Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26 octombrie 2018 şi înregistrată, la 5 noiembrie 2018, pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. x/2018, condamnatul A. a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 10 aprilie 2017 emis de această instanţă, descontopirea pedepsei rezultante şi contopirea ulterioară a sancţiunilor stabilite, fără aplicarea unui spor de o treime din totalul acestora. Deşi contestatorul nu a indicat expres obiectul cererii, aceasta a fost calificată la momentul înregistrării la instanţă ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 3543 din 21 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., aflat în executarea pedepsei de 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 3273 din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Iaşi (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. x din 10 aprilie 2017 emis de Judecătoria Iaşi), în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut că, din evidenţa Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, rezultă că persoana condamnată este repartizată să execute pedeapsa în Penitenciarul Bucureşti Rahova, aşa încât, în raport cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., competenţa de a soluţiona cererea acestuia revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de detenţie. Sub acest aspect, s-a arătat că nu prezintă relevanţă faptul că, la momentul formulării cererii, condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Iaşi deoarece acesta a fost cazat doar temporar în această unitate de detenţie, respectiv pe perioada necesară rezolvării afacerilor judiciare la Judecătoria Iaşi.
Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti care, prin Sentinţa penală nr. 330 din 6 februarie 2019, în baza art. 47 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. pen. şi în lumina Deciziei nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Iaşi. Totodată, în baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că întrucât, prin cererea formulată, petentul a invocat o cauză de micşorare a pedepsei, având în vedere că a solicitat înlăturarea sporului de o treime din pedeapsa aplicată, în speţă este incident cazul de contestaţie la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., situaţie în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. şi cele stabilite prin Decizia nr. 15/2018 pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de executare ori instanţei corespunzătoare în grad acesteia în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere la data formulării cererii, respectiv Judecătoriei Iaşi.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi este instanţa competentă să soluţioneze cauza privindu-l pe condamnatul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşoare a pedepsei (lit. d)).
Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Pe de altă parte, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei în situaţiile reglementate de alin. (1) al aceluiaşi articol (respectiv când se constată existenţa concursului de infracţiuni, recidivei, pluralităţii intermediare ori a unor acte ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni), este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Analizând, în acest context, cererea formulată de condamnatul A., se constată că acesta a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 10 aprilie 2017 emis de Judecătoria Iaşi, descontopirea pedepselor aplicate în mai multe dosare şi contopirea lor ulterioară fără adăugarea unui spor de o treime din totalul acestora, aşa cum s-a întâmplat în fiecare din cauzele menţionate în cuprinsul sesizării. Ca urmare, din modalitatea de formulare a cererii, în lipsa unor date suplimentare ori a unei precizări exprese din partea condamnatului, rezultă că aceasta poate fi calificată fie ca o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (prin care se invocă o cauză de micşorare a pedepsei), fie ca o cerere de contopire a pedepselor aplicate, în condiţiile art. 585 C. proc. pen.
În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cererii condamnatului revine, în prima ipoteză, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (1) sau (6) C. proc. pen., instanţei de executare ori celei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe când, în cea de-a doua, instanţei de executare a ultimei hotărâri sau, în situaţia în care titularul sesizării se află în stare de deţinere, instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie teritorială se află unitatea de detenţie, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen. Or, aşa cum rezultă din extrasul din baza de date A.N.P. aflat la dosarul Judecătoriei Iaşi, chiar aceasta este instanţa de executare a ultimei hotărâri (Sentinţa penală nr. 3273 din 26 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 172 din 10 aprilie 2017 a Tribunalului Iaşi), în baza căreia a fost emis M.E.P.I nr. 3493/2016, în a cărui executare se află condamnatul A..
Sub acelaşi aspect, se impune a se menţiona şi faptul că, prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885/22.10.2018), pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, la momentul formulării cererii, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Iaşi. Acest aspect reiese şi din înscrisul ataşat la fila x ds. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, din care rezultă că, la data de 2 octombrie 2018, condamnatul a fost mutat la Penitenciarul Iaşi, unde a rămas până la 21 decembrie 2018.
Ca urmare, întrucât la data formulării cererii condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Iaşi, chiar dacă cu titlu de transfer temporar, competenţa de soluţionare a solicitării acestuia revine Judecătoriei Iaşi, iar nu Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Iaşi, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.
Procesat de GGC - CL