuarea unui control la S.C. FF. S.R.L.; tot ca urmare a implicării directe a inculpatului A. în procedura de licitaţie, comisia de evaluare s-a reîntrunit în data de 16.04.2009, a anulat raportul procedurii din 1.04.2009, a reevaluat oferta depusă de S.C. FF. S.R.L. pe care declarat-o neconformă şi a stabilit ca ofertă câştigătoare, în mod necuvenit, oferta S.C. L. S.A., societate căreia, în final, i-a fost atribuit contractul de achiziţie publică; ulterior, tot în mod necuvenit, a fost încheiat Actul adiţional nr. x la acest contract, în legătură cu aşa-zise lucrări suplimentare, act pe baza căruia a fost emisă în favoarea S.C. L. S.A. factura din 4.06.2010, cu o valoare totală de 4.973.065,75 RON.
În concluzie, atât contractul de achiziţie publică cât şi actul adiţional vizând lucrările suplimentare au fost acordate cu contribuţia certă şi determinantă a inculpatului A.
Parchetul mai arată că numitul N. a refuzat să fie audiat în calitate de martor, atitudine care, deşi se încadrează în normele procedurale, este relevantă din perspectiva acuzaţiei, deoarece interesul acestuia ar fi trebuit să fie în mod firesc, acela de a da declaraţii, fie şi pentru a-şi proteja un bun cu o valoare destul de consistentă, respectiv imobilul ce figurează în contractul de vânzare-cumpărare.
Faţă de cele reţinute, Parchetul susţine că, deşi instanţa de fond a stabilit ca fiind reală şi dovedită întreaga situaţie de fapt, deşi a constatat comiterea infracţiunilor de fals intelectual de către notar şi a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către inculpaţii A. şi B., în mod surprinzător, a apreciat că nu există probe cu privire la comiterea infracţiunilor de luare şi date de mită. Săvârşirea acestor infracţiuni rezultă din examinarea în ansamblu a întregii activităţi infracţionale din prezenta cauză, fiind necesar ca probele administrate să nu fie privite în mod izolat. Parchetul apreciază că, prin coroborarea şi evaluarea tuturor acestor probe, rezultă o concluzie de certitudine, în sensul că încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 a avut drept scop disimularea infracţiunilor de luare şi dare de mită comise de A. şi B., astfel cum au fost reţinute prin actul de sesizare.
În consecinţă, Parchetul solicită condamnarea acestor doi inculpaţi la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, prin dimensionarea cuantumului sancţiunii în mod corespunzător gravităţii deosebite a faptelor comise.
Inculpatul A. a criticat soluţia instanţei de fond de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracţiunea de luare de mită, solicitând achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pe motiv că nu există probe privind comiterea acestei fapte.
În dezvoltarea motivului de apel, inculpatul arată că din probele administrate rezultă cu certitudine că nu a semnat Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009. În acest sens, are în vedere probele cu înscrisuri şi proba testimonială, invocând declaraţiile martorilor AAAA., BBBB., CCCC. şi NNN., care au relatat, fie că l-au văzut pe N. în sediul biroului notarial, fie că l-au văzut semnând Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009. Aceste declaraţii se coroborează cu Raportul de expertiză criminalistică extrajudiciară care stabileşte în mod ştiinţific că semnătura de la rubrica cumpărător de pe actul incriminat a fost executată de N.
Inculpatul arată că nu se poate ţine seama de raportul de expertiză criminalistică efectuat în cursul cercetării judecătoreşti, care stabileşte doar că este posibil ca semnătura să fie executată de inculpatul A. şi nici de Raportul de constatare criminalistică efectuat de angajaţi din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române, deci din cadrul organelor de urmărire penală, care au opinat că semnătura de la rubrica cumpărător aparţine lui A., considerând că nu se poate da valoare probantă unor concluzii ce relevă doar existenţa unor indicii, fără să stabilească în mod cert cui îi aparţine semnătura. Un singur raport stabileşte că semnătura îi aparţine inculpatului A., dar este vorba despre o lucrare nelegală, fiind lovită de nulitate pentru faptul că a fost efectuată pro causa de un organ implicat în urmărirea penală.
Se mai arată că nu are nicio relevanţă juridică faptul că un exemplar al contractului de vânzare-cumpărare a fost găsit în anul 2011 în biroul inculpatului A., explicaţia constând în aceea că acesta trebuia să se ocupe de intabulare.
În motivarea apelului se mai susţine că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu a avut nicio legătură cu derularea licitaţiei în urma căreia a fost atribuit contractul de achiziţie publică lui S.C. L. S.A., aşa încât nu există probe că inculpaţii A. şi B. au comis infracţiunile de dare şi luare de mită. Contractul de vânzare-cumpărare nu a fost disimulat, deoarece s-a făcut dovada achitării preţului, iar imobilul nu a fost remis inculpatului A. cu titlu gratuit, drept mulţumire pentru câştigarea licitaţiei.
În concluzie, se arată că nu există probe care să poată conduce la condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, aşa încât, se impune achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Inculpatul C. a criticat soluţia de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969, în legătură cu încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, arătând că nu s-a dovedit că fapta a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege.
În dezvoltarea motivului de apel se arată că atât pentru caracterizarea elementului obiectiv al infracţiunii, materializat în acţiunile ce i se impută, cât şi a elementului subiectiv, trebuie luate în considerare toate particularităţile acţiunilor pe care inculpatul le-a întreprins, precum şi situaţiile şi împrejurările anterioare, concomitente şi chiar subsecvente respectivelor acţiuni.
Inculpatul consideră deosebit de relevante dispoziţiile legale ce caracterizează culpa prin aceea că făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă (art. 16 alin. (4) lit. b) C. pen.) şi conchide în sensul că, în cazul concret, este incidentă culpa levissima, caracterizată prin aceea că rezultatul nu putea fi prevăzut decât dacă subiectul activ depunea un efort deosebit sau manifesta un simţ de prevedere ieşit din comun. Cum culpa trebuie dovedită, neexistând o prezumţie în acest sens, pe baza criteriilor obiective şi subiective de evaluare, apărarea conchide că din probele administrate rezultă că inculpatul C. se plasează în afara oricărei forme de vinovăţie, aşa încât, nu se poate reţine că a acţionat cu intenţia de a comite infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. anterior.
În acest sens, se susţine că prezenţa la sediul biroului notarial, la momentul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, a numitului N. - fiul inculpatului A., precum şi a avocatului HHH., este în afara oricărui dubiu, fiind probată de suficienţi martori oculari precum NNN., BBBB., CCCC. şi AAAA.. Referitor la prezenţa avocatului, se arată că aceasta a fost firească, deoarece a fost contactat şi consultat pentru întocmirea proiectului de contract.
Referitor la concluziile expertizelor criminalistice, se solicită a se avea în vedere mai multe aspecte considerate relevante: expertizele au fost efectuate pe baza unui material documentar insuficient; există doar indicii, nicidecum certitudini referitor la faptul că la rubrica cumpărător ar fi semnat inculpatul A.; expertiza extrajudiciară efectuată de un reputat expert autorizat a ajuns la cu totul alte concluzii, subliniind şi ea insuficienţa înscrisurilor în comparaţie. Mai mult, asupra expertului consultat au fost efectuate presiuni prin aceea că împotriva sa au fost efectuate cercetări penale în Dosarul nr. x/2013 al D.N.A.-Serviciul Teritorial Piteşti, acuzaţiile aduse fiind infirmate printr-o soluţie definitivă de achitare.
Apărarea mai invocă lipsa oricăror resorturi intime care l-ar fi putut determina pe inculpatul C. la o conduită plasată în afara legii - astfel cum se reţine în acuzaţie, nefiind dovedit ce anume l-ar fi putut antrena într-un comportament infracţional, în condiţiile în care inculpatul este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior, şi-a construit şi consolidat o carieră profesională şi universitară ce impune respect şi nu s-a dovedit că în urma încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 ar fi avut vreun avantaj care să genereze în acţiunile sale o intenţie delictuoasă.
Se apreciază că, de altfel, din conţinutul încheierii de autentificare a respectivului contract, reiese că notarul a constatat şi consfinţit prezenţa la sediul biroului notarial a semnatarilor B. - în calitate de vânzător şi N. - în calitate de cumpărător, precum şi a avocatului HHH. - în calitate de redactor al contractului. Într-o procedură birocratic-administrativă uzuală, cei trei au avut la dispoziţie timpul necesar întocmirii proiectului de contract, consultării analizei şi acceptării clauzelor şi au beneficiat de aportul salariaţilor biroului notarial înainte de a se prezenta în faţa notarului public, fără ca în toată această perioadă inculpatul C. să fi intrat în contact cu acel document şi cu anexele sale.
Contractul a fost încheiat în baza acordului liber exprimat de părţi, în condiţiile în care, ca şi în alte numeroase cazuri întâlnite în practica notarială, vânzătorul şi cumpărătorul s-au deplasat la sediul biroului notarial la un anumit interval de timp, fără să fie prezenţi în mod concomitent la încheierea contractului.
Faţă de cele reţinute, este o consecinţă logică faptul că inculpatului C. i s-au prezentat de către părţi, avocaţi şi salariaţii care au participat la redactarea înscrisurilor, documente deja semnate. Revenea acuzării obligaţia legală de a demonstra în ce condiţii, când şi de către cine au fost depuse semnăturile, cu atât mai mult cu cât la dosar nu au existat, niciun moment, toate cele 6 exemplare ale contractului de vânzare-cumpărare.
Apărarea inculpatului C. mai arată că, relevant pentru semnificaţia şi efectul posibilei, dar nedoveditei implicări a inculpatului C. într-o activitate infracţională, este şi faptul că inculpaţii A. şi B. au fost achitaţi de prima instanţă pentru infracţiunile de dare şi luare de mită din lipsă de probe.
Faţă de cele expuse, se apreciază că este întemeiat şi rezonabil să se constate că fapta imputată inculpatului C. nu există sau nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege sau nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea, sau, în final, că există o cauză de neimputabilitate, respectiv eroarea prev. de art. 30 C. pen.
În final, cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat achitarea pentru lipsa vinovăţiei, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Inculpatul B. a criticat hotărârea pentru greşita încetare a procesului penal cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracţiuni de corupţie (dare de mită), solicitând achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Se arată că probele administrate au demonstrat netemeinicia acuzaţiei, soluţiile în ceea ce priveşte presupusa infracţiune de dare de mită fiind, atât în primul cât şi în al doilea ciclu procesual, de achitare, nefiind dovedite presupusele conduite ilicite ale inculpaţilor A. şi B. cu ocazia vânzării imobilului în discuţie şi a încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, respectiv că prin acest contract s-ar fi disimulat mita pe care B. i-a oferit-o lui A.
Se arată în motivele de apel că acuzarea susţine că, în măsura în care preţul a fost plătit (confirmând astfel precaritatea acuzaţiei), folosul ce constituie obiect al mitei este diferenţa de preţ dintre valoarea cuprinsă în contract şi valoarea imobilului potrivit grilei notariale, aşa încât, A. ar fi beneficiat de un avantaj patrimonial în cuantum de 197.000 RON. Dimpotrivă, nu s-a făcut dovada contrară remiterii efective a preţului care a fost încasat de B. în numerar de la numitul N., la momentul înţelegerii dintre aceştia, anterior autentificării contractului. Prin probele administrate în apărare s-a dovedit că, la scurt timp după încasarea în numerar a preţului, B. a achiziţionat un nou imobil de la numita EEEE., iar după autentificarea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, B. a creditat cu diverse sume de bani S.C. L. S.A. Piteşti. Tocmai din acest motiv, existând probe că preţul a fost primit de la cumpărător, inculpatul s-a limitat în timpul judecăţii în primă instanţă la apărări privind doar eventualul avantaj rezultat din diferenţa dintre preţul minim şi preţul menţionat în contract, astfel cum este formulată acuzaţia.
În acest context, în motivele de apel se mai arată că trebuie să se ţină cont de specificul contractului de vânzare-cumpărare care este un act bilateral, sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros şi are la bază principiul libertăţii contractuale, aşa încât, presupune un acord de voinţă al părţilor care sunt libere să-şi stabilească toate clauzele, inclusiv cele referitoare la preţ. Nici statul şi nicio altă persoană juridică de drept public sau privat nu poate stabili care este valoarea minimă a unei convenţii şi nu poate interveni în raportul juridic de drept privat dintre cele două persoane fizice, cu excepţia situaţiei în care legea o impune sau părţile, ori o altă persoană o cer în mod legitim.
Astfel, dispoziţiile art. 771 Codul fiscal, invocate de acuzare, coroborate cu prevederile Ghidului Valorilor Minimale, nu impun subiecţilor unui raport juridic civil un preţ minim al vânzării, ci au rolul de a stabili suma la care se calculează taxele ce trebuie plătite bugetului consolidat al statului. Drept urmare, afirmaţia din cuprinsul rechizitoriului cu privire la faptul că folosul infracţiunii de luare de mită îl constituie diferenţa de preţ dintre valoarea de vânzare şi valoarea de impozitare a imobilului, este lipsită de sens, aşa încât nu se poate valida nici ipoteza că acest contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 a fost încheiat în fals. În plus, nu se poate aprecia că bunul a fost vândut la un preţ avantajos, deoarece preţul cu care inculpatul B. a achiziţionat imobilul a fost de 350.000 RON vechi, echivalentul a 7.700 euro, iar vânzarea către N. s-a realizat la suma de 250.000 RON noi, echivalentul a 55.000 euro.
În continuare, se arată că este lipsită de relevanţă împrejurarea că acel contract nu a fost semnat concomitent de ambele părţi, deoarece, dispoziţiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 prevăd posibilitatea semnării separate, dar în aceeaşi zi, a unui act în faţa notarului.
Eventuala semnare a contractului de către o altă persoană nu poate fi imputată inculpatului B., care nu putea cunoaşte o asemenea împrejurare, deoarece a fost primul semnatar al actului, aspect confirmat atât de notarul public cât şi de martorul HHH.
Chiar şi în situaţia în care contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de către o altă persoană în locul cumpărătorului, actul este valabil câtă vreme niciuna dintre părţi nu solicită anularea pentru incidenţa viciului de consimţământ - error in personam.
În ce priveşte interceptările invocate de acuzare, se apreciază că nu sunt concludente şi nu fac dovada existenţei vreunei activităţi infracţionale, deoarece nu relevă decât împrejurarea că inculpatul B. a solicitat o copie a unui contract de vânzare-cumpărare, care putea fi cel despre care se face vorbire în cauză sau un alt contract, din cuprinsul interceptărilor nerezultând nici că inculpatul A. l-ar fi favorizat în vreun mod pe inculpatul B.
Cu privire la faptul că preţul ar fi fost încasat anterior iar în contract apare prevederea standard că preţul a fost achitat la data autentificării, nu trebuie să prezinte relevanţă, întrucât falsul în înscrisuri sub semnătură privată impune ca înscrisul falsificat să producă consecinţe juridice cu scop ilicit, pe când prevederea contractuală referitoare la plata preţului are ca scop atestarea că preţul era deja plătit la data autentificării, aşa încât scopul acestei prevederi era validarea operaţiunii juridice licite.
Drept urmare, se solicită achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, pe motiv că fapta inculpatului B. nu realizează tipicitatea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracţiunea de dare de mită.
Intimatul N. a criticat sentinţa pentru nelegalitate în legătură cu aplicarea art. 25 alin. (3) C. proc. pen. privind desfiinţarea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară referitor la imobilul ce a făcut obiectul respectivului contract.
Intimatul arată că, în condiţiile în care nu s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de luare şi dare de mită în legătură cu acest imobil, nu se putea reţine în mod corelativ comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată de inculpaţii B. şi A. şi nici a infracţiunii de fals intelectual de care este acuzat inculpatul C.
Se mai susţine că instanţa de fond a ignorat probe esenţiale, respectiv expertiza criminalistică extrajudiciară, care a stabilit că semnătura de la poziţia cumpărător din Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 a fost executată de N., pe când un alt raport de expertiză judiciară a constatat doar că respectiva semnătură nu a fost executată de acesta. De altfel, semnarea în fals a contractului de către inculpatul A. în locul fiului său, nu are logică, în condiţiile în care nu s-a dovedit că imobilul ar fi fost o mită disimulată oferită de B. lui A. pentru obţinerea unor contracte de prestări servicii în cadrul unor licitaţii pe care le organiza Consiliul judeţean Argeş. În plus, nu s-a formulat vreo pretenţie civilă de către vreo persoană fizică sau juridică în legătură cu respectivul imobil, ceea ce relevă, o dată în plus, realitatea vânzării-cumpărării spaţiului comercial.
În susţinerea nelegalităţii soluţiei pronunţată de instanţa de fond în sensul desfiinţării totale a Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 şi restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor de fals se arată că, în speţă, nu există constituire de parte civilă şi/sau pretenţii formulate, ceea ce înseamnă că vânzare-cumpărarea a avut loc în mod real, că preţul a fost achitat şi că N. a fost un cumpărător de bună-credinţă. De asemenea, nu sunt probe care să stabilească dincolo de orice îndoială comiterea de către inculpaţii B. şi A. a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi de inculpatul C. a infracţiunii de fals intelectual, ceea ce, din nou, are drept consecinţă imposibilitatea desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare în litigiu şi a dispunerii restabilirii situaţiei anterioare, cum în mod greşit a procedat prima instanţă prin hotărârea apelată.
În consecinţă, se solicită desfiinţarea sentinţei penale atacate, înlăturarea incidenţei disp. art. 25 alin. (3) C. proc. pen. şi a măsurilor privind desfiinţarea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 şi repunerea în situaţia anterioară a părţilor în legătură cu spaţiul comercial ce a făcut obiectul respectivului contract.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Referitor la acuzaţiile formulate împotriva inculpaţilor A., B. şi C. în legătură cu încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, instanţa de fond a stabilit prin sentinţa apelată că situaţia de fapt expusă în actul de sesizare este dovedită prin mijloacele de probă administrate, rezultând că respectivul contract a fost falsificat prin semnarea de către inculpatul A. la rubrica cumpărător, în locul fiului său, N.
Din aceste motive, instanţa de fond a constatat întrunirea condiţiilor de tipicitate obiectivă şi subiectivă pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată comise de inculpaţii A. şi B., respectiv pentru infracţiunea de fals intelectual comisă de C., pentru toate cele 3 infracţiuni, constatându-se intervenită prescripţia specială a răspunderii penale, cu consecinţa încetării procesului penal.
În legătură cu infracţiunile de luare de mită - reţinută în sarcina inculpatului A., respectiv dare de mită - reţinută în sarcina inculpatului B., Curtea de apel a constatat că nu există probe suficiente care să demonstreze că vânzarea-cumpărarea a fost disimulată şi că imobilul a fost remis inculpatului A. cu titlu gratuit, cu scopul câştigării licitaţiei de către S.C. L. S.A. şi că, astfel, nu este dovedită împrejurarea că acest imobil a fost primit în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale inculpatului A. sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Prima instanţă a apreciat că există doar o suspiciune că, în realitate, prin încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, s-a disimulat primirea unei mite şi că dubiul profită inculpaţilor, motiv pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor A. şi B. cu privire la infracţiunile de luare, respectiv dare de mită.
În dezacord cu instanţa de fond, prin reevaluarea întregului material probator, inclusiv a probelor administrate în faza de apel în ultimul ciclu procesual, Înalta Curte constată că a fost dovedită întreaga activitate infracţională.
Din această perspectivă, sunt apreciate ca fondate criticile formulate de către Parchet şi nefondate criticile formulate de inculpaţii A., B. şi C., precum şi de intimatul N.
Potrivit art. 103 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.: "(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă".
În speţa de faţă, dacă referitor la falsificarea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 există probe directe, în ce priveşte faptul că, prin încheierea acestui act, a fost disimulată primirea de către inculpatul A. de la inculpatul B. a unei mite, în scopul ca inculpatul A. să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu pe care le avea în calitate de preşedinte al Consiliului judeţean Argeş, în legătură cu desfăşurarea procedurii de atribuire a contractului de lucrări la Podul Căteasca, în cauză există probe indirecte, ce conduc la concluzia comiterii infracţiunilor de dare şi luare de mită.
Chiar dacă probele indirecte nu furnizează informaţii care pot dovedi în mod direct vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, în mod unanim, în doctrină şi jurisprudenţă, se acceptă posibilitatea condamnării pe baza acestor probe, cu condiţia să poată conduce la anumite concluzii în cauza penală şi în măsura în care se coroborează cu conţinutul altor probe directe sau indirecte (în acest sens, Decizia nr. 1894/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată, www.x.ro).
Într-adevăr, spre deosebire de probele directe - care sunt apte prin ele însele, dată fiind legătura directă a acestora cu existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, să conducă la o soluţie certă în cauză -, probaţiunea prin probe indirecte este mult mai complexă, fiind necesară strângerea unui ansamblu de probe indirecte legate între ele, astfel încât versiunea pe care o confirmă să excludă orice altă versiune cu privire la fapta ce face obiectul acuzării (în acest sens, Sentinţa penală nr. 460/15.05.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitivă prin Decizia penală nr. 81/22.06.2015, publicată, www.x.ro).
De asemenea, Curtea de la Strasbourg a statuat: "În evaluarea probelor, instanţa adoptă standardul probei dincolo de orice dubiu (...). Totuşi, astfel de probe pot rezulta din coexistenţa unor inferenţe suficient de puternice, clare şi concordante sau a unor prezumţii similare de fapt irefutabile." (Carabulea împotriva României, Hotărârea din 13 iulie 2010,parag. 109); "condamnarea care se bazează pe o probă indirectă, unică sau decisivă nu implică automat încălcarea art. 6§1" (Al-Khawaja şi Tahery împotriva Regatului Unit (MC) - nr. 26766/05 şi 22228/06, Hotărârea din 15.12.2011); "admiterea probelor indirecte nu încalcă per se art. 6 din Convenţie, dar aceasta ar necesita suficienţi factori de contrabalansare, inclusiv măsuri care permit o apreciere corectă şi corespunzătoare a credibilităţii probelor în cauză. Acest lucru ar permite ca o condamnare să se bazeze pe astfel de probe numai în cazul în care au fost suficient de credibile, având în vedere importanţa lor pentru cauză" (cauza Şandru contra României, Hotărârea din 15.10.2013, parag. 59).
În speţă, sunt întrunite toate aceste cerinţe, căci, luând în considerare probele indirecte ce vor fi expuse în continuare, se constată că, prin multitudinea, calitatea şi concludenţa lor, acestea demonstrează, în afara oricărei îndoieli, comiterea de către inculpaţii B. şi A. a infracţiunilor de dare, respectiv luare de mită.
ÎN FAPT:
Relevante sunt, în primul rând, împrejurările în care a fost întocmit Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009:
Sub acest aspect, se constată că depoziţiile inculpaţilor şi ale martorilor prezintă numeroase contradicţii evidenţiate, pe de o parte, chiar între propriile declaraţii, pe de altă parte, prin raportare la declaraţiile date cu privire la aceleaşi împrejurări de celelalte persoane audiate. Aceste neconcordanţe nu pot fi justificate prin trecerea timpului, având în vedere că vizează aspecte esenţiale ce au fost relatate în mod diferit.
Astfel, declaraţiile inculpatului C., notarul care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare, se caracterizează prin evidente neconcordanţe, prin modificarea strategiei de apărare în aceeaşi măsură cu stadiul administrării probelor în decursul procesului penal şi chiar prin afirmaţii ce pot fi catalogate ca o recunoaştere implicită a nerespectării dispoziţiilor legale ce reglementează autentificarea actelor notariale.
În esenţă, există multiple contradicţii referitoare la: persoana care l-a contactat pentru ca, în calitate de notar, să încheie contractul de vânzare-cumpărare; împrejurările concrete în care a fost încheiat respectivul contract; persoana căreia i-a înmânat exemplarele contractului de vânzare-cumpărare autentificat; momentul la care le-a comunicat. De asemenea, în cuprinsul declaraţiilor date de inculpatul C. există neconcordanţe cu privire la modalitatea în care a fost redactat şi pregătit contractul înainte de autentificare, dar şi cu privire la împrejurările în care B. şi N. s-au prezentat la notariat, respectiv dacă aceştia au venit din proprie iniţiativă sau au fost convocaţi de către notar, cine a ţinut legătura cu N., dar şi cu privire la intervalul de timp scurs între semnarea contractului de vânzare-cumpărare de către B., în calitate de vânzător şi, potrivit susţinerilor inculpatului, semnarea în calitate de cumpărător a aceluiaşi contract de către N.
Astfel, cu ocazia primei audieri în cursul urmăririi penale în data de 8.06.2011, inculpatul C. a relatat:
"mi-a fost pus la dispoziţie întreg setul de documente care se solicită la redactarea şi autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare de către o persoană din partea vânzătorului B., actele fiind preluate de către secretara biroului. (...) Contractul respectiv s-a semnat de către părţi la sediul biroului notarial, după care am înmânat exemplarele aferente atât cumpărătorului cât şi vânzătorului, am adus la cunoştinţa cumpărătorului obligaţiile ce-i revin, respectiv aceea de a se înregistra la administraţia financiară şi de a ridica încheierea de intabulare. Fiecare filă din setul de documente aferent contractului mai sus menţionat a fost semnată de către părţi cu ocazia încheierii contractului şi s-a încheiat şi cererea de solicitare a redactării şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare. Alte amănunte legate de încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare nu îmi mai amintesc. "
Ulterior, cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond în primul ciclu procesual, în data de 4.06.2013, inculpatul a declarat:
"îmi amintesc că B. a mai încheiat anterior un contract de vânzare-cumpărare, iar despre N. am auzit că s-a prezentat la biroul meu notarial ca urmare a recomandării unui inginer cadastral. De asemenea, cumpărătorului i-a fost recomandată şi prezenţa unui avocat pentru reducerea taxelor. Reţin faptul că pe data de 17 martie 2009 s-a prezentat la birou o angajată a lui B. care a lăsat documentele, valabilitatea extrasului de carte funciară expirând pe data de 23 martie. B. a venit în dimineaţa zilei de 23 martie, fiind foarte grăbit, la întrebarea mea a precizat faptul că preţul a fost plătit anterior în integralitate şi, de asemenea, mi-a spus că este de acord cu toate clauzele contractuale, draftul contractului fiind trimis anterior ambelor părţi spre consultare. Contractul a fost semnat de către B. pe holul biroului notarial în prezenţa mea, iar ulterior a sosit şi avocatul HHH. şi după acesta, cumpărătorul N.. Cumpărătorul a semnat toate cele 6 exemplare ale contractului, tot pe masa din hol, la o distanţă de cca. de 30 minute de când fusese semnat de către vânzător. Contractul a fost semnat de către ambele părţi - în calitate de persoane fizice, şi de avocat - în calitate de redactor al contractului. B. a plătit taxele şi impozite la nivelul din grila aprobată de Camera Notarilor Publici, întrucât preţul vânzării a fost mai mic decât cel din grilă. Şi cererea privind redactarea contractului a fost semnată de către cumpărător, vânzător şi redactorul contractului la aceleaşi momente. (...) De faţă la semnarea contractului, cu excepţia părţilor, au fost prezenţi avocatul redactor al contractului, secretara biroului notarial, lucrătorul biroului notarial care a preluat documentaţia şi inginerul cadastrist (NNN., s.n.). Ulterior am fost contactat de o persoană de sex masculin care mi-a spus că a văzut momentul semnării contractului de către N., căutându-mă ca urmare a mediatizării acestui caz (AAAA., s.n.)".
Cu ocazia audierii în al doilea ciclu procesual în faţa instanţei de fond, în data de 18.11.2016, inculpatul C., deşi a precizat că îşi menţine declaraţiile date anterior, a relatat următoarele:
"Încheierea contractului între B. şi N. s-a făcut la solicitarea părţilor. La încheierea contractului părţile au fost prezente, însă nu în acelaşi timp, ci la intervale de timp distinct. Deşi solicitarea se făcuse în urmă cu 3 zile, pentru obţinerea extrasului de carte funciară şi a documentelor necesare vânzării, la data aleasă de către părţi pentru a veni să semneze, prima dată s-a prezentat B., vânzătorul, care a spus că se grăbeşte fiindcă trebuie să plece din localitate. Acesta a semnat şi a părăsit sediul biroului notarial. L-am întrebat dacă a încasat preţul stipulat în contract şi a spus că da. Ulterior, după aprox. 1 oră şi jumătate - două ore, s-a prezentat şi cumpărătorul, însoţit de inginerul cadastrist şi de un avocat, cel care redactase împreună cu un angajat al biroului, contractul de vânzare-cumpărare. A semnat contractul şi a plecat. În acest interval de timp, între plecarea vânzătorului şi venirea cumpărătorului, contractul a rămas la angajatul biroului care s-a ocupat de această lucrare, iar la momentul sosirii cumpărătorului, din nou s-au reluat procedurile. Cumpărătorul şi-a luat exemplarele de contract la acel moment, iar vânzătorul şi-a trimis o angajată de la firmă care le-a preluat. Inculpatul A. nu a fost prezent la biroul notarial."
În data de 15 mai 2018, cu ocazia audierii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ultimul ciclu procesual, inculpatul C. deşi a arătat, din nou, că îşi menţine declaraţiile date anterior în această cauză, a precizat următoarele:
"Pentru cumpărătorul N. am fost contactat de către domnul inginer MMM., inginer cadastrist cu care aveam o colaborare de mai mult timp la nivelul biroului notarial. (...) Inginerul cadastrist cred că întocmise documentaţia cadastrală, se cunoştea de mai mult timp cu cumpărătorul, respectiv cu N. şi cumpărătorul i-a solicitat să-i recomande un birou notarial. Aşa mi-a spus inginerul MMM. (...). Eu nu am discutat cu dl. B. vis-a-vis de agreere, după cum nu am discutat nici cu N. Până în faza semnării contractului de vânzare-cumpărare, eu am discutat doar cu inginerul cadastrist şi cu angajata din firma lui B.. Menţionez că la acea dată, tot în cadrul biroului aveam o colaborare cu dl.avocat HHH. care verifica draft-urile contractelor înainte de a fi semnate de către părţi (...). Nu cunosc ca dl. avocat să fi fost contactat de către vreuna dintre părţi (...).
Am solicitat extrasele de carte funciară aşa cum este obligaţia notarului public şi eram pregătiţi pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Ţin minte că data nu a fost stabilită exact dat fiind faptul că părţile nu ne comunicaseră cu precizie această dată, însă menţionez faptul că, contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat chiar în ultima sau penultima zi de valabilitate a extrasului de carte funciară. Am primit feed-back de la avocatul HHH., comunicasem vânzătorului B. prin persoana care venea la notariat, respectiv angajata de la firma sa, şi comunicasem şi domnului inginer MMM. lucrul acesta (...). Din momentul în care MMM. a venit cu speţa respectivă, am şi dat-o în lucru, el fiind cel care a redactat documentul respectiv şi a transmis draft-ul prin mail avocatului HHH. şi, în mod sigur, şi vânzătorului B., nu sunt sigur dacă a fost transmis cumpărătorului N. (...).
Nu am luat legătura cu niciuna dintre părţi. În ziua în care s-a semnat şi autentificat contractul de vânzare-cumpărare m-am trezit cu vânzătorul B. care este un om de afaceri pe care îl caracterizez foarte grăbit, a venit la notariat şi a zis: da-ţi-mi să semnez pentru că trebuie să plec la Craiova, l-am rugat să fie şi cumpărătorul de faţă, a spus că au vorbit la telefon şi că o să vină mai târziu, fără să precizeze ce înseamnă mai târziu (...).În aceste condiţii, angajatul care avea repartizat dosarul, respectiv BBBB., a luat mapa actului, a venit cu aceasta şi la poziţia vânzător a semnat actul numitul B., chiar pe hol unde este amenajat un spaţiu de aşteptare dar şi o masă cu scaune unde se poate sta (...). Vânzătorul B. a plecat din birou şi, nu după foarte mult timp, circa 30 de minute, maxim o oră, a apărut şi cumpărătorul însoţit de dl. inginer MMM.. A citit contractul de vânzare-cumpărare, şi-a exprimat consimţământul cu privire la forma finală a acestuia şi a semnat exemplarele contractului. Contractul a fost întocmit şi semnat în 6 exemplare. Cumpărătorul s-a legitimat, s-a făcut copie după buletinul său, şi-a primit exemplarele în număr de 3. Precizez aici că lui B. nu i-am dat niciun exemplar pentru că contractul nu fusese semnat şi de către cumpărător, însă în decursul aceleiaşi zile sau în ziua următoare, tot angajata de la firma lui B. a venit şi a luat un singur exemplar original al contractului de vânzare-cumpărare. Un exemplar a rămas în arhiva biroului notarial şi unul l-am transmis prin biroul notarial la Oficiul de Cadastru (...)."
Declaraţiile inculpatului C. în ce priveşte prezenţa numitului N. la biroul notarial sunt susţinute prin declaraţiile martorilor CCCC., BBBB., AAAA., NNN. şi HHH., însă, în ce priveşte semnarea contractului de vânzare-cumpărare de către N., afirmaţiile inculpatului C. se coroborează numai cu declaraţiile angajaţilor biroului notarial, respectiv CCCC. şi BBBB.
Pe de altă parte, se constată că declaraţiile tuturor martorilor mai sus menţionaţi infirmă, sub mai multe aspecte, cele relatate de inculpatul C. în legătură cu împrejurările în care a fost sesizat biroul notarial în vederea încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 şi persoana care s-a adresat acestui birou, precum şi în legătură cu persoanele care s-au ocupat de redactarea contractului, dacă şi în ce modalitate s-a ţinut legătura cu părţile contractante înainte de autentificare, nu în ultimul rând, în legătură cu modul în care vânzătorul şi cumpărătorul au fost convocaţi la biroul notarial.
Astfel, martora CCCC., fiind audiată în primul ciclu procesual în faţa instanţei de fond în data de 1.10.2013, a relatat următoarele:
"Sunt angajata biroului notarial ca secretară şi îmi amintesc că pe data de 17.03.2009 s-a prezentat cu acte de proprietate un reprezentant a lui B., în scopul unei tranzacţii imobiliare. Am solicitat extrasele de carte funciară, după care au fost repartizate lui BBBB. împreună cu actele de proprietate, iar pe data de 19 sau 20 martie s-a prezentat dl. avocat HHH. pentru redactarea clauzelor contractuale. Pe data de 23.03.2009, B., pe care l-am cunoscut întrucât a efectuat şi alte tranzacţii în cadrul biroului notarial, a semnat contractul şi anexele spunând că se grăbeşte şi confirmând faptul că i-a fost plătit preţul. Ulterior, a venit şi dl. HHH., ulterior şi cumpărătorul N., un bărbat atletic, care au semnat toate exemplarele contractului şi anexele, cumpărătorul confirmând că a achitat preţul imobilului. Am ştampilat contractul, a fost semnat de către notar şi am remis cumpărătorului 3 exemplare ale contractului, acesta achitând taxele aferente. Nu îmi mai amintesc dacă dl. HHH. mai era prezent la momentul înmânării celor 3 exemplare ale contractului. Cumpărătorul s-a prezentat însoţit de inginerul cadastrist MMM. acesta fiind, de asemenea, colaborator al biroului notarial. Contractul mi-a fost înmânat fiind semnat de ambele părţi şi de avocat (...). La momentul semnării, atât de cumpărător cât şi de vânzător, a fost de faţă şi notarul C. Ulterior, în aceeaşi zi, s-a prezentat şi un reprezentant al lui B. căruia i-a fost înmânat contractul."
Martorul BBBB., audiat în faţa instanţei de fond în primul ciclu procesual în data de 1.10.2013, a declarat:
"La sfârşitul lunii martie 2009, mi-a fost predată o mapă conţinând actele privind vânzarea-cumpărarea unui imobil-spaţiu comercial în care cumpărător figura N., iar vânzător B. Am solicitat extrasele de carte funciară şi după circa 3 zile am redactat contractul împreună cu dl. avocat HHH. Draftul contractului a fost remis ambelor părţi spre a fi consultat înainte de semnare şi pe 23 martie, în jurul orei 10:00, s-a prezentat vânzătorul menţionând că se grăbeşte, a confirmat că a primit preţul contractului şi a semnat toate exemplarele, achitând taxele aferente. La aprox. o oră, o oră jumătate a venit şi avocatul HHH., iar apoi cumpărătorul, acesta din urmă fiind însoţit de MMM., un mai vechi colaborator al biroului notarial. După ce a fost citit contractul, a fost semnat de către cumpărător, de către avocat, toate aceste operaţiuni fiind efectuate pe holul notariatului, celelalte birouri fiind ocupate. S-a remis contractul cumpărătorului iar în cursul aceleiaşi după-amieze a fost remis şi vânzătorului. Am fost de faţă când contractul a fost semnat de către cumpărător şi de către notar. Cumpărătorul era un bărbat înalt, impunător, în vârstă de 30, 30 şi ceva de ani, brunet şi cred că purta barbă. Era prima oară când îl văzusem pe cumpărător."
Cu ocazia audierii de către instanţa de fond în primul ciclu procesual, tot în data de 1.10.2013, martorul AAAA. a relatat:
"Am fost împuternicit să mă ocup de o tranzacţie imobiliară, astfel că o perioadă mai îndelungată am avut treabă la Biroul Notarului Public C., se întâmpla în martie - aprilie 2009. Într-una din zilele în care mă aflam la notar, era aglomeraţie mare, iar notarul mi-a spus să aştept deoarece şi alte persoane aşteaptă, ocazie cu care am aflat că una dintre persoane este fiul preşedintelui Consiliului judeţean Argeş, N. Era prima dată când îl vedeam de aproape şi mi se pare că seamănă cu FFFF. Ulterior, în ziarul (...), am citit dezvăluiri din acest dosar în care apăreau mai multe nume şi am remarcat numele notarului public. În baza celor citite în ziar, l-am abordat pe notar la o perioadă mai îndelungată de acel moment şi l-am întrebat în legătură cu dezvăluirile din presă. Notarul C. mi-a confirmat faptul că cele relatate în mass-media fac obiectul unei cercetări şi l-am întrebat dacă acele întâmplări erau din perioada în care am fost la sediul biroului notarial, mi-a confirmat şi mi-a amintit şi numele lui N., mai precis, a specificat că era vorba de fiul domnului A.. Eu i-am amintit notarului că în ziua respectivă am fost în sediul biroului notarial şi l-am văzut pe N. Nu am văzut ca N. să semneze vreun act. Ştiu doar că aştepta la fel ca mine, l-am abordat cam jenat pe dl.notar, tocmai pentru faptul că auzisem că este un om serios şi aveam încredere în competenţa sa profesională. Din câte îmi amintesc, am citit relatările din ziarul (...) la cca. 1 an de zile sau poate la mai bine de un an de la momentul prezenţei mele la biroul notarial."
Martorul NNN., audiat la aceeaşi dată de 1.10.2013 în faţa instanţei de fond, în primul ciclu procesual, a declarat următoarele:
"Mă aflu în relaţii de amiciţie cu N. şi am recomandat acestuia Biroul notarial C. pentru perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil. În ziua semnării contractului, deoarece era în întârziere, l-am condus pe cumpărător la sediul biroului notarial, întrucât nu ştia cu exactitate unde se află. Deoarece eram şi eu în timpul serviciului, am intrat cu N. în holul biroului notarial, l-am prezentat pe acesta, după care am plecat. Nu am asistat la semnarea contractului de către cumpărător. Sunt în relaţii de prietenie cu C. şi, până în anul 2008, am colaborat cu biroul notarial al acestuia."
În data de 13 februarie 2019, fiind audiat de către instanţa de apel, martorul NNN. a precizat că îşi menţine declaraţia dată anterior la Curtea de Apel Bucureşti, relatând o situaţie parţial diferită decât cea pe care a expus-o în prima declaraţie. Astfel, martorul a declarat: "În ziua în care s-a făcut acest contract, m-a contactat N., ştiu că întârziase pentru că venea de la Bucureşti şi m-a rugat să-l duc mai repede la notar, respectiv la C. Ne-am întâlnit, l-am dus până acolo, nu am stat prea mult pentru că era foarte aglomerat şi eu eram în timpul serviciului, atunci doar le-am spus cine este şi de ce am venit acolo şi eu am plecat (...). Eu nu ştiu ce s-a întâmplat între momentul în care eu i l-am recomandat pe C. şi i-am dat datele de contact ale biroului notarial lui N. şi momentul ulterior, când am fost contactat de acesta şi m-a rugat să-l duc la notariat (...). Nu ştiu de ce N. m-a contactat şi m-a rugat să-l duc la biroul notarial. Nu am intrat în detalii cu N. în legătură cu actul pe care urma să-l încheie la notar. Mi-a spus doar că are de făcut nişte acte iar eu nu l-am întrebat despre ce acte este vorba (...). Eu nu am redactat draftul contractului de vânzare-cumpărare pentru că nu aveam şi nu am cunoştinţe în domeniu. Am aflat ulterior din presă şi sub formă de bârfă despre ce act s-a încheiat la notar, în contextul unui scandal mai mare apărut în presă. Ştiu că HHH. este un avocat. Nu am purtat vreo corespondenţă cu acesta despre actul pe care urma să-l încheie N. la notarul C. (...). Nu aveam o relaţie de prietenie cu N., eram în relaţii de amiciţie."
În ce-l priveşte pe martorul HHH. se constată că, fiind audiat de Curtea de Apel Bucureşti în primul ciclu procesual, la aceeaşi dată de 1.10.2013, când au fost audiaţi şi ceilalţi martori mai sus menţionaţi, acesta a relatat:
"Am fost solicitat de N. la recomandarea biroului notarial să-l asist la redactarea şi încheierea unui contract de vânzare-cumpărare al unui imobil pentru a beneficia de reducerea onorariului notarial. Am fost sunat de către cumpărător pentru a mă prezenta la biroul notarial unde, împreună cu un angajat, respectiv BBBB., am redactat draftul contractului, mai exact am verificat contractul, care este în mare parte tipizat, iar ulterior, m-am prezentat în ziua încheierii contractului, am verificat din nou contractul şi, constatând că totul este în regulă, am aplicat ştampila avocaţială şi semnătura. Menţionez că la rubrica vânzător, contractul fusese deja semnat şi nu l-am văzut pe vânzător. Ulterior, N. a venit şi a semnat toate exemplarele contractului de vânzare-cumpărare. Cumpărătorul, pe care l-am văzut pentru prima dată, avea o constituţie atletică, în vârstă de 35 ani, brunet, păr tuns scurt şi barbă de culoare închisă. Contractul a fost semnat în secretariat, celelalte birouri fiind ocupate, de faţă fiind şi doamna DDDD., secretara biroului notarial (...) Nu am asistat la înmânarea contractului de către cumpărător deoarece părăsisem deja biroul notarial. Preţul contractului a fost achitat anterior autentificării. Nu s-a făcut plata în cadrul biroului notarial. Eu am părăsit biroul notarial, însă bănuiesc că s-au urmat procedurile notariale obişnuite. La acel moment colaboram cu biroul notarial."
Anterior, audiat în cursul urmăririi penale, în data de 19.10.2012, martorul HHH. a declarat: "Nu am avut un contract de asistenţă juridică încheiat cu N. Nu am primit nicio sumă de bani de la N., cu niciun titlu, astfel că în înţelesul legii acesta nu mi-a fost client".
După ce i s-a prezentat contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă că, personal, l-a redactat, martorul HHH. a susţinut: "(...) am verificat actele de proprietate de la dosar şi alte documente, acestea fiindu-mi puse la dispoziţie de un angajat al biroului notarial. Fac precizarea că până la acel moment nu-l cunoscusem pe N. şi, probabil, am fost recomandat de la notariat, întrucât, dacă una dintre părţi este asistată de un avocat, beneficiază de reducerea taxelor notariale. (...) În data de 23.03.2009 am fost apelat telefonic de un salariat al BNP C., (...) un angajat de la biroul notarial, respectiv o doamnă mi l-a prezentat pe N., persoană pe care nu o mai văzusem până atunci. (...) În continuare, eu am semnat contractele şi am aplicat ştampila, iar din câte reţin, contractul era deja semnat de vânzător, nu şi de către cumpărător. Contractul l-am semnat în holul notariatului întrucât era aglomeraţie, iar după semnare am părăsit biroul notarial, fără să mai discut cu persoana ce mi-a fost prezentată ca fiind N. şi fără să fi fost plătit de acesta pentru serviciul prestat. (...) Mi se prezintă fişa de evidenţă a numitului N. şi fac precizarea că aceasta este persoana şi, cel puţin, pare a fi persoana pentru care am semnat contractul de vânzare-cumpărare la rubrica - avocat HHH.-. (...) În aglomeraţia de pe hol, am văzut cumpărătorul semnând ceva, însă nu pot preciza cu exactitate, ce document a semnat din mapa notarială. Nu cunosc care a fost înţelegerea concretă între părţile din contractul de vânzare-cumpărare, eu am îndeplinit o formalitate (...).".
Acelaşi martor, audiat în faţa instanţei de apel în data de 9.01.2019, deşi a precizat că îşi menţine declaraţiile date în cauză, a adus o serie de modificări şi precizări relatărilor iniţiale, declarând următoarele:
"Domnul notar C. m-a sunat şi mi-a spus că un client doreşte să fie asistat la întocmirea şi încheierea unui act pentru a beneficia de o reducere. Fiind în apropiere, m-am prezentat. Actul era întocmit într-un dosar cu toate actele care stăteau la baza acelei tranzacţii. Eu eram cu un băiat la notariat care s-a ocupat efectiv de încheierea actelor. M-am uitat la documentele care stăteau la baza contractului, am citit inclusiv contractul de vânzare-cumpărare care era deja întocmit, respectiv redactat şi m-am asigurat că acel client ce urma să vină şi să încheie contractul are în plus încă o părere juridică. Clientul era dl. N. Numele acestuia l-am aflat când am ajuns la biroul notarial. Am înţeles că pentru această persoană am fost solicitat. Eu nu îl cunoşteam personal pe N., îl ştiam din oraş şi cunoşteam că este băiatul dl. A., care, la acel moment, cred că era preşedintele Consiliului Judeţean. L-am văzut pe N. la notariat. Acesta a venit să semneze contractul. Nu l-a semnat însă în faţa mea. N. era cu mine în secretariat, a fost strigat de către o doamnă de la notariat - domnul A., veniţi şi semnaţi!. Cred că persoana care l-a strigat se numeşte DDDD., nu ştiu însă dacă acum mai lucrează la notariat. N. nu a semnat contractul în faţa mea, ci în faţa doamnei care l-a strigat. Pentru mine a fost clar că N. a semnat în acel dosar în care eu mă uitasem. De faţă era şi acea doamnă DDDD.".
În concluzie, există evidente contradicţii între declaraţiile date de inculpatul C., susţinute, în parte, de martorii CCCC. şi BBBB., şi declaraţiile celorlalţi martori audiaţi.
Astfel, în unele dintre declaraţiile pe care le-a dat, inculpatul C. susţine, la fel ca martora CCCC., că a fost contactat de B. care a transmis actele printr-o persoană apropiată, cerându-i să autentifice contractul de vânzare-cumpărare, pe când, din altă declaraţie a inculpatului C., coroborată cu declaraţia martorului NNN. reiese că biroul notarial a fost sesizat de N. care, potrivit afirmaţiilor martorului MMM., i-a cerut să-i recomande un notar. Cu toate acestea, martorul MMM. contrazice această variantă, deoarece, explicând de ce anume l-a însoţit pe N. la notariat în ziua semnării contractului, spune că N. nu ştia cu exactitate unde se află biroul notarial.
În ce priveşte modul în care a fost redactat contractul, felul în care a fost comunicat şi s-a ţinut legătura, înainte de semnarea acestuia, cu părţile menţionate în contractul de vânzare-cumpărare, declaraţiile inculpatului C. şi ale martorilor CCCC. şi BBBB. sunt infirmate de declaraţiile martorilor MMM. şi HHH.
Astfel, în ultima declaraţie, inculpatul C. susţine că NNN. l-a adus pe N. la notariat şi că a redactat draft-ul contractului, pe care l-a transmis avocatului HHH., în timp ce martorul MMM. infirmă această ultimă susţinere, precizând că el nu a făcut decât să-l conducă pe N. la biroul notarial, că nu ştia despre ce act este vorba şi că nu a fost implicat în redactarea sau încheierea actului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, deşi inculpatul C. şi martorii CCCC. şi BBBB. afirmă că avocatul HHH. a fost implicat în redactarea draft-ului, iar inculpatul C. a afirmat că avocatul HHH. a fost contactat de către cumpărător, martorul HHH. a negat că ar fi redactat contractul de vânzare-cumpărare sau că l-ar fi comunicat părţilor contractante înainte de semnare, precizând că l-a citit la notariat, când a fost convocat doar pentru a asista la încheierea respectivului act, care nu doar că era întocmit, ci era deja semnat de către vânzător. De asemenea, martorul a afirmat că nu a fost contactat de către cumpărătorul N., ci de către inculpatul C. sau de altcineva de la biroul notarial, că nici nu îl cunoştea personal pe cumpărător şi că nu a avut vreo relaţie profesională cu acesta.
Se mai constată că inculpatul C. a declarat că actele au fost semnate de fiecare dintre părţi în faţa sa, pe când martorul HHH. a declarat că N. a fost chemat să semneze de secretara biroului notarial, martora CCCC. De altfel, în una din variantele de apărare, chiar şi inculpatul C. a susţinut că exemplarele contractului de vânzare-cumpărare i-au fost aduse fiind deja semnate.
Pe de altă parte, deşi martorul NNN. a declarat că l-a însoţit pe numitul N. la notariat, afirmaţie susţinută de declaraţiile inculpatului C. şi ale angajaţilor biroului notarial (martorii CCCC. şi BBBB.), avocatul HHH., prezent în aceleaşi împrejurări, nu confirmă prezenţa la notariat a martorului MMM.
De asemenea, în ce priveşte declaraţiile date de B., se constată că acestea prezintă numeroase contradicţii şi că, în afara împrejurării că s-a prezentat la notariat şi a semnat contractul, fără ca de faţă să fie şi cumpărătorul, celelalte relatări diferă de cele declarate de inculpatul C. în ce priveşte persoana care sesizat biroul notarial, ce s-a întâmplat în perioada anterioară semnării contractului de către B., mai precis, dacă, de către cine şi cum s-a întocmit vreun draft al contractului şi dacă acesta a fost comunicat, contradicţiile evidente vizând şi momentul şi modalitatea în care i-a fost comunicat un exemplar al contractului autentificat inculpatului B.
În aceeaşi măsură, rezultă că declaraţiile inculpatului B. nu sunt constante în ceea ce priveşte modul în care a ajuns să vândă imobilul numitului N., felul în care au stabilit preţul, dacă acesta a fost plătit în RON sau în valută, respectiv euro, nu în ultimul rând, momentul şi împrejurările în care a fost plătit acest preţ şi cum anume a utilizat banii primiţi cu acest titlu.
Astfel, în cursul urmăririi penale, în data de 17 iunie 2011, inculpatul B. a făcut următoarele precizări:
"În legătură cu vânzarea spaţiului comercial, proprietatea mea personală (...), fără să-mi amintesc cu precizie, arăt că în iarna anului 2008 - 2009, chiriaşul a părăsit spaţiul şi în aceste condiţii am hotărât, dat fiind că preţul chiriilor scăzuse, să-l vând. Nu am publicat intenţia de vânzare întrucât spaţiul se afla într-o zonă interesantă pentru orice comerciant şi nu era oportun să fiu confruntat cu cereri de cumpărare din partea unor persoane care fac parte din mediul politic şi de afaceri din mun. Piteşti. Am făcut cunoscută intenţia de vânzare unui cerc restrâns de cunoştinţe, iar în luna februarie am fost contactat de N., care mi-a făcut cunoscut intenţia sa de cumpărare a spaţiilor. N. cunoştea spaţiul, fapt pentru care am negociat preţul cu care acesta a fost de acord, preţul fiind cel prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare. Din câte îmi amintesc, N. a fost la notariat şi a discutat cu notarul C., eu punând la dispoziţia notarului actele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare (...). În legătură cu preţul contractului, îmi amintesc că banii i-am primit înainte de semnarea contractului, fiind vorba de suma de aprox. 60.000 euro. De asemenea, îmi amintesc că eu am intrat în posesia unui exemplar al contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu N. mai târziu, după ce a fost semnat de ambele părţi, contract pe care l-am luat de la notar. Pe N. îl cunoscusem anterior la nişte evenimente mondene şi ştiam că este fiul preşedintelui Consiliului judeţean Argeş, A.. Nu îmi amintesc ce am făcut cu suma de bani primită de N. ca preţ al contractului, este posibil să fi creditat firma, iar în acest sens urmează să depun documente doveditoare."
Ulterior, cu ocazia audierii de către instanţa de fond în primul ciclu procesual, în data de 4.06.2013, inculpatul B. a declarat:
"Cu privire la Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, având ca obiect spaţiu comercial proprietate personală de pe str. x din mun. Piteşti, menţionez faptul că a fost o operaţiune comercială, pe cumpărător nu-l cunoşteam decât tangenţial, ştiam că este fiul lui A.. Conţinutul contractului de vânzare-cumpărare este real şi reprezenta voinţa părţilor. Vânzarea spaţiului comercial a avut loc înainte de licitaţia privind atribuirea lucrărilor la Podul Căteasca şi nu are nicio legătură cu faptul că am câştigat acea licitaţie. Am primit banii înainte de redactarea şi semnarea contractului, contract pe care l-am semnat fără să fie de faţă şi cumpărătorul. Ulterior, am trimis un angajat să ridice contractul semnat de ambele părţi."
Fiind audiat în faţa instanţei de apel, în primul ciclu procesual, în data de 13.04.2016, inculpatul B. a declarat:
"În legătura cu acuzaţiile de dare de mită, arăt că am fost contactat de fiul lui A., N., cred că în perioada decembrie 2008 - februarie 2009, şi am fost de acord să-i vând spaţiul comercial la preţul de 60.000 euro. În februarie 2009, N. mi-a dat cei 60.000 euro în numerar, înţelegându-ne să perfectăm la notarul C. contractul de vânzare-cumpărare. În luna martie, am fost anunţat de notar să mă prezint într-o anumită zi la biroul dumnealui, pentru a semna contractul împreună cu cumpărătorul N.. Eu am fost în ziua respectivă la notariat dar nu am avut timp să aştept prea mult, astfel că am acceptat să semnez actul, deşi cumpărătorul încă nu se prezentase. Am fost întrebat de notar dacă am primit banii, am răspuns că am primit întreaga sumă, după care am semnat contractul. Eu nu ştiu nici acum cine a semnat acel contract, dar după un timp, am trimis un angajat la notar şi mi-a adus un exemplar al contractului. Nu am avut nicio discuţie cu A. referitor la această vânzare a spaţiului comercial înainte de încheierea actului. Ulterior, l-am sunat pe dl. A. după ce, în prealabil, fiul acestuia nu mi-a răspuns la telefon şi cred că i-am spus despre vânzare şi i-am cerut o copie a actului, pentru că doream să rezolv radierea de la Primărie a acestui spaţiu (...) Nu mi-am dat seama din discuţie dacă A. ştia despre această vânzare."
În final, cu ocazia audierii de către Înalta Curte în data de 17.10.2018, inculpatul B. a declarat:
"Acest spaţiu l-am scos la vânzare într-un cerc restrâns pentru că era o poziţie destul de bună şi nu trebuia să fie chiar public, pentru că era periculos având în vedere că veneau tot felul de oameni şi am considerat să fie într-un cerc mai restrâns, adică am spus şi eu la 2 - 3 oameni că vreau să vând. Nu îmi amintesc căror oameni le-am spus că vreau să vând. A. nu era printre ei. N. era printre ei. Lui N. nu i-am adus eu la cunoştinţă. M-am întâlnit cu dânsul la o promovare de materiale de construcţii şi el m-a contactat, am stat de vorbă şi m-a întrebat dacă vreau să vând acest spaţiu, nu ştiu de unde a ştiut de intenţia mea de vânzare (...). Acesta m-a rugat să nu ştie dl. A. că se va încheia această afacere între noi. Mi-a spus la ce notar să încheiem contractul. Aceasta a fost înţelegerea noastră. N. mi-a precizat că nu doreşte ca ceea ce fac eu cu el, respectiv vânzarea-cumpărarea, să influenţeze relaţiile mele profesionale cu A.
La vreo 2 - 3 săptămâni, N. mi-a spus să ne întâlnim pentru a-mi da banii pe spaţiu. Mi-a dat suma de 60.000 de euro, echivalentul a 25 de miliarde RON vechi. Cred că mi-a dat banii în RON. Am citit declaraţiile mele anterioare şi am constatat că am declarat că am primit banii şi în RON şi în euro, dar mi le menţin pe toate. La acest moment, cred totuşi că banii i-am primit în RON. Cert este că banii i-am primit. Oricum, i-am primit înainte de semnarea contractului de vânzare-cumpărare. Banii i-am primit în mână, în numerar, nu prin bancă.
Când am semnat contractul, am semnat la vânzător. Nu ştiu dacă la rubrica cumpărător era vreo semnătură sau nu. Eu ştiu că N. nu venise la notariat, de asta l-am şi aşteptat. L-a sunat notarul, dar el era pe autostradă iar eu am spus că nu mai pot să stau. La o săptămână sau două, m-a sunat dl. C. şi mi-a zis că este gata contractul şi să merg să-l iau. Am trimis un angajat, pe GGGG., cred. Nu mai ştiu dacă am mai pus mâna pe contract sau nu. Cred că l-a adus la firmă.
Am avut nevoie o dată de acel contract pentru că îmi trebuia la Primărie pentru un impozit. L-am sunat pe dl. N. şi nu mi-a răspuns. Trecuse mult timp de la încheierea contractului, cred că era în vara anului 2009 sau 2010 şi mi-am permis să-l sun pe dl. A., considerând că dl. N. între timp, i-a spus de vânzare tatălui său. Nu mai ştiu dacă am luat copia sau nu. Nu mai ştiu ce mi-a zis A. dar de sunat, am sunat. Mai departe, nu mai ştiu dacă am luat copia de la el sau de la notar. Cert este că am intrat în posesia unei copii a contractului de vânzare-cumpărare (...). Copia contractului de vânzare-cumpărare în posesia căreia am intrat era semnată şi de către cumpărător. Spun că a fost o copie, fără să ştiu exact dacă era o copie sau un original. Cu acel exemplar al contractului, cineva de la firmă, s-a dus la Primărie ca să închidă rolul (...).
Din câte îmi aduc aminte, am ajuns la dânsul şi mi-a zis să aşteptăm să vină şi dl. N. Eu am ieşit afară să vorbesc la telefon în legătură cu alte probleme de ale mele şi cred că, în acest timp, domnul notar a redactat contractul. Eu am stat afară circa 15 minute. Am intrat la dl. notar, m-am prezentat, mi-a cerut buletinul şi mi-a spus că nu a venit încă N. care era pe autostradă. Mi-a zis să-l mai aşteptăm, timp în care mie mi-a sunat telefonul şi am ieşit afară (răspuns la întrebarea: redactarea contractului a avut loc în prezenţa dvs. de către C. sau era contractul gata întocmit?, s.n.) (...). Nu mai încheiasem vreun act la notarul C."
Se constată, astfel, existenţa unor neconcordanţe şi între relatările inculpatului C. şi cele ale inculpatului B.: inculpatul B. a declarat că a fost anunţat de notar să se prezinte pentru semnarea contractului, pe când inculpatul C. afirmă contrariul, declarând că la câteva zile după ce i-au fost transmise de către inculpatul B. documentele, s-a trezit într-o dimineaţă cu acesta, care a venit la biroul notarial să semneze contractul de vânzare-cumpărare, spunându-i că este grăbit şi nu mai poate să aştepte; pe de altă parte, inculpatul C. afirmă că B. i-a spus despre faptul că N. întârzie la semnarea contractului, pe când inculpatul B. afirmă că notarul C. ţinea legătura telefonic cu A. şi a spus că acesta din urmă întârzie; inculpatul C. spune că a înmânat în aceeaşi zi un exemplar original al contractului unui angajat al lui B., în timp ce acesta din urmă declară că e posibil să-l fi primit, dar mult mai târziu; mai mult, inculpatul C. afirmă că îl cunoştea foarte bine pe B., pentru că acesta mai încheiase un act de vânzare-cumpărare la biroul său notarial, aspect susţinut şi de martora CCCC., însă inculpatul B. neagă acest fapt.
Rezultă, astfel, că toate aceste declaraţii sunt contradictorii în ce priveşte modalitatea în care a fost iniţiată şi pregătită încheierea contractului la biroul notarial al inculpatului C., dar şi în ce priveşte semnarea contractului de către părţile menţionate în cuprinsul său şi de către avocatul HHH., precum şi referitor la modul în care inculpatul C. l-a autentificat.
Pe de o parte, apărarea acestui inculpat a susţinut prin motivele de apel că semnatarii contractului (B. în calitate de vânzător şi N. în calitate de cumpărător), precum şi avocatul HHH. (în calitate de redactor al contractului), au avut la dispoziţie timpul necesar întocmirii proiectului de contract, consultării analizei şi acceptării clauzelor şi au beneficiat de aportul salariaţilor biroului notarial înainte de a se prezenta în faţa notarului public, fără ca în toată această perioadă inculpatul C. să fi intrat în contact cu acel document şi cu anexele sale.
Pe de altă parte, cu ocazia audierii de către instanţa de apel în ultimul ciclu procesual, inculpatul C. a declarat că draft-ul contractului a fost întocmit de martorul NNN.
Apărările inculpatului C. se coroborează, doar sub un anumit aspect, numai cu afirmaţiile martorilor CCCC. şi BBBB. - angajaţi ai biroului notarial, care au declarat că proiectul contractului a fost întocmit de HHH. Cele două declaraţii sunt infirmate, însă, de celelalte mijloace de probă, căci atât martorul HHH. cât şi martorul MMM. au negat vreo implicare în redactarea, comunicarea directă sau pe mail a proiectului de contract, ori în discuţiile premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare. În plus, prestaţia avocaţială a martorului HHH. nu a fost dovedită printr-un contract încheiat de acesta cu N. sau cu biroul notarial, în legătură cu redactarea actului, ori printr-un act care să ateste plata vreunui onorariu. Din probele administrate a rezultat că menţionarea martorului HHH. în cuprinsul contractului, prezenţa sa la notariat şi semnarea actului de către acesta a fost urmarea solicitării inculpatului C. sau a unei persoane de la biroul notarial şi a avut drept scop aplicarea dispoziţiilor legale ce permiteau reducerea taxelor notariale. În ce-l priveşte pe NNN., a rezultat că acesta doar l-a condus pe numitul N. la biroul notarial, fără să fie implicat în activităţi relativ la încheierea respectivului contract.
Instanţa de apel constată că ceea ce s-a dovedit cu certitudine prin declaraţiile mai sus menţionate date de inculpaţi şi de către martori, este doar împrejurarea că, la o dată ce nu a putut fi precizată, numitul N. a fost prezent în biroul notarului public C. Nu pot fi trecute cu vederea însă multiplele neconcordanţe, astfel cum au fost evidenţiate şi cum rezultă chiar din redarea acestor declaraţii, precum şi faptul că, aşa cum s-a arătat, singurele persoane care afirmă că N. a semnat Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 la acest birou notarial sunt doar inculpatul C. şi martorii CCCC. şi BBBB., aflaţi într-o relaţie apropiată de inculpatul C., fiind angajaţii biroului notarial. De asemenea, la evaluarea depoziţiilor date de martori şi de inculpaţi, trebuie avută în vedere împrejurarea că şi NNN. era un apropiat al inculpatului C., martorul afirmând chiar că era prieten cu acesta şi că a colaborat o perioadă de timp cu biroul notarial al inculpatului.
La fel, martorul HHH. a precizat că avea o colaborare constantă cu acest birou notarial. Afirmaţiile acestui martor privind prezenţa sa la notariat, la fel ca şi afirmaţiile privind prezenţa la notariat a numitului N. trebuie apreciate în mod critic, având în vedere şi propriul interes al martorului de a nu se autoincrimina, deoarece, în cazul în care ar fi declarat că a semnat contractul în calitate de avocat în lipsa cumpărătorului, era pasibil de răspundere penală pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată. Relevante pentru aprecierea sincerităţii martorului HHH. sunt şi următoarele afirmaţii, prin care, în lipsa oricărei dovezi a vreunui raport juridic avocat-client cu numitul N. şi, după ce a declarat că nu a fost contactat de acesta, ci de către inculpatul C., încercând să justifice faptul că a semnat contractul în calitate de avocat, martorul HHH. a făcut afirmaţii neverosimile, declarând următoarele: "Normal că din moment ce m-am prezentat acolo, eram cu toate pregătite, în sensul că aveam şi un contract de asistenţă pe care urma să-l închei cu N.. Acest lucru nu s-a mai putut întâmpla pentru că N. a plecat intempestiv. De asemenea, aveam pregătită şi o chitanţă, dar nu am încasat niciun onorariu (...). Cu privire la modul în care am fost contactat, este posibil, în condiţiile în care regula era că dl. notar dădea numărul meu de telefon părţilor, să mă fi sunat clientul, respectiv dl. A., cu o zi înainte." (declaraţia dată în faţa instanţei de apel în data de 9.01.2019).
Toate cele mai sus expuse evidenţiază lipsa de sinceritate, nu doar a inculpaţilor C. şi B., ci şi a tuturor martorilor audiaţi, ale căror declaraţii sunt contradictorii şi care, din diferite motive, nu au relatat întregul adevăr.
În ce priveşte desfăşurarea procedurii notariale, pe baza înscrisurilor depuse la dosar încă din cursul urmăririi penale, fiind vorba despre dosarul notarial înaintat în original prin adresa semnată de inculpatul C., se poate constata doar că certificatul de atestare fiscală a fost emis în data de 10.03.2009, că extrasele de carte funciară au fost solicitate şi emise în data de 17.03.2009, iar cererea de redactare şi autentificare a contractului de vânzare-cumpărare în care figurau ca părţi B. şi N., a fost formulată abia în 23.03.2009, aceeaşi dată ca cea a încheierii nr. 1000, de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare.
Prezenţa numitului N. la biroul notarial al inculpatului C. şi semnarea de către acesta a unor documente, astfel cum au relatat martorii CCCC. şi BBBB., reiese din alte acte notariale înaintate în original de inculpatul C., fiind posibil ca aceşti martori să fi făcut confuzie cu încheierea de către numitul N. a unui contract de vânzare-cumpărare diferit, ce a fost autentificat tot la biroul notarului public C., însă la o dată ulterioară, fiind vorba despre Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/4.10.2010, în care sus-numitul a figurat tot în calitate de cumpărător.
Ceea ce rezultă cu certitudine din declaraţiile inculpaţilor B. şi C., coroborate cu cele date de martorii CCCC., BBBB. şi HHH., este doar că inculpatul B. a semnat la rubrica vânzător contractul de vânzare-cumpărare ce a fost autentificat sub nr. x/23.03.2009, fără ca numitul N., care figura în contract ca şi cumpărător, să fie prezent la notariat în aceeaşi împrejurare.
Este adevărat că, potrivit art. 60 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 - forma în vigoare la data de 23.03.2009 (art. 92 alin. (2) din aceeaşi lege, în forma în vigoare la data pronunţării deciziei de faţă): "Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţământul părţilor care figurează în act."
Faptul că legea prevede o atare posibilitate nu demonstrează că actul de vânzare-cumpărare a şi fost semnat ulterior de către N., cu atât mai mult cu cât, chiar din cuprinsul actului notarial reiese că nu a fost avută în vedere această situaţie, din moment ce în încheierea de autentificare nu s-a făcut menţiune despre prezenţa separată a părţilor.
Aceasta, deşi conform art. 60 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 - forma în vigoare la data de 23.03.2009 (art. 92 alin. (2) din aceeaşi lege, în forma în vigoare la data pronunţării deciziei de faţă), menţiunea era obligatorie: "În acest caz, în încheierea de încuviinţare a autentificării se va menţiona ora şi locul luării consimţământului fiecărei părţi."
Dimpotrivă, în condiţiile în care probele administrate în cauză demonstrează că B. nu a fost prezent la notariat în acelaşi timp cu N., lipsa acestei menţiuni ilustrează, încă o dată, lipsa de sinceritate şi intenţia frauduloasă a inculpatului C., care, dacă ar fi acţionat în conformitate cu dispoziţiile legale, ar fi menţionat ora şi locul când a luat consimţământul fiecăreia dintre părţi.
Faptul că numitul N. nu a semnat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 este dovedit cu certitudine prin probele ştiinţifice administrate în cauză, care infirmă, totodată, declaraţiile inculpatului C. şi ale martorilor CCCC. şi BBBB., în sensul că N. ar fi semnat respectivul act.
Aceleaşi probe ştiinţifice, coroborate cu întreg materialul probator, demonstrează că această semnătură a fost executată de inculpatul A.
Astfel, prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/26.05.2011 întocmit de MAI - IGPR - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Expertize Criminalistice s-a stabilit: Semnăturile corespunzătoare cumpărătorului depuse la rubrica cumpărător din finalul celor 2 exemplare ale înscrisului "Contract de vânzare-cumpărare" autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la Biroul Notarului Public C. nu au fost executate de titularul N.; Semnăturile corespunzătoare cumpărătorului depuse la rubrica cumpărător din finalul celor 2 exemplare ale înscrisului "Contract de vânzare-cumpărare" autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la Biroul Notarului Public C. au fost executate de A.
Concluziile acestui raport se coroborează cu concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. 103 din 17 martie 2014 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti potrivit căruia: Semnătura de la poziţia cumpărător de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 de către Biroul Notarului Public C., Piteşti, nu a fost executată de către N. Sunt indicii că semnătura de la poziţia cumpărător de pe respectivul contract a fost executată de către A.
Cu toate că prin acest ultim raport s-a stabilit doar la nivel de indicii că cel care a semnat contractul de vânzare-cumpărare este inculpatul A., deosebit de importante sunt considerentele raportului care, pe baza examinării scriptelor de comparaţie, a stabilit faptul că, începând cu anul 2011 (deci după începerea cercetărilor în cauza penală de faţă şi după ce 2 exemplare originale ale contractului au fost găsite cu ocazia percheziţiei efectuate în data de 26.01.2011 la biroul inculpatului A.), numitul N. şi-a schimbat semnătura pe care o utiliza în perioada anterioară, respectiv 2004 - 2010, când a folosit o semnătură ce prezintă diferenţe evidente faţă de semnătura aplicată pe Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009.
Argumentele examinării ştiinţifice a semnăturilor şi evidenţierea caracteristicilor acestora, astfel cum sunt expuse în cuprinsul raportului de expertiză, pun în evidenţă faptul că scriptele de comparaţie din anul 2013 sunt acte preconstituite, numitul N. încercând să utilizeze o semnătură care să prezinte asemănări cu cea aplicată la rubrica "cumpărător" pe Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009. De altfel, chiar simpla vizualizare a semnăturilor atrage atenţia asupra diferenţelor majore între cele două tipuri de semnături şi asupra asemănării între semnătura adoptată ulterior, cu cea aplicată pe respectivul contract.
În egală măsură, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că scriptele de comparaţie prezentate pentru inculpatul A. sunt din perioada 2006 - 2010 şi din 2013 şi că semnăturile au un grad mare de variabilitate însă, chiar şi în atare condiţii, prezintă suficiente elemente de caracterizare.
Din conţinutul raportului de expertiză mai rezultă că între semnătura inculpatului A. şi cea aplicată pe Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 au fost constatate multe asemănări, spre deosebire de semnătura utilizată de numitul N. atât în perioada 2004 - 2010 cât şi după anul 2010, care se distanţează prin caracteristici de cea aplicată pe respectivul contract (aspect, viteză de execuţie, presiune, desfăşurare, modul de redare a semnelor grafice componente).
Relevante sunt chiar constatările din cuprinsul Raportului de expertiză criminalistică nr. 103 din 17 martie 2014, întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, mai sus menţionat:
"În ceea ce priveşte semnăturile necontestate ale titularului, numitul N. (scriptele de comparaţie, s.n.), se constată că acestea manifestă o mare variabilitate de constructive, în sensul că avem la dispoziţie două variante de semnătură care diferă fundamental, atât în privinţa caracteristicilor generale, cât şi a celor de ordin particular.
Prima variantă de semnătură cuprinde execuţii aferente perioadei 2004 - 2010, având o alcătuire neliterală, redate prin laţuri şi trăsături unghiulare desfăşurate pe vertical, executate rapid, printr-un fir grafic continuu, rezultând un ansamblu grafic bine coordonat şi echilibrat, ce se încadrează în variabilitatea naturală a execuţiei. Sub aspect morfologic, notăm ca având o mare valoare identificatoare următoarele elemente: punctul de atac, laţul supradimensionat din debutul semnăturii, trăsătura triunghiulară din zona mediană, laţul din extrema stângă a corpului, precum şi parafa amplă, descendentă.
Cea de-a doua variantă, care înglobează execuţii din anul 2013, conţine semnături executate constant, ce debutează prin majuscula "L", se continuă cu un laţ şi un element unghiular, urmate de o suită de elemente ghirlandate dispuse sub formă de evantai. Semnăturile din această variantă sunt reţinute, trasate cu atenţie, lent, astfel încât au un aspect static, iar firul grafic este uniform, fără variaţii ale presiunii.
În privinţa modului de redare a semnelor grafice componente, reţin atenţia majuscula "L", laţul care îi succede acesteia, elementele ghirlandate dispuse sub formă de evantai, precum şi parafa.
Compararea semnăturilor în litigiu cu semnăturile executate în mod cert de titularul N., semnături care fac parte din prima variantă de subscriere, pune în evidenţă deosebiri categorice, niciunul din elementele individualizatoare ale semnăturilor certe neavând corespondent.
În schimb, examinarea comparativă efectuată între semnăturile în litigiu, pe de o parte, şi semnăturile numitului N. din a doua variantă, pe de altă parte, a evidenţiat unele asemănări referitoare la alcătuirea acestora. Astfel, semnăturile analizate comparativ sunt compuse din majuscula "L" urmată de o serie de elemente ghirlandate, finalizate printr-o parafă.
În acelaşi timp, se înregistrează deosebiri cu privire la caracteristicile de ordin general, respectiv aspect (dinamic, spontan la litigiu, faţă de cel static, reţinut la comparaţie), viteză de execuţie (mare la semnăturile contestate, respectiv redusă la cele de provenienţă certă), presiune (nuanţată la litigiu, respectiv constantă la semnăturile de referinţă), desfăşurarea (în plan orizontal la litigiu, respectiv vertical la comparaţie).
Deosebiri fundamentale s-au înregistrat şi în privinţa modului de redare a semnelor grafice componente (...).
Totalitatea deosebirilor existente, descrise anterior şi ilustrate în imaginile de la paginile precedente, în care grafismele încadrate în chenar de culoare roşie sunt în litigiu, iar cele încadrate în chenar de culoare albastră provin de la N., demonstrează că semnăturile contestate nu au fost executate de către titular (...).
Examinând semnăturile numitului A., (...) se constată că acestea redau semilateral, prin construcţii rapide, de mari dimensiuni, iniţiala "C" stilizată, urmată de o serie de elemente ghirlandate, finalizate eterat.
Se observă că semnele grafice care compun semnăturile sus-numitului se prezintă relativ inconstant sub aspect morfologic, diferenţele pe care le prezintă între ele fiind destul de mari, în special la nivelul numărului de elemente ghirlandate ce compun zona mediană a corpului semnăturii, cât şi în privinţa trăsăturilor finale. Acest aspect atestă faptul că semnăturile sus-numitului au un grad mare de variabilitate naturală. Constatarea este întărită de faptul că piesele de comparaţie analizate constau atât în grafisme existente pe documente întocmite după momentul datării actului în litigiu, cât şi în construcţii aflate pe acte preconstituite.
În ciuda acestei variabilităţi, semnăturile numitului A. prezintă suficiente elemente cu pondere identificatoare ridicată. Acestea vor fi descrise în cadrul examinării comparative.
Se constată, de asemenea, că execuţia semnelor grafice reflectă siguranţă şi se desfăşoară cu energie. Ductele sunt trasate cu fermitate şi reflectă un calibru nuanţat. Grafismul reflectă şi alte note specifice unei execuţii automatizate, bazată pe o deprindere consolidată. Naturaleţea execuţiei este vizibilă.
Analiza grafică comparativă efectuată între semnăturile aflate pe cele patru exemplare ale actului în litigiu şi semnăturile numitului A. a pus în evidenţă existenţa unor analogii. Acestea vizează unele caracteristici generale ale grafismelor comparate, precum gradul de evoluţie mediu al grafismului, viteza mare de execuţie, continuitatea maximă şi presiunea nuanţată.
De asemenea, s-au înregistrat analogii şi cu privire la anumite elemente morfologice, precum:
- construcţia unghiulară prin care este redat cel de-al doilea element al corpului semnăturilor;
- dispunerea pe o linie de bază ascendentă a elementelor ghirlandate din zona mediană a corpului semnăturilor;
- trăsătura unghiulară din extrema superioară dreaptă a corpului semnăturii analizate.
Asemănările existente între cele două grupuri de semnături analizate comparativ este insuficientă cantitativ şi calitativ pentru fundamentarea unei concluzii certe cu privire la autorul semnăturilor în litigiu.
În acelaşi timp, aceste analogii nu pot fi ignorate. Ele se constituie într-un ansamblu de elemente cu valoare identificatoare moderată, în sensul că ele reprezintă indicii că semnăturile de pe actul în litigiu au fost executate de către A."
Este adevărat că, în apărare, inculpatul C. a depus la dosar un Raport de expertiză extrajudiciară potrivit căruia semnăturile în litigiu de pe contractul de vânzare-cumpărare şi anexele la contractul autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la BNP C. din Piteşti au fost executate de către persoana titulară, N.
Acest raport are doar valoarea unui înscris, neputând fi opus cu aceeaşi putere probatorie în contra probelor ştiinţifice efectuate din dispoziţia organului de urmărire penală, respectiv a instanţei de judecată. Pe cale de consecinţă, instanţa nu poate să îşi însuşească, tale quale, concluziile raportului de expertiză extrajudiciară ci, în conformitate cu dispoziţiile procedurale - art. 103 alin. (1) C. proc. pen., trebuie să-l evalueze prin coroborare cu celelalte probe administrate.
Or, evaluând raportul de expertiză extrajudiciară ce are valoarea unui înscris, Înalta Curte constată că indiciile pe care acesta le furnizează cu privire la semnătura aplicată pe respectivul contract la rubrica cumpărător, sunt infirmate atât de celelalte înscrisuri ce au fost administrate cât şi de declaraţiile date în cauză, precum şi de concluziile ştiinţifice exprimate prin raportul de constatare şi raportul de expertiză criminalistică, fiind dovedit la adăpost de orice îndoială că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.03.2009 nu a fost semnat la rubrica cumpărător de către numitul N.
Împrejurarea că împotriva expertului HHHH. a fost declanşată o cercetare penală pentru favorizarea făptuitorului în legătură cu întocmirea respectivului raport (Dosar nr. x/2013 al DNA -Serviciul Teritorial Piteşti) şi că, în final, prin Sentinţa penală nr. 76/29.06.2017 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă prin Decizia penală nr. 63/19.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus achitarea acestuia, este nerelevantă pentru cauza de faţă, deoarece la evaluarea probelor, instanţa de apel are în vedere, în speţă, concluziile raportului de expertiză extrajudiciară, astfel cum au fost formulate de către expert, pe care le-a analizat.
Este nefondată şi critica formulată de inculpatul C., care a contestat concluziile celor două probe ştiinţifice pe motiv că nu ar fi avut în vedere toate exemplarele originale şi că expertizele au fost efectuate pe baza unui material documentar insuficient. Chiar dacă, din punct de vedere ştiinţific, este posibilă şi expertizarea grafică a unor copii de bună calitate, conforme cu originalul, se constată că, prin critica formulată, se utilizează o măsură diferită, după cum este vorba despre probele în apărare şi cele în acuzare.
Constatarea insuficienţei materialului documentar este valabilă, dimpotrivă, tocmai pentru mijlocul de probă invocat de inculpat. Aşa cum rezultă din conţinutul respectivului raport depus la dosar de inculpatul C., expertiza extrajudiciară a fost efectuată pe baza analizei a două exemplare în copie a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.03.2009, spre deosebire de cele două rapoarte contestate, care au fost întocmite din dispoziţia organelor judiciare, pe baza examinării a două originale (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/26.05.2011), respectiv a trei originale (Raportul de expertiză criminalistică nr. 103 din 17 martie 2014) ale aceluiaşi contract, ce au fost puse la dispoziţia experţilor.
Drept urmare, pe lângă diferenţa valorii probatorii între raportul de expertiză extrajudiciară şi rapoartele întocmite din dispoziţia organelor judiciare, există o diferenţă calitativă a examinării ştiinţifice, în condiţiile în care, experţii desemnaţi de organele judiciare au avut la dispoziţie originalele, şi nu doar copii ale actului supus expertizei.
De asemenea, este nefondată solicitarea inculpatului A. de înlăturare a concluziilor Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/26.05.2011, respectiv, de constatare a nulităţii acestui raport pe motiv că a fost efectuat în cursul urmăririi penale în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Pe de o parte, constatarea tehnico-ştiinţifică a fost dispusă în mod legal de către procuror, în conformitate cu disp. art. 112 C. proc. pen. anterior, prin Rezoluţia motivată nr. 126/P/2010 din 15.04.2011 - analiză ce poate fi făcută de instanţa de apel deoarece rechizitoriul a fost emis în data de 6.02.2013, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 7.02.2013, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. pen. şi cauza nu a urmat procedura Camerei preliminare. Pe altă parte, luând în considerare conţinutul acestui raport, modul fundamentat şi complet în care au fost formulate concluziile, dar şi împrejurarea că cele constatate prin acest raport se coroborează cu constatările expertului criminalist independent care, la solicitarea instanţei de judecată, a examinat acelaşi Contract de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009, nu există temeiuri pentru ca instanţa de apel să nu aibă în vedere Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 26.05.2011.
În plus, se constată că opiniile exprimate în acest raport de constatare şi în raportul de expertiză criminalistică întocmit de expertul independent, sunt susţinute chiar de expertul IIII., recomandat de inculpatul C. la efectuarea expertizei criminalistice. Acesta nu a formulat obiecţiuni la Raportul de expertiză nr. x din 17 martie 2014, ci a formulat concluzii identice, în sensul că semnătura nu aparţine lui N. şi că există indicii că aparţine inculpatului A.
Luând în considerare cele stabilite referitor la împrejurările încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009, precum şi concluziile probelor ştiinţifice mai sus menţionate, Înalta Curte constată că acest contract a fost semnat la rubrica vânzător de către inculpatul B., iar la rubrica cumpărător, de către A., care a semnat în fals în locul fiului său, N.
Inculpatul A. a negat în mod constant comiterea acestei fapte. Nu a fost invocată şi nici dovedită împrejurarea că a semnat în locul fiului său în calitate de reprezentant.
În egală măsură, nu a fost invocată şi nici dovedită existenţa vreunui raport juridic sau a unui alt motiv care să justifice transmiterea bunului cu titlu gratuit de către inculpatul B. către inculpatul A., prin intermediul fiului acestuia, scopul încheierii contractului fiind acela de a ascunde luarea şi darea de mită, prin coruperea funcţionarului public de către B., pentru ca A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să acţioneze astfel încât contractul de achiziţie publică privind reconstrucţia podului Căteasca să fie atribuit către S.C. L. S.A.
Falsificarea respectivului contract a urmărit o cauză ilicită şi, astfel cum se arată în motivele de apel ale Parchetului, legătura între falsuri şi luarea - darea de mită evidenţiază că săvârşirea infracţiunilor de fals nu ar avea nicio logică în afara comiterii infracţiunilor de corupţie, în scopul cărora au şi fost comise falsurile.
Pe lângă cele expuse în cele ce preced, concluzia că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.03.2009 este un act falsificat în scopul disimulării oferirii inculpatului A., de către inculpatul B., cu titlu de mită, a imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, se bazează şi pe numeroase alte împrejurări dovedite cu certitudine prin mijloacele de probă administrate în cauză:
Astfel, în ce priveşte preţul menţionat în contract, Înalta Curte constată că în realitate acesta nu a fost plătit, neexistând alte probe în afara afirmaţiilor inculpatului B. făcute la notariat, cu ocazia semnării de către acesta a contractului de vânzare-cumpărare, afirmaţii preluate şi relatate de inculpatul C. şi de martorii CCCC. şi BBBB. În plus, susţinerile inculpatului referitoare la preţ nu sunt constante şi vin în contradicţie chiar cu cele menţionate în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009. În timp ce inculpatul B. a afirmat că preţul a fost de 60.000 euro şi a fost primit înainte de autentificarea actului de vânzare-cumpărare, în cuprinsul contractului se menţionează că preţul este de 250.000 RON şi a fost plătit chiar cu ocazia semnării contractului.
Se mai constată că B. nu a putut preciza şi plasa în timp cu exactitate momentul la care N. a luat legătura cu el, manifestându-şi dorinţa de a cumpăra imobilul şi momentul la care au negociat preţul, indicând o perioadă mai lungă de timp. Iniţial, B. a declarat că nu ştie ce a făcut cu banii pe care i-a obţinut din această vânzare şi că este posibil să fi creditat S.C. L. S.A., al cărei asociat majoritar şi administrator era. Această afirmaţie a inculpatului nu are caracter de certitudine, constituind o explicaţie facilă prin prisma calităţii pe care o avea în cadrul S.C. L. S.A., fiind cunoscut că, în mod obişnuit, asociaţii unei societăţi comerciale o creditează cu diferite sume de bani. Din acest motiv, sunt apreciate ca neconcludente înscrisurile depuse în apărare de către inculpat, din care rezultă că în perioada de timp ulterioară încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, respectiv aprilie - septembrie 2009, inculpatul B. a creditat S.C. L. S.A. cu diferite sume de bani, cuprinse între 1.000 şi 20.000 RON. De asemenea, în cursul urmăririi penale, inculpatul a depus la dosar şi Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.07.2009, din care reiese că a cumpărat un teren-pădure cu suma de 5000 RON. Lipsa de concludenţă a acestor înscrisuri este relevată şi prin aceea că, prin însumarea respectivelor creditări şi a preţului din contractul încheiat în data de 14.07.2009 se ajunge la un cuantum inferior preţului pe care B. pretinde că l-ar fi primit în numerar de la N.. Tocmai pentru a justifica diferenţa de sumă, ulterior, inculpatul B. şi-a nuanţat declaraţiile, precizând că a primit suma de 60.000 euro în luna februarie 2009 şi a depus la dosar înscrisuri pe care, din aceleaşi motive, mai sus menţionate, instanţa de apel le apreciază ca neconcludente, având un caracter circumstanţial, fiind vorba despre contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/26.02.2009, din care rezultă că la data de mai sus, B. a cumpărat un imobil pentru care a plătit suma de 430.000 RON.
De altfel, apărările sunt contradictorii, căci dacă în luna februarie 2009, ar fi utilizat suma de 250.000 RON (despre care susţine că ar fi primit-o cu titlu de preţ de la N.) pentru achiziţionarea unui alt imobil, nu i-ar mai fi rămas bani din acel preţ, cu care să crediteze firma în perioada aprilie - septembrie 2009, respectiv, să cumpere încă un imobil în luna iulie 2009. Din aceste motive, susţinerea inculpatului, în sensul că toate aceste cheltuieli s-au realizat din banii proveniţi din vânzarea spaţiului comercial, este lipsită de credibilitate.
Oricum, împrejurarea că inculpatul B. a cheltuit sumele de bani mai sus menţionate nu fac dovada că aceste sume provin de la N. sau că au fost plătite ca preţ al contractului de vânzare-cumpărare. Sub acest aspect, se apreciază fondate argumentele invocate de către Parchet în susţinerea apelului propriu, în sensul că nu s-a putut stabili o legătură între sumele de bani pe care inculpatul le-a utilizat pentru creditarea S.C. L. S.A. şi pentru cumpărarea imobilelor şi numitul N. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât nu s-a demonstrat din ce anume surse financiare i-ar fi plătit numitul N. inculpatului B. suma de 60.000 euro, despre care inculpatul B. susţine că a reprezentat preţul Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009.
Organele de urmărire penală au administrat din oficiu probe sub acest aspect, fiind întocmit Raportul de constatare din data de 31.10.2012, din care reiese că la data la care se susţine că a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare, şi anume, 23.03.2009, numitul N. nu a retras nicio sumă în numerar din conturile bancare, iar în perioada anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 1.01.2009 - 23.03.2009, a retras doar suma de 8.000 RON dintr-un cont deschis la ZZZ., sumă mult inferioară celei menţionate ca preţ al vânzării.
Cu ocazia audierii în faţa instanţei de apel, la data de 6.02.2018, inculpatul A. a susţinut o altă variantă referitoare la plata preţului, arătând că, după declanşarea anchetei penale, fiul său i-ar fi spus că a plătit în rate - "după aflarea adevărului, mai precis după ce am discutat cu fiul meu N. în anul 2011, acesta mi-a spus că a plătit numerar, în mai multe rate. Am înţeles că au fost discuţii cu B., cu care a negociat preţul.". Însă, această variantă nu este susţinută de nicio altă probă, nici măcar prin declaraţiile inculpatului B., aşa încât nu poate fi reţinută de către instanţa de apel.
Drept urmare, menţiunile Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 atestă, în mod fals, nu doar că vânzătorul şi cumpărătorul au fost prezenţi concomitent la semnarea actului, respectiv că actul de vânzare-cumpărare a fost semnat şi de către N., ci şi că preţul a fost plătit integral de către cumpărător către vânzător în această împrejurare (la "data încheierii prezentului contract de vânzare-cumpărare, anterior autentificării acestuia" - d.u.p.), fapt ce este infirmat prin toate probele administrate, astfel cum s-a arătat, inclusiv prin declaraţia inculpatului B., persoana care figurează ca vânzător în respectivul contract, care, în mod constant, a afirmat că preţul ar fi fost plătit anterior.
N. a refuzat să dea declaraţii pe tot parcursul procesului penal. Cu toate că a formulat apel, acesta şi-a menţinut poziţia şi nu a dat declaraţii nici în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Deşi această posibilitate este prevăzută de lege - art. 80 alin. (1) C. proc. pen. anterior, art. 117 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în vigoare, atitudinea sa prezintă relevanţă, cel puţin, din perspectiva faptului că în apel invocă un interes propriu, tinzând la păstrarea imobilului ce a făcut obiectului Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009, ceea ce ar fi justificat prezentarea de către N. a modului în care s-au desfăşurat evenimentele, în scopul lămuririi pe deplin a cauzei, dar şi pentru susţinerea propriului apel.
În atare situaţie, trebuie reamintită atitudinea manifestată de N., relevată prin raportul de expertiză criminalistică, în sensul că după anul 2010 - când a fost declanşată cercetarea penală în cauza de faţă şi a fost descoperit în posesia lui A. contractul de vânzare-cumpărare, N. şi-a modificat semnătura, aşa încât să semene cu cea aplicată pe Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009, manifestare ce relevă, o dată în plus, că N. nu a semnat respectivul contract.
Deşi contestă concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică şi ale raportului de expertiză criminalistică, numitul N. nu a prezentat un exemplar al respectivului contract semnat de el, cu toate că, în calitate de cumpărător, ar fi trebuit să aibă în posesie originalul actului de vânzare-cumpărare.
Dimpotrivă, persoana în posesia căreia a fost găsit un exemplar al respectivului contract a fost tocmai inculpatul A., ceea ce constituie o dovadă în plus a faptului că actul nu a fost semnat de către N. şi că implicarea inculpatului A. nu s-a limitat doar la semnarea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009. Astfel, cu ocazia percheziţiei efectuată în data de 26.01.2011 la biroul inculpatului A. de la Consiliul Judeţean Argeş, organele de urmărire penală au descoperit două exemplare originale ale respectivului contract.
De asemenea, la scurt timp după autentificarea acestui contract, inculpaţii B. şi A. au avut discuţii cu privire la actul de vânzare-cumpărare, mai mult, inculpatul B. i-a solicitat inculpatului A. un exemplar al acestui contract, deşi în calitate de vânzător şi, astfel cum rezultă din declaraţiile notarului (inculpatul C.), din declaraţiile angajaţilor biroului notarial (martorii DDDD. şi BBBB.) şi chiar din declaraţiile inculpatului B., acesta primise un exemplar autentificat al respectivului contract.
Relevante sunt următoarele discuţii purtate de cei doi inculpaţi:
Convorbirea telefonică din 06.07.2009, ora 17:28:07, între A. care, de la postul telefonic nr. (...) apelează postul telefonic nr. (...), utilizat de numitul B. (procesul-verbal de redare din 7.09.2012):
"B.: Da, să trăiţi!
A.: M-ai căutat (...) neinteligibil.
B.: Da, v-am sunat de (...) că nu ştiam că sunteţi plecat, mă scuzaţi, îmi trebuie copie după contractul de vânzare-cumpărare ca să fac problema aia.
A.: Am înţeles.
B.: îmi trebuie co (...) copie după contractu' de vânzare-cumpărare.
A.: Am înţeles, da, da.
B.: Da. Da.
A.: Mâine.
B.: Când veniţi dumneavoastră."
Convorbirea telefonică din 22.07.2009, ora 11:50:30, între A. care, de la postul telefonic nr. (...) apelează pe numitul B. la postul telefonic nr. (...) (procesul-verbal de redare din 7.09.2012):
"B.: Să trăiţi domn preşedinte! Mă scuzaţi!
A.: E! Nu e problemă! Vream să-ţi spun L. dacă cumva cu apropo c-ai zis să-ţi dau o copie după actu ăla dă vânzare-cumpărare (...)
B.: Da! Ăla, da!
A.: E, nu şi, pă la ăla n-aţi făcut nimic la municipiu până acuma?! Cu dosaru ăla?!
B.: Nu! Păi dar fără ăla nu poţi să faci! Da!
A.: Păi trimite un băiat la O. sau să vină la 12 jumate, cineva care (...) (neinteligibil) (...) şi-i dau actu ăsta, dacă tot să.
B.: Unde?! Unde să vină?!
A.: (...) spui că (...) (neinteligibil)
B.: Unde să vină?
A.: La birou la mine!
B.: Gata! Vin eu la dumneavoastră!
A.: La 12 jumate!
B.: 12 jumate sunt la dumneavoastră, domn preşedinte!
A.: Bine! Merci!
B.: Sănătate! Să trăiţi!"
Pe cale de consecinţă, deşi procesele-verbale de redare a comunicărilor interceptate nu relevă discuţii explicite purtate de inculpaţii B. şi A. referitor la înţelegerea frauduloasă a acestora în legătură cu darea-luarea de mită, toate mijloacele de probă evidenţiate demonstrează că persoanele implicate în tranzacţie au fost inculpaţii B. şi A., fiul acestuia din urmă - N. figurând în contract în calitate de cumpărător doar pentru a disimula cauza reală a actului juridic, şi anume luarea-darea de mită.
În ce priveşte apărările formulate de inculpaţii B. şi A. relativ la convorbirile telefonice interceptate mai sus menţionate, din datele de 6 şi 22.07.2009, sunt apreciate ca nefondate prin raportate la restul probelor administrate. În primul rând, trebuie precizat că ambii inculpaţi au recunoscut în faţa instanţei de apel că în aceste convorbiri au discutat despre contractul de vânzare-cumpărare ce viza imobilul-spaţiu comercial din Piteşti, str. x, care a fost găsit cu ocazia percheziţiei în posesia inculpatului A. În al doilea rând, se constată că inculpaţii au oferit explicaţii neverosimile pentru a justifica aceste convorbiri.
Deşi într-o declaraţie anterioară, inculpatul B. afirmase că ştia despre N. că este fiul inculpatului A., a precizat că, la cererea lui N. care i-a solicitat să nu vorbească cu tatăl său despre încheierea acestei tranzacţii, nu a discutat nimic cu inculpatul A. despre încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Ulterior, inculpatul B. a declarat că, şi în aceste condiţii, a luat legătura cu A. pentru că avea nevoie de contractul de vânzare-cumpărare pentru radierea de la Primărie a acestui spaţiu şi pentru că N. nu-i răspundea la telefon, aşa încât, crezând că acesta din urmă i-a comunicat tatălui său că a încheiat respectivul act de vânzare-cumpărare, B. a susţinut că l-a contactat telefonic pe inculpatul A., cerându-i o copie a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.03.2009.
Pe de altă parte, A. a justificat posesia actului de vânzare-cumpărare în care nu figura ca parte, prin aceea că îl primise de la fiul său, N., care i-l dăduse rugându-l să se ocupe de intabulare - "Eu nu am ştiut de semnarea acestui contract şi nu mi-a fost adus la cunoştinţă nici de fiul meu şi nici de către B.. Aşa s-a întâmplat. (...) Eu am aflat la momentul la care a dorit să îl intabuleze. (...). S-a cerut intabularea mai târziu pentru că erau foarte multe diviziuni. Pentru această intabulare, fiul meu nu mi-a dat procură, pentru că nu am apucat să fac intabularea pentru că acel contract a fost ridicat la percheziţie. Probabil că au făcut-o ei ulterior." (declaraţia din data de 6.02.2018, dată în faţa instanţei de apel, Dosar nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Aceste apărări sunt infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, nu doar de cele analizate în cele ce preced, referitor la modalitatea de încheiere a Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009, ci şi prin înscrisurile depuse de inculpatul C. cu ocazia soluţionării apelului, fiind vorba despre Încheierile nr. 7073/25.03.2009 şi nr. 7074/25.03.2009 şi extrasele de carte funciară de la aceeaşi dată, din care rezultă că intabularea pentru imobilul ce a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009 (compus din spaţiu comercial şi subsol), a fost efectuată la solicitarea biroului notarial, la două zile de la data autentificării, respectiv în data de 25.03.2009, deci anterior lunii iulie 2009 - când au avut loc discuţiile telefonice între inculpaţii B. şi A., respectiv mult anterior anului 2011 - când a avut loc percheziţia în urma căreia Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009 a fost găsit în posesia inculpatului A.
Justificarea oferită de inculpatul B., pentru convorbirea telefonică cu A. şi pentru solicitarea contractului, nu este verosimilă. B. era parte în acel act, inculpatul C. spune că a înmânat la data autentificării un exemplar original al contractului unui angajat al lui B., aspect confirmat de acesta din urmă în unele declaraţii, în altele, B. admiţând că e posibil să-l fi primit, aşa încât, nu avea niciun motiv să îl ceară inculpatului A., care nu avea vreo calitate în contractul de vânzare-cumpărare.
Motivul real este altul, astfel cum a fost demonstrat prin întreg materialul probator, şi anume, că acel contract nu era semnat de N., ci de inculpatul A., în posesia căruia se şi afla, prin intermediul contractului disimulându-se mita, aspect cunoscut de inculpatul B. În plus, discuţia dintre cei doi evidenţiază că aceştia ştiau foarte bine despre ce contract este vorba, nefiind necesare pentru inculpatul A. explicaţii din partea lui B. referitoare la respectivul act, explicaţii care ar fi fost fireşti, dacă motivul real al solicitării copiei de pe contract l-ar fi constituit cel prezentat de inculpatul B.
Aşa cum s-a arătat, ambii inculpaţi au recunoscut că discuţia telefonică viza contractul de vânzare-cumpărare a cărui încheiere face obiectul acuzaţiei penale.
Astfel, afirmaţia inculpatului A. în sensul că nu a ştiut de semnarea acestui contract şi că nu i-a fost adusă la cunoştinţă nici de către B., este infirmată chiar de propriile declaraţii, dar şi de convorbirile telefonice din luna iulie 2009, din care rezultă că avea ştiinţă despre contract, care a şi fost găsit ulterior, în posesia sa.
În contextul evaluării întregului material probator, o relevanţă deosebită prezintă şi relaţiile existente între inculpaţii A. şi B. în perioada anterioară, dar şi în intervalul de timp în care s-au desfăşurat evenimentele referitoare la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009, şi, în paralel, procedura de licitaţie deschisă în vederea atribuirii contractului de achiziţii publice.
Aşa cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate începând cu data de 27.04.2009, deci ulterior comiterii faptelor de dare-luare de mită, dar în perioada imediat următoare (aprilie - iulie 2009), cei doi inculpaţi au avut mai multe discuţii şi întâlniri pe care le-au stabilit telefonic. Nu doar că inculpaţii se cunoşteau, dar aceştia vorbeau foarte des la telefon, convorbirile relevând o atitudine respectoasă din partea inculpatului B. faţă de inculpatul A., aflat într-o poziţie de autoritate, dar şi existenţa unei relaţii apropiate, care depăşea limitele unor raporturi fireşti generate de colaborarea între reprezentantul unei societăţi comerciale implicate în numeroase contracte încheiate cu Consiliul Judeţean Argeş (B. era asociat majoritar şi reprezentat al S.C. L. S.A.) şi reprezentantul autorităţii locale (inculpatul A. era preşedintele Consiliului Judeţean Argeş). Astfel, din aceste convorbiri reiese că inculpatul A. îl solicita deseori pe inculpatul B. pentru rezolvarea unor probleme personale, iar B. răspundea prompt tuturor acestor solicitări, rezolvând de îndată chestiunile semnalate de A. (procesul-verbal de redare din 7.09.2012).
Mai mult, legătura între cei doi inculpaţi este evidenţiată şi de împrejurarea că, prin Sentinţa penală nr. 453/28.05.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 176/A/5.02.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ambii inculpaţi au fost condamnaţi pentru comiterea în participaţie penală a unor fapte privind obţinerea pe nedrept de fonduri europene nerambursabile, săvârşite în perioada 2006 - 2007, inculpatul A. - în calitate de reprezentant al autorităţii contractante Consiliul Judeţean Argeş, B. - în calitate de reprezentant legal al executantului, S.C. L. S.A. Piteşti.
În plus, unele din probele administrate în cauză, care provin chiar de la inculpatul A. sau de la fiul acestuia, N., evidenţiază existenţa unor relaţii chiar şi între inculpatul B. şi alţi membri ai familiei inculpatului A., inclusiv în legătură cu spaţiul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Astfel, din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/26.05.2011 şi din documentele ce îl însoţesc rezultă că, în cadrul scriptelor de comparaţie necesare pentru efectuarea constatării, au fost depuse mai multe înscrisuri semnate de N., datând din perioada august 2008 - septembrie 2009, din care reiese existenţa unei relaţii contractuale între N. - în calitate de beneficiar şi S.C. L. S.A., firma inculpatului B. - în calitate de executant. Din analiza acestor înscrisuri depuse la dosarul cauzei, rezultă că, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul acuzaţiei penale (nr. 1000/23.03.2009), cei doi au încheiat Contractul de lucrări nr. x/7.08.2008, ce a fost semnat de N. în calitate de beneficiar şi de B. pentru S.C. L. S.A., în calitate de executant.
Documentele mai sus expuse infirmă declaraţiile inculpatului B., care, deşi a recunoscut că ştia despre N. că este fiul preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, a afirmat fie că îl cunoştea pe N. doar tangenţial, din cadrul unor evenimente mondene, fie că îl ştia din auzite şi nu discutase cu acesta până când N. l-a abordat pentru cumpărarea spaţiului comercial (declaraţiile date de inculpatul B. la datele de 17.06.2011, 4.06.2013 şi 17.10.2018).
De asemenea, cu ocazia audierii de către instanţa de apel în ultimul ciclu procesual, inculpatul A. a declarat că, şi înainte de încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009, fiica sa ocupa o parte din spaţiul ce a făcut obiectul respectivului act şi că, după încheierea acestui contract, tot fiica sa a folosit în interes personal acel spaţiu - "După martie 2009, aşa cum am declarat anterior, fiul meu i-a făcut o surpriză surorii sale mai mici şi i-a pus la dispoziţie acel spaţiu comercial din Piteşti, str. x, magazin Bloc 4, pentru a organiza un birou de turism, ea terminând Facultatea de Turism. Fiica mea se numea la acel moment JJJJ., în prezent KKKK. Nu mi-a spus fiul meu despre această surpriză. În plus, el lucra în Bucureşti, ne vedeam destul de rar, la circa 2 luni. (...). Până la acel moment, din câte ştiu, fiica mea, JJJJ., avea o închiriere parţială, în sensul că nu închiriase tot spaţiul care a fost vândut prin respectivul contract, ci numai o parte a acestuia. (...). Din câte ştiu, fiul meu i-a dat acest spaţiu surorii sale printr-un contract de comodat, el rămânând în continuare proprietar. Nu ştiu cu exactitate când a fost încheiat contractul de comodat. Înainte de martie 2009, fiica mea folosea o parte din acel spaţiu. Nu ştiu exact dacă fiica mea a folosit acel spaţiu fără întrerupere, este posibil să fi fost o întrerupere, dar nu pot da detalii cu privire la acest aspect." (declaraţia din data de 6.02.2018, dată în faţa instanţei de apel, Dosar nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
De altfel, chiar şi modul în care a fost utilizat spaţiul după cumpărare, demonstrează lipsa oricărui interes personal din partea numitului N. de a-l achiziţiona, deşi acesta figura în contract ca şi cumpărător, demonstrându-se, însă, că imobilul a fost folosit de familia inculpatului A., care l-a primit drept mită.
O relevanţă deosebită prezintă faptul că încheierea Actului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009 a avut loc în contextul iniţierii şi desfăşurării procedurii de licitaţie deschisă în vederea atribuirii contractului de achiziţii publice privind proiectul "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea podurilor Ciomăgeşti şi Căteasca, afectate de inundaţii".
Licitaţia era organizată la nivelul Consiliului Judeţean Argeş, autoritate contractantă reprezentată de inculpatul A., iar firma S.C. L. S.A. Piteşti, al cărei acţionar majoritar şi administrator era inculpatul B., a participat la această licitaţie şi, în cele din urmă, a fost declarată câştigătoare.
Etapele procedurii de atribuire şi modul în care a acţionat inculpatul B., coroborat cu atribuţiile inculpatului A. şi atitudinea manifestată de acesta din urmă cu ocazia procedurii de licitaţie, evidenţiază în plus, alături de toate celelalte probe administrate, împrejurarea că Actul de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009 a ascuns mita dată de inculpatul B. inculpatului A., pentru ca acesta din urmă să nu-şi respecte atribuţiile pe care le avea în procedura de licitaţie, astfel încât contractul de achiziţii publice să fie atribuit lui S.C. L. S.A., firma inculpatului B.
Există o corelare între, pe de o parte, demersurile efectuate de B. pentru încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009, pe de altă parte, demersurile efectuate de S.C. L. S.A. în cadrul procedurii de licitaţie şi, nu în ultimul rând, acţiunile inculpatului A. în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, autoritate contractantă în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziţii publice.
Aspectele privind modalitatea în care s-a desfăşurat această procedură sunt pe larg analizate la punctul III.1 din prezenta decizie (referitor la abuzul în serviciu), aşa încât, în ce priveşte infracţiunile de dare şi luare de mită, este suficient a enumera următoarele împrejurări:
Consiliul Judeţean Argeş a iniţiat procedura de atribuire a contractului de lucrări "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri", anunţul de participare fiind publicat în SEAP cu nr. 71676 din 5.02.2009.
La data de 12.02.2009, S.C. L. S.A. a depus scrisoare de interes pentru participare la licitaţie (Adresa nr. x/12.02.2009).
La data de 10.03.2009, a fost formulată cererea în urma căreia a fost emis Certificatul de atestare fiscală nr. x/10.03.2009 cu privire la imobilul-spaţiu comercial situat în mun. Piteşti, str. x, judeţul Argeş, proprietatea inculpatului B. Acesta este primul demers efectuat de inculpat în vederea pregătirii dării de mită, documentul fiind necesar pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare.
Cererea de redactare şi autentificare a contractului de vânzare-cumpărare, în care figurau ca părţi B. şi N., a fost formulată abia la data de 23.03.2009, când a fost întocmită şi încheierea de autentificare. Însă, luând în considerare cele două extrase de carte funciară solicitate şi emise în data de 17.03.2009, se constată că, cel mai târziu, la această dată, a fost depusă la biroul notarului public C., documentaţia necesară demarării procedurii de încheiere a actului de vânzare-cumpărare privind imobilul-spaţiu comercial din oraşul Piteşti, ce a făcut în final obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.03.2009.
A doua zi, în data de 18.03.2009, S.C. L. S.A. a depus oferta în vederea participării la licitaţie.
După numai o zi, respectiv în data de 19.03.2009, comisia de evaluare desemnată de inculpatul A. - în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, a procedat la deschiderea ofertelor în cadrul procedurii de licitaţie, iar din acest moment, a putut fi cunoscut conţinutul ofertelor depuse de către ceilalţi participanţi la licitaţie, în afara lui S.C. L. S.A.
Ulterior, în data de 23.03.2009, s-a întocmit primul procesul-verbal de evaluare a ofertelor, înregistrat sub nr. x.
În aceeaşi zi, a fost autentificat Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009.
După acest moment, existând certitudinea obţinerii folosului injust prin darea-luarea de mită, A. încalcă dispoziţiile legale ce-i reglementau atribuţiile în cadrul procedurii de licitaţie. În primul rând, în data de 1.04.2009, după încheierea de către comisia de evaluare a raportului procedurii, prin care o altă societate comercială a fost declarată câştigătoare (SC FF. SRL), inculpatul A. nu semnează contractul de achiziţie publică cu această societate, deşi obligaţia era prevăzută expres de dispoziţiile art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Mai mult, în absenţa oricărui temei, a doua zi, în data de 2.04.2009, inculpatul A. emite o dispoziţie privind efectuarea verificării capacităţii tehnice a S.C. FF. S.R.L., iar în data de 9.04.2009, a aprobat o notă justificativă falsificată, pentru a se ajunge la reluarea procedurii de atribuire, toate aceste demersuri având scopul de a favoriza S.C. L. S.A. pentru ca, în final, această societate să fie declarată câştigătoare.
Pe cale de consecinţă, astfel cum s-a reţinut în actul de sesizare, s-a dovedit că inculpatul A. a efectuat demersuri consistente în vederea înlăturării din cadrul procedurii de achiziţie publică a operatorului economic S.C. FF. S.R.L. Bucureşti, acţionând prin favorizarea S.C. L. S.A., astfel încât contractul de achiziţie publică să fie atribuit acestuia.
Înţelegerea frauduloasă a celor doi inculpaţi este evidenţiată şi de modul în care s-a derulat Contractul de achiziţii publice nr. x, care a fost atribuit în final S.C. L. S.A., rezultând din probele administrate că inculpaţii A. şi B. au urmărit nu doar ca S.C. L. S.A. să câştige licitaţia, ci şi ca, ulterior, S.C. L. S.A. să subcontracteze lucrări către societăţi comerciale în care erau asociaţi afini sau rude ale inculpatului A., ceea ce dovedeşte, o dată în plus, interesul personal al acestui din urmă inculpat de a favoriza S.C. L. S.A (în acest sens, a se vedea pct. III.1 de mai sus privind abuzul în serviciu şi pct. IV.2 de mai sus privind infracţiunile de fals).
Astfel, deşi, în final, fusese declarată câştigătoare oferta operatorului economic S.C. L. S.A. în asociere cu S.C. DD. CF S.A. şi S.C. GG. S.A., în realitate, lucrările de construcţie nu au fost executate de către această asociere. Societăţile ce au fost implicate în executarea lucrărilor sau care au subcontractat o parte dintre lucrări de la S.C. L. S.A., încasând sume importante de bani, au fost S.C. HH. S.R.L. - în cadrul căreia numitul II. a fost asociat în perioadele 28.03.2007 - 14.05.2008, 15.01.2010 - 25.07.2011, respectiv administrator în perioada 15.01.2010 - 21.07.2011, acesta fiind căsătorit cu una din fiicele inculpatului A., respectiv LLLL., în perioada 19.08.2000 - 15.12.2009, precum şi S.C. JJ. S.A. - al cărei asociat era numitul KK., nepot al inculpatului A.
Existenţa acestei înţelegeri între inculpaţii A. şi B., încă din timpul desfăşurării procedurii de licitaţie, este demonstrată şi prin aceea că, la percheziţia efectuată în data de 10.09.2012 la sediul S.C. L. S.A. Piteşti, anexat la adresa din 18.03.2009, prin care S.C. L. S.A. transmitea către Consiliul Judeţean Argeş oferta pentru participarea la procedura de achiziţie publică, a fost descoperit un Grafic valoric de execuţie a lucrării "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri afectate de inundaţii - Căteasca". Din această situaţie valorică rezultă că S.C. HH. S.R.L. (societate la care II., ginerele inculpatului A., a fost asociat şi administrator), urma să încaseze cel mai mare procent din contravaloarea lucrărilor, deşi la acel moment, procedura de licitaţie era în plină desfăşurare, oferta S.C. L. S.A. nu era declarată câştigătoare şi nici nu se cunoştea câştigătorul, contractul de achiziţii publice nu era atribuit, iar S.C. HH. S.R.L. nu încheiase cu S.C. L. S.A., vreun contract de asociere sau de subcontractare a lucrărilor.
Nu se poate considera că aceste constatări sunt infirmate prin Raportul de evaluare nr. x/16.06.2017 al Autorităţii Naţionale de Integritate privind pe A., depus în apărare, prin care s-a stabilit că nu există conflict de interese pe motiv că, la data încheierii Contractului nr. x/15.06.2009, numitul II., ginerele inculpatului, nu avea nicio calitate la S.C. HH. S.R.L., iar cu privire la KK., nu s-a putut stabili legătura de rudenie cu A.
Situaţia din dosarul de faţă este diferită de cea constatată de Autoritatea Naţională de Integritate, pe baza unui probatoriu diferit.
Într-adevăr, numitul II. nu era asociat la S.C. HH. S.R.L. în data de 15.06.2009, când această societate a încheiat cu S.C. L. S.A. Contractul de prestări servicii nr. x (semnat de OOO., administrator), însă interesul ginerelui inculpatului în activitatea acestei societăţi comerciale rezultă din documentele ce atestă că, atât înainte, cât şi după încheierea acestui contract, numitul II. a fost asociat şi administrator al S.C. HH. S.R.L.
Mai mult, deşi Contractul nr. x/15.06.2009 şi cele 4 acte adiţionale au fost semnate de OOO., se constată că, în luna iunie 2009, numitul II. era căsătorit cu fiica inculpatului şi, apoi, a redevenit asociat la S.C. HH. S.R.L. în perioada 15.01.2010 - 25.07.2011 şi administrator în perioada 15.01.2010 - 21.07.2011, perioadă în care au fost încheiate ultimele 2 acte adiţionale (unul de prelungire a duratei de execuţie şi celălalt, de majorare a preţului, urmare a unor lucrări suplimentare) şi au fost efectuate plăţi între S.C. L. S.A. şi S.C. HH. S.R.L., perioada executării contractului încheindu-se în luna iunie 2010 (Nota de constatare nr. x/03.02.2012 întocmită de către comisari ai Gărzii Financiare, secţia Argeş).
În ce-l priveşte pe numitul KK., asociatul S.C. JJ. S.A. începând din 24.05.2004, relaţia de rudenie a fost confirmată de inculpatul A., care a declarat: " Îl cunosc pe KK., dar nu este nepot de soră cum se menţionează în actul de sesizare, ci este nepot de văr de-al doilea. Ştiu că avea firmă, dar nu ştiu dacă a avut sau nu, dacă a lucrat sau nu cu firma care a câştigat licitaţia." (declaraţia din 20.03.2018, Dosar nr. x/2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Faptul că inculpatul A. ştia că firma nepotului său, S.C. JJ. S.A., este implicată în execuţia lucrărilor la Podul Căteasca, este dovedită prin convorbirea telefonică interceptată, purtată între inculpaţii B. şi A. în data de 14.07.2009, ora 11:54:35 (procesul-verbal de redare din 7.09.2012).
În final, în perioada iunie 2009 - iunie 2010, S.C. HH. S.R.L. a încasat de la S.C. L. S.A. suma de 8.591.031,68 RON urmare a lucrărilor executate la Podul Căteasca. În aceeaşi perioadă, din contul S.C. HH. S.R.L. a fost retrasă suma de 7.153.100,44 RON. S.C. JJ. S.A. a încasat suma de 2.166.055,67 RON (echivalentul a 515.727 euro) pentru confecţionarea tablierului metalic (Nota de constatare nr. x/03.02.2012 întocmită de către comisari ai Gărzii Financiare, secţia Argeş).
În concluzie, a fost demonstrat interesul personal şi implicarea inculpaţilor B. şi A. atât în ce priveşte tranzacţia referitoare la imobilul-spaţiu comercial cât şi în procedura de atribuire a contractului de achiziţii publice pentru proiectul "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea podurilor Ciomăgeşti şi Căteasca, afectate de inundaţii", precum şi în executarea respectivului contract.
Pe de o parte, B. a urmărit avantajarea S.C. L. S.A. în cadrul procedurii de licitaţie şi atribuirea către această societate comercială a contractului de achiziţii de lucrări, oferind imobilul-spaţiu comercial drept mită în acest scop, pe de altă parte, A. a urmărit obţinerea unui folos injust şi, în contraprestaţie, în exercitarea atribuţiilor de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, a oferit în schimb o conduită favorabilă S.C. L. S.A.
Întreg materialul probator a dovedit faptul că Actul de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009 a fost încheiat, în realitate, de către inculpaţii B. şi A. şi a fost semnat de inculpatul A. la rubrica cumpărător, interpunerea fiului acestuia, numitul N., având rolul de a disimula mita dată de inculpatul B. şi primită de inculpatul A., dar şi de a asigura clandestinitatea acţiunilor frauduloase, cei doi inculpaţi acţionând în deplină cunoştinţă de cauză pentru atingerea scopului propus, pe care l-au şi realizat.
ÎN DREPT:
Fapta inculpatului C., care, în calitate de notar public, cu prilejul întocmirii şi semnării încheierii de autentificare nr. 1000 din 23.03.2009 a contractului având ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului-spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, strada x., M., judeţul Argeş, cu ştiinţă, a atestat în conţinutul acestui înscris, fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, constând în menţionarea nereală a faptului că la sediul biroului său notarial s-ar fi prezentat numitul N., în calitate de cumpărător care, după citirea actului, a consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a semnat toate exemplarele şi anexele, în realitate, în locul presupusului cumpărător semnând tatăl acestuia, inculpatul A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. din 1969.
Faţă de motivele de apel invocate de inculpatul C., se mai impun următoarele precizări:
Atât declaraţiile cât şi apărările acestuia sunt contradictorii.
Pe de o parte, inculpatul susţine că a respectat întocmai procedura notarială de autentificare a Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, că N. a fost prezent la notariat şi a semnat în faţa sa acel contract, contestând împrejurarea că actul de vânzare-cumpărare a fost semnat de inculpatul A.. Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, toate aceste apărări sunt infirmate de materialul probator.
Într-o altă direcţie de apărare, inculpatul C. susţine că fapta a fost comisă fără vinovăţie, pentru că actele i-au fost aduse deja semnate, fiind posibil să fi autentificat un înscris semnat de o altă persoană decât cea care figura în contract în calitate de cumpărător.
Prin probele administrate nu s-a demonstrat că A. a semnat contractul chiar în faţa inculpatului C. sau că A. este cel care a predat inculpatului C. exemplarele deja semnate în locul fiului său, N., ori că C. a cunoscut caracterul disimulat al actului, după cum nu s-a dovedit dacă şi ce anume avantaj a avut inculpatul C. în urma comiterii falsului intelectual. Tocmai de aceea, în sarcina inculpatului C. nu s-a reţinut şi complicitatea la infracţiunile de dare şi luare de mită comise de inculpaţii B. şi A., ci doar faptul că a atestat în mod nereal că actul a fost semnat în faţa sa de către N.
Or, fapta inculpatului, astfel cum a fost reţinută în acuzare, este dovedită, deoarece contractul de vânzare-cumpărare nu a fost semnat de una dintre părţi, respectiv de către cumpărătorul menţionat în contract (N.), semnătura acestuia fiind falsificată de inculpatul A.
Afirmând că actele i-au fost aduse deja semnate, inculpatul C. nu neagă comiterea faptei şi acceptă posibilitatea semnării contractului de vânzare-cumpărare de o altă persoană decât cea care figura în calitate de cumpărător, caz în care, de asemenea, sunt întrunite toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual.
Pe de altă parte, această variantă faptică este negată prin alte declaraţii ale inculpatului C., care a arătat că mai întâi a semnat toate exemplarele contractului vânzătorul B. şi că, în intervalul de timp între plecarea vânzătorului şi venirea cumpărătorului, contractul a rămas la angajatul biroului care s-a ocupat de această lucrare, iar la momentul sosirii cumpărătorului, din nou s-au reluat procedurile, cumpărătorul semnând, de asemenea, toate exemplarele în faţa sa, în calitate de notar.
Rezultă fără vreo îndoială, că, indiferent de maniera în care s-au desfăşurat evenimentele (fie că actul i-a fost adus deja semnat, fie că A. a semnat la rubrica "cumpărător" chiar în faţa notarului), inculpatul C. a autentificat Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 săvârşind infracţiunea de fals intelectual cu intenţie directă, căci a menţionat, contrar realităţii, că a verificat identitatea părţilor şi că acestea au semnat actul în faţa sa, împrejurare neadevărată în ceea ce-l priveşte pe cumpărătorul menţionat în contract - N.
Rezultă, aşadar, că falsul poartă tocmai asupra menţiunilor din contract ce atestau îndeplinirea, de către inculpat, în calitate de notar, a atribuţiilor privind autentificarea actelor, deci a faptelor proprii.
Este exclusă, astfel, incidenţa dispoziţiilor art. 51 alin. (1) C. pen. anterior (art. 30 alin. (1) C. pen. în vigoare) privind eroarea de fapt, ca şi cauză de neimputabilitate, potrivit cărora: "Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei."
În acest sens, trebuie avute în vedere dispoziţiile în vigoare la data comiterii faptei, ce reglementau atribuţiile inculpatului C. relativ la autentificarea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009.
Conform art. 58 din Legea nr. 36/1995 republicată: "Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor."
Potrivit art. 64 din aceeaşi lege: "Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de părţi, precum şi cel ce se păstrează în arhiva biroului notarial, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în faţa notarului public de către părţi sau reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martorii-asistenţi, atunci când este cerută prezenţa lor, şi - dacă este cazul - de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi."
Or, aşa cum s-a demonstrat, Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009 a fost autentificat de inculpatul C. cu nerespectarea dispoziţiilor mai sus menţionate, deoarece respectivul act nu a fost semnat de persoana care figura în contract în calitate de cumpărător, aşa încât inculpatul C., cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor de serviciu în calitate de notar care a autentificat contractul, a atestat în mod neadevărat că N. a semnat respectivul contract în faţa sa.
Drept urmare, nu se poate susţine că inculpatul C. a acţionat din culpă sau fără vinovăţie.
Pentru toate aceste argumente, apelul declarat de inculpatul C., prin care solicită continuarea procesului penal şi pronunţarea unei soluţii de achitare, este nefondat, instanţa de apel constatând că se impune menţinerea soluţiei dată de prima instanţă, respectiv de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunea de fals intelectual, având în vedere că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
Fapta inculpatului A., care a semnat la rubrica "CUMPĂRĂTOR - N." contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la Biroul notarului public C. din Piteşti, judeţul Argeş, contract care a fost întocmit în mod disimulat şi semnat în fals, doar în scopul de a ascunde comiterea de către inculpatul A. a infracţiunii de luare de mită şi în realizarea scopului urmărit prin această infracţiune, prin primirea necuvenită a imobilului-spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti strada x., M., judeţul Argeş, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului B., care a semnat la rubrica "VÂNZĂTOR - B." contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la Biroul notarului public C. din Piteşti, judeţul Argeş, contract care a fost întocmit în mod disimulat şi semnat în fals, doar în scopul de a ascunde comiterea de către inculpatul B. a infracţiunii de dare de mită şi în realizarea scopului urmărit prin această infracţiune, prin remiterea către inculpatul A. a imobilului-spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, strada x., M., judeţul Argeş, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Se impune menţinerea agravantei prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, deoarece infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată au fost comise în legătură directă cu infracţiunile de corupţie şi sunt infracţiuni mijloc, prin raportare la infracţiunile de dare şi luare de mită, ce constituie infracţiunile scop. Legătura între aceste infracţiuni evidenţiază, încă o dată, că săvârşirea falsurilor a avut menirea de a mijloci darea şi luarea de mită, pentru a asigura trecerea imobilului din proprietatea inculpatului B. în proprietatea inculpatului A.
Faţă de cele reţinute, sunt nefondate motivele de apel prin care, precizând că doresc continuarea procesului penal, inculpaţii B. şi A. au solicitat instanţei de apel pronunţarea unor soluţii de achitare, astfel încât se impune menţinerea soluţiilor atacate doar de către inculpaţi, de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracţiunile de luare şi dare de mită, având în vedere că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
Fapta inculpatului A., care, în contextul iniţierii şi desfăşurării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri", a primit de la inculpatul B., asociat şi administrator al S.C. L. S.A., foloase necuvenite constând în imobilul-spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, str. x, judeţul Argeş, în mod disimulat, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la Biroul Notarului Public C. din Piteşti (contract falsificat), în scopul îndeplinirii actelor privitoare la îndatoririle sale de serviciu sau de a face acte contrare acestor îndatoriri, pentru atribuirea contractului de achiziţie publică firmei S.C. L. S.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969.
Fapta inculpatului B., asociat şi administrator la S.C. L. S.A., care, în contextul iniţierii şi desfăşurării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică "Normalizarea condiţiilor de trafic pe drumurile judeţene prin reabilitarea a două poduri", a remis foloase necuvenite, constând în imobilul-spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, str. x, judeţul Argeş, inculpatului A., preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş şi reprezentant al acestei autorităţi contractante, în mod disimulat, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la Biroul Notarului Public C. din Piteşti (contract falsificat), în scopul ca inculpatul A. să îndeplinească acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu sau să facă acte contrare acestor îndatoriri, pentru atribuirea contractului de achiziţie publică firmei S.C. L. S.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969.
Şi în ce priveşte infracţiunile de dare de mită, reţinută în sarcina inculpatului B. şi luare de mită, reţinută în sarcina inculpatului A., sunt îndeplinite, de asemenea, toate condiţiile de tipicitate.
Din perspectiva laturii obiective, a fost demonstrată comiterea de către inculpatul B. a unei acţiuni de dare a unui folos, constând în imobilul ce a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009, corelativ, s-a dovedit în sarcina inculpatului A. că a primit respectivul imobil indirect, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare disimulat. De asemenea, s-a dovedit că darea şi primirea imobilului au fost realizate în îndeplinirii de către inculpatul A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, a atribuţiilor prevăzute de lege, după caz, în scopul îndeplinirii unor acte contrare acestor atribuţii, în cadrul procedurii de licitaţie pentru atribuirea contractului de achiziţii publice privind lucrările de reabilitarea a podului Căteasca.
Din perspectiva laturii subiective a infracţiunilor de dare şi luare de mită, probele au demonstrat că ambii inculpaţi au acţionat cu intenţie directă, pentru realizarea scopului propus.
În ce priveşte încadrarea juridică, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea variantei agravate a infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi, corelativ, pentru reţinerea variantei agravate a infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Astfel, potrivit art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969, constituie infracţiunea de luare de mită fapta prevăzută în alin. (1) al aceluiaşi articol dacă a fost săvârşită de un funcţionat cu atribuţii de control.
Conform art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare la data comiterii faptei (respectiv în forma anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012):
"(1) Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din C. pen., dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) din C. pen. privind săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar cu atribuţii de control.
(2) Fapta de dare de mită săvârşită faţă de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau faţă de un funcţionar cu atribuţii de control se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 din C. pen., al cărei maxim se majorează cu 2 ani".
În speţă, în cadrul procedurii de licitaţie, inculpatul A. nu avea atribuţii de control şi nici atribuţii privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor.
La stabilirea corectei încadrări juridice a faptelor, Înalta Curte constată întemeiate susţinerile apărării, în sensul că sunt aplicabile concluziile Deciziei nr. 2/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în M. Of. nr. 135/22.02.2017), potrivit căreia:
"Dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior anului 2014) se aplică doar în ipoteza în care infracţiunea de luare de mită a fost săvârşită de făptuitor în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia privind constatarea sau sancţionarea contravenţiilor.".
Conform celor statuate prin această decizie cu efect obligatoriu general:
"Potrivit acestei reglementări, infracţiunea de luare de mită este calificată, atrăgând un regim sancţionator mai sever, atunci când fapta a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.
Prin urmare, ceea ce agravează infracţiunea de luare de mită este calitatea specială a subiectului activ nemijlocit, determinată prin atribuţiile acestuia de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.
Dar reţinerea formei agravate presupune, în mod obligatoriu, îndeplinirea condiţiilor de incriminare ale variantei-tip a infracţiunii de luare de mită, fiind extinsă doar sfera subiectului activ.
Din această perspectivă, şi în forma agravată, fapta de luare de mită este săvârşită în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau cu scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, dar nu a oricăror îndatoriri, ci doar a acelora care se circumscriu competenţelor subiectului activ, respectiv funcţionarului cu atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor."
În speţă, astfel cum reiese din cuprinsul actului de sesizare, acuzarea a avut în vedere pentru reţinerea formei agravate ale infracţiunilor de dare şi luare de mită, următoarele dispoziţii legale care vizează atribuţiile inculpatului A.: art. 102 alin. (1), art. 103 alin. (1) şi (2), precum şi art. 104 alin. (1) lit. e) şi alin. (6) lit. f) din Legea nr. 215/2001 - legea administraţiei publice locale.
Astfel, conform art. 102 alin. (1) din legea de mai sus:
"Preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi juridice române şi străine, precum şi în justiţie."
Potrivit art. 103 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege:
"Preşedintele consiliului judeţean răspunde de buna funcţionare a aparatului de specialitate al consiliului judeţean, pe care îl conduce. (...) Preşedintele consiliului judeţean asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului judeţean, precum şi a altor acte normative."
De asemenea, se constată că, în conformitate cu art. art. 104 alin. (1) lit. e) şi alin. (6) lit. f) din Legea nr. 215/2001:
"Preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele categorii principale de atribuţii: (...)
e) atribuţii privind serviciile publice de interes judeţean; (...)
(6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), preşedintele consiliului judeţean: (...)
f) coordonează şi controlează realizarea activităţilor de investiţii şi reabilitare a infrastructurii judeţene.
Reiese, astfel, că dispoziţiile legale invocate în acuzare, pe de o parte, nu vizează constatarea sau sancţionarea contravenţiilor, pe de altă parte, nu pot fundamenta reţinerea unor atribuţii de control ale inculpatului A. în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziţii publice.
Luând în considerare Decizia nr. 2/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ce priveşte atribuţiile de constatare a contravenţiilor şi de luare a măsurilor de sancţionare contravenţională, indiferent de faptul că, la modul general, preşedintele consiliului judeţean poate avea calitate de agent constatator, se constată că aceste atribuţii nu au nicio legătură cu faptele ce fac obiectul acuzaţiei penale, aşa încât, datorită faptului că darea şi luarea de mită nu au fost comise în legătură cu asemenea atribuţii ale inculpatului A., nu sunt aplicabile dispoziţiile de agravare prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinute în acuzare în ce priveşte infracţiunea de luare de mită comisă de inculpatul A.
În ce priveşte atribuţiile de control, Înalta Curte apreciază că este aplicabil acelaşi raţionament ca în cazul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în concordanţă cu cele statuate prin Decizia nr. 2/2017, chiar dacă disp. art. 254 alin. (2) şi disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 nu au făcut obiectul respectivei decizii. Drept urmare, pentru a fi incidente aceste reglementări, este necesar să se constate că activitatea imputată subiectului activ al infracţiunii se circumscrie atribuţiilor de control.
Or, conform acuzaţiei penale şi faptelor reţinute de instanţa de apel în sarcina celor doi inculpaţi, darea şi luarea de mită au avut în vedere atribuţiile inculpatului A. în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziţii publice.
Astfel cum s-a reţinut, prevederile legale invocate de Parchet au un caracter extrem de general şi vizează doar tangenţial procedura de licitaţie avută în vedere, în concret, prin acuzaţiile formulate în cauza de faţă în sarcina inculpaţilor B. şi A.
Chiar examinând prevederile legale ce reglementează, în concret, atribuţiile preşedintelui Consiliului Judeţean în cadrul acestei proceduri, Înalta Curte constată că acestea sunt conţinute în O.U.G. nr. 34/2000 şi H.G. nr. 925/2006, din care rezultă că preşedintele are doar atribuţii de desemnare a Comisiei de evaluare (art. 71 din H.G. nr. 925/2006) şi obligaţia de a semna contractul de achiziţie publică cu ofertantul declarat câştigător de către Comisia de evaluare (art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006).
Nu a fost identificată nicio dispoziţie legală care să prevadă posibilitatea preşedintelui Consiliului Judeţean de a evalua, aprecia, verifica sau cenzura în vreun fel modalitatea de lucru, aprecierile, constatările, concluziile Comisiei de evaluare sau actele emise de către această comisie, ori atribuţii de control ale preşedintelui în alte etape ale procedurii.
Este adevărat că dispoziţiile celor două acte normative, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006, prezintă anumite neclarităţi, deoarece art. 3 alin. (1) lit. a) şi lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006 fac vorbire despre "acceptarea ofertei câştigătoare" sau "respingerea ofertei câştigătoare", iar art. 83 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 prevede că "raportul Comisiei de evaluare se înaintează conducătorului autorităţii contractante spre aprobare".
Aceste neclarităţi sunt însă pe deplin lămurite chiar prin dispoziţiile art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 mai sus menţionate, care prevăd în mod expres, nelăsând loc vreunei interpretări, obligaţia conducătorului autorităţii contractante de a semna contractul cu operatorul economic a cărui ofertă a fost declarată câştigătoare:
"Autoritatea contractantă are obligaţia de a încheia contractul de achiziţie publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare, pe baza propunerilor tehnice şi financiare cuprinse în respectiva ofertă."
De asemenea, dispoziţiile art. 125 şi art. 126 din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd posibilitatea conducătorului autorităţii contractante - preşedintele Consiliului Judeţean de a dispune verificarea capacităţii tehnice a ofertanţilor, dar nici această dispoziţie legală nu se constituie într-o atribuţie de control a procedurii de atribuire şi activităţii Comisiei de evaluare, fiind doar o atribuţie a preşedintelui Consiliului Judeţean în cadrul respectivei proceduri care, alături de cea prevăzută de art. 204 alin. (1) din acelaşi act normativ - care prevede dreptul şi obligaţia de a semna contractul de achiziţie publică, justifică doar îndeplinirea condiţiilor de tipicitate pentru forma simplă a infracţiunii de luare de mită, astfel cum este prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969.
Pe de altă parte, nici în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Judeţean Argeş nu sunt prevăzute pentru preşedinte atribuiţii de control în cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziţii publice, la modul general, şi nici cu privire la activitatea Comisiei de evaluare, în particular.
Dimpotrivă, potrivit art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea ofertei câştigătoare este atributul exclusiv al comisiei de evaluare constituită la nivelul autorităţii contractante.
Trebuie avute în vedere şi prevederile din capitolul 9 - Monitorizarea atribuirii contractelor de achiziţie publică, respectiv disp. art. 99 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora "Monitorizarea atribuirii contractelor de achiziţie publică se realizează de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, pe baza informaţiilor cuprinse în anunţurile de participare şi de atribuire."
Atribuţii de control pentru preşedintele Consiliului Judeţean nu sunt prevăzute nici de O.U.G. nr. 30/2006, privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, respectiv de H.G. nr. 942/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 30/2006.
Dimpotrivă, conform art. 1 alin. (1) din acest din urmă act normativ, în varianta în vigoare la data comiterii faptei de luare de mită (23.03.2009): "Se desemnează Ministerul Economiei şi Finanţelor ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil pentru îndeplinirea funcţiei de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidenţa legislaţiei privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii."
Pe cale de consecinţă, în absenţa unor atribuţii de control care să aibă legătură cu activitatea imputată inculpatului A., nu pot fi reţinute nici dispoziţiile art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969, în ce priveşte infracţiunea de luare de mită comisă de acesta şi, corelativ, nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în ce priveşte infracţiunea de dare de mită comisă de inculpatul B.
Drept urmare, instanţa de apel va dispune schimbarea încadrării juridice reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, în sensul celor mai sus constatate.
Urmare acestor schimbări a încadrării juridice, sunt apreciate întemeiate apărările formulate de inculpatul B., în sensul că s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea de dare de mită. Astfel, conform art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969, infracţiunea de dare de mită este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, aşa încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 124 (în forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 63/2012) şi cu art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, termenul de prescripţie este de 7 ani şi 6 luni şi s-a împlinit în data de 22.09.2016, cu o zi înaintea datei de la care a început să curgă, termenul fiind calculat conform art. 154 C. pen. din 1969.
În atare situaţie, se impune încetarea procesului penal în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. cu privire la infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969.
Referitor la infracţiunea de luare de mită comisă de inculpatul A. se constată că, potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, iar termenul de prescripţie specială a răspunderii penală este 12 ani şi 6 luni şi nu s-a împlinit, aşa încât, şi din acest punct de vedere, sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege pentru condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei, luând în considerare dispoziţiile art. 72 C. pen. din 1969, instanţa de apel are în vedere limitele de pedeapsă, gradul de pericol social ridicat al faptei evidenţiat prin acea că inculpatul A. a acţionat în exercitarea atribuţiilor de conducător al Consiliului Judeţean, folosindu-se de funcţia deţinută pentru a obţine în mod nejustificat un imobil, valoarea ridicată a bunului ce a făcut obiectul mitei, fiind vorba de un imobil cu destinaţie de spaţiu comercial, amplasat în centrul oraşului Piteşti (conform grilei notarilor publici, valora cel puţin 447.000 RON în data de 23.03.2009), de faptul că pentru a ascunde primirea mitei l-a interpus pe fiul său în tranzacţie, precum şi atitudinea de nerecunoaştere a faptei manifestată în mod constant în tot cursul procesului penal. Aceste elemente de individualizare justifică orientarea pedepsei către maximul special.
Luând în considerare aspectele favorabile de care trebuie să se ţină seama la individualizarea sancţiunii, Înalta Curte apreciază, în final, că o justă cuantificare a acesteia corespunde aplicării unei pedepse de 5 ani, orientată către nivelul mediu, între minimul şi maximul prevăzut de lege.
Sub acest ultim aspect, trebuie avute în vedere, pe de o parte, împrejurarea că de la data comiterii faptei a trecut o perioadă de 10 ani şi că durata procesului penal a fost îndelungată, fără a putea fi imputată inculpatului - inculpatul a fost pus sub acuzare prin Rezoluţia nr. 126/P/2010 din 7.09.2012, instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul din 6.02.2013, în cauză a fost pronunţată o primă hotărâre de către instanţa de fond la data de 04.07.2014 (Sentinţa penală nr. 271), cauza şi-a urmat cursul în faţa instanţei de apel, fiind pronunţată Decizia nr. 305 din data de 20.07.2016, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Ulterior, în data de 5.05.2017, a fost pronunţată o a doua sentinţă de către instanţa de fond (Sentinţa penală nr. 82), iar în final, cauza a fost soluţionată definitiv prin decizia de faţă, pronunţată la data de 26.03.2019.
Pe de altă parte, trebuie să se ţină seama de datele ce-l caracterizează pe inculpat, respectiv vârsta înaintată şi starea de sănătate, precum şi împrejurarea că la momentul comiterii infracţiunii de luare de mită, inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind condamnat ulterior, prin Decizia penală nr. 176/5.02.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În consecinţă, în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, Înalta Curte va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi, constatând că aplicarea pedepsei complementare este obligatorii, va face şi aplicarea art. 65 C. pen. din 1969, urmând a interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Se va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 71 C. pen. din 1969, privind interzicerea exercitării aceloraşi drepturi ca pedeapsă accesorie.
Constatând că infracţiunea de luare de mită a fost comisă în concurs real cu infracţiunile pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 435/28.05.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă, vor fi descontopite pedepsele aplicate prin această ultimă hotărâre şi, în baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, le va contopi cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta pentru infracţiunea de luare de mită, va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o va spori cu 2 ani şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare.
Având în vedere că pedeapsa aplicată în prezenta cauză nu depăşeşte pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate prin Sentinţa penală nr. 435/28.05.2013 mai sus menţionată, instanţa de apel va menţine sporul de pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicat prin aceeaşi hotărâre, aşa încât pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta decizie este egală cu cea stabilită prin hotărârea definitivă mai sus menţionată, respectiv de 7 ani şi 8 luni închisoare.
Luând în considerare că inculpatul A. a fost liberat condiţionat din această pedeapsă rezultantă (astfel cum rezultă din biletul de liberare L62191/2017 din 29.05.2017, acesta a fost liberat la aceeaşi dată - dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. x/2013), ţinând cont de considerentele hotărârii de liberare condiţionată - Decizia penală nr. 166/29.05.2017 a Tribunalului Argeş (din care rezultă că a a fost stăruitor în muncă, nu a fost sancţionat disciplinar, a fost recompensat de 10 ori şi a participat la numeroase programe educaţionale, iar timpul relativ scurt în care condamnatul a fost efectiv încarcerat se datorează voinţei legiuitorului, de a acorda un beneficiu mai mare condamnaţilor trecuţi de 60 de ani), nu în ultimul rând, având în vedere vârsta inculpatului - 74 de ani, precum şi gravele probleme de sănătate - două accidente vasculare cerebrale, dublu by-pass aorto-coronarian, astfel cum reiese din actele medicale depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că se impune menţinerea liberării condiţionate, fără să mai fie necesară reîncarcerarea inculpatului.
La pronunţarea acestei soluţii, instanţa de apel are în vedere jurisprudenţa constantă cristalizată sub regimul C. pen. din 1969, chiar în absenţa unei dispoziţii legale exprese de menţinere a liberării condiţionate, precum şi faptul că această soluţie jurisprudenţială a fost consacrată legislativ prin noul C. pen., care reglementează în dispoziţiile art. 105 alin. (2), posibilitatea menţinerii liberării condiţionate în situaţii similare celei din cauza de faţă.
În altă ordine de idei, sunt apreciate nefondate atât motivele de apel formulate de numitul N. împotriva soluţiei de desfiinţare a Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009 şi de restabilire a situaţiei anterioare cât şi, sub acest aspect, criticile formulate de inculpaţii A., B. şi C.
Şi apelul formulat de N. urmează a fi respins ca nefondat, şi nu ca inadmisibil, astfel cum a solicitat Parchetul. Într-adevăr, sus-numitul nu are calitate de parte în proces şi a fost citat în calitate de martor, însă acesta justifică, cu evidenţă, un interes personal de natură materială faţă de soluţia pronunţată, prin care s-a dispus desfiinţarea unui contract în care N. figura ca şi cumpărător, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar apelul declarat vizează chiar aceste soluţii.
Sunt îndeplinite, aşadar,condiţiile prev. de art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care dau posibilitatea exercitării căii de atac a apelului şi de către "orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare."
Procedând la examinarea criticilor formulate de N., dar şi de inculpaţii A., B. şi C., Înalta Curte constată că prima instanţă a dispus în mod corect desfiinţarea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009, urmare a constatării săvârşirii de către inculpatul C. a infracţiunii de fals intelectual, respectiv a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comise de inculpaţii A. şi B.
În conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (3) C. proc. pen., pentru desfiinţarea înscrisurilor nu este necesară existenţa unei acţiuni civile, dispoziţiile legale mai sus menţionate prevăzând în mod expres această ipoteză, aşa încât, în mod corect instanţa de fond s-a pronunţat din oficiu, atât cu privire la desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare cât şi cu privire la restabilirea situaţiei anterioare. Pe cale de consecinţă, pentru luarea acestor măsuri nu era necesară vreo manifestare de voinţă din partea persoanelor menţionate în Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009 sau din partea vreunei alte persoane.
În ce priveşte desfiinţarea contractului, mai trebuie precizat că, deşi potrivit teoriei generale a contractelor, Actul de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009 apare ca fiind un contract sinalagmatic cu titlu oneros consensual, în realitate, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, prin administrarea probelor s-a demonstrat că acesta a fost un contract fictiv, prin care a fost disimulată darea şi luarea unei mite - deci prin intermediul actului s-a urmărit şi obţinut trecerea cu titlu gratuit a bunului de la inculpatul B. la inculpatul A., N. figurând în mod fictiv în contract în calitate de cumpărător, drept urmare, respectivul act a fost încheiat prin fraudă la lege, având o cauză ilicită, nefiind întocmit în concordanţă cu dispoziţiile civile ce reglementează raporturile juridice fireşti, specifice unui contract de vânzare-cumpărare.
Obiectul mitei nu l-a constituit doar diferenţa dintre suma de 250.000 RON, menţionată în contract ca preţ al vânzării şi suma minimă de 447.000 RON, la care notarul a calculat taxele în conformitate cu art. 771 alin. (4) din C. fisc. , aceasta fiind valoarea minimă la care se taxează bunuri de natura imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Aceasta a constituit doar o variantă subsidiară a acuzaţiei penale (dacă s-ar fi demonstrat că s-a achitat preţul prevăzut în contract, în sumă de 250.000 RON), însă, prin probele administrate s-a dovedit caracterul fictiv al contractului, atât în ce priveşte părţile (transferul s-a făcut de la inculpatul B. la inculpatul A.) cât şi preţul, rezultând, că suma de bani nu a fost plătită, ci a avut loc un transfer cu titlu gratuit.
În consecinţă, restabilirea situaţiei anterioare urmare a desfiinţării Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23.03.2009, constă doar în aceea că bunul reintră în proprietatea vânzătorului - inculpatul B., fără să existe obligaţia corelativă a aşa-zisului cocontractant în persoana lui N. - ce figurează în contract ca şi cumpărător, de restituire a contraprestaţiei, respectiv a preţului menţionat în contract. Nefiind plătit un anumit preţ, desfiinţarea actului nu poate da naştere unei obligaţii corelative a inculpatului B., de a restitui numitului N. preţul vânzării.
Pe cale de consecinţă, va fi înlăturată dispoziţia din sentinţa atacată prin care s-a dispus restabilirea, în mod integral, a situaţiei anterioare cu privire la acest imobil, urmând a se dispune în limita mai sus menţionată.
Totodată, în temeiul art. 255 alin. (4) cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen. din 1969, se impune confiscarea de la inculpatul B. a bunului ce a făcut obiectul infracţiunilor de dare-luare de mită, urmând ca, potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., instanţa de apel să menţină, în vederea confiscării, sechestrul asigurător instituit asupra acestui imobil-spaţiu comercial.
VI. În ce priveşte cheltuielile judiciare către stat determinate de soluţionarea cauzei în primă instanţă, luând în considerare soluţiile pronunţate de instanţa de apel şi măsura în care se modifică hotărârea atacată, Înalta Curte constată că soluţiile pronunţate de instanţa de fond, sub acest aspect, urmează a fi schimbate numai după cum urmează:
- având în vedere achitarea inculpaţilor D. şi E. pentru infracţiunea de abuz în serviciu privind încheierea Contractului de lucrări nr. x/1.06.2009, dar şi încetarea procesului penal pentru infracţiunile de fals şi uz de fals (în condiţiile în care aceştia au solicitat continuarea procesului penal), se impune, în temeiul art. 275 alin. (1) pct. 1 şi alin. (3) C. proc. pen. diminuarea cheltuielilor de la câte 1.500 RON, sumă la care au fost obligaţi prin hotărârea primei instanţe, la câte 1.000 RON;
- luând în considerare soluţiile de achitare dispuse în ce le priveşte pe inculpatele J., K., I. şi H., conform art. 275 alin. (1) pct. 1 şi alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în totalitate.
În ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, cheltuielile judiciare către stat rămân neschimbate, cu precizarea că inculpaţii A. şi B. au fost achitaţi în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de luare şi dare de mită, iar instanţa de apel a dispus condamnarea acestora, pe când, instanţa de fond a dispus condamnarea celor doi inculpaţi pentru infracţiunea de abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu privind încheierea Contractului de lucrări nr. x/1.06.2009, iar instanţa de apel a dispus achitarea celor doi inculpaţi pentru această infracţiune, astfel încât nu este necesară modificarea soluţiei privind cheltuielile judiciare stabilite în sarcina celor doi inculpaţi.
***
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii A., B., E., D., K., J., I., H., F., împotriva Sentinţei penale nr. 82/F din data de 05 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013.
Va desfiinţa în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi va proceda la rejudecarea cauzei, în limitele şi pentru motivele mai sus-enunţate, urmând a menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchet şi de inculpaţii mai sus menţionaţi, vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. şi de numitul N. şi, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe fiecare dintre ei la câte 700 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi C. şi F., pentru apelanţii intimaţi inculpaţi B., J., E., I., D., H., A. şi K., precum şi pentru intimata inculpată G., în cuantum de câte 130 RON, vor rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite apelurile declarate de: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii A., B., E., D., K., J., I., H., F., împotriva Sentinţei penale nr. 82/F din data de 05 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013.
Desfiinţează în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi, rejudecând:
În aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.:
1. a) În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (două acte materiale), în două infracţiuni de abuz în serviciu:
- prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009);
- prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009).
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
b) În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (două acte materiale), în două infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (8) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., rap. la art. 124 cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969, constatând intervenită prescripţia specială a răspunderii penale.
c) În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului A., din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 65 C. pen. din 1969, interzice inculpatului pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Constată că infracţiunea de luare de mită pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. în cauza de faţă, este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 435/28.05.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 176A/05.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa mai sus menţionată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani;
- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani;
- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani;
- sporul de pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, contopeşte pedepsele mai sus menţionate cu pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită prin prezenta hotărâre pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 ani şi 8 luni, în final, stabilind pentru inculpatul A. pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, aplică inculpatului A., alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o perioadă de 5 ani, a exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Conform art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969, deduce din pedeapsa aplicată perioada deja executată, de la 26.01.2011 la 02.02.2011 şi de la 05.02.2015 la 29.05.2017, când inculpatul a fost liberat condiţionat.
Menţine liberarea condiţionată a inculpatului A. dispusă prin Decizia penală nr. 166/29.05.2017, pronunţată de Tribunalul Argeş.
Conform art. 35 alin. (4) C. pen. din 1969, menţine măsura confiscării sumei de 66.588,15 RON de la inculpatul A., aplicată prin Sentinţa penală nr. 435/28.05.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 176A/05.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
2. a) În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului B., din complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (două acte materiale), în:
- complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009);
- complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul B. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009).
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul B. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
b) În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului B., din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (8) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., rap. la art. 124 cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969, constatând intervenită prescripţia specială a răspunderii penale.
c) În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului B., din infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (8) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., rap. la art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969, constatând intervenită prescripţia specială a răspunderii penale.
3. a) În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului D., din infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (două acte materiale), în două infracţiuni de abuz în serviciu:
- prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009);
- prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., achită pe inculpatul D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009).
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
b) În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului D., din infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (8) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., rap. la art. 124 cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969, constatând intervenită prescripţia specială a răspunderii penale.
c) În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului D., din infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (8) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., rap. la art. 124 cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. din 1969, constatând intervenită prescripţia specială a răspunderii penale.
4. a) În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata E. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009).
b) În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatei E., din infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (8) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., rap. la art. 124 cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei E. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969, constatând intervenită prescripţia specială a răspunderii penale.
c) În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatei E., din infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (8) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., rap. la art. 124 cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei E. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. din 1969, constatând intervenită prescripţia specială a răspunderii penale.
5. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatei K., din infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (două acte materiale), în două infracţiuni de abuz în serviciu:
- prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009);
- prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., achită pe inculpata K. pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009).
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., achită pe inculpata K. pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
6. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatei J., din infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (două acte materiale), în două infracţiuni de abuz în serviciu:
- prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009);
- prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., achită pe inculpata J. pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009).
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., achită pe inculpata J. pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
7. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., achită pe inculpata I. pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009).
8. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., achită pe inculpata H. pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen. din 1969 (fapta privind încheierea actului adiţional la Contractul nr. x/2535/1.06.2009).
9. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatei F., din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (8) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., rap. la art. 124 cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei F. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, constatând intervenită prescripţia specială a răspunderii penale.
În legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu privind încheierea Contractului nr. x/2535/1.06.2009:
Înlătură din sentinţa atacată dispoziţia de confiscare a sumei de 4.497.947,48 RON de la inculpaţii A., B., D., K., J., E. şi I., respectiv câte 642.564 RON de la fiecare dintre inculpaţi.
Înlătură dispoziţia de respingere a acţiunii civile formulată de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti cu privire la suma de 3.779.787 RON.
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată împotriva inculpaţilor A., B. şi E., de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, cu privire la suma de 3.779.787 RON.
Respinge ca nefondată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva inculpaţilor D., I., K. şi J.
Conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen., menţine, până la concurenţa sumei de 3.779.787 RON, măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 126/P/2010 din data de 7.01.2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A., B. şi E., măsură care încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune la instanţa civilă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Ridică sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 126/P/2010 din data de 7.01.2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor D., I., K. şi J.
În legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu privind încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2535/1.06.2009:
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată împotriva inculpaţilor A., B. şi D. de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, cu privire la suma de 4.973.065,75 RON.
Respinge ca nefondată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva inculpatelor K., J. şi H.
Conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen., menţine măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 126/P/2010 din data de 7.01.2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A., B., D., până la concurenţa sumei de 4.973.065,75 RON, măsură care încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune la instanţa civilă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Ridică măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 126/P/2010 din data de 7.01.2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpatelor K., J. şi H.
În legătură cu infracţiunea de luare de mită pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. şi infracţiunea de dare de mită pentru care s-a dispus încetarea procesului penal pentru inculpatul B.:
Înlătură din sentinţa atacată dispoziţiile privind:
- ridicarea sechestrului asigurător cu privire la imobilul-spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, str. x, judeţul Argeş, cu o suprafaţă utilă de 117,40 m.p., identificat cu număr cadastral x, cu un teren aferent acestuia în suprafaţă de 50,02 m.p. şi subsolul aceluiaşi spaţiu cu o suprafaţă utilă de 138,42 m.p., identificat cu număr cadastral x, împreună cu cota-parte indiviză din terenul aferent în suprafaţă de 20,02 m.p.;
- repunerea părţilor în situaţia anterioară cu privire la imobilul mai sus menţionat.
Urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23.03.2009 la Biroul Notarului Public C. din Piteşti, dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară cu privire la imobilul mai sus menţionat, numai în sensul că dreptul de proprietate asupra respectivului imobil reintră în patrimoniul inculpatului B.
În temeiul art. 255 alin. (4) cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen. din 1969, confiscă de la inculpatul B. imobilul-spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, str. x, judeţul Argeş, cu o suprafaţă utilă de 117,40 m.p., identificat cu număr cadastral x, cu un teren aferent acestuia în suprafaţă de 50,02 m.p. şi subsolul aceluiaşi spaţiu cu o suprafaţă utilă de 138,42 m.p., identificat cu număr cadastral x împreună cu cota-parte indiviză din terenul aferent în suprafaţă de 20,02 m.p.
Menţine, în vederea confiscării, sechestrul asigurător cu privire la imobilul-spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, str. x, judeţul Argeş, cu o suprafaţă utilă de 117,40 m.p., identificat cu număr cadastral x, cu un teren aferent acestuia în suprafaţă de 50,02 m.p. şi subsolul aceluiaşi spaţiu cu o suprafaţă utilă de 138,42 m.p, identificat cu număr cadastral x, împreună cu cota-parte indiviză din terenul aferent în suprafaţă de 20,02 m.p.
Conform art. 275 alin. (1) pct. 1 şi alin. (3) C. proc. pen., diminuează cuantumul cheltuielilor judiciare către stat stabilite în sarcina inculpaţilor E. şi D., de la câte 1500 RON, la câte 1000 RON.
Conform art. 275 alin. (1) pct. 1 şi alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea în primă instanţă a cauzei, privind pe inculpatele K., J., I. şi H., rămân în sarcina statului.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
II. Respinge ca nefondate apelurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe penale de către inculpatul C. şi de numitul N.
Obligă pe inculpatul C. şi pe N. la plata sumei de de câte 700 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii A., B., E., D., K., J., I., H. şi F., rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi C. şi F., pentru apelanţii intimaţi inculpaţi B., J., E., I., D., H., A. şi K., precum şi pentru intimata inculpată G., în cuantum de câte 130 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 martie 2019.
Procesat de GGC - NN