Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 282/F din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate cu privire la extrădare.
A fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii privind pe persoana extrădabilă A.
S-a dispus extrădarea şi predarea către autorităţile din Statele Unite ale Americii a numitului A., faţă de care a fost emis mandatul de arestare din data de 05.07.2018 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.
S-a constatat că persoana extrădabilă nu şi-a dat acordul pentru extrădare şi că înţelege să se prevaleze de regula specialităţii.
S-a dispus arestarea în vederea predării a numitului A., pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 12.12.2018 la 10.01.2019 inclusiv.
S-a constatat că persoana extrădată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 11.12.2018, ora 2045.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 05.12.2018, prin adresa nr. x, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (4) rap. la art. 40 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane privind pe numitul A.
Prin cererea de extrădare s-a solicitat extrădarea cetăţeanului român A., faţă de care Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat de arestare la data de 05.07.2018.
S-a reţinut de autorităţile americane că persoana extrădabilă a comis următoarele infracţiuni:
- conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează sub "RICO" - Organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1962 (d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani;
- conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1349 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani;
- conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.
În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei extrădabile A. că, împreună cu alte persoane, a fraudat cetăţeni ai Statelor Unite ale Americii prin organizarea unor licitaţii online, procedând ulterior la operaţiuni de spălare de bani prin reţeaua B. Astfel, acesta şi ceilalţi membri ai reţelei B. postau anunţuri false pe site-uri de vânzări online şi cu amănuntul, prin care ofereau spre vânzare articole de lux, cum ar fi autovehicule. Pretinzând că persoana care a postat anunţul de vânzare este într-o situaţie delicată (ex. decesul unui membru de familie, militar detaşat la o altă unitate etc) solicita persoanelor interesate plata, folosind facturi care conţineau mărci comerciale contrafăcute ale licitaţiilor online oficiale (ex. C. şi D.). Sumele trimise de victime erau utilizate apoi pentru achiziţionarea de monedă virtuală bitcoin, care era ulterior schimbată în monedă obişnuită prin folosirea unor persoane interpuse, de asemenea participante la activitatea infracţională.
În urma examenului de regularitate internaţională, efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana a cărei extrădare se solicită este cetăţean român, că la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română şi că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004.
Curtea de Apel Bucureşti a constat că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, că faptele de care este acuzat numitul A. nu reprezintă infracţiuni politice sau militare, acesta nu a fost condamnat sau achitat în România pentru aceste fapte, nu a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile respective, iar persoana extrădabilă nu riscă aplicarea pedepsei capitale în caz de admitere a extrădării.
Instanţa de fond a constatat că faptele de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română, fiind incriminate de dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat-, art. 249 C. pen., fraudă informatică, art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. Astfel faptele anterior menţionate sunt sancţionate de legea penală a ambelor părţi cu pedepse mai mari de 1 an închisoare, fiind aşadar îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) din Tratat.
De asemenea, autorităţile americane au ataşat cererii de extrădare documentele şi informaţiile obligatorii prevăzute de art. 8 alin. (2) şi (3) din Tratat.
Împotriva sentinţei penale nr. 282/F din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală, în termen legal, persoana extrădabilă A. a formulat contestaţia de faţă, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de extrădare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 282/F din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală, atât în raport, cu susţinerile apărătorului ales, cât şi cu conţinutul actelor şi lucrărilor din dosar, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prioritar analizei motivelor invocate, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 111 din data de 21 mai 2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 (republicată), dispoziţiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.
Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 (republicată), statuează că în situaţia în care prin legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se îndeplinesc, conform normelor române de drept procesual penal.
Astfel, s-a reţinut că la data de 05.07.2018, a fost înregistrat, sub nr. x:18-CR-81-JMH la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, rechizitoriul prin care numitul A., alături de alte persoane, a fost inculpat pentru comiterea infracţiunilor de: conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează sub "RICO" - Organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1962 (d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani; conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1349 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani; conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani şi că la aceeaşi dată, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat de arestare pe numele acestuia.
Înalta Curte constată că infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabilă, astfel cum au fost descrise în documentele înaintate de autorităţile americane, au corespondent în legea română, reprezentând infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat-, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., fraudă informatică, prevăzută de art. 249 C. pen., efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen. şi spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
De asemenea, infracţiunile pentru care este cercetată persoana extrădabilă A. sunt pedepsite, atât în statul solicitant, cât şi în statul solicitat, cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, neexistând vreun impediment pentru a se lua măsura arestării şi nefiind îndeplinit termenul maxim de privare de libertate - de 180 de zile prevăzut de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, măsura - având caracter provizoriu - impunându-se a fi luată prin raportare la necesitatea asigurării bunei desfăşurări a procedurii de extrădare - procedură urgentă.
Articol 12 din Legea nr. 111/2011 prevede că în caz de urgenţă, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia.
Înalta Curte reţine că necesitatea luării celei mai severe măsuri preventive este impusă şi prin raportare la exigenţele art. 223 alin. (2) C. proc. pen. - aplicabil în temeiul art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată.
În mod corect au fost avute au în vedere, sub acest aspect, gravitatea presupuselor fapte comise de persoana extrădabilă, posibil comise în mod organizat-, prin prejudicierea a numeroşi cetăţeni străini, urmate de luarea unor ample măsuri de ascundere a produsului infracţional dar şi riscul influenţării procedurii declanşate împotriva acestuia (prin raportare la presupusa organizare a activităţii infracţionale şi legătura dintre persoanele cercetate în cauză).
Din interpretarea dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, în cadrul unei proceduri de extrădare celelalte măsuri preventive, mai blânde, prevăzute de lege alternativ la măsura arestării au un caracter subsidiar.
Caracterul subsidiar al măsurilor preventive alternative celei a arestării, excepţie de la regula legii procesual penale române (conform căreia măsura arestării preventive este cea care are un caracter excepţional şi trebuie luată de instanţă doar dacă o altă măsură preventivă mai blândă nu este suficientă) se justifică prin însăşi finalitatea procedurii extrădării - asigurarea, în caz de admitere a cererii, a predării extrădatului către statul solicitant.
Totodată, persoana extrădabilă nu a formulat obiecţiuni la identitate şi nici nu au fost învederate până în prezent împrejurări care să se circumscrie motivelor de refuz al extrădării prevăzute de lege.
Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate. De asemenea, între Statele Unite ale Americii şi România există un tratat privind extrădarea, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Conform art. 1 al Tratatului, părţile convin să-şi extrădeze reciproc, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare.
Totodată, în articolele 4-7 din Tratat sunt menţionate situaţiile în care extrădarea solicitată de una dintre părţi poate fi refuzată, precum şi motivele care nu pot justifica respingerea unei cereri de extrădare.
Raportat la articolele menţionate din cuprinsul Tratatului, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, prevăzute de art. 4-7 ale acestuia.
Astfel, faptele de care este acuzat numitul A. nu reprezintă infracţiuni politice sau militare, acesta nu a fost condamnat sau achitat în România pentru aceste fapte, nu a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile respective, iar persoana extrădabilă nu riscă aplicarea pedepsei capitale în caz de admitere a extrădării.
Nu poate fi primită susţinerea apărătorului în sensul că persoana extrădabilă A. nu va beneficia de un proces echitabil în Statele Unite ale Americii, în condiţiile în care una din premisele încheierii Tratatului de extrădare este faptul că sistemele de justiţie ale celor două părţi contractante oferă garanţii suficiente, în sensul asigurării dreptului la un proces echitabil.
De asemenea, nici faptul că persoana extrădabilă ar putea fi judecată în România sub aspectul faptelor de a căror săvârşire este acuzată de autorităţile americane nu poate justifica un refuz al extrădării, acest motiv fiind exclus de dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Tratat.
Înalta Curte constată şi că susţinerea persoanei extrădabile în sensul că nu este vinovată de săvârşirea faptelor obiect al acuzaţiei nu poate face obiectul analizei Curţii, conform art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Înalta Curte reaminteşte că în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Circumstanţele personale invocate de apărător, în sensul, că persoana extrădabilă obţine venituri licite, are o familie întemeiată şi trei copii minori în întreţinere, că nu există riscul de a se sustrage şi de a săvârşi noi infracţiuni nu pot fi apreciate condiţii facultative de refuz a executării mandatului de arestare.
În context, măsura arestării provizorii este necesară pentru a împiedica sustragerea persoanei extrădabile de la această procedură, măsura preventivă a controlului judiciar nefiind suficientă în privinţa acesteia, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.
Opţiunea instanţei pentru luarea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile în vederea predării către autorităţile din Statele Unite ale Americii, iar nu a unei alte măsuri mai blânde - arest la domiciliu - a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică, în cauză fiind îndeplinite condiţiile pentru extrădare prevăzute de Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii şi că motivele de opoziţie invocate de persoana solicitată A. sunt neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 282/F din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 282/F din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 decembrie 2018.