Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 14 noiembrie 2018 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti sub nr. x/2018, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare solicitând, în esenţă, deducerea din pedeapsa de 2 ani o lună şi 740 zile (rest de pedeapsă provenind din Sentinţele penale nr. 256/2000 şi nr. 73/2002 ale Tribunalului Bucureşti) închisoare, în a cărei executare se află, a perioadei executate, în condiţii necorespunzătoare, în baza unui mandat anterior în intervalul 2010 - 2015, conform prevederilor Legii nr. 169/2017.
În urma demersurilor efectuate de instanţă, Penitenciarul Spital Târgu Ocna a comunicat, prin adresele din 14 decembrie 2018 şi din 4 ianuarie 2019, că persoana condamnată A. se află în executarea unei pedepse de 2 ani 1 lună şi 740 zile închisoare, conform M.E.P.I. nr. 1770/2017 emis în baza Sentinţei penale nr. 908 din 6 aprilie 2017 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1014/A din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Sentinţa penală nr. 33 din 14 ianuarie 2019, pronunţată de Judecătoria Oneşti, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, făcând trimitere la cele statuate prin Decizia nr. 7/2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Judecătoria Oneşti a reţinut, în esenţă, că, în raport cu motivele invocate în cuprinsul cererii formulate în scris, respectiv o împiedicare la executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat dintr-un mandat anterior, contestaţia promovată de condamnatul A. poate fi circumscrisă doar cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împrejurare ce atrage, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a instanţei de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti care, prin Sentinţa penală nr. 380 din 7 februarie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ce a fost invocată din oficiu, şi, în temeiul art. 50 C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Oneşti. Constatându-se ivit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra acestuia.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a apreciat că, în raport cu motivele invocate în cuprinsul cererii, respectiv solicitarea de deducere a zilelor câştigate conform Legii nr. 169/2017, condamnatul a invocat o cauză de micşorare a pedepsei, ceea ce atrage recalificarea contestaţiei la executare formulată de acesta ca fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dar şi competenţa de soluţionare în favoarea instanţei de executare sau a instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere ori unitatea în care condamnatul execută pedeapsa. Ca urmare, s-a arătat că, în condiţiile în care, la momentul formulării cererii, condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de deţinere al contestatorului, respectiv Judecătoria Oneşti.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Oneşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza privindu-l pe condamnatul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c) ori atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşoare a pedepsei (lit. d).
Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Analizând, în acest context, cererea formulată de condamnatul A., se constată că acesta a solicitat calcularea zilelor considerate ca executate în conformitate cu dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017, aferente perioadei petrecută în detenţie în intervalul 2010 - 2015 şi deducerea acestora din pedeapsa în a cărei executare se află în prezent. Prin urmare, se observă că cererea persoanei condamnate tinde la constatarea incidenţei unei cauze de micşorare a pedepsei, motiv care se încadrează în cazul de contestaţie la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar nu în cel de la lit. c) a aceluiaşi text de lege, nefiind invocată existenţa unei împiedicări la executare care să derive chiar din hotărârea ce se execută.
Aşadar, faţă de cazul de contestaţie la executare incident în speţă, competenţa de soluţionare a cererii condamnatului revine, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (1) sau (6) C. proc. pen., instanţei de executare ori celei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, atât la momentul formulării cererii, respectiv 14 noiembrie 2018, cât şi ulterior, condamnatul A. s-a aflat încarcerat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, care este şi locul de executare a M.E.P.I. nr. 1770/2017, împrejurare care, în temeiul dispoziţiilor legale mai sus invocate, atrage competenţa Judecătoriei Oneşti de soluţionare a cauzei, iar nu cea a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Oneşti, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Oneşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.
Procesat de GGC - CL