Refuzul acordării titlului didactic de conferenţiar universitar. Constarea caracterului nejustificat. Delimitarea limitelor de competenţă a instanţei de contencios administrativ în raport cu cea a comisiei de specialitate.
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. i)
Intră în competenţa instanţei de contencios administrativ analiza caracterului nejustificat al refuzului de acordare a titlului didactic de conferenţiar universitar, în condiţiile în care această analiză priveşte modul de interpretare şi aplicare de către organele abilitate a dispoziţiilor legale iar nu analiza performanţelor ştiinţifice ale persoanei solicitante. Într-o astfel de situaţie, nu poate fi reţinută o substituire a instanţei de judecată în atribuţiile comisiei de specialitate.
Decizia nr. 776 din 1 martie 2017
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 5582/2/2012, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale (fostul Minister al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), anularea Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr.3991/ 04.05.2012, emis de pârât.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr.876 din 4 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în mod corect Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare a înlăturat propunerea comisiei de soluţionare a contestaţiei, întrucât, acordarea titlului didactic de conferenţiat universitar nu este posibilă din cauza neîndeplinirii standardului de minim un articol cotat ISI, iar reclamanta nici nu a susţinut şi nici nu a probat că motivarea (concluzia) comisiei de specialitate nu ar fi conformă cu realitatea.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 876 din 4 martie 2013, a formulat recurs reclamanta A, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că este nelegal Ordinul nr. 3991/ 4.05.2012, prin care nu i s-a acordat titlul didactic de conferenţiar universitar, reţinându-se lipsa unui articol într-o publicaţie ISI.
Recurenta a susţinut că, potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul nr. 3548/2006, pentru domeniul „Cultură fizică şi sport”, un articol cotat ISI echivalează cu 3 studii de specialitate, această condiţie fiind îndeplinită, întrucât a publicat 16 articole şi studii de specialitate.
În altă ordine, a menţionat că nu s-a avut în vedere faptul că pentru domeniul în care a concurat, nu opera condiţia existenţei unui articol într-o publicaţie ISI.
4. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului declarat de reclamantă
Prin Decizia nr.1266 din 12 martie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, au fost expuse, pe lângă critica nemotivării ordinului contestat, alte critici cu referire la acesta, care vizau concluzia comisiei de specialitate, care însă nu au făcut obiect al analizei în primul ciclu procesual, acestea fiind reiterate şi în calea de atac, însă controlul judiciar se poate realiza doar în situaţia pronunţării primei instanţe asupra acestor aspecte.
Astfel, faţă de dispoziţiile art. 261 pct. 5 şi art. 129 alin. (5) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că se impune analizarea tuturor apărările reclamantei, inclusiv sub aspectul aplicabilităţii prevederilor Anexei nr.2 pct. 10 la Ordinul nr.3548/2006, privind completarea Ordinelor ministrului educaţiei şi cercetării nr.5098, nr. 5099, nr. 5100 şi nr. 5101 din 3 octombrie 2005 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferenţiar, cercetător ştiinţific gradul I, respectiv cercetător ştiinţific gradul II, în ceea ce priveşte posibilitatea/eventualitatea echivalării unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.05.2014. sub nr. 5582/2/2012*.
5. Hotărârea primei instanţe, după rejudecarea cauzei
Prin sentinţa civilă nr. 3325 din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâţii pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi a anulat Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3991/04.05.2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că expunerea de motive a Ordinului nr. 3991/04.05.2012,se fundamentează pe o serie de alte ordine anterioare, printre care Ordinul nr. 3194/2012 privind constituirea comisiilor de analiză a contestaţiilor la propunerea C.N.A.T.C.U., ordin care nu a fost publicat în Monitorul Oficial, deşi acest act are valenţe de act administrativ normativ. A constatat instanţa de fond că, atât timp cât unul dintre ordinele care fundamentează actul atacat, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, atunci actul principal este viciat şi trebuie anulat. Prima instanţă a reţinut că neputând fi anulat în parte ordinal atacat, se impune anularea acestuia în integralitate.
Un motiv subsidiar de nulitate, l-a constituit nemotivarea actelor de invalidare a propunerilor comisiei de analiză, prin ordinul atacat. A concluzionat instanţa de fond că nu se poate realiza o cenzură judiciară asupra măsurii de invalidare a propunerilor comisiei, în lipsa unei motivări cu privire la standardele ISI şi legătura sau lipsa de relevanţă a documentelor depuse ca probă de către reclamantă.
6. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 3325 din 5 decembrie 2014, a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A arătat recurentul că ordinul supus cenzurii instanţei de fond a fost motivat corespunzător, iar calificarea ordinului privind constituirea comisiilor de analiză a contestaţiilor, ca fiind un act administrativ cu caracter normativ este neîntemeiată, având în vedere faptul că acest ordin are caracter individual, fiind un act prin care se aprobă componenţa comisiilor de analiză a contestaţiilor.
În cadrul motivului doi de recurs, pârâtul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, arătând că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În cadrul motivului trei de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.6 din Codul de procedură civilă, pârâtul a susţinut că instanţa de fond a anulat un act administrativ cu caracter individual care priveşte mai multe subiecte de drept, în condiţiile în care, instanţa nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În cadrul motivului patru de recurs, pârâtul a invocat dispoziţiile art. 304 pct.8 din Codul de procedură civilă, întrucât Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare este un organ consultativ al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, nu are personalitate juridică, nu poate avea drepturi şi obligaţii proprii, şi în consecinţă, nici capacitate de folosinţă.
Pe fondul cauzei, recurentul a învederat că dosarul de concurs al reclamantei, validat de Senatul Universităţii, nu obligă Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare să acorde aviz favorabil. Dosarul de concurs a fost analizat de către comisia de specialitate în sesiunea martie-iulie 2011, iar în baza propunerii comisiei, a fost adoptată rezoluţia de neconfirmare a titlului didactic de conferenţiar universitar, reţinându-se că nu este îndeplinit standardul de minim un articol cotat ISI.
7. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului declarat de pârât
Prin Decizia nr. 2837 din 23 septembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de primă jurisdicţie a realizat o gravă confuzie în calificarea actului administrativ care a stat la baza ordinului atacat, întrucât Ordinul nr. 3194/2012 este un act administrativ individual. De asemenea, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la ordinul contestat şi a anulat în totalitate un act administrativ, deşi acest act se referea la mai multe persoane, care nu au atacat ordinul respectiv.
Instanţa de recurs a reţinut, totodată, că prima instanţă nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 315 din Codul de procedură civilă, întrucât nu a administrat probele necesare pentru stabilirea faptului solicitat a fi cercetat, astfel cum s-a dispus prin prima decizie de casare, motiv pentru care, se impune analizarea de către instanţa de fond a apărărilor formulate de reclamantă, sub aspectul aplicabilităţii prevederilor Anexei nr. 2 pct. 10, la Ordinul nr. 3548/2006, privind completarea Ordinelor Ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5098, nr. 5099, nr.5100 şi nr. 5101 din 3 octombrie 2005 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferenţiar, cercetător ştiinţific gradul I, respectiv cercetător ştiinţific gradul II, în ceea ce priveşte posibilitatea/eventualitatea echivalării unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5582/2/2012**.
8. Hotărârea primei instanţe, după rejudecarea cauzei
Prin Sentinţa civilă nr. 2197 din 24 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte acţiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi a dispus anularea Anexei 15, poziţia nr. 8, din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5693/17.10.2011 şi a Anexei 1, poziţia nr. 2, din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3991/04.05.2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat drept nelegale actele administrative prin care s-a materializat refuzul autorităţii pârâte de a acorda reclamantei titlul didactic de conferenţiar universitar în Educaţie Fizică şi Sport, catedra kinetoterapie, pentru motivul lipsei unui articol cotat ISI, întrucât sunt încălcate prevederile anexei 2, poziţia nr. 10, la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3548/2006, potrivit cărora în domeniul fundamental „cultură fizică şi sport”, un articol cotat ISI se echivalează cu trei studii de specialitate.
Or, astfel cum rezultă din actele dosarului, la data depunerii contestaţiei, reclamanta elaborase un număr de 16 articole şi studii de specialitate, ceea ce înseamnă că aceasta îndeplinea condiţia elaborării minimului de un articol cotat ISI şi nu i se putea refuza acordarea titlului universitar sub acest motiv.
În opinia curţii de apel, reclamantei nu îi erau aplicabile criteriile din domeniul fundamental „sănătate”, ce impun minimul de un articol cotat ISI, fără posibilitatea echivalării, atâta timp cât, reclamanta a solicitat acordarea titlului didactic pentru specializarea de kinetoterapie din cadrul facultăţii de educaţie fizică şi sport şi nu pentru aceeaşi specializare din cadrul facultăţii de medicină, doar în acest din urmă caz impunându-se aplicarea criteriilor de echivalare din domeniul fundamental „sănătate”.
Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că disciplinele postului de conferenţiar universitar pentru care s-a înscris reclamanta (kinetoterapie în afecţiuni cardiovasculare, obstetrico-ginecologice şi reumatologice, igienă şi prim-ajutor), se regăsesc parţial în planul de învăţământ al Universităţii Naţionale Y.
9. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 2197 din 24 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termenul legal, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii introductive de instanţă, în esenţă, pentru următoarele motive:
Validarea dosarului de concurs al reclamantei de către Senatul Universităţii, nu obligă Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) să acorde aviz favorabil.
Reclamanta nu a primit aviz favorabil din partea C.N.A.T.D.C.U., în baza propunerilor comisiilor de specialitate şi a referatelor comisiilor de analiză a contestaţiilor. Nu s-a confirmat titlul didactic deoarece comisia de specialitate a constatat că nu sunt îndeplinite criteriile în vederea acordării titlului de conferenţiar universitar. Cele două ordine de ministru au fost emise pe baza rezoluţiilor comisiilor de specialitate, care au analizat lucrările din punct de vedere ştiinţific.
Una dintre atribuţiile C.N.A.T.D.C.U. este aceea de propune un set de standarde minimale necesare şi obligatorii pentru participarea la concursurile pentru ocuparea funcţiilor didactice universitare de lector universitar/şef de lucrări, conferenţiar universitar, respectiv, profesor universitar şi pentru acordarea gradelor profesionale. Aceste standarde se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.
Prin Ordinul nr. 5099/2005 pentru aprobarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlului de conferenţiar universitar, la punctul 3.3 din Anexă, sunt stabilite standardele minime pentru conferirea titlului de conferenţiar universitar, şi anume: „a) 2-4 articole/studii/brevete de invenţie, după caz, realizate în ultimii 5 ani în calitate de autor sau coautor, prezentate în copie. Din cele 2-4 articole/studii/brevete de invenţie cel puţin două trebuie să fie cotate ISI (de exemplu, articole, studii prezentate la conferinţe etc.) sau indexate în baze de date internaţionale de referinţă pentru domeniu; b) o carte de specialitate ca prim/unic autor.”
Prin Ordinul nr. 3548/2006 privind completarea ordinelor ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.098, 5.099, 5.100 şi 5.101/2005 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferenţiar universitar, cercetător ştiinţific gradul I, respectiv cercetător ştiinţific gradul II, prin Anexa nr. 2 la ordin, la punctul 10, este reglementată echivalarea standardelor minime pe domenii fundamentale pentru conferirea titlului de conferenţiar universitar.
Astfel, în art. 2 din ordinul menţionat este prevăzută posibilitatea folosirii echivalărilor propuse în Anexa nr. 2, în vederea conferirii titlului de conferenţiar universitar, însă acest lucru rămâne la aprecierea comisiilor de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice şi ştiinţifice.
Aceste comisii analizează conţinutul dosarelor şi a lucrărilor anexate şi propun rezoluţii motivate strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare, pe care le prezintă în şedinţele de lucru ale C.N.A.T.D.C.U.
Instanţa de judecată nu are competenţa de a analiza şi constata în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor specifice cerute pentru conferirea titlului didactic de conferenţiar universitar. Instanţa de judecată nu se poate substitui unei comisii de specialitate, indiferent de domeniul în care aceasta îşi desfăşoară activitatea (Deciziile nr. 1941/25.05.2006, nr. 1721/16.05.2006 şi nr. 3492/15.10.2008, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal).
10. Apărările formulate în cauză
10.1. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă A a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
10.2. Intimatul-pârât Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare nu a formulat întâmpinare în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Cu titlu preliminar, se apreciază că, deşi a invocat numai motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, recurentul-pârât a expus critici care se încadrează şi în ipoteza reglementată de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, sentinţa atacată va fi analizată şi din perspectiva acestui motiv de recurs.
Examinând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate de recurentul-pârât care se circumscriu motivelor de recurs mai sus-menţionate, Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate, pentru argumentele arătate în continuare.
În fapt, urmare a concursului pentru ocuparea postului didactic de conferenţiar universitar, desfăşurat în perioada 2010 - 2011, Universitatea „X” a înaintat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu adresa nr. 19254/21.02.2011, dosarul de concurs al intimatei–reclamante A.
Dosarul de concurs a fost analizat, în sesiunea martie 2011 - iulie 2011, de către comisia de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice şi ştiinţifice, constituită pe domeniul în care reclamanta a susţinut concursul, comisie care a propus neconfirmarea titlului didactic de conferenţiar universitar, constatând că nu este îndeplinit standardul de minim un articol cotat ISI.
În baza propunerii comisiei de specialitate, Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) a adoptat la data de 28.07.2011, decizia de neconfirmare a titlului didactic, reţinând neîndeplinirea standardului de minim un articol cotat ISI.
Prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr.5693/ 17.10.2011, s-a decis că reclamantei nu i se acordă titlul didactic de conferenţiar universitar, în cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, catedra kinetoterapie, cu motivarea că nu este îndeplinit standardul de minim un articol cotat ISI (Anexa nr. 15 la ordin, nr. crt. 8).
Ca urmare a contestaţiei formulată de reclamantă, înregistrată sub nr. 18958/02.11.2011, dosarul de concurs a fost înaintat comisiei de analiză a contestaţiilor, care prin rezoluţia din data de 02.03.2012, a propus confirmarea titlului didactic de conferenţiar universitar, reţinând că sunt îndeplinite criteriile de evaluare pentru acordarea acestui titlu didactic.
La data de 30.03.2012, Consiliul General al C.N.A.T.D.C.U. a dezbătut rezoluţia propusă de comisia de analiză a contestaţiilor şi a adoptat decizia de neconfirmare a titlului didactic, prin invalidarea propunerii comisiei de analiză a contestaţiilor.
În baza acestei decizii a fost emis Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3991/04.05.2012, supus controlului de legalitate în prezenta cauză, ordin prin care nu s-a acordat reclamantei titlul didactic de conferenţiar universitar, fiind menţinută rezoluţia iniţială de neconfirmare a titlului didactic (Anexa nr. 1 la ordin, nr. crt. 2).
După cum rezultă din expunerea arătată la pct. I 7 al prezentei decizii, împotriva sentinţei civile nr. 3325 din 5 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.5582/2/2012*, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.
Prin decizia nr. 2837 din 23 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de pârât, s-a dispus casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În considerentele deciziei s-a reţinut că se impune analizarea de către instanţa de fond a apărărilor formulate de reclamantă, sub aspectul aplicabilităţii prevederilor Anexei nr. 2 pct. 10, la Ordinul nr. 3548/2006, privind completarea Ordinelor Ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5098, nr. 5099, nr. 5100 şi nr. 5101 din 3 octombrie 2005 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferenţiar, cercetător ştiinţific gradul I, respectiv cercetător ştiinţific gradul II, în ceea ce priveşte posibilitatea/eventualitatea echivalării unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate.
Instanţa de recurs a constatat că prima instanţă după casare, nu a analizat toate susţinerile reclamantei formulate prin cererea de chemare, în cuprinsul căreia au fost expuse, pe lângă critica nemotivării ordinului contestat şi alte critici cu referire la acesta, care vizau concluzia comisiei de specialitate, aşa cum s-a dispus în conţinutul primei decizii de casare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 315 din Codul de procedură civilă, după casare, instanţa de fond este obligată să judece procesul din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată dar administrând probele dispuse de instanţa de recurs şi respectând modul de dezlegare a problemelor de drept în discuţie.
În speţă, cu ocazia rejudecării cauzei, analizând toate criticile reclamantei vizând ordinul contestat, conform îndrumărilor date de instanţa de recurs, în mod corect prima instanţă a apreciat drept nelegale actele administrative prin care s-a materializat refuzul pârâtului de a acorda reclamantei titlul didactic de conferenţiar universitar în cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, catedra kinetoterapie, constatând că au fost încălcate prevederile Anexei nr. 2, pct. 10, la Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3548/2006.
Susţinerile recurentului-pârât potrivit cărora instanţa de fond nu avea competenţa de a analiza şi constata în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor specifice cerute pentru conferirea titlului didactic de conferenţiar universitar, neputându-se substitui comisiei de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice şi ştiinţifice, nu pot fi primite.
În primul rând, instanţa de control judiciar constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, are în vedere incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt reglementate de Constituţie sau de legile organice, instanţa judecătorească săvârşind în acest mod acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat.
Cum în cauză, controlul judiciar declanşat de intimata-reclamantă are ca obiect verificarea legalităţii Ordinului nr. 3991/04.05.2012, emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se reţine că anularea acestui act administrativ este un atribut al instanţei de contencios administrativ.
În al doilea rând, în referire la problema de drept în discuţie, este de necontestat că analizarea dosarului candidatului declarat câştigător este supus, prin lege, controlului Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, care îşi exercită atribuţiile în conformitate cu Regulamentul de organizare şi funcţionare al acestui organism, aprobat prin ordin de ministru.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul menţionat, comisiile „au atribuţii şi desfăşoară activităţi specifice, după caz, privind elaborarea sistemelor de evaluare, confirmare, avizare, recunoaştere”, rezoluţiile acestor comisii fiind motivate strict în raport de criteriile de evaluare în vigoare.
În speţă, prin soluţia adoptată, prima instanţă nu a atins însă aspecte ce exced controlului instanţei de judecată, atunci când a reţinut, argumentat, de altfel, că au fost încălcate prevederile Anexei nr. 2, pct. 10, la Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3548/2006, conform cărora în domeniul fundamental „cultură fizică şi sport”, un articol cotat ISI se echivalează cu trei studii de specialitate.
În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că standardul de minim un articol cotat ISI, reţinut a nu fi îndeplinit prin propunerea comisiei de specialitate, propunere care a stat la baza adoptării de către C.N.A.T.D.C.U. a deciziei de neconfirmare a titlului didactic de conferenţiar universitar, se încadrează în criteriile de echivalare prevăzute pentru domeniul fundamental „sănătate”.
Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din HG nr. 88/2005 privind organizarea studiilor de licenţă, act normativ la care fac trimitere prevederile Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3548/2006: „Un domeniu de studiu este definit prin cunoştinţe şi competenţe generale şi de specialitate. Domeniul de studiu cuprinde una sau mai multe specializări universitare”.
Cum în cauză, intimata-reclamanta a solicitat acordarea titlului didactic de conferenţiar universitar pentru specializarea kinetoterapie din cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, la analiza dosarului de concurs nu se aplică criteriile de echivalare din domeniul fundamental „sănătate”, care potrivit Anexei nr. 2, pct. final, la Ordinul nr. 3548/2006, stabilesc standardul de minim un articol cotat ISI, fără posibilitatea echivalării.
În condiţiile arătate, reţinând aplicarea criteriilor din domeniul fundamental „cultură fizică şi sport”, care în Anexa nr. 2, pct. 10 la Ordinul nr. 3548/2006, prevăd echivalarea unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate, şi împrejurarea că la data depunerii contestaţiei, reclamanta elaborase un număr de 16 articole şi studii de specialitate, în mod judicios prima instanţă a apreciat drept nejustificat refuzul autorităţii pârâte de a acorda reclamantei titlul didactic de conferenţiar universitar.
Contrar susţinerilor recurentului-pârât, prin adoptarea acestei soluţii, instanţa de fond s-a pronunţat numai cu privire la modul în care instituţiile abilitate au respectat prevederile legale în materie şi nu a procedat la analiza ştiinţifică a activităţii didactice exprimate în articolele şi studiile de specialitate elaborate de intimata-reclamantă.
În acest context, este de subliniat că, astfel cum s-a arătat anterior, motivul de fapt reţinut prin propunerea comisiei de specialitate l-a constituit neîndeplinirea standardului de minim un articol cotat ISI iar această propunere a stat la baza adoptării de către C.N.A.T.D.C.U. a deciziei de neconfirmare a titlului didactic şi ulterior, la baza emiterii Ordinelor Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr.5693/ 17.10.2011 şi respectiv, nr. 3991/04.05.2012.
Mai mult, rezoluţia iniţială de neacordare a titlului didactic de conferenţiar universitar, nu a fost menţinută de comisia de analiză a contestaţiilor, care, prin rezoluţia din 02.03.2012, a propus confirmarea acestui titlu didactic, reţinând că intimata-reclamanta îndeplineşte criteriile de acordare a titlului, respectiv: dovedeşte preocupări pentru promovarea noutăţilor, dezvoltării tehnologice şi informatice în cadrul procesului didactic, dovedeşte preocupări în construcţia programelor de studii, dovedeşte lucrări de cercetare, granturi, contracte de cercetare cu rezultate originale şi o contribuţie personală, veridică şi distinctă. De asemenea, s-a reţinut că reclamanta dovedeşte activitate de cercetare susţinută în sesiuni de comunicări, conferinţe şi congrese de nivel naţional şi internaţional, dovedeşte recunoaştere profesională în plan didactic, de cercetare, comunicare şi publicistică în plan naţional şi internaţional.
În dezacord cu susţinerile recurentului-pârât, aceste constatări cu privire la performanţele ştiinţifice şi didactice ale intimatei-reclamante nu au făcut obiectul analizei primei instanţe, care, reţinând aplicarea în cazul dosarului de concurs a prevederilor Anexei nr. 2, pct. 10, la Ordinul nr. 3548/2006, nu a emis aprecieri asupra valorii ştiinţifice a lucrărilor prezentate de intimată drept dovezi ale îndeplinirii criteriilor prevăzute pentru acordarea titlului didactic.
Distinct de argumentele arătate, considerentele Deciziilor nr.1941/ 25.05.2006, nr. 1721/16.05.2006 şi nr. 3492/15.10.2008, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, citate fragmentar în cuprinsul cererii de recurs, nu pot justifica o altă interpretare a dispoziţiilor legale incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei, care evident, rămân la analiza şi interpretarea instanţei de judecată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare sau de reformare a sentinţei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr.554/2004 şi art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte a dispus respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca nefondat.