Asupra contestaţiei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 258/F din 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.
S-a dispus extrădarea persoanei solicitate A., cu respectarea regulii specialităţii.
S-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, de la data de 12.12.2018 până la data de 10.01.2019, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore,de la data de 11.12.2018 la data de 12.12.2018.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 12.12.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală a fost înregistrată sub nr. x, cererea de extrădare formulată de autorităţile americane privind pe numitul A., de cetăţenie română.
La cererea de extrădare au fost anexate documente prevăzute de art. 8 din Tratatul bilateral:
- declaraţia dată sub jurământ de numita B., procuror al Statelor Unite în Districtul de Est al statului Kentucky, în sprijinul cererii de extrădare;
- rechizitoriul nr. x înregistrat la 05.07.2018 la Tribunalul Districtual al SUA, Districtul de Est al Statului Kentucky;
- mandatul de arestare emis la 05.07.2018 de Tribunalul Districtual al SUA, Districtul de Est al Statului Kentucky;
- copia dispoziţiilor legale aplicabile;
- declaraţia dată sub jurământ de agentul special C. în sprijinul cererii de extrădare;
- fotografii ale persoanei extrădabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în conformitate, cu dispoziţiile art. 42 şi urm. din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a constatat că autorităţile americane au solicitat extrădarea cetăţeanului român A. pentru a fi judecat în Statele Unite ale Americii pentru acuzaţii legate de apartenenţa la o organizaţie coruptă, conspiraţie la comiterea fraudei prin cablu şi conspiraţie la spălare de bani.
Persoana extrădabilă A. este trimisă în judecată printr-un rechizitoriu penal în dosarul cu numărul x, înregistrat pe data de 5 iulie 2018 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, prin care este inculpat pentru comiterea următoarelor infracţiuni:
- conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează sub "RICO", organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunile 1962(d), faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani;
- conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1349, faptă pedepsită cu închisoare;
- conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956(h), faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani.
În baza infracţiunilor din rechizitoriu, în data de 5 iulie 2018, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat pentru arestarea persoanei extrădabile A., mandat de arestare ce rămâne valabil.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că persoana extrădabilă A., în perioada mai 2015 - decembrie 2017, împreună cu alte persoane puse sub acuzare de autorităţile americane, a participat la o schemă de fraudare a unor victime din Statele Unite ale Americii prin executarea unei fraude cu licitaţii Online şi operaţiuni de spălare de bani prin Reţeaua D.(D.). Reţeaua D. s-a folosit de licitaţiile Online şi site-uri de vânzare cu amănuntul, precum E. şi F. pentru a da anunţuri false pentru articole de lux cum ar fi vehicule. Reţeaua a convins victimele să trimită bani pentru bunurile anunţate, prin metode convingătoare. Membrii reţelei s-au folosit, de asemenea, de facturi care conţineau mărci comerciale contrafăcute ale licitaţiilor Online oficiale, facturi care conţineau indicaţii pentru victime despre modul de efectuare al plăţii şi le inspirau siguranţă. Plăţile din partea persoanelor vătămate se efectuau deseori sub formă de carduri preplătite reîncărcabile, carduri de debit preplătite şi carduri cadou de diferite tipuri, mandate poştale efectuate în Statele Unite ale Americii, cecuri bancare garantate de bancă, transferuri de plată prin G. şi H., depozite şi trasnferuri bancare. Ulterior, membrii reţelei au colaborat şi la spălarea veniturilor obţinute din licitaţiile frauduloase pe internet, prin schimbarea plăţilor efectuate de către victime în monede bitcoin în SUA, transferarea de bitcoin în Europa de Est şi, în cele din urmă, schimbarea monedelor bitcoin înapoi în monede naţionale. Persoana extrădabilă a acţionat ca manager de nivel mediu în cadrul reţelei de licitaţii frauduloase pe internet.
În urma controlului de regularitate internaţională, efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată s-a constatat că, persoana a cărei extrădare se solicită are cetăţenie română; între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti, la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 8 mai 2009; extrădarea este supusă condiţiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 şi art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti, la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008; la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română (traducerea a fost efectuată de autorităţile americane); nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
La termenul de judecată din data de 12.12.2018 a fost audiată persoana extrădabilă A. care a declarat că nu are obiecţiuni cu privire la identitate, fiind persoana menţionată în documentele înaintate de autorităţile americane, precizând că nu îşi dă consimţământul să fie extrădată şi că doreşte să beneficieze de regula specialităţii.
Analizând actele dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile, în limitele impuse de art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cu care curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării, Curtea a constatat îndeplinite condiţiile extrădării.
S-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei extrădabile A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul actului de sesizare a instanţei au corespondent în legislaţia română, respectiv în dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat-), art. 249 din C. pen. (fraudă informatică), art. 250 alin. (1) şi (2) din C. pen. (efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos) şi art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată(spălare de bani).
De asemenea, din documentele transmise de statul solicitant rezultă că infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabilă A. sunt pedepsite de legile din Statele Unite prin privarea de libertate pe o perioadă mai mare de un an şi sunt cuprinse în articolul 2 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, iar termenul de prescripţie american aplicabil nu împiedică urmărirea penală a acesteia pentru faptele pentru care se solicită extrădarea.
Totodată, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, expres stipulate în art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind identificat niciun alt motiv de refuz opţional al extrădării.
Referitor la criticile aduse de apărătorul ales al persoanei extrădabile A., respectiv încălcarea dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 11 şi art. 20 din Constituţia României, precum şi cele ce vizează actul de sesizare a instanţei, Curtea a constatat că extrădarea a fost cerută pentru ca persoana extrădabilă să fie judecată pentru faptele pentru care a fost urmărită şi pentru care s-a emis un mandat de arestare şi nu se poate susţine că autorităţile judiciare americane nu garantează persoanelor a căror extrădare a fost solicitată o procedură de judecată care să le salvgardeze dreptul la apărare, iar în raport, cu prevederile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, exced obiectului prezentei cauze.
Ca atare, pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale extrădării prevăzute de art. 24, 26 şi art. 36 din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat contestaţie persoana extrădabilă A., criticând-o prin aceea că cererea a fost soluţionată de un judecător de drepturi şi libertăţi, fiind astfel lovită de nulitatea prevăzută de art. de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în raport, cu dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
A solicitat să se observe că din documentele trimise de Statele Unite, nu rezultă că în faza de urmărire penală persoanei solicitate i s-a asigurat apărarea cu un avocat din oficiu, în condiţiile în care aceasta nu a avut cunoştinţă de existenţa dosarului, nu a fost citată niciodată.
De asemenea, organele judiciare din Statele Unite nu au făcut dovada că s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare al persoanei inculpate, apreciind, totodată, că rechizitoriul nu cuprinde toate datele necesare pentru a garanta că persoana extrădabilă odată ajunsă în Statele Unite poate beneficia în adevăratul sens al cuvântului de regula specialităţii.
Din punctul său de vedere, nu sunt suficiente elementele care să justifice extrădarea persoanei solicitate în Statele Unite ale Americii, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.
A mai solicitat să se aibă în vedere că persoana extrădabilă este întreţinător de familie, are 2 copii minori, unul are o lună de zile, are credite la bănci, solicitând respingerea şi să se respingă cererea de extrădare.
Examinând hotărârea atacată, în raport, cu motivele invocate, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.
De asemenea, între Statele Unite ale Americii şi România există un tratat privind extrădarea, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Conform art. 1 al Tratatului între Statele Unite ale Americii şi Romînia, ratificat prin Legea nr. 111/2008, părţile convin să-şi extrădeze reciproc, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, republicată, dispoziţiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române, iar conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.
Art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că în situaţia în care prin legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.
În prezenta cauză, prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti autorităţile americane au solicitat extrădarea cetăţeanului român A. pentru a fi judecat în Statele Unite ale Americii pentru acuzaţii legate de apartenenţa la o organizaţie coruptă, conspiraţie la comiterea fraudei prin cablu şi conspiraţie la spălare de bani.
Persoana extrădabilă A. este trimisă în judecată printr-un rechizitoriu penal în dosarul cu numărul x, înregistrat pe data de 5 iulie 2018 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, prin care este inculpat pentru comiterea următoarelor infracţiuni:
- conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează sub "RICO", organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunile 1962(d), faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani;
- conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1349, faptă pedepsită cu închisoare.
- conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956(h), faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani.
În baza infracţiunilor din rechizitoriu, în data de 5 iulie 2018, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat pentru arestarea persoanei extrădabile A., mandat de arestare ce rămâne valabil.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că persoana extrădabilă A., în perioada mai 2015 - decembrie 2017, împreună cu alte persoane puse sub acuzare de autorităţile americane, a participat la o schemă de fraudare a unor victime din Statele Unite ale Americii prin executarea unei fraude cu licitaţii online şi operaţiuni de spălare de bani prin Reţeaua D.(D.). Reţeaua D. s-a folosit de licitaţiile Online şi site-uri de vânzare cu amănuntul, precum E. şi F. pentru a da anunţuri false pentru articole de lux cum ar fi vehicule. Reţeaua a convins victimele să trimită bani pentru bunurile anunţate, prin metode convingătoare. Membrii reţelei s-au folosit, de asemenea, de facturi care conţineau mărci comerciale contrafăcute ale licitaţiilor online oficiale, facturi care conţineau indicaţii pentru victime despre modul de efectuare al plăţii şi le inspirau siguranţă. Plăţile din partea persoanelor vătămate se efectuau deseori sub formă de carduri preplătite reîncărcabile, carduri de debit preplătite şi carduri cadou de diferite tipuri, mandate poştale efectuate în Statele Unite ale Americii, cecuri bancare garantate de bancă, transferuri de plată prin G. şi H., depozite şi trasnferuri bancare. Ulterior, membrii reţelei au colaborat şi la spălarea veniturilor obţinute din licitaţiile frauduloase pe internet, prin schimbarea plăţilor efectuate de către victime în monede bitcoin în SUA, transferarea de bitcoin în Europa de Est şi, în cele din urmă, schimbarea monedelor bitcoin înapoi în monede naţionale. Persoana extrădabilă a acţionat ca manager de nivel mediu în cadrul reţelei de licitaţii frauduloase pe internet.
Înalta Curte constată că infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legislaţia română, respectiv în dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat-), art. 249 din C. pen. (fraudă informatică), art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen. (efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos) şi art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată (spălare de bani).
De asemenea, infracţiunile pentru care este cercetată persoana extrădabilă sunt pedepsite, atât în statul solicitant, cât şi în statul solicitat, cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Totodată, se constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, expres stipulate în art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată, şi niciun motiv de refuz al extrădării dintre cele prevăzute la art. 4-7 din Tratatului între Statele Unite ale Americii şi Romînia, ratificat prin Legea nr. 111/2008
Astfel, faptele de care este acuzat numitul A. nu reprezintă infracţiuni politice sau militare, acesta nu a fost condamnat sau achitat în România pentru aceste fapte, nu a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile respective, iar persoana extrădabilă nu riscă aplicarea pedepsei capitale în caz de admitere a extrădării.
Prin criticile formulate, persoana extrădabilă a susţinut că hotărârea de extrădare a fost soluţionată de către un complet de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, care nu avea competenţa să judece, în raport cu dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.
De asemenea, organele judiciare din Statele Unite nu au făcut dovada că s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare al persoanei inculpate, apreciind, totodată, că rechizitoriul nu cuprinde toate datele necesare pentru a garanta că persoana extrădabilă odată ajunsă în Statele Unite poate beneficia în adevăratul sens al cuvântului de regula specialităţii
A mai susţinut că în cauză nu sunt suficiente elementele care să justifice extrădarea persoanei solicitate în Statele Unite ale Americii, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.
Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că cererea de extrădare a fost soluţionată de un judecător de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, completul de judecată fiind compus dintr-un judecător, astfel cum prevăd expres dispoziţiile art. 42 din Legea de cooperare judiciară, nefiind încălcată nicio normă privind compunerea acestuia.
Astfel, potrivit dipoziţiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării se soluţionează de un complet format dintr-un judecător al secţiei penale a curţii de apel componente, în cuprinsul hotărârii atacate nefiind făcută nicio menţiune în sensul că ar fi fost pronunţată de un judecător de drepturi şi libertăţi.
Totodată, în cauză nu au fost constatate indicii cu privire la nerespectarea caracterului inechitabil al procesului care se va desfăşura în statul solicitant faţă de contestator, nu s-au constatat încălcări ale prevederilor privind cooperarea judiciară şi nu s-au identificat motive de fond pentru ca autoritatea judiciară română să refuze extrădarea în prezenta cauză.
Astfel, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, extrădarea a fost cerută pentru ca persoana extrădabilă să fie judecată pentru faptele pentru care a fost urmărită şi pentru care s-a emis un mandat de arestare şi nu se poate susţine că autorităţile judiciare americane nu garantează persoanelor a căror extrădare a fost solicitată o procedură de judecată care să le salvgardeze dreptul la apărare.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel că în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 258/F din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 258/F din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 decembrie 2018.