Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.
Prin plângerea înregistrată la data de 28.03.2017 pe rolul Judecătoriei Arad sub nr. x/2017, petentul A., în contradictoriu cu intimata ANAF - DGAF-DRA 5 DEVA, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/03.03.2017.
1.2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 3040 din data de 13 iunie 2017, Judecătoria Arad a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă 5 Deva, în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Arad a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea contravenţională se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, iar conf. alin. (2) al aceluiaşi articol "Controlul aplicării şi executării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei prev. la alin. (1)".
În ceea ce priveşte locul săvârşirii faptei, instanţa a reţinut că acesta nu se află în circumscripţia Judecătoriei Arad, la depozitul menţionat în localitate fiind doar finalizat controlul început la punctul de frontieră Vârşand, şi întocmit procesul-verbal de contravenţie, în cauză data constatării faptei nefiind aceeaşi cu data săvârşirii faptei, ilicitul contravenţional fiind, prin definiţie, consumat la data realizării controlului de către agenţi.
Având în vedere că transportul bunurilor achiziţionate de petent, la solicitarea şi în beneficiul căruia au fost importate, a fost depistat la punctul de frontieră din Vârşand, loc în care agenţii au solicitat explicaţii cu privire la împrejurările concrete ale activităţii desfăşurate, stabilirea ulterioară a caracterului contravenţional al activităţii comerciale desfăşurate prin finalizarea controlului la o altă locaţie nefiind de natură a atrage competenţa instanţei de la acest din urmă loc, atâta vreme cât legea leagă acest aspect de locul săvârşirii faptei şi nu de cel al eventualei constatări când se reţine existenţa unei contravenţii deja săvârşite la acel moment şi se aplică sancţiunile corespunzătoare.
Aşadar, în cauză, ţinând seama de locul săvârşirii faptei (Vârşand) şi de obiectul dosarului (anulare proces-verbal de contravenţie), respectiv de caracterul exclusiv al competenţei teritoriale a instanţelor în materia plângerilor contravenţionale, având în vedere şi că soluţionarea cauzei de către o instanţa necompetentă în măsura invocării în condiţiile legii a excepţiei reprezintă un motiv de nulitate a hotărârii, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad, invocată de intimat, şi, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a dispus declinarea competenţei privind soluţionarea plângerii contravenţionale formulate de către petentul A. în contradictoriu cu intimatul, în favoarea Judecătoriei CHIŞINEU CRIŞ.
2. A doua instanţă învestită
Pe rolul Judecătoriei Chişineu Criş cauza a fost înregistrată la data de 12.07.2017, sub nr. x/2017.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 380 din data de 5 septembrie 2017, Judecătoria Chişineu Criş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă 5 Deva, în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Chişineu Criş a reţinut că prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x/03.03.2017, petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/21990, reţinându-se că la data de 03.03.2017, în urma activităţii de monitorizării a traficului de mărfuri în punctul de frontieră Vârşand, au fost identificate autovehiculul cu numărul de înmatriculare x şi semiremorca cu numărul de înmatriculare x, conduse de B., angajat în calitate de şofer al societăţii C. S.R.L., transportând la data controlului un număr de 1.140 bucăţi anvelope uzate (second hand) dintre care 22 de bucăţi cu jante reduse, transport efectuat în beneficiul petentului care nu deţinea şi exploata o formă juridică de organizare a unei activităţi de tip comercial, din discuţia cu acesta reieşind că anvelopele au fost achiziţionate în vederea revânzării.
Instanţa a constatat că în sarcina petentul s-a reţinut contravenţia prev. de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990. rep., care prevede:
"
Următoarele fapte reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege".
Nu s-a reţinut desfăşurarea unei activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite la locul depistării în trafic a camionului, ci desfăşurarea, în viitor, a unei astfel de activităţi de către petentul ce nu deţine sau exploatează o formă juridică de organizare a unei activităţi de tip comercial, stabilindu-se că anvelopele sunt destinate revânzării.
În aceste condiţii, având în vedere modul în care a fost reţinută fapta contravenţională prin procesul-verbal contestat şi faptul că petentul are domiciliul în municipiul Iaşi, faţă de dispoziţiile imperative ale art. 31 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 ce reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., se apreciază că numai instanţa competentă teritorial poate analiza dacă este întemeiată prezumţia de comercialitate şi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale de către petent.
Faţă de contravenţia reţinută în sarcina petentului şi modul concret în care este descrisă fapta, faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, s-a apreciat că revine instanţei de la domiciliul petentului competenţa de a verifica o faptă negativă, respectiv faptul că acesta nu a îndeplinit toate obligaţiile legale pentru desfăşurarea unei activităţi de comerţ şi, în temeiul art. 31 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., Judecătoria Chişineu Criş a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimata ANAF - DGAF - DRA 5 Deva, în favoarea Judecătoriei Iaşi.
3. A treia instanţă învestită
Pe rolul Judecătoriei Iaşi cauza a fost înregistrată la data de 12.07.2017, sub nr. x/2017.
3.1. Prin încheierea nr. 208 din data de 26.01.2018, Judecătoria Iaşi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele 3 instanţe de judecată.
Pentru a pronunţa această încheiere, Judecătoria Iaşi a reţinut că în raport de prevederile O.G. nr. 2/2001 competenţa de soluţionare a plângerii aparţine uneia dintre Judecătoriile Arad sau Chişineu Criş.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x încheiat la data de 03.03.2017 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală petentul A. a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/21990, reţinându-se că la data de 03.03.2017, în urma activităţii de monitorizării a traficului de mărfuri în punctul de frontieră Vârşand, au fost identificate autovehiculul cu numărul de înmatriculare x şi semiremorca cu numărul de înmatriculare x, conduse de B., angajat în calitate de şofer al societăţii C. S.R.L. La data controlului s-a constatat transportul unui număr de 1.140 bucăţi anvelope uzate (second hand) dintre care 22 de bucăţi cu jante reduse, transport efectuat în beneficiul petentului care nu deţinea şi exploata o formă juridică de organizare a unei activităţi de tip comercial, iar din discuţia cu acesta reieşind faptul că anvelopele au fost achiziţionate în vederea revânzării.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, republicată, constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte: a) "efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege."
Dispoziţiile art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ menţionează că, prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ale C. pen. şi ale C. proc. pen.
În ceea ce priveşte temeiul de drept incident cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se judecă de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
De asemenea, dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. stabilesc că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. Cum norma de drept care stabileşte competenţa materială şi teritorială a instanţelor de judecată, în materia contravenţională reglementată de O.G. nr. 2/2001 este imperativă, excepţia necompetenţei teritoriale este de ordine publică.
Faţă de aceste aspecte şi având în vedere că fapta pentru care a fost sancţionat petentul, a fost săvârşită în punctul de frontieră Vârşand, situat în raza teritorială a Judecătoriei Chişineu Criş, Înalta Curte stabileşte că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.
4. Soluţia Înaltei Curţi
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu intimata ANAF - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală-Direcţia Regională Antifraudă 5 Deva, în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2018.